Aluminiul

1. Introducere
1.1. Istoric
n anul 1760, un anumit oxid metalic care prezenta stabilitate i nu putea fi redus a fost
extras din alaun i numit alumin de ctre chimistul francez L.G.Morveau. n 1807 Sir
Humphry Davy a concluzionat c reducerea compu ilor chimici stabili ar trebui s se
fac electrolitic cu ajutorul unei noi celule voltaice, reu ind ob inerea sodiului, potasiului,
bariului, stroniului i al calciului n form metalic. Pentru aceast demonstra ie
remarcabil a puterii electrochimice, Davy a ob inut un premiu de 50.000 de franci din
partea lui Napoleon. Dei euase n ncercrile sale de a ob ine acest element,
denumindu-l aluminiu, era evident c restul metalelor ob inute de el prezentau un
caracter reductor mai puternic dect al carbonului i al hidrogenului.
n 1808 reuete s obin pentru prima dat bor elementar prin reducerea oxidului
boric cu potasiu obinut prin electroliz. Pierre Berthier descoper n anul 1821 lng
Baux-de-Provence o min n care exista un mineral ce con inea mai mult de 50% de
oxid de aluminiu. Mineralul va fi numit bauxit.
Cercetarea aluminiului metalic a fost continuat de ctre chimistul danez Hans Christian
Oersted, care descrie n 1825 Societii Filosofiei Naturale o metod de reducere a
clorurii
de
aluminiu
la
o
form
metalic
cu
ajutorul
unui
amalgam mercuric alpotasiului. Mercurul din
amalgam
era
treptat
ndeprtat
prin distilare, produsul rezultat fiind o pulbere gri, care a fost descris ca aluminiu, dei
era posibil s fi coninut o cantitate mare de oxid.
n 1827, Wohler mbuntise metoda de reducere propus de Oersted prin utilizarea
unui proces gazos n care triclorura de aluminiu volatilizat reac iona
cu potasiul metalic. Potasiul era un metal rar i foarte reactiv, iar triclorura de aluminiu,
datorit higroscopicitii sale era un material cu care se lucra greu. Experimentele
iniiale ale lui Wohler produceau cantit i mici de pudr de aluminiu, ns nu constau
baza producerii aluminiului n mas.
Pentru prima oara aluminiul ca metal a fost obtinut in 1825 de Oersted, prin distilarea
amalganului de aluminiu. In 1854 H. St. Claire Deville extrage aluminiul prin tratarea
clorurii duble de aluminiu si de sodiu cu sodiu metalic si tot in 1854 este obtinut de
Bunsen aluminiu prin electroliza topiturii de clorura dubla de aluminiu si sodiu.
In tara noastra se gasesc zacaminte de bauxita in regiunea Bihorului, insa ele nu au
fost folosite pentru producerea aluminiului in tara, sub motivul ca nu avem materie
prima suficienta. In Romania, extragerea aluminei s-a inceput in 1942 si in timp de circa
3 ani s-au produs 40-60 tone aluminiu intr-o instalatie experimentala, care s-a oprit din
cauza rentabilitatii.

Dup fier, acesta a devenit metalul cu cea mai larg ntrebuin are. Aluminiul a fost
remarcat pentru faptul c este un metal u or. Aceasta calitate l face s fie utilizat n
cantiti mari n industria naval i aeronautic. Capacitatea mare de reflexie este
folosit n construirea oglinzilor metalice.
1.2. Proprietati
Aluminiul este un metal usor, care se topeste la 657 grade C si fierbe la 2327 grade C.
Conductibilitatea electrica a aluminiului pur este de 65.45% din aceea a cuprului.
Rezistenta la rupere 6-12 kgf/mm^2, HB=16-32 kgf/mm^2 si rezistenta la compresiuned
e 42 kgf/mm^2.
Se poate prelucra prin deformare la cald sau la rece si lamina in foi subtiri pana la
0,0006 mm grosime sau trefila in sarme subtiri. In stare topita absoarbe hidrogenul pe
care il pune in libertate la solidificare formand pori microscopici. Aluminiul foarte pur nu
este bun pentru turnare deoarece are tendinta de aliere cu alte metale. Se oxideaza
foarte usor acoperindu-se la suprafata cu un strat superficial de oxid- Al2O3 care il
apara de oxidare mai avansata.
Datorita structurii atomului sau, aluminiul poate forma compusi monovalenti AlX sau
compusi bivalenti AlX2. Se cunosc astfel subhalogeni, suboxizi, subsulfuri si subselenuri
de aluminiu.
Aluminiul se afla in scoarta pamantului de doua ori mai mult decat fierul. El se gaseste
sub forma de compusi oxigenati: silicati (argile, mice, feldspati), oxizi, hidroxizi si sub
forma de fluoruri, sulfati sau fosfati. Cele mai importante minerale de aluminiu sunt:
bauxitele- oxizi hidratati cu o molecula de apa; coalinitul, alunitul, nefelinul, criolitul,
distenul.
In prezent bauxitele constituie sursa principala pentru extragerea aluminiului. In bauxita,
se mai afla, in diverse proportii, oxid de fier, oxid de siliciu si dintre metalele rare
vanadiu si galiu. Bauxita se gaseste in muntii Bihorului, Grecia, Turcia si in Ungaria.
Proprietile fizice:
metal solid alb argintiu, cu o densitate sczut de 2,7-103 kg/m3 i se topete la 660
C;
este bun conductor de cldur i electricitate;
este un metal moale, maleabil i ductil;
se dizolv n topitura altor metale, formnd aliaje uoare;
duraluminiul, cel mai cunoscut aliaj, format prin alierea aluminiului cu cupru, siliciu,
magneziu i mangan, are o densitate mai mic i o duritate mai mare dect aluminiul.
Proprietile chimice:
se combin cu nemetale, acizi i sruri i formeaz sruri;
- reacia cu nemetale:
2Al + 3Cl2 = 2AlCl3

