Sunteți pe pagina 1din 33

Discipolii

- joc cu Scriptura [i Teatrul


VISKY Andrs
Traducere de Paul DRUMARU
Personajele:
ANDREI
ALFEU
BARTOLOMEU
FILIP
IACOB
IOAN
MATEI
PETRU
SIMON
TADEU
TOMA
O NECUNOSCUT`
Locul ac]iunii:
O barac`, av\nd \n fa]` [i pe dreapta ferestre iar \n spate \nd`r`tul
publicului care ia loc \n barac` o u[`. \n \nc`pere vedem un pat
neverosimil de \nalt, cu patru sau cinci nivele (etaje), prev`zut cu o
scar`, precum [i trei b`nci simple, de diferite dimensiuni. Cea mai mare
[i cea mai mic` dintre b`nci pot fi montate \n chip de cruce, evident,
printr-un procedeu c\t se poate de simplu. (Paturile prezint` interes
mai degrab` ca obiect al existen]ei carcerale dec\t ca piese de
mobilier.) \n fa]`, unde se afl` una din ferestre, at\rn`, invizibil` pentru
public, o uria[` ram` blondel, \n cuprinsul ei masa lung` a cinei celei de
tain` (Leonardo da Vinci) [i, \nd`r`tul mesei, o banc`. C\nd personajele
care scruteaz` exteriorul dau la o parte perdeaua acestei ferestre,
baraca e inundat` de o lumin` puternic`. (Teatru de barac`.)
Pe durata intr`rii spectatorilor, p\n` ce toat` lumea \[i ocup` locurile, se
aude muzic`. Aceasta aduce mai mult a un fel de potrivire de zgomote
vibra]ii de lame metalice,
vuietul m`rii, dialogul sacadat al
pesc`ru[ilor [i delfinilor etc. -, acompaniate de b`taia
bine deslu[it`
a unei inimi. Lumina descre[te \ncet, \n paralel se \ndep`rteaz` [i
zgomotul, se aude numai b`taia inimii, apoi se stinge [i b`taia inimii.
\ntre timp personajele dau buzna \n spa]iul de joc, blocheaz` cu un pat
u[a din spate, din celelalte [i din b`nci ridic` o baricad`, apoi,
\ncremeni]i \n diverse pozi]ii, trag cu urechea \ntr-afar`, spre a deslu[i
dac` prigonitorii le-au luat urma. Unii doar c\t se a[eaz`, \[i apas`

palmele peste urechi, semn c` nu vor s` aud` nimic. S\nt st`p\ni]i de o


team` teribil`, se a[teapt` ca, din clip` \n clip`, u[a s` fie spart`.
T`cere neverosimil de lung`.
TADEU (\n [oapt` c`tre PETRU): |ncepe. (Face semne, se str\mb` \n fel
[i chip.) Tu.
PETRU (se arat` nedumerit, \i e fric`): Eu?
ANDREI (la fel): Tu, tu. Cine altul?
PETRU (\nc` tot \n [oapt`): Numai c` pentru episodul `sta eu pur [i
simplu nu s\nt preg`tit. Nu-mi amintesc \nceputul, nu-mi vine nimica \n
minte.
IACOB (pe [optite): C` doar pe tine te-a desemnat, ]ii minte. O [tim cu
to]ii. A spus c` tu e[ti o st\nc` [i c` pe st\nca asta voi cl`di...
PETRU (cu \ndoial`): St\nc`? Eu?
IACOB: A spus sau n-a spus?
TADEU: Exact a[a a spus, eram de fa]`. Eu st`team cel mai aproape, ]in
minte cuv\nt cu cuv\nt.
PETRU: St\nc`... {i totu[i s` fi uitat...?
IACOB: |ncepe. Dup` Scriptur`, dup` sf\nta scriptur`.
ANDREI: Ei, vezi?
PETRU (\n [oapt`): |n regul`, asta-i cu totul altceva. (Ridic\nd vocea.)
Lini[te!
Ceilal]i se uit` la el contraria]i, c`ci e deja lini[te de o bun` bucat` de
vreme, ceea ce \n situa]ia lor (de prigoni]i) e tot at\t de terifiant de
parc` ar auzi bubuitul pa[ilor celor care se apropie.
ANDREI (\mp`ciuitor): Lini[te.
PETRU: Lini[te! S\nt aici.
IOAN: Pentru numele lui Dumnezeu, nimeni s` nu mi[te.
IACOB: Cine? (Nimeni nu-l bag` \n seam`, silabisind.) Cine anume este
aici?
FILIP: Cine? Oare cine ar putea fi aici, rogu-te?
SIMON: Fuge ca un iepure [i nici nu [tie.
PETRU: Spune-i-o. Nu-i ascunde nimic. F` bine [i explic`-i. C` nu
pricepe. Nu-l duce mintea.
SIMON (se lanseaz`): S\nt aici unii care dup` noi... (pierz\ndu-[i
aplombul) Nu aici, dar afar`, \n \ntunericul din exterior. Aici, \n`untru,
s\ntem noi.... {i vin, cu inten]ii precise.
MATEI (\l \ntrerupe): Nici nu [tiu...
PETRU: Lini[te! Ce nu [tii? Nu auzi? At\ta nu ]i-e de ajuns?
IACOB(pe [optite): Nu. [i tu? Tu auzi?
PETRU: Ave]i ast\mp`r. Ce v` tot foi]i? O clip` nu pute]i r`m\ne \n lini[te.
Cum s` se aud` ceva \n felul `sta? Ia fi]i aten]i! Ia!...
ANDREI (constat\nd): Lini[te.

IOAN (c`tre PETRU): A[a c` acum nu mai ai nimic de spus. Poftim: e


lini[te.
PETRU: |n sf\r[it. P\n` la urm`. V` foarte mul]umesc.
FILIP (dup` pauza de tras cu urechea): Eu \mi aduc aminte c` st`team
acolo unii \n preajma altora pe C`p`]\na dar \nc` \nainte de a fi ajuns
acolo, la fa]a locului, \nc` la poalele dealului, careva a spus s` ne
scoatem ve[mintele [i s` le d`m... (Indic\ndu-l pe Petru.) Lui, cui
altcuiva? Ca se ne asem`n`m \nc` [i mai tare. Noi ni le-am dat cu
to]ii, \n deplin` \n]elegere. [i cum st`team acolo unii l\ng` al]ii pe
Dealul C`p`]\nii, numai ce-o ia unul din noi la fug` iar noi, cu to]ii, \n
deplin` \n]elegere, am rupt-o la fug` \n urma lui. Eu \mi aduc aminte
at\ta.
SIMON: Care a fost?
FILIP: Eu de at\ta \mi aduc aminte.
BARTOLOMEU (face semn): Ei bine?
MATEI (traduce pentru ceilal]i): Ei bine? (Apoi) Eu n-aud nimic.
ANDREI (c`tre Petru): Cel mai bine ar fi s` se re\ntoarc` fiecare la sine.
Riscul de a gre[i e prea mare. [i nu ne putem \ng`dui a[a ceva. [i nici
al]ii nu ne-o \ng`duie. S` ]inem minte. S\ntem ceea ce s\ntem. S` nu
\ndr`zneasc` nimeni s` schimbe asta.
De pe o clip` pe alta, \[i p`r`sesc frica, de parc` s-ar preg`ti s-o ia de la
\nceput. Intensitatea aten]iei concentrate asupra situa]iei nu se reduce
\ns` nici un moment. C\nd \ncepe strigarea pe nume a discipolilor
Petru le scoate din desag` tunicile, pe care se v`d \nscrise numele
fiec`ruia [i un [ir de cifre (efectul combinat al acestora poate produce [i
sugestia unui cod de bare). Pe m`sur` ce Bartolomeu \i cheam`,
preiau r\nd pe r\nd tunicile de la Petru [i le \mbrac`. \nve[m\ntare
ritual`, de o durat` nu prea mare, mai degrab` semnificativ` la un mod
conspirativ.
PETRU: |n juru-mi.
ANDREI: Poftim, poftim, toat` lumea.
ALFEU (indispus): Las-o mai moale.
TADEU: Aici s\ntem to]i de-o seam`.
PETRU (c`tre Bartolomeu): Explica]ie. Au nevoie de explica]ii. To]i. [i el,
explic`-i [i lui. Nici el nu \n]elege, [i nici el. C\t despre el, chiar deloc.
Nici o iot`. Son orb. Nu poate pricepe. (|ncet.) {i nici eu nu \n]eleg toat`
treaba asta.
TADEU: Cum adic` son orb?
ALFEU (e gata s` se lanseze \ntr-o lung` explica]ie): ~sta e, [tii tu, un
[ir de sunete care... Ei bine... (Face semn spre mutul Bartolomeu.)
G\nde[te-te la el.
BARTOLOMEU (arat`): Discipoli.
MATEI (traduce): Discipoli.

BARTOLOMEU (arat`): Doisprezece.


SIMON (traduce): Doisprezece.
FILIP (face rapid o num`r`toare): Doisprezece? Ia sta]i a[a... Unu, doi,
trei, patru, cinci... zece. Aici ceva nu-i \n regul`.
TADEU: A[ putea afla \n sf\r[it de unde at\ta grab`?
BARTOLOMEU (ca [i cum [i-ar aduce aminte, arat`): C\nd s-a f`cut ziu`,
a chemat pe discipolii S`i [i a ales dintre ei doisprezece...
MATEI (traduce): C\nd s-a f`cut ziu`, a chemat pe discipolii S`i [i a ales
dintre ei doisprezece.
ALFEU: Asta-i altceva. Atunci e cu totul altceva. ({ov`itor) Dac` el a
spus asta \nseamn` c` nu \ncape nici o \ndoial`.
FILIP (tot mai nesigur): Dup` c\te-mi aduc eu aminte...
TADEU: Poftim, se poate continua, nu s-a \nt\mplat nimic.
BARTOLOMEU (indic\ndu-i pe fiecare \n parte): Pe Simon, pe care l-a
numit [i Petru...
MATEI (traduce): Pe Simon, numit [i Petru.
BARTOLOMEU (arat`): Pe Andrei, fratele acestuia...
SIMON (traduce): Pe Andrei, fratele acestuia.
BARTOLOMEU (arat`): Pe Iacov [i pe Ioan...
MATEI (traduce): Pe Iacov [i pe Ioan.
BARTOLOMEU (arat`): Pe Filip [i pe Bartolomeu...
SIMON (traduce): Pe Filip [i pe Bartolomeu.
BARTOLOMEU (arat`): Pe Iacov, fiul lui Alfeu [i pe Simon, numit
Zilotul...
MATEI (traduce): Pe Iacov al lui Alfeu [i pe Simon Zilotul.
BARTOLOMEU (arat`): ... Pe Matei [i pe Toma...
SIMON (traduce): Pe Matei [i pe Toma. Toma?
IOAN: L-am pierdut pe Toma. Toma s-a pierdut.
PETRU: Unde-i Toma? Toma?! (Le arat` tunica lui Toma.) Am avea
nevoie de un Toma. F`r` Toma pur [i simplu nu se poate continua... S`
fiu bine \n]eles, e nevoie de un Toma veritabil.
ANDREI (cu uluirea sincer` a celui ce-[i d` seama): L-au prins. Sigur l-au
prins.
ALFEU (moralizator, ca unul care vrea s` se delimiteze de cele
\nt\mplate): De c\te ori nu i-am spus s` nu bat` alte drumuri. S` m`
urmeze. S` stea pe l\ng` mine. S` m` ia de m\n`, dac` nu poate altfel.
Ia uite-aici, ce m\n` e asta? Ei, de ce-]i aminte[te?
\ns` el... Puzderia
aia de specula]ii, cic` vederea a[a [i pe dincolo... Cum c` vederea
precede credin]a [i nu invers. Sau dac` totu[i, atunci dup` credin]`
urmeaz` de \ndat` vederea adeveritoare. P\n` ce nu m` conving cu
ochii mei, m` las` rece. Nu cred dec\t ceea ce v`d... [i a[a mai departe.
A c`zut \n curs`. N-a[ vrea s` v`d ce a ajuns s` cread` acum Toma.
Incredibil.
ANDREI: Alfeu...
ALFEU: ...calitatea de a se putea dovedi, totu[i. E un minimum. Ehei, lam prins odat` la \nghesuial`, \ntre argument [i specula]ie e o mare

