Primul Razboi Mondial a fost un conflict militar ce a durat intre anii 1914 1918, a

inceput ca un razboi local intre Austro-Ungaria si Serbia pe 28 iulie 1914; el s-a transformat
intr-un conflict european prin declaratia de razboi inmpotriva Rusiei de pe 1 august 1914; in
cele diin Aliatii sau Puterile Asociate, includ tari ca: Anglia, Franta, Rusia, Italia si Statele
Unite impotriva coalitiei numita puterea Centrala, constituita din Germania, Austro-Ungaria,
Imperiul Otoman si Bulgaria. Pima cauza a razboiului dintre Austro-Ungaria si Serbia a fost
asasinarea pe 28 iunie 1914 in Bosnia a arhieducelei Francis Ferdinand, mostenitorul AustroUngariei, de Gavrilo Pricip, un nationalist sarb. Insa cauza fundamentala a conflictului isi are
radacina in istoria Europei secolului anterior, in special in politica si economia continentului
dupa anul 1871, an ce a marcat dezvoltarea Germaniei ca o importanta putere mondiala in
timpul lui Bismark. Pentru Bosmark aliantele au reprezentat o formula de stabilitate la nivel
international.
Cauzele Primului Rzboi Mondial constituie o problem complicat din cauza
multitudinii factorilor implicai, ntre care: naionalismul, disputele anterioare nerezolvate,
sistemul de aliane, guvernarea fragmentar, ntrzieri i nenelegeri n comunicaia
diplomatic, cursa narmrilor, etc.
In ceea ce priveste sistemele de alianta, se poate observa ca alianta dintre AustroUngaria si Germania incheiata la 7 octombrie 1879 era o intelegere strict defensiva. Cele
doua si-au asumat sa-si acorde sprijin militar daca unul din acestea era atacat de Rusia. In
situatia in acre una dintre cele doua parti era atacata de o alta mare putere, tratatul nu
prevedea decat neutralitatea binevoitoare si obligativitataea de a nu-l sustine pe agresor.
In mai 1882 Berlinul si Viena au extins angajamente lor si asupra Italiei. Conform
tratattului Triplei Alinate partile participante se obligau sa adopte neutralitatea binevoitoare in
cazul in care una din acestea ar fi atatacata de o alta putere nesemnatara a intelegerii.
Acordurile menate intre Rusia, Franta sau Marea Britanie au imbracat forma unor
conventii politico militare sau a unor intelegeri coloniale. Nici un document nu utiliza
explicit termenul de alianta. In deceniul 1870 -1880 pacea Europei s-a obtinut nu doar prin
putere militara si aliante politice, ci si printr-o vointa comuna de a mentine configuratia
sistemului international. Mentinerea aliantelor a devenit un interes fundamental de politica
externa si astfel rigiditatea potentiala a sistemui a crescut. In august 1911 Germania si Rusia
se angajeaza sa nu-si impiedice reciproc proiectele privind constructia cailor ferate.
Zvonurile generate de aceste intalniri si intelegeri indica nivelul ridicat de neincredere
ce caracterizeaza diplomatia europeana inainte de Primul Razboi Mondial si nu exista nici o
dovada concreta ca vreuna din aceste puteri dorea sa renunte la alianta.
Unii istorici au incercat sa explice ca o alta cauza a declansarii razboiului sunt crizele
internationale, care au pus in lumina divergente si antagonisme intre cele doua grupari

