MARIN SORESCU Viata si activitatea

literatura romana

O
Burta se Burta VA Metod
metoda
va
DISPAR eficient
excelent STRNG
EA n 5
de a te
a de a
E n 5
zile!
lsa de
slabi 15
zile!
Diminea
fumat!
kg in 8
Consum

20 de
zile!
ai
consum secunde
Dimineat diminea
ai 2
i uii de
a,
a1
linguri...
igri!
inainte lingur...
de
masa...

Aa
slbeau
nainte!
Reet
haios de
simpl.
-25kg pe
luna
minimu
m!

Ai 45 de
ani, insa
vrei sa
arati de
30 ?
Pentru
asta,
inainte
de
culcare..
.

ALTE DOCUMENTE
Tudor Arghezi - universul poetic
Analizeaza particularitatile de structura si
expresivitate, caracteristice simbolismului, prin
referire la o poezie studiata
Baltagul - demonstratie ca este roman
Universul operei - Tudor Arghezi
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga
Caracterizarea Vitoriei Lipan
FANUS NEAGU - "Rachiu adu-le lucratorilor"
CEI DOI BAIETI PARASITI
EMINESCU, Modele cosmologice si viziune
poetica
Maestrul si Margareta

Search

S-a nascut in 1936 la Bulzesti-Dolj. Liceul l face la

Predeal,apoi Facultatea de filologie a Universitatii din Iasi.Debuteaza in
revista ,,Iasul literar''.Volume de poezii:
,,SINGUR PRINTRE POETI''-1963
,,POEME''-1965
,,MOARTEA CEASULUI''-1966
,,TINERETEA LUI DON QUIJOTE''-1968
,,TUSITI''-1970
" SUFLETE, BUNE LA TOATE" - 1972
"ASTFEL" -1973
,,LA LILIECI''- volumele I - IV ntre 1973-1998
"DECANTATOAREA" 1976
"FANTANI IN MARE" - 1982
"APA VIE, APA MOARTA" - 1987
"TRAVERSAREA" 1994
Teatru:,,Iona'', ,,Paracliserul'', ,,Matca''.
Marin Sorescu este un poet cu mare ecou la public. Poezia sa este de
comunicare directa ,gasind intr-un chip fericit calea accesibilitatii.
Subiectele poeziilor sunt luate de peste tot,deoarece poetul crede ca universul
lumii noastre are atata poezie,cat introducem noi intr-insul.
Poezia nu este o insusire a lucrurilor ci a individualitaii care le priveste in mod
obisnuit,Marin Sorescu alege ca pretext de meditatie obiectele cele mai indepartae
de prejudecata curenta. Ex:poezia ,,Lada'':
Aici o lada, alaturi de alt element, marea, poate sugera conditia vietii precare si
de amara ironie in care traieste individul de rand.

Poetul isi inchipuie ca se afla pe tarmul marii si distribuie corabii.Tocmai cand

temina de distibuit corabile,vin doi insi si cer si ei o corabie.El le spune ca nu mai
are nave, mai cauta si repeta raspunsul.Vazand ca sunt oameni seriosi le da o
lada,sfori,panza si toate cele trebuincioase pentru a-si construi o
corabie.
In
realitate
poezia
este
o
meditatietrista , dar fantezia este inselator surprinzatoare.Marea este simbol al
vietii ,omul trebuie sa pluteasca. ,, Si - mi era mila de ei / Si s -au suit in
lada aia ,/Marea e aici la doi pasi, / O vede toata lumea
Dar cine stie
unde se termina / Si ei cu lada aia ''
Un poem pe tema sortii , a destinului care nu se stie cand are moartea ; '' Halebarda
''.
De asta data viata este vazuta ca o cursa lunga in troleibuz unde este
inghesuiala mare ,microbi.
Un mos tine in mana o cazma ca pe o halebarda si din cand in cand mai pocneste
pe cate unul.
'' E batran mosul, de cand lumea / Are o pata mare pe ochiul drept / Ii mai si
tremura mana pe deasupra / Asta acum o sa- mi scape cazmaua in cap / Ma
gandesc, lua-l-ar dracu. ''
Batranul pare politicos , vorbaret , dar treptat pocneste in cap trei sferturi din
pasageri , cu toate ca-si cere scuze si blesteama cazmaua .
Drumul e plin de gropi si soferul isi face cursa,
strigatele pasagerilor , avand probabil in plan sa mearga pana la capat.