distan]`, domnii mei... S` lu`m, de pild`, clasicele dovezi ale divinit`]ii:


infinit \nmul]it cu zero egal finit: asta ar fi formula crea]iunii; pustiul [i
golul, precum [i duhul care se mi[ca deasupra... `sta, adic` duhul, s-ar
zice c-ar fi de-acum expresia singularului, sau \nc` nu? \nc` nu, face
Toma, c`ci nu e vizibil [i ceea ce nu e vizibil, m` rog frumos... (Puhoiul
de cuvinte pare irepresibil.)
ANDREI: Alfeu... N-ai vrea s` termini...
TADEU: Vrei s` termini odat`!?
ALFEU: Da, da. Sigur. Las` c` am s` continui alt` dat`... S\nt aici
destule de spus, m` rog frumos... Pardon.
BARTOLOMEU (arat`): ...Pe Tadeu...
MATEI (traduce): Pe Tadeu.
BARTOLOMEU (arat`): ...[i pe Iuda Iscarioteanul, care s-a f`cut
v\nz`tor.
SIMON (traduce): {i pe Iuda Iscarioteanul, care s-a f`cut v\nz`tor.
ALFEU: Evident! Doar am spus-o dinainte! O, sufletul meu de prooroc!
Te citesc eu, amice, am spus nu o dat`... Pardon, scuze...
TADEU: A[ putea afla p\n` la urm`, chiar dac` m` v`d nevoit s` m`
repet, ceea ce m` face s` m` simt de-a binelea st\njenit, ei bine, care a
fost motivul grabei, al fugii `steia smintite? [i \nc` aici. Tocmai aici.
Printre `[tia. [i de ce a trebuit s` baricad`m intrarea. \mi vine s` r\d.
(R\de.) Nu m` pot ab]ine. \n via]a mea n-am fugit at\ta... (R\de.) [i nici
m`car n-am obosit. (R\de.)
SIMON (lu\ndu-[i inima \n din]i): Se cheam` c` atunci eu, domnii mei,
m` duc frumu[el la u[`, dau paturile la o parte [i ies afar`, la aer. Totul
nu-i dec\t un vis colectiv, am intrat aici, \n baraca asta, de bun` voie,
f`r` escort` [i f`r` vreo amenin]are notabil`. Poate c` venea cineva \n
urma noastr`, dar de for]e cople[itoare nu-mi amintesc... {i dac` voia
s` ne spun` ceva, ceva important, de o \nsemn`tate de-a dreptul
vital`?... Iar noi am luat-o la fug` [i ne-am \nchis aici. Am \mbr`cat
tunicile astea, \[i poart` fiecare propriul nume. Plec. (Nimeni nu se
clinte[te.) Ies de aici [i iau via]a de la cap`t. T`cere. M` duc. (St`,
a[teapt`.) Dac` ar mai g\ndi cineva la fel ca mine, las u[a deschis`, ca
s` m` poat` urma.
Se apropie de u[`, d` la o parte patul din dreptul ei, vrea s` deschid`
u[a, dar u[a nu se deschide. (Acest [ir de ac]iuni se deruleaz` \n
spatele publicului, nu auzim dec\t vocile.)
SIMON: Ajuta]i-m`. S` m` ajute cineva odat`. Ajutor! Ajutor! Ajutooor!
Nimeni nu se clinte[te. Simon revine printre ceilal]i. Acela[i fundal
sonor, cu b`t`ile de inim`.
PETRU: Te temi, Simon? ]ie ]i-e fric`.

ALFEU: Inima, ia asculta]i-i inima. Lui Simon `sta \i e teribil de fric` de


ceva. Poate c` are de-a face cu cele \nt\mplate. {i cu faptul c` ne
afl`m aici, z`vor\]i, \n a[teptarea condamn`rii la moarte.
|[i apleac` urechea spre pieptul lui Simon, ascult`.
ALFEU: Nu-i el. Trebuie c` e a altuia.
SIMON: [i voi? Poate n-a]i fost acolo? N-a]i stat voi acolo, pe C`p`]\na,
c\nd s-a executat sentin]a?
TADEU: Am fost. [i a fost reglementar...
BARTOLOMEU (arat`): Cine-i acesta? Cine gl`suie[te aici? Cum
gl`suie[te? Despre ce gl`suie[te?
MATEI (traduce): Cine-i acesta? Cine gl`suie[te aici? Cum gl`suie[te?
Despre ce gl`suie[te?
IACOV: O fi vr\nd s` spun` c`...
TADEU (\i taie vorba): {tiu ce vreau s` spun! (Se lanseaz`.) Ca unul
care am oarecare experien]` \n chestiunile procedurale, dar mai cu
seam` \n cele executorii. Ca executor. A[adar. {i nu fac nici afirma]ia
asta dec\t exclusiv din punctul de vedere al executorilor, pe terenul
unei obligatorii obiectivit`]i. (Dau s`-l \ntrerup`, ridic` tonul.) Nu m`
refer la sentimentele mele. Dac`, s` zicem, o presupun pur [i simplu ca
pe o problem` profesional`. C` am sesizat adic` un fel de
surprinz`toare precizie \n execu]ie. Cum niciodat` \nainte vreme la
veneticii `[tia. |n locul lejerit`]ii latine, men]inerea ritmului [i m`surii,
f`r` vreun efort deosebit. Maestrul, domnul \nv`]`tor p`r`situ-ne-a.
L`s\ndu-ne. Aici. Pe noi. A plecat din mijlocul nostru.
IACOV (izbucne[te): Bine, dar e cu neputin]`. Nu cred una ca asta...
Eu \l cuno[team cel mai bine. Ca un frate pe fratele s`u. Nu-mi era
numai maestru, \mi era [i frate, fratele... El nu ne putea face una ca
asta, a[a, pur [i simplu, f`r` s` anun]e, f`r` nici o avertizare... F`r` s`-i
pese de trecut, de viitor, de toate f`g`duin]ele...
ALFEU (dup` o pauz` mai lung`): Vrei s` spui, Tadeu, c` a fost propria
lui decizie? A fost decizia lui s` nu se apere? A l`sat evenimentele s`-[i
urmeze cursul?
FILIP: A l`sat h`]urile din m\n`, \n ciuda tuturor a[tept`rilor noastre? La
asta te g\nde[ti? Chiar a[a?
TADEU: Chiar a[a.
MATEI: Deci nu exist` speran]`...?
TADEU: Nu, eu n-am spus asta, la altceva m` refer. Trebuie s` existe o
leg`tur` oarecare \ntre precizie [i speran]`.
ALFEU: Bluf, domnilor. Un bluf seduc`tor, asta \n m`sura \n care un bluf
poate fi seduc`tor. O leg`tur` \ntre precizie [i speran]`... Cel mai bine
ar fi s` nu-l mai l`s`m pe Tadeu s` vorbeasc`.
FILIP: Eu sarcina asta specialmente nu mi-o asum.
MATEI: {i dac` are dreptate? {i dac` exist` o rela]ie decelabil` \ntre
precizie [i speran]`? {i eu s\nt vame[, vame[ [i executor, asta-i
meseria pe care am deprins-o. {tiu ce vorbesc.

IACOV: De c\nd lipse[te Maestrul v-a]i apucat s` da]i importan]`


vechilor voastre profesii. [tii tu care a fost, la urma urmei, profesia
voastr`, stima]i vame[i [i executori? Colabora]ioni[ti, amice, turn`tori
ordinari, asta a]i fost. Iar acum a]i devenit dintr-un foc filozofii
speran]ei... Maestrul v-a f`cut oameni...
MATEI: Precum [i pe tine, Iacove.
IACOV: A[a e, a[a e. M`car \ntr-o privin]` s\ntem \n sf\r[it de acord.
BARTOLOMEU (ar`t\nd): Tu urmezi, Tadeu.
PETRU (traduce): Tu urmezi, Tadeu?
ALFEU (se d` deoparte, ca unul care nu mai vrea s` aud` nimic): Din
partea mea...
IACOV (ne\ncrez`tor, t`ios): S` ne \ncropim acum o brum` de
speran]`...
PETRU (\l \ntrerupe): D`-i b`taie, Tadeu, ai cale liber`.
nnn Omilia lui Tadeu despre precizie [i speran]`
TADEU: S-a \nt\mplat cu ani \n urm`, \n provincia numit` a Celor [apte
Turnuri, \n ora[ul de re[edin]` a guvernatorului, unde lucram eu ca
vame[. Era acolo un b`rbat vestit pentru \nv`]`tura sa, pe care mul]i \l
socoteau un discipol al domnului \nv`]`tor, m`car c` Maestrul trebuie
c` nu avea la vremea aceea mai mult de doisprezece ani. El a fost cel
dint\i dintre to]i \n]elep]ii [i ne[tiutorii care [i-a ales drept maestru un
copil. Pe omul `sta toat` lumea \l numea rabi Richard...

ALFEU: Rabi Richard! A[a ceva nu exist`! Scorneli, fic]iuni! Rabi Richard
al c\telea, rogu-te...?! \nt\iul? Rabi Richard al treilea? Nici nu mai stau
s` ascult...
BARTOLOMEU (f`c\nd semne): Nu-l \ntrerupe, Alfeu, rogu-te...
ALFEU (traduce, sarcastic): Nu-l \ntrerupe, Alfeu, rogu-te...!
TADEU: Venea la el mult` lume s`-i asculte \nv`]`turile. Autorit`]ile n-au
\ng`duit asta prea mult` vreme, l-au aruncat \n temni]`. Eu acolo l-am
cunoscut. Eram [i eu \ntemni]at la vremea aceea, [i tot din pricina
credin]ei...
ANDREI: Tadeu, s` avem iertare, dar dup` c\te-mi aduc eu aminte era
vorba de o nel`murire \n leg`tur` cu taxele, ca s` zic a[a... Ceva de
felul `sta i-ai spus [i Maestrului mai t\rziu, c\nd v-a]i cunoscut.
PETRU: Ba ai adus vorba chiar [i de remu[c`ri...

ALFEU: Cu alte cuvinte, Tadeu, ai furat.