(Antanta si Tripla Alianta). O judecata sumara poate arata contrariul. Crizele internationale de
la inceputul sec al XX lea au dovedit mai curand intentia de a evita sau limita proportiile
conflictului decat de a- l declansa. n ciuda existenei sistemelor de alian, fiecare criz
internaional a beneficiat de o constelaie internaional diferit. criza marocan (1905). O
serie de revolte prilejuite dechestiuni financiare submineaz puterea sultanului n Maroc. n
luna iunie 1904, guvernul francez analizeaz posibilitatea organizrii unui mprumut pentru
Maroc, dar numai n schimbul controlului a 65% din din veniturile vamale ncasate ntr-o
perioad de 35 de ani. Frana caut s speculeze i mai mult mprejurarea. Guvernul de la
Paris prezint sultanului n ianuarie 1905 un program de reforme, care pe msura punerii n
aplicare ar fi consolidat poziiile franceze n Maroc. Criza marocan ( prima criza marocan)
s-a declanat dup reacia Germaniei. Dup ce, n luna martie 1905 ajunge la Tanger la
captul unei lungi croaziere, Wilhelm al II-lea face cunoscut o declaraie n sprijinul
suveranitii sultanului. Criza a condus ctre o curs general a narmrilor, ce a contribuit la
militarizarea diplomaiei. La sfritul lui 1913 s-au nrutit i relaiile dintre
Germania i Rusia. Motivul? Numirea lui Liman von Sanders, general german, la
comanda unitilor turceti din Constantinopol, pentru a facilita implementarea
reformelor n armat. Rusia ntrevede n numirea lui Sanders un act decisiv de
consolidare a puterii germane asupra politicii Imperiului Otoman. Se solicit schimbarea
statutului convenit pentru generalul german. n ianuarie 1914, Liman von Sanders este
nlturat de la postul de comand dar lsat s se ocupe n continuare cu instruirea armatei
turceti. Criza provocat de numirea lui Liman von Sanders n poziia de comandant al
unitilor turceti din garnizoana Constantinopol a produs schimbri n politica extern a
Rusiei.
Sistemul de aliane european i crizele internaionale nu explic a adar pe deplin
originile rzboiului, cu att mai mult cu ct conflictul s-a dorit ( cel puin pentru inamicii
Germaniei) o cale de meninere, uneori restaurare, a echilibrului european. Pentru mai mult
de un deceniu, o serie de crize internaionale au ncercat limitele pcii. Solu ionarea acestor
crize a demonstrat c rzboiul nu a fost inevitabil. Reinerile individuale ale oamenilor de stat
au reprezentat o garanie solid asupra pcii. Dar structuri i procesualiti ale sistemului
internaional (aliane, detensionri, concertarea puterilor) au oferit baza de continuitate n
meninerea ndelungat a pcii pentru relaiile internaionale dintre marile puteri. Cursa
narmrilor a reprezentat o problem structural fundamnetal n anii de dinaintea rzboiului.
Ea a subminat pacea dintre puteri. Fenomenul a aprut din suprapunerea unor factori
geopolitici cu sistemul de aliane i suspiciunea ridicat ntre marile puteri n perioada ce a
urmat diferitelor crize internaionale. Cursa narmrilor nu a fost nicicum instrumentat de

marii productori de armament i nici de ctre generalii dinarmat. Calculul politic a generat
acest fenomen, fapt dovedit de suita legilor privind armata i marina de dinainte de 1914, care
au creat un deficit de securitate n raporturile dintre puteri. Cursa narmrilor a destabilizat
sistemul internaional, a militarizat relaiilor internaionale. Folosirea unor expresii precum
pacea armat a devenit foarte rspndit pentru diplomaia epocii. O diplomaie a riscului
major, flancat de fora militar. De-a lungul multiplelor crize interna ionale dintre 19111913, oamenii de stat au reuit cu succes s controleze puterea militar. Nu era ns nevoie
dect de o singur situaie n care supoziiile lor s fie greite. Atunci rzboiul nu mai putea fi
evitat.
O alt cale explorat de istoriografia problemei a fost cea a impactului social al unora
dintre marile ideologii ale perioadei ( naionalismul; imperialismul i militarismul). Acest set
de argumente ar trebui judecat n corelaie cu cel puin trei nivele: acela al convingerii
(credinei) maselor; al grupurilor de propagare; al rspunsului factorilor decizionali. . Cnd
rzboiul a izbucnit n luna august 1914, intelectuali de ambele pri au declanat un veritabil
foc ncruciat, cutnd s descopere cauzele catastrofei nu n evenimentele politice cotidiene,
ci n ideologii dominante i tradiia nativ intelectual a marilor puteri. Germania aprea astfel
ca o ar dominat de spiritul supremaiei, ce revendic dreptul celui puternic de astpni
peste cel slab ntr-o lupt pentru existen.
A doua jumtate a secolului XIX reprezint i perioada de nflorire a na ionalismelor
europene. Indiferent de forma n care se manifest, naionalismul
reprezint un fenomen de maxim intensitate i amploare. Statul naional complic scena
politicii externe. Competiia naionalismelor, micrile iredentiste provoac dispute, conflicte
i aduc cu ele ameninarea rzboiului.
Unii istorici au identificat n rivaliti economice o cauz a tensiunilor politice
dintre puteri, ce au condus spre declanarea rzboiului. Relaiile comerciale dintre marile
puteri au rmas stabile. Creterea volumului comerului internaional ncuraja pe mul i s
cread c rzboiul ntre marile puteri nu va fi posibil. Pe alii ns nu. Rivalitile
comerciale puteau nlocui rzboiul. Dar politica economic se subordoneaz interesului
naional.
Marele Rzboi a rezultat din deciziile adoptate de liderii a cinci mari naiuni ale lumii,
fiecare dintre ele reprezentnd o mare putere. Decizia de a da curs rzboiului a fost adoptat
de un grup restrns ( coterie) de oameni cu acces la informaie i control aproape exclusiv al
puterii. n egal msur, el a fost pregtit de elitele premoderne i nu de societatea burghez
ori clasele de mijloc interesate de afaceri i profit.