Melancolie Prea c printre nouri s-a fost deschis o poart, Prin care trece alb regina nopii moart.

O, dormi, o, dormi n pace printre fclii o mie i n mormnt albastru i-n pnze argintie, n mausoleu-i mndru, al cerurilor arc, Tu adorat i dulce al nopilor monarc! Bogat n ntinderi st lumea-n promoroac, Ce sate i cmpie c-un luciu vl mbrac; Vzduhul scnteiaz i ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe cmpul solitar. i intirimul singur cu strmbe cruci vegheaz, O cucuvaie sur pe una se aeaz, Clopotnia trosnete, n stlpi izbete toaca, i strveziul demon prin aer cnd s treac, Atinge-ncet arama cu zimii-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. Biserica-n ruin St cuvioas, trist, pustie i btrn, i prin ferestre sparte, prin ui iuie vntul Se pare c vrjete i c-i auzi cuvntul Nuntrul ei pe stlpii-i, perei, iconostas, Abia conture triste i umbre au rmas; Drept preot toarce-un greier un gnd fin i obscur, Drept dascl toac cariul sub nvechitul mur. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Credina zugrvete icoanele-n biserici i-n sufletu-mi pusese povetile-i feerici, Dar de-ale vieii valuri, de al furtunii pas Abia conture triste i umbre-au mai rmas. n van mai caut lumea-mi n obositul creier, Cci rguit, tomnatec, vrjete trist un greier; Pe inima-mi pustie zadarnic mna-mi iu, Ea bate ca i cariul ncet ntr-un sicriu. i cnd gndesc la viaa-mi, mi pare c ea cur ncet repovestit de o strin gur, Ca i cnd n-ar fi viaa-mi, ca i cnd n-a fi fost. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost De-mi in la el urechea - i rd de cte-ascult Ca de dureri strine?... Parc-am murit de mult.