Danoiu Alma Grupa 1531 Profilul antreprenorului de succes

Ludovic al XVI-lea obisnuia sa afirme ca o tara este bogata cand oamenii ei sunt bogati. Fireste, afirmatia este la fel de adevarata si astazi ,asa cum demonstreaza realitatile din numeroase tari. In conditiile contemporane principalii artizani ai bogatiei sunt antreprenorii. Deci, tarile care se vor bogate,trebuie sa acorde o atentie deosebita antreprenorilor. Recunoasterea antreprenorilor dateaza inca din secolul XVIII in Franta ,cand economistul Richard Cantillon a asociat asumarea de riscuri in economie cu antreprenoriatul. In Anglia ,in jurul aceleiasi perioade, Revolutia Industriala evolua, iar antreprenorii jucau un rol vizibil in transformarea resurselor. Joseph Schumpeter, un geniu al economiei secolului XX, spunea:In antreprenoriat exista o intelegere pe care o facem in legatura cu un anumit tip de comportament care include:1)initiative 2)organizarea si reorganizarea mecanismelor socio-economice 3)acceptarea riscului si a esecului 1 . Antreprenoriatul ca subiect de discutie si analiza a fost introdus de economisti in secolul XVIII si a continuat sa atraga interesul economistilor in secolul XIX. Numeroase studii ce au fost conduse au determinat faptul ca sunt necesare anumite calitati personale pentru a fi un antreprenor de succes: perseverenta,asumarea de riscuri calculate / moderate, nevoia de realizare, auto-control, independenta, cautarea feedback-ului, initiativa si responsabilitate, orientare spre oportunitati, toleranta pentru esec, creativitate, abilitati manageriale etc. Perseverenta este unul dintre factorii cei mai importanti, intrucat conducerea unei afaceri este frecvent o chestiune de perseverenta si "incapatanare". Daca examinam modul in care cei mai faimosi antreprenori au inceput propriile afaceri, vom observa ca cei mai multi dintre ei au esuat de multe ori pana cand au reusit sa creeze o afacere de succes. Este o chestiune de a incerca permanent, pana cand succesul incepe sa apara. In general, se considera ca exista o legatura puternica intre perseverenta si sursele inspiratiei antreprenorilor. Cercetarea a aratat ca antreprenorii de succes se informeaza din surse cat mai diverse si lucreaza din greu pentru a-si testa ideile. De asemenea, se pare ca cei mai inovativi antreprenori au tendinta de a evalua informatia concentrandu-se pe ceea ce este nou, diferit, neuzual. Acest fapt este in contradictie cu modul de gandire al majoritatii oamenilor, care tind in mod natural sa plaseze indeile noi in categorii/sabloane existente, sau sa le claseze ca neinteresante/neimportante. Asumarea de riscuri calculate / moderate - Contrar opinei populare, cei mai multi antreprenori nu sunt "jucatori" care isi asuma riscuri considerabile si care agreaza ideea de a risca. Bineinteles, exista elemente de risc la pornirea unei afaceri, dar ele in general sunt calculate foarte atent de antreprenori. Din acest punct de vedere, antreprenorii nu sunt "jucatori de noroc", dar nici nu se dau inapoi de a-si risca mijloacele de trai pentru o idee buna. Antreprenorii de succes fac arareori greseli in calcularea si asumarea riscurilor, bazanduse pe legile probabilitatii. Exemplul clasic al acestui tip de greseala este "sofismul jucatorului de

noroc", unde sansele de a se intampla ceva in viitor cunt confundate cu ceva ce s-a intamplat in trecut (daca s-a intamplat in trecut, se va intampla si in viitor). Antreprenorii, se pare, nu cad in cursa de a judeca lucrurile in acest fel. Nevoia de realizare - Cei mai multi oameni doresc sa realizeze ceva si sa aiba succes, insa antreprenorii sunt condusi de nevoia de a crea afaceri de succes. Aceasta este o forma extrema de competitivitate, si este similara, de exemplu, dorintei de a fi performerul de top intr-o organizatie, pe care o poate avea un om de vanzari. Prin urmare, antreprenorii sunt "croiti" pentru a castiga. In acelasi timp, este posibil ca acest stil de actiune, aceasta abordare generala a antreprenorilor, sa fie si o chestiune de a arata celorlalti ce pot ei sa