Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prin urmare,
evolutia managementului in timp este constructivista, nu liniara, iar tendinta cheie este aceea de
conceptualizare bazata pe practica. In mod traditional, cercetarea in management utilizeaza o
ontologie nominalista, sustinuta de o abordare epistemologica social-constructivista. Intrucat
managementul performantei este considerat un subansamblu al stiintei administrative, notele lui Astley
despre evolutia conceptelor in aceasta disciplina devin perfect aplicabile evolutiei Managementului
Performantei la toate nivelurile. In concluzie, managementul in general si Managementul Performantei
in particular au evoluat in timp sub aceeasi umbrela a constructivismului.
Cu toate acestea, abia in secolul XIX a aparut distinctia dintre functia proprietarilor si cea a
managerilor, pregatind scena pentru procesele de management ca activitate distincta si clar
identificabila (Dainty & Anderson, 2008). Astfel, in primul deceniu al secolului XX, Frederick Taylor a
dezvoltat conceptul de management stiintific (Drenth et al., 2001), care se baza pe analizarea
metodelor de lucru existente prin intermediul obervarii si masurarii. Radnor & Barnes (2007) spun ca
ideile lui Taylor au fost dezvoltate de multi alti cercetatori, inclusiv de Frank si Lillian Gilbreth, care au
dezvoltat conceptul de studii de timp si miscare (time and motion studies"), acesta necesitand
masurarea fiecarei miscari facute de catre un muncitor pe parcursul orarului de lucru.
Disciplina nou dezvoltata a ajuns sa fie cunoscuta drept studiul muncii, incorporand metodele conexe
masurarii muncii. La inceputul anilor 1920, DuPont si General Motors au experimentat introducerea
structurilor descentralizate divizionare cu centre de profit, iar ca suport pentru aceste reorganizari au
introdus, de asemenea, graficul DuPont si conceptul de Rentabilitate a Investitiilor (ROI - Return On
Investment). De acum, managementul devine responsabil pentru realizarea ROI-ului planificat,
concentrandu-se astfel si asupra altor masuri decat cele financiare. precum marja de profit si castigul
net (de Waal, 2002). Conform lui Bessire si Baker (2005), "Tableau de bord" a devenit destul de
popular in Franta inca de la introducerea sa in anii 1930, ca instrument folosit de manageri pentru a
monitoriza performanta operationala a organizatiilor. Desi majoritatea marilor companii din Franta il
foloseau, acest instrument a avut parte de o raspandire minima peste hotare, din cauza disponibilitatii
limitate a literaturii traduse (Bontis et al., 1999).