E.E.G.

ELECTROENCEFALOGRAMA

PETRE ALINA
ANUL I ASISTENTA GENERALA

ELECTROENCEFALOGRAMA1.

Generalitati
In urma stimularii periferice, la nivelul cortexului pot fi inregistrate potentiale
evocate. Aceste potentiale evocate au fost interpretate ca fiind suma
curentilor extracelulari din neuronii corticali activati simultan. Totusi, in
absenta stimularii periferice pot fi inregistrate fluctuatii spontane ale
potentialului de membrana in toate regiunile cortexului. Aceasta inregistrare a
primit numele de electroencefalograma sau EEG. EEG are o mare
importanta atat pentru neurofiziologia experimentala, cat si pentru
diagnosticul clinic.
La om, inregistrarea traseelor EEG se face la nivelul craniului, deoarece
acesta nu este un izolator electric. In acest caz, electrozii de inregistrare sunt
departe de cortex si de aceea amplitudinea potentialelor inregistrate este
mica. Daca inregistrarea s-ar face direct de la nivelul cortexului, amplitudinea
curentilor ar fi de 10 ori mai mare. Electrozii de inregistrare, care au o
suprafata mare, inregistreaza un amestec de curenti extracelulari de la nivelul
tuturor neuronilor aflati in vecinatatea lor. Daca inregistrarile se fac direct de
la suprafata cortexului cu un electrod avand, sa zicem, o suprafata de 1mm2,
atunci aproximativ 100.000 neuroni vor fi localizati sub electrod pe o
adancime de 0,5 mm. Cand inregistrarea este facuta prin craniu, se poate
estima ca aria de pe care inregistreaza electrodul este de 10 ori mai mare.
Electrodul inregistreaza astfel activitatea a aproximativ 106 neuroni.
Fluctuatiile de mare amplitudine ale potentialelor se pot produce cand
majoritatea neu-ronilor de sub electrod sunt activati in acelasi timp (sincron).
De aceea, se poate pre-supune ca principala sursa a curentilor EEG sunt
neuronii cu dendrite orientate paralel cu scoarta cerebrala sau neuronii
localizati ceva mai profund in scoarta cerebrala care se extind spre
suprafata.
Cercetarile au aratat ca EEG poate fi folosita ca un indicator al starilor
normale sau anormale de functionare acreierului.
2. Analiza traseelor EEG
La omul adult in stare de veghe, de alerta, EEG inregistrata in derivatie
bipolara prezinta de obicei doua tipuri de unde: alfa si beta.
Daca subiectul este in repaus senzorial (ochii inchisi) si mental, asistam la
inscrierea undelor alfa (). Acestea au o frecventa de 8-13 Hz (c/s) si o

amplitudine de 50 V (10-100 V). Intr-un caz tipic, amplitudnea lor creste si

descreste regulat si undele se grupeaza in fusuri (bufeuri) caracteristice.
Originea undelor alfa este mai ales occipitala. Ele traduc, dupa unii autori,
activitatea
electrica
sincrona a
neuronilor
din cortexul
vizual
(regiunea
occipitala).

Ritmul alfa (evident la inchiderea ochilor)

Sub influenta activitatii senzoriale, si in special a excitatiilor luminoase
(deschiderea ochilor), are loc o reactie de oprire a ritmului alfa si de inscriere
a undelor beta (). Acelasi fenomen se petrece si sub influenta unui efort
intelectual, a unei stari emotive puternice, etc. Ritmul beta se caracterizeaza
prin o frecventa de 15-50 Hz (c/s) si o amplitudine de 5-30 V. Spre
deosebire de ritmul alfa, undele beta sunt foarte neregulate si semnifica o
desincronizare a activitatii neuronilor corticali. Incidenta lor maxima este in
regiunile parietala anterioara si frontala posterioara din creier.

Ritmul beta (selectat de pe o derivatie

anterioara fronto-centrala)

La 15% din subiectii normali se intalneste in regiunea frontala ritmul teta

(). El se caracterizeaza prin o amplitudine maxima de 20 V si o
frecventa de 4-7 Hz (c/s), sub forma de unde izolate, nedepasind 25%
din lungimea totala a traseelor.

Ritmul theta (unde tipice, ascutite si plate)

In timpul somnului profund, gradul de sincronizare creste si mai mult.
Frecventa pre-dominanta este ritmul delta (.