faca, de a-si etala potentialul. In tot cazul, antreprenorii prezinta un stil comportamental aparte, si in esenta ei incearca sa se ridice la standardele cele mai inalte, pe care si le impun singuri. Motivul pentru acest fapt este ca odata ce ei au atins un obiectiv/standard, prin natura lor, isi vor reevalua obiectivele, si vor dori sa realizeze mai mult. Ei nu vor fi multumiti pe deplin niciodata cu ce au realizat. Este ca si cum te urci pe un varf de munte, numai ca sa descoperi, odata ajuns acolo, ca s-a ivit un varf si mai inalt, pe care trebuie neaparat sa il cuceresti. Auto-controlul - Mentalitatea antreprenoriala este bazata pe ceea ce psihologii numesc "locusul intern al controlului". Aceasta inseamna sa crezi ca tu controlezi si esti responsabil pentru evenimentele care ti se intampla, controlandu-ti propriul destin, care nu-ti este impus din afara, de alti oameni, sansa/noroc sau divinitate. Antreprenorii de succes sunt departe de a fi fatalisti - ei considera ca sunt in control, si mai mult decat atat, ca pot controla/influenta si alti oameni. Factorul "control" este interesant, reflectandu-se si in modul cum antreprenorii tind sa conduca afacerile pe masura ce acestea se dezvolta. Astfel, cei mai multi antreprenori sunt fericiti sa conduca o afacere de mici dimensiuni, pentru ca pot controla fiecare aspect al acesteia, dar ei au mai putin succes daca incearca sa conduca (din punct de vedere executiv) o operatiune mai mare, pentru ca anumite aspecte ale controlului trebuiesc delegate/abandonate. Acest aspect prezinta o dificultate pentru ei, intrucat ei se identifica foarte puternic cu afacerea pe care o conduc, iar cand centrul puterii incepe sa "alunece" de langa ei, acestia in mod frecvent trec la o noua idee de business, lansand o noua afacere. Independenta - Antreprenorii sunt condusi de o dorinta puternica de a fi independenti. Aceasta ii poate face sa apara ca egocentrici si egoisti. La fel ca si in cazul profilului managerial, antreprenorii manifesta nevoia de a fi deschisi, si mai putin modesti decat ceilalti oameni, iar autopromovarea se manifesta puternic. Independenta, sau dorinta de a fi "propriul sef", este principalul motiv pentru inceperea oricarui tip de afacere. Psihologic, este elementul cu cea mai mare valoare, si este adesea acompaniat de nevoia de recunoastere (de a fi recunoscut pentru propriile realizari). Alte motive pentru dorinta de independenta este nevoia de a utiliza propria imaginatie (nevoia de a fi creativ), de a fi responsabil pentru propria viata, precum si de a face bani pentru propria persoana si nu pentru altii. Cautarea feedback-ului -Antreprenorii eficienti sunt adesea descrisi ca avand capacitatea de a invata repede . Spre deosebire de alte persoane ei au si dorinta puternica de a sti cat de bine se descurca si cum isi pot imbunatati rezultatele.Feedback-ul este important deoarece anreprenorul doreste sa invete din greseli si din experiente anterioare. Initiativa si responsabilitate - Anreprenorii au fost intotdeauna considerati persoane independente ,ei cauta si preiau initiativa,se pun in situatii in care sunt personal raspunzatori
2

pentru succesul sau esecul intregii operatiuni.Le place sa se implice in probleme in care impactul lor personal sa poata fi masurat. Orientare spre oportunitati - Un lucru care ii diferentiaza clar pe antreprenori este concentrarea spre oportunitate mai mult decat spre resurse,structura sau strategie. Cand se hotarasc sa intreprinda o actiune o fac intr-un mod calculat, incearca sa faca totul pentru a obtine cat mai multe sanse de castig dar evita sa-si asume riscuri ce nu sunt necesare. Toleranta pentru esec - Anreprenorii folosesc esecul ca pe o experienta din care pot invata ceva. Cei mai eficienti antreprenori sunt cei care se asteapta la dificultati si nu sunt dezamagiti, descurajati sau deprimati de un esec. Abilitati manageriale - Aceasta nu reprezinta o caracteristica absolut necesara a antreprenorilor insa este important de stiut ca si de acest tip de cunoastere este nevoie pentru a fi