FILIP: Sau cel pu]in ai interpretat \ntr-un mod extrem de original
ac]iunea executorie [i de str\ngere a d`rilor...
ALFEU: A furat, asta-i expresia corect`. S` nu deviem... Revolt`tor.
IACOV (cu inten]ii de \mp`ciuire): Las s` continue. Dar poate c` totu[i
nu pe motivul credin]ei [i convingerilor tale ai ajuns tu acolo...
MATEI: Continu`, Tadeu, te rog.
TADEU (accentu\nd): Am crezut c` pot aplica legea, legea invadatorilor,
dispozi]iile referitoare la taxe [i impozite, unanim obligatorii, [i \n ceea
ce-i privea pe invadatori. [i \ntruc\t tr`iam cu credin]a [i convingerea
asta, am vrut s` str\ng d`rile [i de la unul din maimarii ora[ului. [i din
cauza asta m-au azv\rlit \n temni]`... Din pricina \ncredin]`rii mele.
(Tace.)
SIMON: {i? {i? {i?... Continu`, te rog...
TADEU: Acolo, la \nchisoare, era strict interzis s` aduci m`car vorba de
Unicul, darmite s` propov`duie[ti Scriptura. Lui rabi Richard \ns` pu]in \i
p`sa, degeaba ]i se interzice aerul, continui s` r`sufli p\n`-n clipa c\nd
te omoar`. A[a le-a spus el paznicilor [i [i-a continuat \nv`]`tura de zi
cu zi. |ntr-o bun` zi, trebuie s` fi fost s\mb`ta, \mi aduc aminte, urma
C\ntarea C\nt`rilor, t`lm`cea cu mare av\nt pasajul ales, uitase p\n` [i
s` coboare vocea. Atunci, chiar la \nceputul cuv\nt`rii, au dat buzna
paznicii, l-au scos afar` t\r\ndu-l de picioare. Mult timp nu s-a rostit nici
o vorb`. Toat` lumea se g\ndea la moartea rabinului. El a fost cel dint\i
dintre \n]elep]ii [i ne[tiutorii lumii care [i-a ales drept maestru un copil.
Dup` o vreme au dat iar`[i u[a de perete [i l-au azv\rlit \ntre noi pe
Richard, ca pe o halc` de carne. Rabi Richard s-a \ndreptat cu \ncetul,
s-a proptit cu spatele de perete [i ne-a \ntrebat \nceti[or: Ei bine,
prieteni, unde-am r`mas c\nd ne-au \ntrerupt?

Lini[te \ndelungat`. Alfeu [i Matei se apropie de Tadeu [i se a[az`


al`turi

FILIP: Dar pe Maestrul nostru l-au ucis, a murit, am v`zut cu to]ii, eram
de fa]`. S\ngele [i apa s-au slobozit dintr-\nsul. Am auzit c\nd \l agr`ia
pe Tat`l...
IACOV: Drept...

ANDREI: Drept care...


ALFEU: Drept care atunci...
SIMON: Drept care atunci, la sf\r[it...
IOAN: La sf\r[it de tot...
IACOV: C\nd n-am mai r`mas dec\t noi.
ALFEU: Iertare, iertare. Eu \mi mai amintesc de o femeie. Cel pu]in de
una, adic` una, a se \n]elege: o unic` femeie. A[ putea spune [i a[a:
femeia. {i: \mi amintesc.
FILIP: De o femeie \mi aduc [i eu aminte, categoric. Sper c` de aceea[i.
O rud`. St`team acolo, pe C`p`]\na, \ntr-un des`v\r[it acord [i... (Nu
poate continua.)
TADEU: Atunci, la sf\r[it de tot. Am pornit \ntr-o goan` dement`.
PETRU: Pentru c` s-au repezit asupra noastr`. S-au repezit to]i ca unul.
ANDREI: Au vrut s` ne \mpresoare, ca de at\tea ori. Am rupt-o la fug`.
ALFEU: Dar ce s-o fi \nt\mplat cu femeia? Cu femeia oare ce s-a
\nt\mplat, \nteb eu.
PETRU: {i acum cine a \ntrebat? A[ vreau s` [tiu: cine a \ntrebat asta?
ALFEU: Eu am \ntrebat asta.
PETRU: Ce?
ALFEU: Am \ntrebat ce s-o fi \nt\mplat oare cu femeia? Cu maic`-sa. Cu
fata cu mul]i prunci. Asta am \ntrebat. {i at\ta tot.
PETRU (repet`, apreciativ): Fata cu mul]i prunci: de unde-i asta?
ALFEU (ofensat): De unde.
PETRU: Ai citat de undeva.
ALFEU (aproape amenin]`tor): F` bine [i retracteaz`.
PETRU: Scuz`-m`. Iertare.
FILIP: S-au repezit asupra noastr`. Asta \mi amintesc [i eu.
ANDREI: Am luat-o la fug`. P`i sigur: dat fiind c` ne urm`reau.

PETRU: Asta-i. Ne urm`reau. S-au repezit to]i ca unul asupr`-ne


r`cnind \nfior`tor: Ei s\nt, ei s\nt.... Cel pu]in a[a am auzit...
FILIP: A[a e, noi eram, \ntr-asta au perfect` dreptate. Sau aveau.
PETRU: Cam a[a. {i atunci.
BAROLOMEU (arat`): {i atunci am luat-o la fug`.
SIMON (traduce): {i atunci am luat-o la fug`.
IOAN: Din fa]a prigonitorilor. A[a. Cu siguran]` c` a[a s-a \nt\mplat.
MATEI: De ce s` fi fugit? La urma urmei, am fugit noi vreodat` de c\nd
avem de-a face unii cu al]ii?
ALFEU: Dac` m` \ntrebi pe mine: am fugit.
TADEU: Atunci asta e alt` ceva. E cu totul altceva. A fi prigonit, ei bine,
asta implic` un anume gen de drepturi [i, de asemenea, p`i da, ni[te
\ndatoriri, chit c` acestea dou` nu se presupun reciproc, nu alc`tuiesc o
pereche. \ntruc\t eu a[ aborda asta ca pe o chestiune profesional`,
dup` cum m` \ndeamn` \nclina]iile mele native, precum [i, nu \n
ultimul r\nd, preg`tirea, atunci aici, \n situa]ia asta, am avea deja de
spus c\te ceva. Am putea spune ceva utilizabil, vreau s` zic: ceva care
ne prive[te pe to]i \ntr-o oarecare m`sur`, \ntr-un fel sau \ntr-altul.
{i, \ntr-un anume sens, cu restric]iile de rigoare, s-ar putea chiar [i
generaliza... |n cazul `sta totul cap`t` sens, vreau s` zic...
PETRU: Lini[te!
ANDREI: Lini[te.
PETRU: S` fie lini[te odat`. S` se fac` \n sf\r[it lini[te!
ANDREI (dup` o pauz` lung`): Lini[te. Poftim. Po]i dispune de ea.
TADEU: Uite-o, poftim. (Citeaz`, jignit, din cauz` c` fusese \ntrerupt.) S`
se fac` \n sfr[it lini[te! [i uite-o ici. S-a f`cut. Felicit`ri.
IACOV (tr`g\nd cu urechea): Nimeni.
IOAN (tr`g\nd cu urechea): Nimeni.
BARTOLOMEU (arat`): Nici un sunet. Cel pu]in.
SIMON (traduce): Nici un sunet. Cel pu]in.

IACOV: Poate... Eu a[ avea o explica]ie plauzibil`...


TADEU: Pofte[te. |ncearc`.
IACOV: Nu s-ar putea s` fi fugit noi prea repede [i s`-i fi pierdut pe
drum? Pur [i simplu n-au putut ]ine pasul. [i asta-i [i vina noastr`. Iar
dup` aceea au ajuns, [i-au l`sat f`r` nici o grab` armele [i ne-au
\ncuiat aici.
TO}I (pe tonurile indign`rii [i constern`rii): Ei, ei, nici chiar a[a! Asta-i
culmea! Fii serios, domnule! Ce se crede `sta la urma urmei? Piei din
ochii mei! S` m` sl`beasc`, dac` se poate... (Etc.)
ANDREI: Cine?
IACOV: Urm`ritorii. Prigonitorii no[tri.
TADEU: Legile. Autoritatea. Institu]iile. Voluntarii. Tot sistemul.
PETRU: Imposibil.
ANDREI: S-ar putea s` nu fim prigoni]i?
PETRU: Imposibil.
BARTOLOMEU (arat`): Se poate una ca asta?
MATEI, SIMON (traduc): Se poate una ca asta?
TADEU: Aspecte. ~sta e un aspect.
IACOV: Am fugit mult prea repede [i ne-au pierdut urma. Iar acum
r`t`cesc \ntr-aiurea pe str`zile ora[ului.
ALFEU: A[a le trebuie.
IOAN (concentrat la maximum, cu pref`cut` gravitate): Sau... Sau hai
s` trecem \n revist` posibilit`]ile... Sau pur [i simplu, gra]ie unei
misterioase neaten]ii, ca unii care se supun unor for]e sau unei puteri
de care n-au cuno[tin]`, unor for]e [i unei puteri, ne-au \ntrecut [i ne-au
luat-o \nainte, deja \n apropierea casei, \n preajma refugiului iar noi am
dat fuga aici. Ca unii care se supun uneor for]e sau unei puteri, unor
for]e [i unei puteri de care n-au cuno[tin]`. Iar ei mai fug [i acum. O ]in
tot \ntr-o goan`. C`ci ne-au luat-o \nainte.
TADEU: |ntr-adev`r.
IOAN: Iar acum s\ntem aici. |n refugiu.

SIMON: Am f`cut pe noi de fric`.


BARTOLOMEU (arat`): N-am f`cut pe noi.
SIMON (traduce): N-am f`cut pe noi.
IOAN: M`car c` ne-am temut.
MATEI: Nu. Asta nu-i cu putin]`.
FILIP: Oricum, nu-i r`u s`-]i \nchipui c` ei mai alearg` [i acum, dup` noi,
chit c` se afl` bini[or \naintea noastr`. S` examin`m acum pu]in ideea
asta. Mult`, cum s` m` exprim oare, rezid` mult` for]` \n ideea asta.
ANDREI (dup` lungi clipe de derut`): S` scoatem Scriptura.
PETRU: S` scoat` careva Scriptura.
ANDREI: F`r` Scriptur` n-o s` ie[im de aici.
MATEI: |n plus, s\ntem dependen]i [i de timp. Odat` tot trebuie s` ie[im
de aici.
SIMON: Lucru pe care nimeni nu-l poate nega. Nimeni dintre cei ce se
afl` aici [i \nc` n-a plecat.
IOAN (se uit` cu aten]ie \n jur, u[urat) |nc` n-a plecat nimeni.
TADEU: Depindem de timp. S` ]inem minte asta.
SIMON: Atunci chiar c` e timpul s` apar` Scriptura.
IOAN: |nainte de a fi prea t\rziu.
IACOV: S` proced`m conform Scripturii.
TADEU: Eu totu[i \mi aduc aminte [i cele mai mici am`nunte. A[ putea
evoca [i cele mai mici am`nunte. Poate am putea profita de
competen]a mea. S\nt un executor. Vame[. Perceptor. Str\ng`tor de
d`ri. Matei \mi va fi de ajutor, nu m` \ndoiesc.
MATEI: S`-i d`m drumul.
TADEU: S` a[ez`m cele \nt\mplate \n ordinea corespunz`toare. S`team
pe dealul C`p`]\nii, nu mai era nimeni...
ALFEU (rezum\nd, complice): Nimeni. A[a afirm`.
FILIP ([opte[te, vr\nd s`-l ajute): O femeie. (Tadeu nu-l aude.)