n-aude

La un moment dat se vede singur cu mosul.Batranul devine politicos, intra in

vorba cu el. Hurducaturile se intetesc si incep sa discute despre vreme.
In poezia ''Simetrie'' intalnim mitul labirintului.Mitul acesta este cel care
determina o drama a optiunii. Individul trebuie sa strabata un labirint care nu e
altceva decat viata si la fiecare pas e pus in situatia de a alega intre doua drumuri.
De fiecare data greseste si o ia pe drumul cel mai greu:
'' Mergeam asa
Cand deodata in fata mea

S-au facut doua drumuri

Unul la dreapta
Si altul la stanga
Dupa toate regulile simetriei ''
Individul o ia intotdeauna pe drumul nepotrivit, in fata se deschid doua
prapastii, apoi doua drumuri, pana cand merindele sunt pe sfarsite, toiagul din
mana l-a imbatranit deoarece '' nu mai dau din el muguri '', ca sa stea la umbra lor.
Ultima perspectiva, ultima deschidere simetrica este a doua ceruri, unul la dreapta
si altul la stanga. Poetul vrea sa spuna ca omul traieste intr-o tragica nehotarare si
intr-o eterna eroare:
'' Toiagul din mana mi-a imbatranit
Nu mai dau din el muguri
Sa stau la umbra lor
Cand ma apuca disperarea
Ciolanele mi s-au tocit de pietre
Scartaie si maraie impotriva-mi
C-am tinut-o tot intr-o greseala ''
'' Alergatorul '' este un poem in care se instuieste mecanismul creatiei si al
negatiei, al continuitatii si al discontinuitatii in arta. Cultura este un asemenea sir
de utopii tragice. Poetul isi inchipuie un camp pustiu si batatorit ca un drum,
presarat din cand in cand cu cate o carte:
'' Vine unul gafaind de muschi,
Sanatos ca un zeu nou,
Si scuipa pe ea
Pe fiecare la rand

Calca peste ele dumnezeieste

A obosit, a mers destul
Campul se intinde inainte pustiu,
Batatorit ca un drum
Alergatorul cade jos, moare
Devine carte fundamentala - ultimul cuvant
Semn peste care nu se mai poate trece ''
Peste o vreme, insa, aceasta continuitate va fi prelungita, deoarece se aude
venind un nou alergator.
'' Panda '' este un poem al suspiciunii. Poetul isi inchipuie ca elementele lumii inconjuratoare se pandesc intre ele, se
spioneaza.

Lumea e impartita pe echipe din care nu lipsesc cainii; sunt suspectate

furnicile, nervurile frunzelor, fluturii si investigatiile continua.
Scriitorul vrea sa spuna ca pentru cei care si-au facut din neincredere o
filosofie de viata, universul este suspect. Morala de final este si ea de o suspecta
liniste si indiferenta.
'' Cadeam de perfect acord mutual
Ca nimic nu-ti stimuleaza mai mult pofta de mancare
Decat o lume plina de potlogarii ''
Ironie la adresa cititorilor si o aluzie la felul cum a fost primita piesa ''Iona''
gasim in poezia ''Tusiti ''.
''La cele mai bune replici ale mele
Ai tusit, Scorpie batrana''
.. Acum ai molipsit
Toata sala

Piesa se petrece de la un cap la altul

Intr-o tuse magareasca. ''
In '' Nudism '' Marin Sorescu dezvaluie sursa inspiratiei sale inchipuindu-se
angajat sa care namol la femeile care fac nudism.
Arta s-ar naste pornindu-se de la realitate, dar trecut printr-un filtru al
indiferentei si s-ar reintoarce de unde a pornit ( inspirat ) intr-o forma
binefacatoare:
'' Car namol cu o caldare
La femeile care fac nudism
In tinerete aveam o parere mai buna
Despre femei
Dar trebuie sa faca cineva
Si treaba asta ''.
In aceasta postura el observa ca este neglijat de obiectele adoratiei sale de
odinioara si sfarseste prin a fi si el indiferent.
''Ele nu se mai feresc de mine
Ma numesc <<cel care aduce namol>>
Si-si vad inainte de nudismul lor
De fapt eu nici nu le mai bag in seama
Le numesc << femeile care se namolesc >>
Si ma gandesc la ale mele ''
Arta se naste din '' invective '', pe diferite teme:
''Uneori ma apuca din senin