un antreprenor de succes. Intre iunie 2005 si ianuarie 2006 in 13 state membre UE si in cele doua tari candidate Romania si Bulgaria s-a desfasurat o ancheta (Factorii de reusita ai intreprinderilor, FOBS) cu scopul de a identifica principalii factori care influenteaza reusita si dezvoltarea intreprinderilor nou create. Populatia-tinta a anchetei a constat in firme create in 2002 care existau si in 2005 si care au fost in permanenta conduse de persoanele care le-au creat sau fondatorul lor. Datele obtinute au fost analizate prin corelatie cu cinci caracteristici ale creatorului sau fondatorului firmei (experienta in conducere, experienta profesionala in domeniul in care isi desfasoara activitatea, varsta, sex, nivel de pregatire educationala si profesionala) pentru a realiza profilul antreprenorului care reuseste. 1.Experienta in conducere se va dovedi foarte importanta pentru viitorii antreprenori. Probleme administrative, contactul cu clientii, finantarea, stabilirea pretului bunurilor si serviciilor, identificarea celei mai potrivite locatii pentru propria afacere, a furnizorilor, selectia personalului, suportul familiei sunt doar cateva dintre dificultatile carora trebuie sa le faca fata cei care decid sa-si deschida o afacere. Cu cat nivelul experientei de a conduce este mai redus cu atat unele dintre aceste dificultati devin mai mari. Problemele administrative, contactul cu clientii si faptul de a fi singurul care conduce firma sunt percepute ca fiind mai dificil de rezolvat de catre cei carora le lipseste experienta de conducere sau este redusa la o perioada limitata. Utilizarea tehnologiei inalte si obtinerea sprijinului familiei nu au legatura cu nivelul acestui tip de experienta. De asemenea, un intreprinzator cu experienta in conducere este mult mai in masura sa aprecieze faptul ca angajatii au o contributie importanta in succesul afacerii. Diferente dintre un antreprenor cu experienta si unul fara experienta se constata si atunci cand este vorba despre apelul la surse de consiliere care pot sa-i ajute pe antreprenori sa puna bazele unei afaceri sau in reusita acesteia. Antreprenorii experimentati apeleaza la serviciile unei agentii, organizatii specializate in domeniul consilierii, in timp ce antreprenorii fara experienta se adreseaza cu predilectie familiei, prietenilor, apropiatilor. Atunci cand antreprenorii sunt solicitati sa isi aprecieze firma din punct de vedere al rentabilitatii se constata faptul ca cei care au mai detinut functii de conducere sunt mult mai optimisti. 2. Experienta profesionala in domeniul in care isi desfasoara activitatea- Potrivit datelor din aceasta ancheta 63% dintre antreprenorii de succes au experienta profesionala anterioara in domeniul in care au ales sa-si deschida afacerea, fata de numai 37% dintre cei fara experienta profesionala anterioara. Optimismul in ceea ce priveste rentabilitatea, cresterea cifrei de afaceri, diversificarea bunurilor si serviciilor pe care le ofera sunt mai degraba caracteristici ale celor care au acumulat experienta profesionala decat ale celor fara.

3. Influenta varstei asupra succesului sau insuccesului afacerii proprii a fost analizata de catre specialisti prin trei indicatori: motivatia care a stat la baza deschiderii propriei afaceri, evaluarea de catre antreprenor a dezvoltarii afacerii sale si a caracterului inovator al acesteia. Daca pentru cei care au mai putin de 30 de ani si pentru urmatoarea categorie de varsta dorinta de a fi propriul sau patron este principalul motiv care i-a determinat sa-si deschida o afacere pentru cei care au mai mult de 40 de ani dorinta de a castiga mai multi bani s-a dovedit decisiva. Afacerile tinerilor antreprenori par sa se dezvolte insa mult mai rapid decat al omologilor lor cu varste mai inaintate. 