TADEU: C\nd...
ALFEU: Dup` toate astea \ndr`zne[te s` fac` a[a o afirma]ie... S` scoat`
vorba asta pe gur`... Nimeni... {i muierea? Femeia? Fata?
SIMON: To]i ca unul s-au...
BARTOLOMEU d` la iveal` Scriptura.
TO}I (plini de indignare. Cacofonie, vorbesc to]i odat`.): Asta-i totu[i de
neconceput. Ca tocmai el s` dea glas Scripturii. (R\sete scurte,
chicoteli.)
FILIP (\n ap`rarea lui Bartolomeu, obiectiv): Scuze, iertare, \mi
amintesc clar. El a fost primul vindecat de Maestru.
TADEU (cu o str\mb`tur`): Primul. E, \n orice caz, o versiune
interesant`.

nnn Omilia lui Filip despre miraculoasa vindecare a lui


Bartolomeu
FILIP: Ne aflam \n Gadara, acolo l-am cunoscut. La vremea aceea abia
dac` eram [apte pe l\ng` Maestru sau nici at\]ia. Bartolomeu s-a
apropiat de Maestru [i i-a spus:
BARTOLOMEU: Maestre, m` chinuie o boal` \ngrozitoare, e un bete[ug
de familie, dar a ajuns s` se \mplineasc` prin mine.
FILIP: Ce te sup`r`? l-a \ntrebat atunci Maestrul.
BARTOLOMEU: Cuvintele, Maestre.
FILIP: A r`spuns el cu figura schimonosit`.
BARTOLOMEU: Izbucnesc din mine, de nest`vilit, un cuv\nt dup` altul, o
fraz` dup` alta, t`lm`cire dup` t`lm`cire, \ntrolocate, [i se face totul ca
furtuna de nisip \n pustie, c`reia nimic nu-i poate sta \n cale.
FILIP: Ce s` fac cu tine? \ntreb` Maestrul.
BARTOLOMEU: Ia-mi graiul.
FILIP: |l rug` suferindul.
BARTOLOMEU: S` fiu mut, aidoma pe[tilor.
FILIP: Tu e[ti \nv`]`torul Gadarei, un exeget vestit p\n` departe, tu ai
cea mai bun` [coal` din ]inut, dau n`val` la tine \nv`]`ceii, la tine vin
chiar [i fiii poporenilor din \mprejurimi [i \mi ceri s` te fac mut? \l
\ntreb` cu uimire Maestrul.
BARTOLOMEU: D`-mi o m\n` de ajutor. Iar pe ei s`-i d`ruie[ti cu lini[te,
c`ci nu [tiu de ce au nevoie, de aceea vin la mine. S\nt \nseta]i de
cuvinte, de c\t mai multe cuvinte. Iar din mine curg vorbele, dup`
dorin]a lor, de nest`vilit. Pre]uiesc t`lm`cirea mai mult dec\t se cuvine.

FILIP: Zise Bartolomeu pl\ng\nd. [i cuvintele tale? Ce s` fie cu


cuvintele? \ntreb` iar`[i Maestrul, dup` ce Bartolomeu se lini[ti \n
sf\r[it.
BARTOLOMEU: Pref`-le \n ploaia binecuv\nt`rii \n pustie.
FILIP: Fii mut zise atunci Maestrul, z\mbind. Fii mut ca pe[tii. Cur\nd se
st\rni v\ntul, nori negri se bulucir` asupra ora[ului, apoi s-a pornit
ploaia. Chipul lui Bartolomeu se str`lumin` [i de atunci nu l-am mai
auzit vorbind.
Lini[te, apoi r`sun` muzica.
ALFEU: {i atunci s-au repezit asupr`-ne to]i ca unul, aici am r`mas.
SIMON: Cerul [tie...
IOAN: Nu. |nc` nu exist`.
ANDREI: S` scoatem Scriptura.
PETRU: S` scoat` odat` Scriptura careva.
FILIP (\ncurajator): F`r` nici o grij`, f`-o.
BARTOLOMEU (se preg`te[te s` citeasc`. Caut` un loc, ca, pe c\t
posibil, s`-l vad` toat` lumea. |n cele din urm` se posteaz` \n dreptul
ferestrei. Cite[te. Ioan se posteaz` l\ng` el, ca s` traduc`.): La \nceput
Dumnezeu a f`cut cerurile [i p`m\ntul.
IOAN: La \nceput Dumnezeu a f`cut cerurile [i p`m\ntul...
PETRU: Nu lua numele Domnului \n de[ert.
IACOV: Bine, dar nu acolo s\ntem...!
MATEI: Unde s\ntem, iste]ule, unde s\ntem?
IOAN: Aici: la \nceput Dumnezeu a f`cut...
SIMON (indignat): Cine?
IOAN: Dumnezeu.
MATEI: E mort.
ALFEU: Mi-ai luat vorbele din gur`. Pe ambele: Dumnezeu, mort.
IOAN: S` crezi tu. Uite-aici, negru pe alb.
PETRU: Poate mai degrab` alb pe negru.
ANDREI: Totul e doar o chestiune de punct de vedere.
PETRU: M-ai dezam`git, omule. Cic` totul, zice el, ar fi doar o chestiune
de punct de vedere. A]i auzit. Totul! Absurd. {i sub acela[i acoperi[. Cu
mine [i cu voi.
ANDREI: Se proiecteaz` alb pe negru [i se contureaz` Numele.
\nt\mplarea. Ca umbra. |nt\mplarea e umbra lui Dumnezeu.
PETRU: Abil, foarte abil.
IOAN (sonor, cu invidie): Prostii. (|n surdin`.) |n orice caz, te felicit.
Oricum, e frumos: \nt\mpl`rile s\nt umbre ale lui Dumnezeu.
ALFEU: Propun, n-a[ vrea \ns` s` m` pomenesc victima vreunei
ne\n]elegeri, s` ias` la ramp` fiecare cu ce [tie. Socot c` e \n interesul
nostru, al tuturor.

Bartolomeu se retrage cu Scriptura. Caut` cu to]ii printre bulendre,


cu \ncetul iese la iveal` recuzita misteriului, lucruri curate, sclipitoare,
perfecte ca obiectele de cult: c`r]i (Un num`r al revistei Nyugat
(Occident, n.t.), Declinul Occidentului [.a.m.d.), haine, cuie, o trestie
telecospic`, un burete, o sticl` etichetat` (O]et), ciocane, un bici, o
cunun` de spini, o mantie, afi[e, vechile caiete de sal` ale
reprezenta]iei (u[or preparate, scoase \n vedet`), dou` p`l`rii tari.
Adun` la un loc, \ngr`m`desc obiectele de recuzit`. C\nd termin`
treaba r`sun` de afar` muzica. {i \i str`fulger` frica. Apoi repede,
consecutiv, respect\nd caden]ele muzicii (oper` vorbit`).
PETRU: Taci.
ANDREI: Taci.
MATEI: Taci.
IACOV: Taci.
TADEU: Taci.
IOAN: Taci.
FILIP: Taci.
SIMON: Taci.
ALFEU: Taci.
BARTOLOMEU \nchide cartea. Se aude un plesnet (muzica). Pauz`, apoi
o mare v\nzoleal` st\rnit` de fric`.
PETRU (d` fuga la recuzit`, adun` cele ce-i apar]in): Repede. Dup`
mine.
ANDREI: Toat` lumea, toat` lumea.
FILIP: Cum de nu \n]elege]i?
TADEU: Fiecare ce-i al lui. S` [i le ia \nd`r`t, c\t se poate de repede.
SIMON: Cerule!
IOAN: |nc` nu exist`. Nu \nc`.
IACOV: Maestre, maestre...
MATEI: Nu-i. |n]elege: nu-i. Ai fost acolo.
ALFEU: Am fost acolo cu to]ii.
IOAN: Nu \nc`.
PETRU: |nceta]i odat`!
ANDREI: Lini[te. S` n-aud nici musca.
IOAN: |nc` nu exist`.
Muzica se transform` \n b`t`i de inim`. Sunete limpezi, frumoase.
Ascult\ndu-le, \ncearc` s` le determine sursa. |n finalul jocului c`ut`rii
ajung la \ncheierea c` nu se aud de afar`, ci din`untru, dintr-unul din
ei.
BARTOLOMEU \l cheam` pe Simon [i-l roag` s` asculte dac` nu cumva
sunetul provine din pieptul s`u.
SIMON: Nu, nu. Cred.

TADEU: Aici cuiva \i e tare fric`. [i trebuie c` are motive serioase. O


afirm \n cuno[tin]a celor \nt\mplate.
IACOV: Dar ce s-a \nt\mplat?
FILIP: Eu \mi aduc aminte...
MATEI: Ar fi cazul s`-i d`m de cap`t.
ALFEU: Am fi putut-o face de at\tea ori! {i atunci n-am mai fi acum aici.
Aceast` maladiv` [i triumf`toare demen]` a supravie]uirii. Am fi putut
muri c\nd \nc` mai eram cineva. Toat` lumea era cu ochii pe noi. Cu o
ve[nicie \n urm`. Acum vreo trei ani. Ne-am fi putut aburca pe vreo
\n`l]ime de la ]`rmul m`rii [i la aceea[i replic` am fi dat buzna \n mare.
To]i ca unul, subliniez. Sau un turn, [tiu [i eu... de unde s` fi putut
striga \n toate z`rile adev`rul, f`r` nici o \nfrumuse]are. Un turn care \n
acea scurt` clip` de dinaintea mor]ii te osebe[te [i te \nf`]i[eaz`. Atunci
\nc` mai avea sens. Ar fi putut avea. Dar acum...! S` fugi! S`-]i cau]ia
salvarea! S` te baricadezi! Fobie, nu alta.
IOAN: Ce-i drept.
TADEU: Poate ar trebui totu[i s` ne l`murim care din noi se teme \n a[a
hal. At\t de f`r` pudoare. Ne-am putea socoti. Trebuie s` fie pe-aici
vreun voluntar, ca zic a[a. Care furnizeaz` ve[tile despre noi. Un
turn`tor adic`. M\zg`le[te inform`ri despre via]a noastr` particular` [i
tr`ie[te de pe urma lor.
IACOV: Cine vorbe[te...?!
MATEI: Vin` \mp`r`]ia ta.
IACOV: Tac`-]i fleanca!
TADEU (atr`g\nd aten]ia asupra b`t`ilor inimii): {i tot mai mult. Tot mai
intens. Irepresibil, nemascat. Nedisimulat.
TADEU, ALFEU [i MATEI se arunc` asupra lui ANDREI. |l doboar` [i \[i
lipesc urechile de pieptul lui, ascult`. Figura lui ANDREI v`de[te c` [i el
\nsu[i a[teapt` \ncordat rezultatul. |n timpul tr\ntei b`t`ile inimii se
estompeaz` pe neobservate.
ANDREI~: Ei?
TADEU: A[teapt`. Las-o mai moale.
ANDREI: {i mai moale?
ALFEU: {ezi bl\nd.
MATEI (consolator,cu con[tiin]a \nc`rcat`, nesincer): Mai bine s` fii
prigonit dec\t prigonitor.
ANDREI: Mersi mult.
TADEU: Nimic.
ALFEU: Ceva tot-tot. Tot-tot, tot-tot, tot-tot. Un fleac.
TADEU \i face semn lui SIMON s`-l str\ng` de g\t.
ANDREI: Spun. Spun tot. M`rturisesc totul.
SIMON: I-auzi! Pare c`-ar fi totu[i c\te ceva.
ALFEU: N-ar fi cazul s`-i venim totu[i de hac mai \nainte? Eu n-a[ vrea
s` m` mai v`d angrenat \ntr-o nou` poveste. Nu se mai termin` odat`.