O pofta grozava de injurat

Car namol si injur;
Dumnezeii tai de viata
De tinerete, de batranete
De fericire
De iubire
De casatorie
De ideal ''
Invectivitatea se transforma in arta superioara, ca si in ''Testamentul''
arghezian.
''Toti acesti Dumnezei
Se prefac in namol de buna calitate
In orice caz femeile il gasesc foarte bun
Si se ung cu el. ''
In ''Tutun'' ideea ar fi ca viata trece mai usor cand te calmezi si vesnicia e mai
usor de suportat, mai ales in momentele esentiale prin care trecem :
''O tigara cand ne nastem
Una cand mergem la scoala,
Alta cand ne casatorim,
O tigara pentru ca ploua,
Si pentru ca nu ploua
Alta tigara

Si uite asa, cu un tutun ieftin,

Nici nu stii
Cand ti-a trecut
Soarta ''
''Absurd'', dupa cum spune si titlul, va folosi aici tehnica absurdului. Se
inchipuie legat de viata, de diferite obiecte la care nu ne-am fi asteptat. Exemplu:
se inchipuie alaturi de sorcova.
Seara ar fi stat pe perete intr-un cui; casatorit cu conopida si ar fi petrecut anii
cei mai frumosi sub pamant.
Daca s-ar fi casatorit cu o iepuroaica, s-ar fi dezvoltat in directia iepurilor;
daca ar fi iubit-o ar fi fost foarte nefericit, deoarece nu ar fi putut deveni iepure
perfect.
Cu o veverita s-ar fi catarat in copaci ca sa le demonstreze celorlalti barbati cat
de sus poate sa-l inalte pe barbat o dragoste adevarata.Observam ca ipotezele de
metamorfoza ascund ironii.
''Echerul'' ---devine simbol al spiritului dogmatic. Initial echerul a fost folosit in
matematica.Treptat, intr-un mod surprinzator si nefericit el este folosit in arta
pentru a se masura sentimentele, inteligenta, visele, sufletul. Toata aceasta tendinta
de a dogmatiza seamana cu aceea in care camila ar fi silita sa treaca prin urechile
acului.
''Don Juan''---Ironizarea problemelor grave a placut si place in poezia lui Marin
Sorescu. El isi propune sa trateze umoristic, parodic, miturile. Asa se intampla si
cu mitul lui Don Juan.
'' Dupa ce le-a mancat tone de ruj
Femeile inselate in asteptarile lor cele mai sfinte
Au gasit mijlocul sa se razbune
Pe Don Juan
Ca sa-l supuna, femeile, in fata oglinzii

Isi fac buzele cu otrava, soricioaica

Isi preseaza otrava pe umeri, pe san si
Asteapta victima. Don Juan a presimtit
Pericolul si s-a facut soarece de biblioteca
Nu mai mangaie decat editiile rare,
Cel mult brosate
Nici una legata in piele. ''
Acum are gusturi mai rafinate si femeile il asteapta otravite in cele cinci
simturi, pana cand Don Juan va fi eliberat de marea lui pasiune pentru editii
rare, zilnic sunt inmormantati sotii morti la datorie, care isi saruta sotia "din
greseala".
Uneori, Marin Sorescu reia elemente din vechile fabule, alcatuieste altele noi,
cu morala mult mai accentuata sub invelisuri umoristice. Ex. Fabula
'' Perechea'', este o fabula intoarsa.
Lupul agresor si oaia victima formeaza pentru ochii curiosi ai lumii un cuplu
fericit, morala este teribila:
'' Oaia ce-a mancat-o lupul
A format cu el un cuplu
Si-au ramas un lup si-o oaie
De povestea lumii-n ploaie
-

Ce-ai facut, cum l-ai luat ? /Oaie draga

- M-a mancat
-Lupule cum de-ai putut
Sa iei oaia?