aluminiu clor clorura de aluminiu

4Al + 3O2 = 2Al2O3
aluminiu oxigen oxid de aluminiu
- reacia cu acizii:
2Al + 6HCl = 2AlCl3 + 3H2
aluminiu acid clorhidric clorura de aluminiu hidrogen
- reacia cu sruri:
2Al + Fe2O3 = Al2O3 + 2Fe
aluminiu oxid de fier oxid de aluminiu fier
prin reaciile aluminiului cu apa, cu oxizii metalici sau cu oxizii nemetalici se obine
oxidul de aluminiu.
2. Metalurgia aluminiului
Deoarece oxidul de aluminiu se reduce foarte greu, extragerea m,etalului direct din oxid
este o problema dificila, care a necesitat multe cercetari. S-au elaborat mai multe
metode, dintre care, in ziua de azi, cele mai importante sunt:
- Metoda electrolitica;
- Metoda electrotermica;
- Metoda cu compusi monovalenti (subhalogenuri).
2.1. Metoda electrolitica este cea mai raspandita si consta in extragerea aluminei din
diferite materii prime, in special din bauxite, dupa care are loc electroliza acesteia intr-o
baie de criolit (AlF3* 3NaF) topita.

2.2. Metoda electrotermica consta in reducerea cu carbune in cuptor electric a

mineereurilor de aluminiu silicioase. Siliciul format se aliaza cu aluminiul redus, ferindu-l
fr reoxidare si carburare.
Din aliajul Al-Si se extrage aluminiul prin solubilizare selectiva in zinc, magneziu
sau mercur. Din aliajul de Zn-Al; Mg-Al; Hg-Al se separa aluminiul prin distilarea
metalelor folosite drept solventi.

2.3. Metoda de compusi monovalenti. Metoda poate fis ocotita ca o varianta a

metodei electrotermice, deoarece prima faza consta in reducerea electrotermica urmata
de volatilizarea aluminiului la temperaturi mai mari de grade C. In prezenta clorurii de
aluminiu, la 1000-1100 grade C, se obtine compusul monovalent AlCl, care la

temperaturi mai mici 700-750 grade C se descompune eliberand aluminiul, care este
captat, regenerandu-se triclorura.
Cel mai raspandit procedeu este cel electrolitic, desi are o serie de dezavantaje,
dintre care mai importante sunt: mica productivitate a agregatelor, schema tehnologica
complicata, consum mare de energie 15-16 kWh/kg Al.

Dat fiind faptul ca alumina are character amofter, exista mai multe metode de
extragere a aluminei, dintre care trei sunt mai importante, si anume :metode alcaline,
acide, electrotermice.
Metodele alcaline constau in trecerea aluminei in aluminat de sodium solubil in
apa si ulterior descompunerea acestuia prin hidroliza in hidrat de aluminiu, insolubil si
regenerand hidratul sau carbonatul de sodiu folosit initial pentru solubilizarea aluminei.

Procedeele mai utilizate sunt:

-procedeul Bayer
-procedeul sintetizarii
-procedeul combinat
-procedeul Kuznetov Julovski.
Metodele acide, putin utilizate pentru extragerea aluminiului metalic, folosesc ca
reagenti acizi H2SO4, HCl, HNO3, se obtin sarurile respective care prin calcinare pun in
libertate AL2O3.
Metodele electrotermice se bazeaza pe topirea bauxitelor in cuptor electric cu
zgurificarea aluminei sau pe trecerea aluminei in sulfura sau azotura care in
prezentaapei hidrolizeaza trecand in hidrat de aluminiu.

2. Procedeul Bayer (umed) de extragere alcalina a aluminei

Acest procedeu, se bazeaza pe faptul ca prin tratarea bauxitelor cu soda caustic
oxidul de aluminiu se dizolva trecand in NaAlO2 , iar solutiile de aluminat de sodium in
prezenta de cristale de Al(OH)3 se descompune (hidrolizeaza).
Schema procedeului consta in urmatoarele faze mai importante: atacarea
bauxite in autoclave cu solutii de NaOH; separarea solutiilor rezultate de reziduu si
hidroliza lor pentru obtinerea hidratului de aluminiu; calcinarea hidratului de Al2O3. Intre
diferite faze mai au loc spalari, decantarim, filtrari, etc. , operatii prin care se cauta
obtinerea de solutii mai pure si a unui randament de extragere mai ridicat
(fig.139).g.139
In practica procesului se urmareste decurgerea fazelor astfel incat ele sa
corespunda conditiilor impuse in diagrama de echilibru Na2O-Al2O3-H2O (fig.139).
Astfel, la inceput, in perioada dizolvarii aluminei , se cauta ca compozitia solutiilor
la temperature de lucru sa se afle sub curbele de echilibru (izoterme), iar, la sfarsit, la
hidroliza solutiilor de aluminat de sodiu, compozitia lor sa se afle deasupra curbelor de
echilibru.

Astfel, la inceput, in perioada dizolvarii aluminei , se cauta ca compozitia solutiilor

la temperature de lucru sa se afle sub curbele de echilibru (izoterme), iar, la sfarsit, la
hidroliza solutiilor de aluminat de sodiu, compozitia lor sa se afle deasupra curbelor de
echilibru.