4. Sexul - In primul rand trebuie spus faptul ca si aceasta ancheta, ca multe altele, pune in evidenta urmatorul aspect: ponderea femeilor antreprenor este cu mult mai scazuta decat cea a barbatilor. Si atunci cand este vorba despre domenii de activitate diferentele sunt semnificative: constructiile, de exemplu, raman un domeniu dominat aproape in exclusivitate de barbati (96,1% dintre antreprenori). Desi mai numeroase, femeile nu detin exclusivitate nici in domeniul hoteluri si restaurante (doar 43,2% sunt antreprenori femei). Dupa cum se observa, aproape ca nu exista diferente intre femei si barbati atunci cand este vorba despre motivatie. Se observa faptul ca doar in ceea ce priveste utilizarea de noi tehnologii sau optimizarea acestora apar diferente mai mari intre femei si barbati, celelalte aspecte inregistrand valori apropiate. Utilizarea tehnologiei de informatie si selectia personalului sunt indicate de catre antreprenorii barbati ca fiind cele mai mari dificultati in timp ce femeile antreprenor fac fata cu mai mare dificultate stabilirii pretului bunurilor si serviciilor, identificarea celei mai potrivite locatii pentru afacerea proprie si a furnizorilor. Spre deosebire de femei, barbatii sunt mai optimisti in ceea ce priveste evaluarea rentabilitatii afacerii lor: 31,3% dintre antreprenorii femei evalueaza cu calificativul de buna fata de 37,0% dintre barbati si 26,9% dintre femei estimeaza ca mediocra rentabilitatea firmei pe care o conduc fata de numai 18,9% dintre barbati. 5. Nivelul educatiei. Nu-ti trebuie scoala pentru a pune bazele unei afaceri, dar este important sa fii cat mai bine pregatit pentru a avea succes pe termen lung. Pentru cei care au un nivel de educatie sub cel superior cea de-a doua problema majora cu care se confrunta este contactul cu clientii. Interesant este ca a fi singurul sef in cadrul firmei este perceputa de catre cei cu nivel postsecundar de educatie ca fiind o problema mai putin grava decat in cazul celorlalte niveluri educationale. Educatia influenteaza si evaluarea caracterului inovator al firmei pe masura ce nivelul de educatie creste si evaluarea caracterului inovator al firmei este mai inalta. Acest articol a fost preluat de pe site-ul http://www.business-adviser.ro si prezinta statistici cu privire la profilul unui intreprinzator de succes. Totui, acestea nu reprezint trsturi relevante pentru succesul unei afaceri, mai importante fiind nsuirile personale. Este foarte adevrat c de cele mai multe ori, persoanele cu experien n funcii de conducere, persoanele cu vrsta de peste 30-35 de ani i cele cu un nivel de educaie superior au anse mai mari de reusit, insa exista si multe exceptii de la aceasta regula. Una dintre aceste exceptii este si Ingvar Kamprad, fondatorul imperiului IKEA. El si-a dorit dintotdeauna sa aiba afacerea lui proprire, sa fie propriul sau stapan, astfel ca la doar 17, cand nici nu isi terminase studiile medii, a pus bazele afacerii sale, pe care, in 50 de ani, a reusit sa o transforme intr-una din cele mai cunoscute companii la nivel mondial. Povestea lui Ingvar Kamprad este una de succes, datorit ideilor, curajului, spiritului inovator, flerului in afaceri, dorintei de reusita si perseverentei de care acesta a dat dovada de-a lungul timpului.

Au fost realizate deja multe studii, scopul carora a fost determinarea calitatilor, specifice antreprenorilor de succes. Una dintre concluziile la care s-a ajuns, este ca acesti antreprenori nu reflecta un anumit stereotip. Unii sunt tineri, altii de virsta inaintata; unii sunt oameni creativi, altii persoane cu precadere active, etc. Insa toti au ceva in comun. Ei se dedica complet lucrului, cu ei misca interesul personal profund in succesul intreprinderii. In mare masura, ei sunt orientati spre rezultat. Ei s-au deprins sa traiasca, depasind deceptiile si incertitudinile. Ei inclina spre optimism. Ei vor sa fie in top si sunt avizi de victorie. Ei se invata sa se atirne calm fata de insuccese, invatindu-se de pe urma lor. Ei sunt pragmatici si deprinsi sa actioneze, ei nu inclina spre o perfectionare abstracta. Ei pretuiesc libertatea de actiune si independenta in luarea deciziilor, de aceea ei sunt atit de intolerabili fata de interventiile autoritatilor. Si ei cu adevarat cred in sine deoarece se bazeaza pe propriile puteri.