-Mi-a placut
Oaia ce-a mancat-o lupul
A format cu el un cuplu ''
Intalnim si o varianta a lui ''Zreanta'', dar cainele devine sceptic :
''Blazare''
''Gaina oua iar,
Si-l invelea in ziar
Un ou e munca, draga,
Nu cumva sa se sparga
Grivei stia cuibarul,
Venea, citea ziarul,
Chiar il manca, cu ou,
Zicand: << Nimica nou >>
,,Suflete bun la toate'':aici se ironzeaza obisnuinta de a pune suflet in tot
ceea ce facem,chiar si in ceea ce ce nu merita si ar trebui sa uzam de
indiferenta
,,O,suflete bun la toate!
La privit pe fereastra
La intuneric
La mersul femeilor
Si la apreciat distanta dintre doua gze''
Necesitatea indiferentei in iubire e intalnita in poezia ,,Segment'':

,,Tu ma vei uita poate

De-a-ndoaselea
Cel mai greu iti va fi sa renunti
La trecutul tau
Plin de inflorituri
Ca o stamba
In orice caz
Ne vom uita bine amandoi
Apoi ne ne vom spala pe maini.''
Reintalnim o definitie a lui Don Juan(modern); eternul cuceritor exerseaza in
sentimente folosind femeile ca pe niste ciori.
,,Cand o dragoste/La care lucram mai demult
Mi-a reusit/Atunci o trec pe curat
Pe inima altei femei.''
,,Daca nu cer prea mult'' Cartea, vinul si femeia se dovedesc esentiale pentru
viata. Poetul isi inchipuie ca ar trebui sa faca naveta intre rai si iad ca sa tina niste
cursuri, pentru aceasta discutie cu Dumnezeu. Intrebat ce obiecte ar lua cu sine, el
raspunde:
'' O carte, o sticla de vin si o femeie, Doamne,
Daca nu-ti cer prea mult. ''
De la inceput se face observatia ca cerinta e prea mare si Domnul ar
vrea sa taie de pe lista femeia, ca sa nu-l tina de vorba. El ar vrea sa-i taie mai
degraba cartea, deoarece cu o sticla devin si cu o femeie de langa sine ar putea
scrie alta. Dorinta se repeta si de fiecare data Domnul ar vrea sa-i taie femeia de pe
lista. Intrigat, ''conferentiarul'' raspunde:

'' Ce tot ai cu ea
Ce atata prigoana?
Mai bine taiati-mi vinul
Ma moleseste si n-as mai putea sa-mi pregatesc cursul
Inspirandu-ma din ochii iubitei ''
Nevrand sa renunte la femei, tragem concluzia ca acestea contin si celelalte
elemente.
In ultima instanta poetul lamureste de ce tine atat de mult sa ia cu sine cele trei
elemente:
'' As face drumul dintre rai si iad degeaba
Cum sa-i sperii si sa-i infricosez
Pe pacatosii din iad
Daca n-am femeia, material didactic sa le-o arat
Cum sa-i inalt pe dreptii din rai
Daca n-am cartea sa le-o talmacesc?
Cum sa suport eu drumul si diferentele
De temperatura, luminozitate si presiune
Dintre rai si iad,
Daca n-am vinul, sa-mi dea curaj? ''
Ironizarea miturilor, reinterpretarea lor este frecventa la Marin Sorescu.
'' O sa ploua '' Aici se spune ca ar ploua de vreo 40 de zile si 40 de nopti ca pe
vremea potopului si dialogul are loc intre Dumnezeu si Noe ( personaj mitic al
potopului ).

'' Ma cam incearca reumatismul

De vreo patruzeci de zile si patruzeci de nopti
Ehei, ma Noe, ia vino pana la gard
Sa-ti spun o vorba! ''
Alteori sunt readaptate vechi formule la situatii noi. Pornind de la forme
arhaice, scrise de ctitori in tinda bisericii construite, se oficieaza ctitoria unui copil:
'' Ctitorie ''
'' Asa cum stai
Dreapta
Cu bratele moi
Pe pantecul plin
Pari o veche sotie de voievod
Tinandu-si ctitoria ''
Plamadirea unui copil este demna de veneratie, deoarece duce la prosperitatea
tarii. Un glas care vine parca de dincolo de materie, sopteste:
'' Noi, Ion si Ioana,
Cu puterile noastre,
Am durat acest sfant copil
Pentru vesnica pomenire,
A acestui soare si-al acestui pamant ''.
Vechiul mit al primilor oameni il intalnim in poezia '' Adam si Eva"
Il intereseaza mai ales felul cum s-a nascut Eva din coasta lui Adam:

'' Si primului om, atat de mult i-a placut aceasta minune

Incat chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat
Trimitandu-si degetele frumos fulgerate
O noua Eva rasarise in fata lui
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze
'' Asta-i viata '' a oftat Adam
Si-a mai creat inca o Eva
Si tot asa de cate ori Eva o placea
Se-ntorcea cu spatele
Sau pleca la piata
Dupa aur,
Adam scotea la lumina o noua cadana
Din haremul lui intercostal
Dumnezeu a observat
Aceasta excentrica creatie
A lui Adam
L-a chemat la el
L-a sictirit dumnezeieste
Si l-a gonit din rai

Pentru suprarealism ''

In volumele '' La lilieci '' Marin Sorescu scrie despre viata la tara, ironizand
prejudecatile, mai intai ironizeaza mitul traditionalist al vietii frumoase si profunde
la sat, mit raspandit prin literatura mediocra de la '' Samanatorul ''.
Poemele lui Marin Sorescu isi propun sa inlature toate aceste prejudecati care
au tinut poetul departe de viata satului, de teama de a nu fi ridicol.
Marin Sorescu vrea sa demonstreze ca viata rurala, ca oricare alta poate deveni
obiectul unei poezii. In acest sens el se serveste de lancea ironiei, cu doua
capete. Cu un capat raneste, distruge, iar cu celalalt capat tamaduieste, reanima.
Cu alte cuvinte, pentru ca elementele vietii rurale sa retraiasca in poezie, ele
trebuie mai intai sacrificate in parodie.
In felul acesta, parodia cuprinde aproape toate miturile compromise la ''
Samanatorul '' prin lipsa de talent:
~ Copilaria
~ Instrainarea de sat
~ Viata duioasa in familie
~ Poezia naturii, poezia plugaritului
~ Mosul bland si intelept
De exemplu poezia '' Minunea''.
Taranul Lungu pretinde ca l-ar fi vazut pe Dumnezeu stand in capul oaselor, in
patuiag, cand s-a dus sa dea mancare la vite. Intamplarea are mare ecou in viata
satului si taranii curiosi vor sastie ce-a spus, ce-a poruncit Dumnezeu, cum era
imbracat '' in razele alea bune, ori in alea de purtare ''. Versurile sunt voit prozaice.
Sfantul din Bulzesti se balbaie, nu poate sa scoata decat niste exclamatii,
satenii cred ca i-a luat limba, i-a tulburat mintea o taranca, Veta, ii dau un scaunel
sa predice, ca sa fie la naltime.
Sfantul din Bulzesti cu o coroana de maracini de roscovi in jurul gatului pleaca
spre Caracal '' in pustie '' sa propovaduiasca.

Poetul vizeaza aici o intreaga poezie mistica, atenta la semnele, misterele,

eresurile populare.O viziune a demonicului intalnim in poezia '' Dumneata ''.
Aici, Grigore a lui Tagarla intalneste intr-o noapte sub infatisarea unui
cunoscut mort de vreoluna, un strigoi, vrand sa-l ia de guler, intepeneste, apoi
paralizeaza. Povestind intamplarea unui alt taran specializat in alungarea strigoilor,
Grigore sufera un al doilea atac si scriitorul lasa sa se inteleaga ca si el ar avea o
origine neguroasa ( s-ar trage din strigoi ).
Bocetul, descantecul, jocurile de copii sunt si ele evocate umoristic in '' La
lilieci ''.
Copilului i se umfla galcile si tata Anica, doftoroaia satului, e
chemata sa descante, ca si in ''Amintirile'' lui Creanga, formulele n-au nici o
solemnitate, ci sunt mai degraba niste glume puse in versuri:
'' Galcile motofalcile
Pleaca cu curcile
Curcile s-au intors
Galcile nu s-au intors ''
'' Ciobanul care si-a pierdut oile '' Copilul are grija de curci si mai putin de oi,
iar cand oile sunt furate, se teme sa nu cumva sa fie gasite. Dispare sentimentul
mistic pentru animale, sau ceea cese numeste ''sugestia solidaritatii'' cu natura.
Alte poezii au ca tema pranzul, pomana, praznicul, masa.
Mai totul in poemele lui Marin Sorescu din ''La lilieci'' se invarte in jurul
mesei. Taranii din Bulzesti, iuti la minte, au un sentiment foarte practic,
sentimentul nutritiei. Timpul se scurge in functie de ora mesei si de consistenta
alimentelor.
O aventura, o discutie pe podisca din fata casei se incheie cu o masa.
Pregatirea pranzului cere o strategie complicata: ''Masa''.
Taranca Veta imparte ordine ca un comandant militar, trimitand copii prin
vecini dupa sare, ulei si o gaina.