ANDREI: S\nt nevinovat. Nu [tiu dec\t de o singur` \nt\mplare. O


poveste banal`, de duzin`. Are debut, are desf`[urare, are final.
FILIP: Duzina! Face doi[pe! \mi sun` cunoscut.
IACOV: Dar n-are sf\r[it.
ANDREI: Ba are. Are sf\r[it. S-a sf\r[it. Nu pricepi?
MATEI: |nseamn` c` ne ucid [i pe noi. Ne omoar`.
ANDREI: Exact. Pe to]i, pe fiecare \n parte. C\nd se termin` povestea ne
omoar`. Dar asta nu conteaz`. Un discipol nu poate fi mai mare dec\t
me[terul s`u. Asta-i legea. {i nu-i nimic mai important dec\t legea. M`
doare crucea pieptului.
ALFEU: Ia nu schimba tu vorba, amice. Auzi la el: crucea pieptului!
ANDREI: Legea-i lege. S` nu ucizi, s` nu furi, s` nu m`rturise[ti
str\mb \mpotriva aproapelui t`u...
ALFEU: Nu \n]eleg o iot` din toate astea. Legea, asta-i bun`!
IACOV: Tu mai cuno[ti legea? Dar de unde s` cuno[ti tocmai tu legea?
Dac` ar auzi asta Moise...!
PETRU: Aude.
ANDREI: Le [tiu pe toate zece.
SIMON (r\de de el): Zece. Ei, [i puzderia de comentarii? Stufoasele,
necurmatele exegeze?
BARTOLOMEU (arat`): Nu. Nici chiar a[a. Exegeza: piei, Satano!
Nu vrea nimeni s` traduc`.
BAROLOMEU (arat` \nc` o dat`, cu \nd\rjire): Nu. Nici chiar a[a.
Exegeza: piei, Satano...!
IOAN (traduce): Nu. Nici chiar a[a. Exegeza: piei, Satano...!
TADEU [i ALFEU (profit\nd de idee): S-a sf\r[it cu tine, p\n` aici ]i-a fost.
ANDREI: Asculta]i-m`! Asculta]i-m`! {i dup` aceea s` decide]i. Dup`
aceea s\nt preg`tit. Fie ce trebuie s` fie. M` pute]i [i ucide.
ALFEU: P`i bine. Fie.
TADEU: S`-[i exercite dreptul. De acord.
|i dau drumul, reamenajeaz` spa]iul, apoi iau loc. Andrei st` cu spatele
la fereastr`, \nd`r`tul s`u una din b`nci. Ceilal]i iau loc \n fa]a lui.
Lumina se proiecteaz` asupra lui. \ntr-un cap`t al b`ncii din spatele lui
Andrei [ade Matei, interpretul de]inutului din istorisirea lui Andrei.
(Registru psihologico-realist.)
nnn Omilia lui Andrei despre lege
ANDREI: S-a \nt\mplat \n anii [aizeci. Abia-mi d`duser` drumul din
\nchisoare, c` am fost chemat din nou la poli]ia politic`, pentru un
interogatoriu. Pe vremea aceea locuiam \ntr-un sat, nu departe de
re[edin]a de jude]. Trebuia s` pornesc spre ora[ \n zori, \n prima zi a
s`pt`m\nii, mai \nainte de a fi c\ntat coco[ul de trei ori.
PETRU (sare de pe locul lui, \ncepe s` tu[easc` r`sun`tor): Ce-are a face
coco[ul!?... De trei ori...!

TO}I \i fac semne s` tac`, \l huiduiesc, \l trag s` se a[eze la locul s`u.


ANDREI: N-aveam la cine s` intru a[a devreme pentru rug`ciunea de
diminea]`, [i templele erau \nc` \nchise. Am decis s` m` duc direct la
poli]ie. \n cl`direa aceea se face \ntotdeauna de permanen]`. [i acolo
nici Dumnezeu nu doarme. Dac` m` anun], o s`-mi dea sigur drumul \n
sala de a[teptare, iar acolo am s` a[tept s`-mi vin` r\ndul. A[a a [i fost.
Subofi]erul de serviciu mi-a luat servieta, mi-a \ntors buzunarele pe
dos, mi-a comunicat c` e strict interzis s` te culci pe banc`, apoi m-a
condus \n`untru. Aveam de g\nd s` m` oplo[esc \ntr-un ungher mai
\ndep`rtat, ca pe c\t posibil s` nu fiu nevoit s` intru \n vorb` cu nimeni.
Numai c` \n sal` se mai afla cineva. Ni[te haine uzate, prea largi,
tunsoarea perie, pielea solzoas`, gingii m\ncate de scorbut. [i-apoi
familiarele emana]ii ale trupului. Asta-i! Gherla, construc]ia Mariei
Tereza transformat` \n \nchisoare. Palatul Martinuzzi de odinioar`.
Gherla, nu prea putea fi altceva. Am aproximat c` f`cuse trei ani. Mai
pu]in de-at\t n-ar fi \nsemnat Gherla [i Maria Tereza, ci Jilava, lag`rul de
dincolo de mun]i. Un veritabil Gulag. De unde pu]in` lume se mai
\ntoarce. Sau nimeni.
ALFEU (sare \n picioare): A[ avea de pe-acum c\teva remarci!
Paranteze esen]iale! |n numele fidelit`]ii istorice.
TADEU: Nu s-ar putea, s` zicem, ceva mai pe scurt, cu respect?
CEILAL}I [u[uieli, exclama]ii de indignare, apoi lini[te.
ANDREI: De drept comun \n privin]a asta e imposibil s` te \n[eli dup`
at\]ia ani. Un frate, ori[icum, mi-am zis \n sinea mea. De parc` m-a[ fi
uitat \n oglind`... Trece \ntr-o scen` aparte, cu muzic`.
ANDREI ([ov`ielnic: nu [tie pe ce limb` s` vorbeasc`): Bun` diminea]a.
DE}INUTUL \ntoarce capul.
ANDREI: Adjon Isten j reggelt.
DE]INUTUL: Ei vezi! Deie Domnul.
ANDREI (\i \ntinde m\na): Gherla, dac` nu m` \n[el...
DE]INUTUL (d` [i el m\na): ...Mda... |]i aduci aminte de Coco[atu? L-ai
prins?
ANDREI: Cum s` nu, Ppos. Coco[atul. Plutonierul ur\t de toat` lumea.
Perla gardienilor. Gardianul [ef. Supergardianul super[ef. Ba bine c` lam prins.
DE]INUTUL ([ugub`]): Nu l-ai prins. Nici Dumnezeu nu l-a prins
ANDREI: Cum a[a? Eu [tiu c` l-am prins, mie-mi spui. Cum vine asta, c`
nu l-a prins nici Dumnezeu...?
DE]INUTUL: Sut`-n mie. Nici chiar tartorul dracilor.
ANDREI: Hai, scuip` ce [tii.
DE]INUTUL: S-a aruncat de la fereastra biroului. Fleo[c. Pl`cint`. Nu pic`
niciodat` pe cant, [tii. (R\de scurt.)
ANDREI (\n mod reflex): Odihneasc`-se \n...
DE]INUTUL: Las`. S` nu carecumva s` te-apuci s` mi-l boce[ti. Cic` i-au
dat [i o m\n` de ajutor. C\nd, evident, a s`rit nu se afla nimeni \n birou

asta-i varianta oficial`. Vreun de]inut sigur nu, am fi [tiut-o. \i lua sus la
el pe de]inu]ii mai tineri, \[i aduci aminte, la interogatoriu. Cine
refuza era un om mort. S` ridice primul piatra asupra lor `la care...
Dup` aia fleo[c, at\t. [i l-a scos din ma]e pu[c`ria [i s-a u[urat. (R\de
scurt. V`z\nd figura am`r\t` a lui Andrei, schimb` brusc macazul.) Nu
mai fi a[a perfect. Te-a apucat \nduio[area c` nu po]i ur\. (Cu dispre]
nedisimulat.) |n cazul `sta nici iubi nu po]i pe nimeni \n afar` de tine
\nsu]i. Dac` nu [tii
s` ur`[ti, atunci nici s` iube[ti nu [tii.
ANDREI (\mp`ciuitor): S-a \nt\mplat o dat` s`-l bage pe baronul Vitz
Istvn la carcer`. Seara baronul [i-a dat jos piciorul de lemn, l-a
rezemat de perete [i s-a culcat. Coco[atu habar n-avea c` baronul avea
un picioar de lemn. C\nd s-a uitat diminea]a \n celul` a v`zut un picior
sprijinit de perete, nimic altceva. A \nceput s` urle \ngrozit, au dat fuga
[i ceilal]i gardieni,
dar el [i \ncepuse s` trag` orbe[te, \nspre
interiorul celulei. L-a ciuruit pe baron. Chiar a doua zi a primit [i o
decora]ie pentru asta.
DE]INUTUL: Baronul Vitz Istvn. L-am cunoscut, cum s` nu. Trebuie s`
fi furat cumva ]ig`rile gardienilor, de aia l-or fi b`gat la carcer`. Era
teribil de ingenios c\nd avea nevoie de tutun. Nefericitul.
ANDREI: Da. Sau nici nu [tiu, l-ai cunoscut...
DE]INUTUL: Marele fum`tor. Cum s` nu.
ANDREI: |l [tia pe de rost pe Sofocle \n grece[te [i Codul penal.
DE]INUTUL: Mare folos. Ai mai avut de-a face cu `[tia?
ANDREI: Ba bine c` nu.
DE]INUTUL: Cafteal` ai luat?
ANDREI: Cafteal`?
DE]INUTUL: B`taie.
ANDREI Nu. |nc` nu.
DE]INUTUL: Mare minune.
ANDREI: Da.
DE]INUTUL: Mai devreme sau mai t\rziu tot iei. |]i dau un sfat. Te v`d
a[a, finu]. Politic. Eu nu-s dec\t un pu[c`ria[ oarecare, de drept comun,
suflet r`t`t`citor, care mereu se \ntoarce. C\nd te cheam` \n`untru,
v\r`-te-n poli]ai, c\t se poate. |n]elegi ce vorbesc?
ANDREI: Nu.
DE]INUTUL: Ce nu-i de \n]eles? D`-te aproape de el, c\t po]i de mult, c`
dac` te
opre[ti mai departe de el, te altoie[te de r`m\i lat. Dac` te
v\ri \ntr-\nsul ca-n mum`-ta, n-are cum s` deie tare. V\r`-te-n el. Acum
te-ai prins?
ANDREI (cu sincer` recuno[tin]`): Mul]umesc. Mul]umesc mult.
|[i reia pozi]ia de narator
ANDREI: De parc` ar fi maic`-ta, a[a mi-a spus de]inutul de drept
comun. S` te dai c\t mai aproape de Lege, s` te v\ri \n ea, ca s` nu te
altoiasc`. Cur\nd m-au strigat [i pe mine. De cum am intrat am sim]it
ce avea s` urmeze. Ofi]erul anchetator m-a \ntrebat ceva, nu-mi aduc