Ingvar Kamprad, de la chibrituri la imperiul IKEA

Mobila IKEA este cunoscuta pentru designul ei modern, adesea neobisnuit, pentru ambalajul plat flat pack, si pentru asamblarea facila care poate fi cu usurinta realizata de client. IKEA pretinde ca livrarea marfii neasamblata le permite sa reduca foarte mult costurile de transport. IKEA se considera un pionier al abordarilor specifice culturii de masa. Raspunzand exploziei populatiei si asteptarilor legate de material din secolul XX, compania a dezvoltat procese de fabricatie care reduc materia prima si costurile de fabricatie. Rezultatul este un mobilier flexibil, adapatbil unor case mari sau unor locuinte de proportii mici. Fondatorul IKEA, Ingvar Kamprad, este al patrulea cel mai bogat om al planetei, cu o avere estimata de Forbes la 33 miliarde dolari. A reusit, intr-o viata de om, sa faca dintr-o mica afacere inceputa in Suedia, in 1943, un nume si un business de nivel mondial, cu vanzari anuale de peste 17 miliarde euro. Ingvar Kamprad s-a nascut in 1926 in Smaland, in partea de sud a Suediei, intr-o familie modesta. Inca din copilarie isi dorea sa ajunga, candva, afacerist, si a inceput vanzand cutii cu chibrite vecinilor. Isi cumpara marfa din Stockholm si o vindea la un pret mic, dar suficient pentru a obtine profit. Mai tarziu a vandut si peste, decoratiuni de Craciun, seminte de flori si creioane. La doar 17 ani, in 1943, Ingvar primeste de la tatal sau o suma consistenta, ca recompensa pentru notele de la scoala. Iar Ingvar nu ezita si isi incepe propria afacere, dandu-i numele IKEA, o combinatie intre initialele numelui sau si primele litere de la Elmtaryd si Agunnaryd, ferma si satul unde crescuse. Acest acromin este similar cu un cuvant grecesc [oikia], care inseamna casa, si cu un cuvant finlandez oikea, care inseamna corect. In acele vremuri, IKEA semana foarte putin cu cea pe care o cunoastem astazi. Prima linie de produse nu includea mobila deloc. In schimb, Kamprad vindea produse foarte variate (stilouri, portofele, rame pentru fotografii, ceasuri, bijuterii si altele) pe care le cumpra la un pret redus. In scurt timp, tanarul om de afaceri a gasit o solutie de a-si vinde produsele: folosind un catalog simplu, el a pus pe picioare un sistem de comanda prin posta. Problemele logistice au fost

rezolvate rapid. Kamprad pur si simplu trimitea articolele comandate prin camionul de lapte local. In 1947, la patru ani de la deschiderea IKEA, Ingvar Kamprad ia o decizie riscanta si incepe sa vanda si mobilier, produs in mici ateliere locale. Reactia publicului este pozitiva si in scurt timp, in 1951, este publicat si primul catalog de mobilier IKEA, iar Ingvar se decide sa renunte la toate celelalte produse si sa vanda exclusiv mobilier, la preturi cat mai scazute. Era momentul in care a aparut compania IKEA asa cum o stim astazi. Doi ani mai tarziu se deschidea si primul salon de prezentare IKEA in Almhult, fiind prima data cand potentialii cumparatori puteau vedea si atinge mobila inainte de a o comanda, idee care a prins foarte repede. Cum competitia pe piata de mobilier era foarte dura, Ingvar Kamprad a intuit ca publicul vrea sa vada mobila pe care da banii, oricat de mici ar fi preturile. O decizie castigatoare, iar vanzarile au crescut rapid. Din 1955 IKEA a inceput sa creeze propriile modele, foarte simple si practice. Compania a recurs la angajarea unor designeri proprii dintr-un motiv foarte simplu. Competitorii reusisera practic sa boicoteze produsele IKEA, tot mai putine ateliere si tot mai putini designeri fiind dispusi sa lucreze pentru Ingvar Kamprad. Dincolo de modelele simple si practice, in culori placute, unul dintre angajati a avut si ideea, pur si simplu geniala, de a ambala piesele desfacute, intr-un pachet plat, pe care cumparatorul se le asambleze acasa. Trasportul devenea automat mai usor si mai sigur, iar ideea a devenit unul dintre elementele definitorii ale IKEA. Scaderea costurilor de transport, aspectul usor de recunoscut al pachetelor cu mobilier, designul unic, toate au fost avantaje de care IKEA a stiut sa profite, iar in 1958 se deschidea primul magazin la Almhult. Cu o suprafata de 6700 de metri patrati, era atunci cel mai mare magazin de mobila din Scandinavia. In 1959 Gillis Lundgren, unul dintre primii specialisti angajati la IKEA, creeaza TORE, cel mai mare succes din istoria companiei, dupa ce vizitase un atelier de mobilier pentru bucatarie. Pornind de la liniile simple si precise ale acelei linii, Lundgren a aplicat aceleasi idei pentru toate