Pranzul acesta este de fapt o parodie a ''cinei sacre'', a Cinei cea de Taina.
"Tarziu" Un taran, care nu vrea sa se insoare, Marin al lui Petru ii aminteste de
timpurile bune, cele de odinioara, cand ''beai cate un putinei de lapte batut, te
stergeai la gura cu maneca'', varza e schimbata cu urzicile primavara, deoarece
schimba sangele care s-a ingrosat.
Tot pe aceasta tema este prezentata o petrecere campeneasca: se bea, se
ciocnesc oua rosii, femeile au fuste de borangic, iar pe cap marame.
Cea mai tipica este poezia ''La lilieci'', istoria unui praznic la cimitir.
De ziua mortilor tot satul se intinde pe iarba, la umbra bisericii, facand un chef cumplit. Vecinii se cinstesc cu tuica,
rudele beau vin din aceeasi ulcica, iar copii se joaca de-a v-ati ascunselea printre cruci.

Tonul elegiac ascunde ideea mortii vazuta ca o joaca:

''E racoare la umbra bisericii batrane, care a ramas aici de cand
Era satul in padure si veneau haiducii de mancau pe furis
E bine sa fii mort aici
Printre codri, locul e ferit
Nici nu trage
Clopotul nu te deranjeaza, ca nu suna decat de sarbatori
Si duminica dimineata, cand cade in misticism,bang, bang,
Cine-o fi murit?
De rasuna mortii si stafiile
Canta pasarile
Si e un miros de lilieci infloriti
Cum trebuie sa fi mirosit raiul din dreapta, de la intrare
Pe vremea cand era culoarea noua

Si nu crapase ''
''Trebuiau sa poarte un nume''--- este o poezie semnificativa pentru lirica lui
Marin Sorescu. A fost publicata in volumul ''Poeme'' 1965.
Poezia dezvolta ideea ca Eminescu este poetul nostru national in care poporul
se recunoaste pe sine, asa cum se recunoaste in propria-i istorie si in cadrul natural.
Asa cum a procedat si in alte poezii, Marin Sorescu pledeaza pentru poemul
metafora prin care universul poeziei eminesciene este identificat cu imaginea
legendara a patriei.
Imaginea pe care noi o avem despre Eminescu este transferata in cuprinsul
viziunii populare si fabuloase asupra istoriei romanesti.
Poezia incepe provocator, printr-o premisa absurda, care vrea sa socheze
cititorul comod si continua apoi pastrand cateva repere: tara, poetul si opera.
Primul vers ests un paradox: "Eminescu n-a existat
A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac nasuri albe
Ca o barba nepieptanata de crai
Si naste ape ca niste copaci curgatori
Prin care luna isi avea cuibar rotit.
Poetul continua aluziv, cu nume de voievozi ridicati dintre oameni simpli,
ciobani ori plugari, viteji conducatori pe care-i cheama Mircea cel Batran ori
Stefan cel Mare (voievozi cantati in poeziile lui Eminescu ).
Scrisoarea III, Mircea cel Batran si Stefan cel Mare spiritualitatea romaneasca
se confunda cu capodoperele pe care le-a creat, carora le-a dat nastere. Poetul
spune ca romanii, acest popor simplu de plugari si de pastori recitau in jurul
focului Miorita, Luceafarul ori Scrisoarea III. Aceasta in timp de pace, deoarece
cand navaleau barbarii, cainii dadeau de veste la stana si romanii plecau sa se lupte
cu cei care primejduiau tara: tatari, huni, lesi, turci.

Dupa ce granitele erau asigurate, dupa ce pacea se asternea treptat, romanii

cantau din fluier, intre doua primejdii, dand nastere in felul acesta la cantecul
specific spiritualitatii romanesti, doina.