aminte ce anume, doar c` se ambalase dinainte, profesional, \n


conformitate cu \nclina]iile, preg`tirea, precum [i cu experien]a sa.
TADEU (sare \n picioare): Nu-]i permit! Calomnie sfruntat`!
CEILAL}I s\s\ieli, exclama]ii de nemul]umire, \l oblig` s` se rea[eze.
ANDREI: Nu-l vedeam \n fa]a ochilor dec\t pe pu[c`ria[ul de adineaori.
Timpul se \ncetinise, \mi amintesc totul cu exactitate...
Rolul ofi]erului din scena anchetei e interpretat de SIMON. ANDREI
intr`, se opre[te \n fa]a ofi]erului, se \nfrunt` din ochi, lung`
pantomim` etc.
OFI}ERUL face semn s`-[i scoat` \nc`l]`rile.
ANDREI \[i scoate una.
OFI}ERUL face semn s-o scoat` [i pe cealalt`.
ANDREI o scoate.
OFI}ERUL \i face semn s`-[i scoat` ciorapii.
ANDREI execut`, tot a[a, mai \nt\i unul, apoi cel`lalt, nu de la sine, ci
exclusiv \n urma ordinului mut.
OFI}ERUL \i d` de \n]eles prin mimic` [i gesturi c` se preg`te[te s`-i
striveasc` unghiile sub talpa bocancului.
ANDREI nu se clinte[te.
OFI}ERUL (izbucne[te): De ce nu ]i-e fric`, m`i, omule, de ce nu ]i-e
fric`? S`-]i fie fric`, ai \n]eles?! S`-]i fie fric` de mine! De mine... E un
ordin, ai \n]eles?! Ai \n]eles, pr`p`ditule...!
OFI}ERUL se preg`te[te s`-l loveasc`, ANDREI se d` aproape de el, \l
ia \n bra]e.
|[i reia pozi]ia de narator.
ANDREI: Bra]ul pornise spre mine, de departe, cu mare av\nt. Atunci mam dat l\ng` el [i l-am luat \n bra]e. Mi-am plecat capul, nici eu nu [tiu
de ce, pe um`rul lui, ca unul care se \ntoarce la matc`. Urechea mi s-a
lipit de steaua de metal, \i simt [i acuma r`ceala. Bra]ul ofi]erului a
z`bovit o clipit` \n aer iar cel`lalt m-a \mbr`]i[at f`r` voie. Apoi, \ncet, [i
l-a cobor\t [i pe cel aflat \n aer [i l-a adus c`tre sine, de parc` i-ar fi
f`cut semne cuiva care ie[ise din c\mpul vederii. \n clipa aceea mi s-a
schimbat mie via]a. Am devenit un altul, nici eu nu \n]eleg cum. Po]i s`
pleci, mi-a spus scurt.
Lini[te, nemi[care.
MATEI se ridic`, i se al`tur` lui ANDREI.
BARTOLOMEU (mai \nainte ca MATEI s` \nceap`, \l opre[te, arat`): S`
t`cem pu]in, bine?
IACOV (traduce): S` t`cem pu]in, bine?
ALFEU: Bine, fie.
FILIP: Are dreptate. S` \ncerc`m m`car.
MATEI: |n regul`, ajunge at\ta. La asta m` a[teptam. Nu mai rezist.

FILIP: E neap`rat necesar s` te apuci tu acum s` explici? Nu putem


am\na pu]intel?
MATEI: M-am s`turat s` se tot pro]`peasc` ba unul, ba altul \n fa]a
noastr` [i s` ne zugr`veasc` solu]ia. (Pe un ton tot mai ridicat, tot mai
p`tima[.) |n clipa aceea mi s-a schimbat mie via]a. {i: Am devenit
un altul, nici eu nu \n]eleg cum. Am auzit. Hai s` deschidem larg u[ile
[i ferestrele [i s`-i a[tept`m cu z\mbete de beatitudine s` soseasc`.
Gata cu ascunzi[ul, gata cu frica. (Isteric.) {i atunci s` le c`dem la
piept, cu lacrimi dinainte preparate. Cu ochi str`lucitori. (Se preumbl`
printre ceilal]i, d` ghion]i, provoac`.) \nduio[area victimei. [tiam. S`
ie[i \n fa]`, s` te extaziezi de propria-]i suferin]`. \n timp ce-l aburc` pe
cel`lalt, noi ne-am [i transformat \ntr-o fabul`. Puteam s-o spun
dinainte. (Url`.) Face]i bine [i deschide]i u[ile, ferestrele. Face]i bine [i
dezv`lui]i catacombele, ascunz`torile. Se caut` voluntari pentru rolul
de victime. C`ci tot nu-i dec\t un rol. [i s` nu uit`m ca \n clipa potrivit`
s` ne cerem iertare. Pentru, de pild`, faptul c` ne-am n`scut. Ceea ce-i
deosebit de important, c`ci prin ac]iunea asta elevat` ne eliber`m, cum
s` spun eu, de re]ineri. Or s` ne omoare liber [i cu maxim` eficien]`. Iar
dramaturgia torturii ne va face [i nou` \n[ine pl`cere, c`ci am contribuit
noi \n[ine \n mod eficient la construc]ia ei. Poate c` or s` ni se
consemneze [i cuvintele de pe urm`. S` judec`m, domnii mei! Hai, hai,
lua]i-v` dup` mine. Gata cu joaca de-a jocul, domnilor. P\n`-aici.
Supravie]uire? Dar la ce bun? \n numele cui? \n ce scop? Cu ce rost?
(Se repede la fereastra din drepta, d` la o parte obloanele, strig` \ntrafar`, o face pe paia]a.) Pe-aici, pe-aici. Domnilor! Iac`t`-ne, domnilor,
cu voia dumneavoastr`, triumf`toare oi]e numai bune de t`iere,
preparate dup` cuviin]` pentru cina de pe urm`.
R`sun` un bubuit \n u[a din spate, pe mijloc, ceea ce pune cap`t ie[irii
lui MATEI.
PETRU: |napoi! |napoi, aici!
IACOV: Printre noi, imediat.
MATEI: Nu! Ce-am spus am spus!
FILIP: Nu! Asta n-ai spus-o tu, asta a spus-o Pilat, a[a ]in minte.
SIMON: Oblonul. \nchide obloanele, dobitocule!
FILIP (\n [oapt`): Ai putea s`-]i ceri m`car scuze. M`car.
ALFEU: De acord.
TADEU: |n orice caz, m` acuz c` n-am intervenit la timp. (C`tre
Bartolomeu.) Rog a se consemna asta \n procesul verbal.
FILIP: Nu-i \n stare s` spun` nici at\ta: scuze. De[i ce l-ar costa, \n
situa]ia asta.
SIMON (rug`tor): Hai, spune m`car at\t.
MATEI (pronun]` cuv\ntul, ca pe un cuv\nt): Scuze.
FILIP: Ei.
PETRU: Lini[te.

ALFEU: A[ vrea s` mai tr`iesc. S`-mi tr`iesc via]a. E de \n]eles?


TADEU: N-am s` m` las cu una, cu dou`. Nici fa]` de superioritatea
numeric`. Nu sta]i [i a[tepta]i aici cu m\inile goale. Dinte pentru dinte,
ochi pentru ochi. D`-mi s`-]i dau, nimic altceva.
ANDREI: V\r`-te-n el, c` te altoie[te de...
ALFEU: |nchide]i-i gura.
PETRU: Sta]i lini[ti]i. Poate rateaz`.
Se culc` pe burt`, se bariceadeaz`, se ascund. Lini[te total`.
Se deschide u[a, mi[c\nd din loc [i unul din paturile supraetajate. Intr`
TOMA, \[i leap`d` desaga, \mbrac` distrat tunica lui IUDA, vine \n fa]`,
nu pricepe de ce nu-i adreseaz` nimeni nici un cuv\nt, ba \[i mai \ntorc
[i capetele de la el.
PETRU (\n [oapt`, \nc\t cel abia intrat nu aude nimic): Iuda. A sosit Iuda.
TADEU (la fel): S` moar`. Dup` mine!
ANDREI: L`sa]i-l pe m\na mea! L`sa]i-l pe m\na mea!
CEILAL}I (r\d \n surdin`): Apuca]i-l str\ns, s` nu cumva s` se v\re, ca \n
mum`-sa. (Etc.)
ALFEU: Ciocane, cuie, s\rm`, fr\nghie, trestie, burete, o]et.
FILIP: Eu o iau la dreapta.
SIMON: Eu o iau la st\nga.
IACOV: Eu o iau \n fa]`.
MATEI: Eu o iau \n spate.
IOAN: Eu o iau \ntr-afar`. (Ceilal]i \l ]istuiesc.) Scuze, scuze, nici g\nd.
TADEU: S` ]i-o sco]i din cap.
ALFEU: Nimeni nu iese viu de-aici.
TOMA umbl` de colo-colo, \i prive[te, apoi, cu o brusc` hot`r\re, d` s`
plece. Ceilal]i \l urmeaz`, \n cercuri tot mai str\nse. TOMA se re\ntoarce
la locul unde \mbr`case tunica, [i-o scoate la repezeal`, atunci bag` de
seam` c` gre[ise rolul.
C\nd ia de jos tunica cu inscrip]ia Toma ceilal]i s\nt deja \n preajma sa
gata de cu fr\nghiile, ciocanele, cuiele. Se reped la el cu mare
bucurie, \l str\ng \n bra]e, \l strig` pe nume etc.
IOAN: Bine c` ai ap`rut, Toma! Nu credeam s` te mai v`d \n via]`.
SIMON (cu u[urare): Asta-i altceva. Asta-i cu totul altceva.
ALFEU: Hoho, amice. Nu-i totuna. Clar? Nu-i totuna.
TADEU: Din punctul de vedere al istoriei cel pu]in.
MATEI: De care ]inem cont.
FILIP: Dup` Scriptur`, pe c\t posibil.
IOAN: Gr`ie[te, ce s-a \nt\mplat cu tine de atunci.
TOMA: Am r`mas acolo, pe C`p`]\na, p\n` ce l-au dat jos. Nu-mi
credeam ochilor. Au luat trupul, eu \i urmam de la distan]`.
PETRU: {i?
ANDREI: {i?

IACOV: [i? Vorbe[te odat`!


TOMA: N-o s` v` vin` s` crede]i: nu s-a \nt\mplat nimic. Nimic! |
n]elege]i. Un corp inert, ca al t`u sau al meu. M` a[teptam s` se
deschid` cerurile. Dar nu, nu. Cum \l coborau pe fr\nghii de sus, de pe
b\rn`, s-a pornit ploaia, c`dea cu o desime de stropi, pentru foarte scurt
timp.
PETRU: At\t?
TOMA: At\t. ~sta-i adev`rul.
BARTOLOMEU (exult`): Ploaie! C\nd m-a vindecat Maestrul pe mine iam cerut, v` aduce]i aminte, s`-mi preschimbe cuvintele \n ploaie \n
pustie. Eu am sc`pat \ntr-o clipit` de povara vorbirii [i \n aceea[i clip` sa pornit ploaia.
TOMA (f`r` prea mare convingere, traduce): Ploaie! C\nd m-a vindecat
Maestrul pe mine i-am cerut, v` aduce]i aminte, s`-mi preschimbe
cuvintele \n ploaie \n pustie. Eu am sc`pat \ntr-o clipit` de povara
vorbirii [i \n aceea[i clip` s-a pornit ploaia.
ALFEU: M` scuza]i, dar ce leg`tur` are?
TADEU: Ce s` \nsemne asta?
MATEI: Nimic. Nimic.
IOAN: Ia sta]i a[a. Tu zici, Bartolomeu, c` ploaia...
TOMA: A[a zice.
MATEI: Dar asta zice mereu, tot asta zice tot mereu.
ALFEU: A[adar nu spune nimic. Nimic.
IOAN: S` facem o \ncercare. M`car s` ne supunem unei probe.
FILIP (lu\ndu-i de public at\t pe spectatori c\t [i pe partenerii de joc.
Muzic` preg`titoare a arlechinadei - tu[eu etc.): Doamnelor [i Domnilor!
Stimat public! S` ascult`m acum, ca o ultim` [ans`, omilia lui Toma [i a
lui Ioan despre adev`r. (Aplauze, fluier`turi.)
TOMA [i IOAN (\n timp ce-[i iau p`l`riile tari, s\s\ind, [opotind): Despre
prietenie, Filip, despre prietenie.
FILIP: Despre prietenie? Iertare, iertare, asta-i pentru mine o surpriz`. O
aud acum pentru prima oar`. Permite]i-mi s` v` prezint personajele.
(Tu[eu etc.) Toma Estragon! (TOMA \[i pune p`l`ria, aplauze,
fluier`turi.) Ioan Vladimir!
IOAN \[i pune p`l`ria, aplauze, fluier`turi.
Se preg`tesc pentru scena care urmeaz`. \n barac` discipolii, cu
excep]ia lui IOAN [i a lui TOMA, se aranjeaz` \n paturile suprapuse, pe
priciuri, de parc` ar fi dup` ora stingerii. Z`rim capete curioase,
picioare at\rn\nde.
nnn Omilia lui Toma Estragon [i Ioan Vladimir despre prietenie bufonad`
Hommage Samuel Beckett