produsele IKEA. In acelasi an IKEA ajungea la 100 de angajati. Primul magazin din Norvegia s-a deschis in 1963, langa Oslo, si in acelasi an IKEA lanseaza modelul de biblioteca MTP, imitat ulterior de nenumarate alte companii. Un an mai tarziu se lansa si modelul de scaun OGLA, iar primul magazin IKEA din Stockholm se deschide in 1965, constructia circulara, cu o suprafata de 45.800 metri patrati, fiind inspirata de Muzeul Guggenheim din New York. Este un nou succes, dar principala problema este numarul mare de cumparatori, care ii determina pe cei de la IKEA sa adopte o idee indrazneata, permitand clientilor sa isi ia marfa direct din depozite. In 1969 se deschide si primul magazin din Danemarca. In 1969 este lansat si modelul de canapea PRIVAT, creatia arhitectul Ake Fribryter, un alt produs de succes al IKEA, cu linii practice si la un pret scazut. In anii '70 IKEA deja era un nume important pe piata de mobilier, primul magazin din afara Scandinaviei fiind deschis in 1973 la Zurich, Elvetia, urmat de o extindere rapida a companiei in Germania, tara care este si astazi cea mai mare piata IKEA din lume. Primul magazin se va deschide aici in 1974, la Munchen. Se lanseaza si modelul de scaun SKOPA, creat de Olle Gjerlov-Knudsen si Torben Lind, ideea care a starnit controverse, fiind primul scaun din plastic. In pofida scepticismului competitorilor, SKOPA a fost un succes financiar si nu numai. In urmatorii ani IKEA continua sa deschida noi magazine in Australia, Canada, Austria, Olanda. Sunt deschise noi magazine in Franta si Belgia, iar in 1983 IKEA avea deja 6000 de angajati. Se lanseaza si colectia Stockholm, realizata din cele mai bune materiale : lemn de mesteacan, piele,
6

creton. Calitatea deosebita si pretul accesibil au facut din produsele acestei colectii o noua reusita IKEA. La jumatatea anilor '80 IKEA decide sa cucereasca si piata americana, deschizand primul magazin in 1985, desi au existat reticente la nivelul conducerii. Cu toate acestea, succesul a venit in scurt timp, in anii urmatori fiind deschise alte magazine in Marea Britanie, Italia. In 1990 se deschid primele magazine IKEA in Ungaria si Polonia, compania profitand de imensul potential al spatiului est-comunist, pentru a se extinde in 1991 in Republica Ceha si Emiratele Arabe Unite. In 1993 IKEA avea 114 magazine in 25 de tari. Se lanseaza noii colectii si modele : KUBIST, scaunul pentru copii DAGIS, se deschide noi magazine si in 1997 compania prezinta colectia pentru copii, realizata in colaborare cu doua echipe de experti si designeri, intre care se numarau profesori si specialisti in psihologia copilului. In acelasi an se va lansa si prima varianta a siteului www.IKEA.com La sfarsitul anilor '90 IKEA avea peste 53.000 de angajati, 150 de magazine in 29 de tari, pe patru continente, si continua sa se dezvolte. Pentru a-si motiva angajatii, fondatorul companiei, Ingvar Kamprad, anunta ca totalul vanzarilor dintr-o singura zi, numita "Big Thank You Event", va fi impartita angajatilor din grupul IKEA. Suma de aproximativ 187 milioane de guldeni a fost impartita egal intre toti angajatii, indiferent de pozitia ocupata, fiecare primind aceeasi suma. Pentru cei mai multi angajati, prima a reprezentat mai mult decat salariul pe o luna, iar ideea a facut valva in presa vremii. In 2000 IKEA deschidea primul sau magazin din Rusia, unde prezenta noua sa creatie , bucataria VARDE, idee care va primi numeroase premii si distinctii. IKEA a colaborat si cu UNICEF pentru mai multe programe umanitare in India. Conceptul IKEA este principala afacere care l-a adus pe suedezul Ingvar Kamprad in topul celor mai bogati oameni, in prezent fiind un brand raspandit in toata lumea. Modalitatea distincta de abordare a pietei, strategia de marketing, precum si politica de control al costurilor au facut din IKEA o afacere de succes. Marca scandinava a fost inregistrata in anul 1943 in Suedia, depasind in scurt timp granitele tarii. In august 2006, IKEA avea 237 de magazine in 34 de tari de pe patru continente, iar numarul total al vizitatorilor la nivel mondial era de 500 de milioane.

In concluzie, antreprenorul este un actor principal si un simbol al economiei de piata. Rolurile si contributia antreprenorilor se amplifica substantial ,simultan cu manifestarea lor pe plan calitativ superior ,ceea ce se reflecta in revolutia antreprenoriala actuala ,care, potrivit afirmatiilor a numerosi specialisti, va ajunge la apogeu in secolul XXI ,generand multiple mutatii, unele inca dificil de imaginat in prezent.