Elaborate in cea mai mare parte in anii 1868-1869 si publicate in revista junimi

sta "Convorbiri literare", "Pastelurile" constituie punctul culminant al creatie

i lui Vasile Alecsandri si cel mai stralucit moment liric al literaturii romane
inainte de Eminescu. Pastelurile lui Alecsandri amintesc de Thomson prin "poezia
anotimpurilor", deosebindu-se de romantici prin aceea ca succesiunea anotimpuri
lor nu simbolizeaza trecerea ireversibila a timpului, ci dimpotriva, creatia lui
exprima sentimentul stenic (care fortifica, da putere; intaritor - n.n.) al ete
rnei regenerari a naturii. Cromatica este specifica acestor creatii lirice, culo
rile fiind alese sugestiv in functie de anotimpul descris.
Poezia "Malul Siretului", publicata in "Convorbiri literare" la 1 mai 1869, este
unul dintre cele mai izbutite pasteluri ale lui Alecsandri, fiind o creatie rep
rezentativa pentru intreg ciclul, atat prin tehnica artistica, cat si prin atmos
fera emotionala.
Titlul ilustreaza locul mirific ce 1-a inspirat pe Alecsandri in aceasta poezie,
malul raului Siret, care curgea prin apropierea meleagurilor atat de dragi poet
ului, mosia de la Mircesti. Structura, semnificatii, limbaj artistic Poezia "Mal
ul Siretului" este structurata in patru catrene, cu versuri lungi de 15-16 silab
e, trasatura tipica pastelurilor lui Alecsandri. Acest pastel, apreciat in mod d
eosebit de mai multi exegeti literari, se particularizeaza prin doua aspecte ine
dite: lirismul evidentiat de prezenta persoanei intai, auctoriale - in strofele
a doua si a treia - si nota meditativa a poeziei din ultima strofa.
Strofa intai descrie acel moment incert al diminetii devreme, cand ziua se ingan
a cu noaptea, intreaga natura pare adormita, iar deasupra luncii Siretului plute
sc "aburii usor ai noptii", ce par "fantasme" plutind peste intreaga natura, com
paratia provocand o puternica stare emotionala. Imaginea motorie a cetii care "s
e despica" printre ramurile copacilor, este insotita de imaginea vizuala a raulu
i personificat, care "se-ncovoaie" pe sub arborii din lunca. Comparatia "ca un b
alaur" este de factura mitologica, asemenea metaforei "misca solzii lui de aur",
care sugereaza curgerea lenta a valurilor unduitoare ale raului. Epitetul croma
tic "de aur" accentueaza lumina stralucitoare a diminetii, care se reflecta in u
ndele Siretului.
Strofa a doua introduce persoana intai singular, vocea auctoriala, prin care poe
tul isi exprima incantarea pentru peisajul de basm al diminetii. Asezat pe "malu
-i verde", poetul priveste fascinat curgerea continua a Siretului, care "la coti
ri se perde" si ale carui ape somnoroase sapa "malul nasipos". Atractia pe care
peisajul o exercita asupra poetului este exprimata prin ver.be la persoana I sin
gular, "ma duc", "ma asez", "privesc", iar tabloul este dominat de imagini motor
ii, "apa curge", "se schimba-n valurele". Epitetul cromatic "malu-i verde" suger
eaza un anotimp calduros, iar alte epitete descriptive, contribuie la crearea em
otiei pentru frumusetea peisajului: "prundisul lunecos", "malul nasipos". Raul S
iret este personificat si in aceasta strofa, deoarece "adoarme la bulboace".
Strofa a treia incepe cu imaginea delicata a salciei pletoase care se apleaca de
asupra undelor Siretului, tabloul fiind brusc dinamizat de un peste care "saltan aer dupa-o viespe sprintioara" si de ratele salbatice care "se abat din zborul
lor" si se asaza pe undele primitoare. De remarcat in aceasta strofa sunt epite
tele care evidentiaza detaliile peisajului: "salcie pletoasa", "viespe sprintioa
ra", "apa-ntunecata", "nour-trecator". Epitetul in inversiune "salbaticele rate"
accentueaza ideea peisajului unic prin specificul pasarilor care poposesc "din
zborul lor" in aceste locuri feerice, iar metafora "un nour trecator", sugereaza
stolul de rate care intuneca temporar albia raului.
Ultima strofa confirma ideea ca acest pastel nu descrie numai un peisaj natural,
ci si un peisaj al sufletului. Atitudinea poetului este meditativa, sugerand cu
discretie ideea ca gandurile lui sunt atrase hipnotic de valurile miscatoare, p
rin metafora curgerii Siretului: "Si gandirea mea furata se tot duce-ncet la val

e / Cu cel rau care-n veci curge, far-a se opri din cale". Poetul se detaseaza,
parca, de natura inconjuratoare, contempland incremenit de admiratie lunca ce "c
locoteste" si privind fascinat "o soparla de smarald" care, personificata, se ui
ta curioasa la el: "Cata tinta, lung la mine, parasind nasipul cald".
Pastelul "Malul Siretului" se constituie intr-un adevarat spectacol al naturii,
care provoaca eului liric trairi profunde de admiratie, de incantare, duse pana
la extaz.
Cu "Pastelurile", Vasile Alecsandri atinge treapta deplinei maturizari a talentu
lui sau. Clasicismul acestor creatii lirice se manifesta nu numai in viziunea po
etului asupra naturii, cu se exprima si pe taramul expresiei.