IOAN VLADIIMIR: A[ putea [ti unde v-a]i petrecut noaptea domnia


voastr`?
TOMA ESTRAGON: |n [an].
IOAN VLADIMIR: |n [an]? Unde?
TOMA ESTRAGON (f`r` s` indice): Pe-acolo.
IOAN VLADIMIR (suspicios): Ia s`-]i v`d palmele.
TOMA ESTRAGON: Care din ele?
IOAN VLADIMIR: Ambele.
TOMA ESTRAGON: Poftim.
IOAN VLADIMIR (le cerceteaz` temeinic): Ia s`-]i v`d coasta.
TOMA ESTRAGON: Care?
IOAN VLADIMIR: Stai pu]in. (Mimeaz` crucificarea.) M-am prins! (Cu
juc`u[` m\ndrie.) A st\ng`!
TOMA ESTRAGON: Poftim. Uit`-te.
IOAN VLADIMIR: Bine... bine... bine... Credeam c` tu e[ti... Dar nu, nu.
TOMA ESTRAGON: Din fericire.
IOAN VLADIMIR: Din fericire.
TOMA ESTRAGON se lupt` amarnic cu \nc`l]`rile.
IOAN VLADIMIR: Ce faci?
TOMA ESTRAGON: M` descal]. (Cu glas pierit.) Ajut`-m`.
IOAN VLADIMIR: Hai s`-ncerc`m. (Reu[e[te. Str\mb\nd din nas, dar \i
examineaz` cu acurate]e labele picioarelor.) |n regul`. |n regul`. {i \n
regul`.
TOMA ESTRAGON (indignat): |n regul`? |n regul`? \n regul`?
IOAN VLADIMIR (pe ton de scuz`): Te-au b`tut?
TOMA ESTRAGON: Da... Dar nu tare.
IOAN VLADIMIR: Tot `ia?
TOMA ESTRAGON: ~ia? Habar n-am. Am r`mas \n continuare. Am stat
acolo mai mult dec\t trebuia.
IOAN VLADIMIR: Toat` lumea a fugit.
TOMA ESTRAGON: Nu toat` lumea.
IOAN VLADIMIR: |ntr-adev`r.
TOMA ESTRAGON: |n cazuri dintr-astea, desigur, e greu de stabilit cine
de cine apar]ine. A[a m-am \n[elat [i eu. Dar dup` aia m-au b`tut [i sau r\nduit toate la locul lor. \n chestiunile m`runte e de evitat
neglijen]a. Nu [tie st\nga ce face dreapta. C\nd or veni aici, nici atunci
nu-i totul pierdut.
IOAN VLADIMIR: Vin \ncoace? E deja sigur?
TOMA ESTRAGON: Nici atunci nu-i totul pierdut. Unul din t\lhari s-a
m\ntuit.
IOAN VLADIMIR (resemnat): Unul.
TOMA ESTRAGON (\ncuraj\ndu-l): Cincizeci. Nu-i un procentaj prost.
Unul, adic` cincizeci la sut`.
IOAN VLADIMIR: Dar am\ndoi [i-au dat ob[tescul sf\r[it. Ba to]i trei.
TOMA ESTRAGON: S` lu`m seama la fapte, vrei?
IOAN VLADIMIR (f`r` prea mare convingere): Mda...

TOMA ESTRAGON: Pe `ia doi t\lhari i-au r`stignit odat` cu M\ntuitorul.


IOAN VLADIMIR: Cu cine?
TOMA ESTRAGON: Cu M\ntuitorul, doi t\lhari. Umbl` vorba c` unul s-a
m\ntuit, \n schimb cel`lalt... (Caut` antonimul potrivit.) A fost damnat.
IOAN VLADIMIR: De ce s-a m\ntuit?
TOMA ESTRAGON: De infern.
IOAN VLADIMIR: De infern. S-a m\ntuit de infern.
TOMA ESTRAGON: Nu-i un procentaj prost. [i totu[i... Cum se poate c`
numai unul din cei patru evangheli[ti relateaz` a[a cele \nt\mplate?
De[i au fost tuspatru de fa]` adic` pe aproape. (Mai \nainte ca Ioan
s`-i taie vorba.) Am v`zut, am fost [i eu acolo, \n apropiere. {i totu[i
numai unul are cuno[tin]` de t\lharul care a fost m\ntuit. Doar unul din
patru. Dintre ceilal]i trei doi habar n-au de toat` t`r`[enia, iar al treilea
afirm` c` `ia doi l-au oc`r\t cum le-a venit la gur`.
IOAN VLADIMIR: Pe cine? Nu pricep o iot`.
TOMA ESTRAGON: Pe M\ntuitor.
IOAN VLADIMIR: Pe maestru. Da, da. De ce l-au oc`r\t?
TOMA ESTRAGON: Pentru c` n-a vrut s`-i salveze.
IOAN VLADIMIR: De infern?
TOMA ESTRAGON: Aiurea... De la moarte.
IOAN VLADIMIR: {i nu-i acela[i lucru?
TOMA ESTRAGON: Dup` p`rerea lor, nu. S-au luptat amarnic cu el.
Dintr-asta s-ar deduce c` exist` totu[i o diferen]`.
IOAN VLADIMIR: Ei, [i dup` aia?
TOMA ESTRAGON: E de presupus c` au fost damna]i am\ndoi.
IOAN VLADIMIR: Ei [i? Au primit ce-au meritat.
TOMA ESTRAGON: Dar evanghelistul zise c` unul din t\lhari a fost
m\ntuit.
IOAN VLADIMIR: Ei [i? Nu le coincid p`rerile, at\ta tot.
TOMA ESTRAGON: Dar au fost to]i patru acolo. [i numai unul pomene[te
de un t\lhar m\ntuit. De ce s`-i d`m mai mult` crezare lui [i nu
celorlal]i?
IOAN VLADIMIR: Cine-i d`?
TOMA ESTRAGON: Toat` lumea. Numai varianta asta se cunoa[te. La ea
se refer` toat` lumea.
IOAN VLADIMIR: Oamenii-s t\mpi]i.
TOMA ESTRAGON (mediteaz`): Nu, poate c` dup` aia s-a mai \nt\mplat
ceva. Ceva nea[teptat, de care nimeni nu ]inuse seama. Care a smintit
p\n` [i Scriptura. S-a \nt\mplat ceva, a avut loc un eveniment
neprev`zut [i despre asta nici Scriptura, nici cei patru scribi care au
fost acolo pur [i simplu nu pot da seam`. Nu dau a[adar seam` dec\t
despre faptul c` nu pot da seam`. Nu s-ar putea ca exprim`rile,
cuvintele avute la dispozi]ie, frazele, `,```, ```... ca...
IOAN VLADIMIR (cu interes): Ca?
TOMA ESTRAGON: Am g`sit. Ca variantele cunoscute, toate laolalt`, cu
contradic]iile lor de ne\nl`turat, s` fac` trimitere tocmai la aceast`

dereglare neprev`zut`, f`r` antecedente, absolut necunoscut`...? (Mai


d` s` fac` o \ncercare, reia, disperat.) Nu s-ar putea ca...? (Pl\nge ca o
paia]` veritabil`.)
IOAN VLADIMIR (\l \mbr`]i[eaz`, \l consoleaz`): Nici cincizeci la sut` nu-i
r`u.
TOMA ESTRAGON: {i atunci ce-o s` fie?
IOAN VLADIMIR: C\nd?
TOMA ESTRAGON: P`i atunci, [tii tu. C\nd ne vine [i nou` r\ndul.
IOAN VLADIMIR: Dup` p`rerea ta ne vine r\ndul [i nou`?
TOMA ESTRAGON: |n privin]a asta n-am nici un dubiu.
IOAN VLADIMIR: A[teapt`!
TOMA ESTRAGON (cu aten]ia \ncordat`): Ei?
IOAN VLADIMIR: Nimic.
TOMA ESTRAGON: G`se[te ceva. Vreun truc oarecare. Ne-ar trebui o
idee.
IOAN VLADIMIR (se preumbl` cu m\inile la spate, cu ochii pleca]i. Se
opre[te, joac` un fel de num`r`toare, murmur\ndu-[i \n barb`.): Din
Oceanul Pacific a ie[it un pe[te mic... Bun... A[a... Unica, donica, trei
surcele... Da... da.. da... (Triumf`tor.) Asta e!
TOMA ESTRAGON: Hai, spune odat`!
IOAN VLADIMIR: C\nd ne vine r\ndul... Hm, hm... (Ezit`, apoi cu
re\nnoit` efervescen]`.) Ba da! Ba da! St`m unul l\ng` altul, a[a-i?
TOMA ESTRAGON: Ce leg`tur` are? Noi st`m \ntotdeauna al`turi \n r\nd.
IOAN VLADIMIR: Exist` dou` posibilit`]i: la num`r`toare ori spui tu zece,
ori eu.
TOMA ESTRAGON: P\n`-aici se leag`.
IOAN VLADIMIR: Dac` ar trebui s` spui tu, atunci eu ]i-o iau \nainte, ies
din r\nd [i strig zece. Chestiune de concentrare, at\ta tot. `sta-i un
clasic exerci]iu de concentrare. S-au mai v`zut dintr-astea. Numai c` nai voie s` ratezi, c`ci atunci am \ncurcat-o am\ndoi.
TOMA ESTRAGON (face eforturi s` se concentreze, repet` punctele
principale): Ia s` vedem! Cel dinaintea mea zice nou`; atunci urmez eu.
Drept care tu, care stai \n spatele meu, ie[i din r\nd [i zici: zece.
IOAN VLADIMIR (bucur\ndu-se sincer c` a fost \n]eles): Exact!
TOMA ESTRAGON: {i atunci?
IOAN VLADIMIR: P`i nu pricepi? {i atunci am\ndoi, am\ndoi, amice, am
sc`pat. Asta-i solu]ia. (Z\mbe[te cu un triumf bufonard, umbl` de colocolo, fudul.)
TOMA ESTRAGON (\nchipuie o pantomim` a num`r`torii, cump`ne[te,
p\n` ce, \n cele din urm`, recunoa[te natura situa]iei. Ezit\nd dar totu[i
cu sincer` \ngrijorare): Dar atunci tu o s` fii executat.
IOAN VLADIMIR: Asta-i. Eu mor dar am\ndoi am sc`pat. I-am dus de
nas.
TOMA ESTRAGON (\n]elege): Ei nu! Asta nu! Adic` tu \n locul meu.
Pentru asta ar trebui s` fii mult mai pe faz`, amice! C`ci am s` fiu [i eu
acolo. {i am s` ies din r\nd \naintea ta, po]i fi sigur. Zece!