In timpul somnului, fazelele de somn profund alterneaza cu faze de somn

paradoxal in care EEG este profund desincronizata, asemanatoare cu EEG

din starea de veghe. Starea de somn paradoxal este insotita si de alte

modificari fiziologice cum ar fi: accelerarea ratei batailor inimii si a
respiratiei, miscari rapide ale ochilor. Din acest motiv, aceste faze de somn
sunt denumite si faze de somn REM (Rapid Eye Movements). Fazele de
somn paradoxal sunt asociate cu visele. Visele nu se produc si in timpul
somnului profund.
Undele delta sunt considerate patologice daca apar in starea de veghe. Le
putem intalni in leziuni si tumori cerebrale, hipoglicemie, hipocalcemie,
hipoxemie cerebrala, coma barbiturica, etc. Intr-un cuvant, orice deficienta
grava a creierului alimentara, metabolica, endocrina, toxica, etc., se traduce
prin aparitia acestor unde lente, nespecifice, de tip delta. In geneza undelor
lente sunt implicati nucleii profunzi subcorticali (hipotalamici, mezencefalici).
Aceste unde pot apare pe orice derivatie, neexistand practic zone corticale de
maxima incidenta.
3. Controlul nivelului de constienta de catre sisteme din trunchiul
cerebral
Informatiile periferice sunt proiectate la nivelul cortexului pe doua cai:
specific, pe caile aferente specifice in arii senzoriale primare si nespecific, pe
caile aferente nespecifice (formatia reticulata si nucleii talamici nespecifici),
difuz, la nivelul intregii scoarte cerebrale.
Experimentele de stimulare electrica au aratat ca sincronizarea EEG,
respectiv aparitia ritmurilor si , se datoreaza formatiei reticulate si
nucleilor talamici nespecifici. La lezarea experimentala a unei anumite parti
din formatia reticulata, animalul ramane permanent inconstient iar EEG este
puternic sincronizata (ca in timpul somnului profund). Pe baza acestor
informatii, a fost formulata teoria existentei unui flux activator aferent
permanent pe calea formatiei reticulate catre emisferele cerebrale care
controleaza starea de constienta. De indata ce acest flux activator se
intrerupe, se instaleaza somnul sau o stare asemanatoare somnului. In acest
timp, EEG se sincronizeaza.
4. Semnificatia clinica a EEG.

EEG este folosita in clinica pentru:

a. Monitorizarea adancimii anesteziei.

Diferitele etape ale anesteziei pot fi recunoscute dupa caracteristicile EEG.

Prin reglarea administrarii anestezicului este posibil sa fie mentinuta o
anumita adancime a anesteziei.
b. Diagnosticarea afectiunilor nervoase.

EEG se inregistreaza de obicei prin mai multi electrozi dispusi la nivelul

intregului craniu. Diferenta de potential se poate inregistra intre doi electrozi
adiacenti sau intre un electrod activ si un electrod indiferent (fixat pe ureche).
b.1. Hemoragii intre cortex si craniu
Se caracterizeaza prin amplitudine redusa a traseelor EEG. Hematomul
impinge cortexul in jos, marind astfel distanta dintre sursa de curenti
electrici si electrozi. Aceasta determina o amplitudine micsorata a
traseelor EEG.
b.2 Crizele epileptice
EEG se caracterizeaza printr-o puternica sincronizare la o frecventa de
aproximativ 3 Hz pe secunda. Drept rezultat, caile motoare care pleca
din cortex sunt probabil stimulate ritmic in acelasi timp, determinand
puternicele convulsii musculare asociate acestor crize.
In epilepsia petit mal (picnolepsie), EEG se caracterizeaza prin aparitia
complexelor varf-unda, cu o amplitudine de cateva sute de V si o
frecventa de 3 Hz.

Traseu
EEG
cu
surprinderea unei crize de
petit mal absenta la copilul
PL in varsta de 10 ani; se
observa o descarcare de varfunde cu frecventa de 3 c/s,
bilaterale,
sincrone
si
simetrice.
Criza epileptica grand mal
EEG se caracterizeaza prin

trasee hipersincrone, adica descarcari electrice ample, de cateva sute

de microvolti, si rapide (30 Hz) pe toate derivatiile.

Aspect EEG de criza grand mal tonico-clonica

b.3 Moartea cerebrala
Daca aprovizionarea cu oxigen a SNC este oprita pentru 8 pana la 12
minute (ca urmare a socului circulator, spre exemplu), atunci SNC
sufera leziuni ireversibile. In acest caz, EEG dispare complet (linie de
zero sau izoelectrica). Incetarea activitatii creierului este un criteriu
cert de moarte.

ELECTROOCULOGRAMA

Miscarile pe care le fac ochii pentru urmarirea unei tinte sunt realizate cu
ajutorul a trei perechi de muschi extrinseci.
Miscarile ochilor pot fi inregsitrate deoarece intre cornea si retina unui glob
ocular exista o diferenta de incarcare electrica, cornea fiind incarcata pozitiv
si retina fiind incarcata negativ. Potentialul de dipol care se formeaza este
determinat de proprietatile diferite ale membranelor si fluidelor din partea
anterioara si posterioara a globului ocular. Acest potential numit potential
corneo-retinal variaza intre 300 si 1200 V, cu valoare medie in jurul a 1000
V. Cand electrozii de culegere sunt plasati in apropierea ochiului, ei
inregistreaza modificarea pozitiei potentialului corneo-retinal sub forma de
potentiale pozitive atunci cand corneea ochiului se apropie de electrodul
pozitiv sau potentiale negative atunci cand corneea ochiului se indeparteaza
de electrodul pozitiv. Aceste miscari inregistrate ca potentiale electrice sunt
apoi amplificate si pot fi citite ca semnale pe calculator. Aceasta este
electrooculograma.
Nystagmus este miscarea neuniforma a ochilor. Ea se poate produce
orizontal,vertical, oblic sau rotator. Astfel, dac etse prezent unnystagmus
orizontal, ochii se misca incet spre dreapta si poai se revin repede spre
stanga. Directia in care se produce nystagmus-ul este determinata de directia
componenetei sale rapide care in cazul de mai sus este spre stanga.
Nystagmus-ul spontan este o miscare care se produce atunci cand nu exista o
stimulare externa sau o miscare rotationala si cand pacietul are capul drept.
Nystagmus-ul pozitional sau vestibular este cel care se produce din cauza
unei schimbari de pozitie a corpului. El poate fi modificat de afectiuni ce
afecteaza organul vestibuar sau la echilibrului din urechea interna.
Nystagmus-ul poate fi masuratin diferite situatii, cum ar fi cu ochii inchisi,
ochii deschisi in intuneric sau ochii deschisi care urmarescun punct fix.
5. Aplicatie practica: Inregistrarea EEG in trei derivatii: frontala,

parietala si occipitala.
Mod de lucru
1. Pregatirea pentru inregistrare.
Se porneste calculatorul si unitatea centrala Biopac.
Se seteaza amplificatoarele EEG pe canalele corespunzatoare de
inregistrare (amplificatorul 1- derivatia frontala; amplificatorul 2- derivatia

parietala; amplificatorul 3- derivatia occipitala), Gain 50.000, Filter ON,

Alpha detector setat pe NORM.
Se seteaza amplificatoarele EOG pe canalul 4 de inregistrare, Gain 2000,
Filter ON, cursor pe NORM si respectiv 0.05 Hz.
Se plaseaza electrozii.
Pentru EEG
Electrodul de masa se fixeaza pe ureche.
Pentru electrozii activi, se degrezeaza cu alcool zonele de fixare dupa
cum urmeaza:
pentru derivatia frontala, in partea superioara dreapta si
stanga a fruntii;
pentru derivatia parietala, lateral 5 cm stanga/dreapta de
vertex
pentru derivatia occipitala, lateral 5 cm stanga/dreapta de
protuberanta occipitala
Pentru EOG
Se degrezeaza cu alcool zonele de fixare dupa cum urmeaza:
Pentru inregistrarea miscarilor orizontale tampla dreapta
pentru electrodul pozitiv si tampla stanga pentru electrodul
negativ.
Pentru inregistrarea miscarilor verticale, desupra uni ochi
pentru electrodul pozitiv si sub un ochi pentru electrodul
negativ.
Se ataseaza de electrozii activi discurile adezive de fixare.
Se umplu spatiile din electrozi cu gel electrolitic de inregistrare.
Se fixeaza in pozitiile finale.
ATENTIE! Dupa realizarea inregistrarii, gelul este indepartat din
electrod prin spalare cu tampoane umectate cu apa.
Se deschide programul de achizitie de date Acqknowledge (C://Lucrari
practice/Acq/Acq35.exe).
Se deschide din directorul corespunzator sectiei careia ii apartineti:
C://Lucrari practice/Acq/EEG si EOG/Biologie sau Chimie etc.
Se creaza un fisier nou cu numele studentului pe care se face inregistrarea.
Mai intai se deschide modelul (template.acq) care se salveaza cu numele
studentului folosit ca subiect.
Se verifica in menu-ul MP100/Setup Acquisition parametrii de achizitie,
care trebuie sa fie dupa cum urmeaza:

Record and save once to memory

Sample rate 200 samples/second
Total length 1 min
Se verifica in menu-ul MP100/Setup Channels setarile canalelor care
trebuie sa fie dupa cum urmeaza:
Etichetele sa fie: A1, EEG frontal
A2, EEG parietal
A3, EEG occipital
A4, EOG
Sa fie activate toate optiunile (Acquire, Plot, Values) pentru fiecare
canal.
Se verifica unitatile de masura in care se masoara curentii inregistrati care
trebuie sa fie microvolti.
2. Inregistrarea
Se incepe achizitia de date facandu-se un click pe butonul Start.
Pentru traseul EOG pot sa treaca 90 de secunde pana la stabilizarea
traseului. Dupa ce unda s-a stabilizat la 0 V, realizati Autoscale
(Display/Autoscale waveform). Unda inregistrata va indica miscare
ochilor in plan orizontal si vertical.
Pentru a marca evenimentele deosebite, pe parcursul inregistrarii se apasa
tasta F9. Aceasta duce la aparitia unui marker () in fereastra ingusta de
deasupra ferestrei de inregistrare. Ulterior, se poate scrie ce reprezinta
fiecare marker.
Teme:
Inregistrarea unui traseu EEG in derivatiile F, P si O, cu subiectul
deschizand si inchizand ochii la intervale de 15 secunde. Se observa
undele alfa si reactia de oprire la deschiderea ochilor.
Inregistrarea unui traseu EEG in derivatiile F, P si O, cu subiectul
executand calcule mentale pe perioada in care este cu ochii inchisi.
Se observa reactia de oprire la efectuarea unei operatii corticale.
Inregistrarea unui traseu EEG in derivatiile F, P si O dupa o proba
de hiperpnee (respiratie accelerata tip de 3-5 min). Se observa
efectul alcalozei asupra EEG.
Treceti amplificatorul EOG pe DC. Pe aceasta pozitie, semnalul
corespunzator diferitelor pozitii ale ochiului ar trebui sa ramana
stabile pentru mai mult timp. Rugati subiectul sa se uite intr-un
punct fix (un creion) aflat la cativa metri departare. In timp ce
subiectul urmareste punctul, apropiati creionul miscandu-va

perpendicular pe linia vizuala. Stabiliti legatura dintre potentialul

masurat si distanta pe care ati deplasat creionul.
Plasati electrozii celui de la doilea amplificator EOG deasupra si
sub ochi. Incepeti sa inregistrati si alegeti optioune XY din bara de
unelte. Astfel veti obtine o harta in timp real a locului a miscarilor
oculare.Determinati daca subiectul isi misca ochii la fel de repede
orizontal si vertical.
3. Analiza traseelor inregistrate
Se copiaza traseele inregistrate pe celelalte calculatoare. Se lucreaza pe o
singura derivatie odata.
Separarea tipurilor de unde in inregistraea EEG.
Activati canalul EEG occipital facand un click pe eticheta lui.
Realizati o copie a canalului activat facand click pe Edit/Duplicate
waveform.
Faceti de doua ori click pe eticheta copiei noi si schimbati
denumirea in alfa.
Filtrati traseul inregistrat pentru izolarea numai a undelor alfa,
facand click pe Transform/Digital filters/FIR/Band Pass. Mentionati
valoarea inferioara a domeniului de frecventa al undei alfa (low
frequency) si valoarea superioara (high frequency). OK. Realizati
Autoscale (Display/Autoscale waveform). Observati noul traseu
rezultat dupa filtrarea. Ce forma au undele alfa?
Repetati operatiile de mai sus, aplicand filtre pentru undele beta,
delta si teta. Tineti cont in selectarea canalului pe care il activati si
filtrati de zona cerebrala unde undele respective au cea mai mare
incidenta.
Determinarea vitezei de miscare a ochilor de la stanga la dreapta si invers.

 Selectati canalul