IOAN VLADIMIR: Nu ]ine, fr`]ioare... Zece!


TOMA ESTRAGON: Zece!
IOAN VLADIMIR: Zece! (Competi]ia se transform` \ntr-un dans burlesc
pe care-l execut` \mpreun`, transfigura]i, atmosfer` fellinian`, muzica
adecvat`.)
AM|NDOI (strig\nd): Am sc`pat... Am sc`pat... Am sc`pat...
Se porne[te o ploaie deas` (fundal sonor), drept care ceilal]i (mai \nt\i
BARTOLOMEU) se dau jos de prin paturi [i se angreneaz` \n dans, cu
acelea[i strig`te. Muzica transcende spre motivele ini]iale, \ncet-\ncet
dansul se destram`, devine tot mai lent, dar \l continu` to]i, fiecare \n
felul s`u, pe fundalul ploii.
TADEU: Vin! Vin, mocofanilor, \nceta]i.
ALFEU (vr\nd s`-i scoat` din starea de euforie): Adunarea! Adunarea! La
mine, mar[!
TADEU: Hai-hai! Toat` lumea!
ALFEU (\i potrive[te, \i aranjeaz`): Nu pricepe]i? S\nt aici, \n fa]a u[ii!
Noi urm`m. |n r\nd. |n r\nd. |ncolonarea.
TADEU: Ei, \n sf\r[it! A[a mai vii de-acas`.
FILIP: Frumos, \ntr-adev`r.
MATEI (c`tre Alfeu): Nu-mi sta nici tu acolo ca piticul cu [apte capete.
Treci frumu[el \n r\nd.
SIMON: Excelent. S` num`r`m.
IOAN [i TOMA s\nt al zecelea, respectiv al unsprezecelea \n r\nd,
\ncepe num`r`toarea, dar ei strig` am\ndoi zece. C\nd izbutesc s-o fac`
absolut simultan, IOAN [i TOMA strig` triumf`tor: Am sc`pat! Am
sc`pat!. Scena se reia de mai multe (dou`-trei) ori, sub zeloasa
\ndrumare a lui ALFEU [i TADEU.
TADEU: P`i, a[a nu merge!
ALFEU: S` tragem la sor]i! Propun s` tragem la sor]i! S` decidem care-i
t\lharul drept, care-i cel st\ng. Cele cincizeci de procente par s`
reprezinte totu[i o cale mai accesibil`. S` tragem la sor]i c\te doi [i s`
accept`m decizia cu fruntea sus.
MATEI (cu \nsufle]ire): Ne lu`m soarta \n propriile m\ini...
IACOV: Chestia asta cu fruntea sus \mi pare cam suspect`.
SIMON: S` sper`m c` nu mai e nimic de spus.
BARTOLOMEU (\[i face sim]it` prezen]a): S` ne potrivim mai degrab`
dup` Scriptur`.
SIMON (traduce): Zice c` s` proced`m conform Scripturii.
MATEI: Mai degrab`. Mai degrab` dup` Scriptur`, a[a a zis.
TADEU: Just!
ALFEU: Just!
PETRU: N-ar fi mai bine s`...

ANDREI: S` a[tept`m p\n`-[i fac apari]ia.


PETRU: {i? {i? {i?
ANDREI: {i s` ne ap`r`m. S` ne ap`r`m \n mod organizat. S` ne vindem
scump pielea, ca s` zic a[a.
ALFEU: Tocmai tu propui una ca asta, tocmai tu? M` faci s` r\d.
TADEU: Doar n-ei fi vr\nd s` faci dovada marelui t`u curaj de a te v\r\
\ntr-\n[ii?
ANDREI: Pardon. Pardon. V`d c` m-a]i \n]eles gre[it, domnilor.
ALFEU: Carevas`zic`.
BARTOLOMEU (\[i face sim]it` prezen]a): S` ne potrivim mai degrab`
dup` Scriptur`.
SIMON (traduce): Zice c` s` proced`m dup` Scriptur`.
MATEI: Mai degrab`. Mai degrab` dup` Scriptur`, a[a a spus.
TADEU: Just!
ALFEU: Just!
Muzica, motivele ini]iale, f`r` ca ei s` dea aten]ie. TADEU [i ALFEU
organizeaz` tragerea la sor]i, \ntr-unul din desagi v\r` numele etc., apoi
le extrag r\nd pe r\nd. Discipolii se posteaz` perechi-perechi fa]` \n
fa]`. PETRU r`m\ne \n centru, cu spatele la fereastr`.
Conform ordinii constituite, de-a dreapta [i de-a st\nga lui PETRU, cel
mai aproape se afl` IOAN [i TOMA iar cel mai departe ALFEU [i TADEU.
Scena este precis`, nu las` loc \n nici un caz precipit`rii sau st\ng`ciilor.
{i mai cu seam`, interpretarea nu e nici ambigu`, nici simbolic`.
nnn Prohodul lui Alfeu [i Tadeu
ALFEU: Tu e[ti?
TADEU: Eu s\nt.
ALFEU: Salutare, Tadeu.
TADEU: Salutare, Alfeu.
ALFEU: Rezisten]`, \]i aminte[ti? Ce \nseamn` cuv\ntul `sta?
TADEU: |n dinamic` e tot ceea ce \mpiedic` mi[carea, progresiunea,
consum` a[adar energia corpului aflat \n mi[care. Asta \nseamn`
rezisten]a.
ALFEU: Temporar, se manifest` doar pe o anume durat`, vrei s` zici.
TADEU A[a, a[a, exact. De pild`, glon]ul ia contact mai \nt\i cu
ve[m\ntul, apoi cu pielea, dup` piele p`trunde \n carne, r\nd pe r\nd
prin toate organele aflate \n calea sa, apoi p`r`se[te trupul. Iese din
trup [i zboar` mai departe prin aer, liber ca pas`rea cerului.
ALFEU: Sau ca sufletul, nu-i a[a?
TADEU: Ba da, ba da, bine zici, Alfeu.
ALFEU: At\t \nseamn` cuv\ntul rezisten]`? At\ta tot?
TADEU: Nimic mai mult, Alfeu, nimic mai mult.
ALFEU: Zborul sufletului?
TADEU: Zborul sufletului.
ALFEU: Just.

TADEU: Just.
Pauz`, muzica.
nnn Prohodul lui Iacov [i Filip
IACOV: |]i aduci aminte?
FILIP: |mi aduc. \mi aduc aminte perfect, totul.
IACOV: {i de liceu, sec]ia real`? |]i aminte[ti?
FILIP: Strada Farkas, cum s` nu. Cluj, strada Farkas. Pe-atunci ridicau
deja familiile strad` dup` strad`... {i atunci a ie[it un cuv\nt, care a dat
la o parte numele [i, odat` cu dizlocarea numelor, s-au estompat r\nd
pe r\nd [i fizionomiile.
IACOV: Transport.
FILIP: Da, da, transport.
IACOV: {i ]ii minte cartea neamului Maestrului dup` Sf\ntul Matei?
FILIP: |mi amintesc de fiece nume \n parte, o [tiu ca pe ap` [i-acum.
Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam
a n`scut pe Isaac; Issaac a n`scut pe Iacov; Iacov a n`scut pe Iuda [i
fra]ii lui...
IACOV: {i sf\r[itul. |]i aminte[ti [i sf\r[itul? Sf\r[itul c`r]ii neamului
Maestrului, dup` Sf\ntul Matei?
FILIP: |l [tiu pe de rost. Deci de la Avraam p\n` la David s\nt
patrusprezece neamuri de toate; de la David p\n` la str`mutarea \n
Babilon s\nt patrusprezece neamuri; [i de la str`mutarea \n Babilon
p\n` la Hristos s\nt patrusprezece neamuri.
IACOV: {i atunci noi, \nc` la liceul real, am adunat numele, numele
\n[irate \n cartea neamului Maestrului, dup` Sf\ntul Matei, [i am ajuns
la concluzia c` lipse[te un nume.
FILIP: |mi amintesc, \mi aduc aminte perfect.
IACOV: De trei ori paisprezece. Asta face \n total patruzeci [i dou` de
nume.
FILIP: Dar noi n-am g`sit \n cartea neamului Maestrului dec\t patruzeci
[i unu de nume. |mi amintesc.
IACOV: Atunci ne-am uitat unii la al]ii [i am zis: Z`u a[a, lipse[te un
nume din cartea neamului. S-a omis din carte un nume.
FILIP: Ne-am \ntrebat al cui nume o fi lipsind.
IACOV: Al meu, am r`spuns eu.
FILIP: Al meu, am r`spuns eu.
IACOV: {i am \n]eles c` noi urmam la r\nd.
FILIP: {i a[a a [i fost. S-a f`cut o lege [i cur\nd au venit dup` noi. Cluj,
strada Farkas. Am c`p`tat [i noi nume noi, transport, a[a ni s-a spus.
IACOV: Ciao, Transport!
FILIP: Ciao, Transport!
IACOV: |n cap`tul str`zii Sf\ntul Gheorghe omoar` Balaurul.
FILIP: |n cap`tul str`zii, ]in minte.

IACOV: Dar pe noi nu ne-au dus pe-acolo, ci \n direc]ia opus`, spre Pia]a
P`cii. Pia]a p`cii celeste, \]i aminte[ti?
FILIP: |mi amintesc, cum s` nu.
Pauz`, muzica.
nnn Prohodul lui ANDREI [i BARTOLOMEU
ANDREI: Am v`zut cum l-au lovit pe tata peste obraz. {i am v`zut cum
o tr`geau pe mama de p`r, cine [tie de ce. Doar de aia, numai [i numai
de aia.
BARTOLOMEU (arat`): Eu s\nt cel dint\i discipol pe care l-a vindecat
Maestrul.
ANDREI: P`i da, o [tiu: tu e[ti primul discipol vindecat de Maestru. Dar
evident c` [i [coala de surdomu]i era \n fl`c`ri. Iar copiii scheunau \n
foc ca ni[te [oareci. Solda]ii st`teau acolo, cu armele preg`tite. |nainte
de asta f`cuser` un r`m`[ag \n toat` regula: cine \mpu[c` mai mul]i
copii se alege cu sfe[nicul de aur. Dar nici un copil n-a ie[it dintre
fl`c`ri. Asta a fost victoria lor, a copiilor. Iar sfe[nicul, cine [tie de ce,
solda]ii l-au aruncat \n foc. {coala a ars p\n`-n temelii, v\ntul
a\mpr`[tiat cenu[a, de-atuncea funinginea, scrumul plute[te f`r`
\ncetare, pretutindeni, pretutindeni...
BARTOLOMEU (arat`): Dar sfe[nicul...
ANDREI (traduce [i continu`): Dar sfe[nicul... Da, da, nici t`ciunii nu l-au
m\njit, nici fumul nu s-a prins de el. Din [coal` n-a r`mas nimic, nimic,
numai sfe[nicul cu [apte bra]e, cu cele [apte v\lv`t`i.
Pauz`, muzica.
nnn Prohodul lui MATEI [i SIMON
MATEI: Domnul \nv`]`tor? Pe unde-o fi domnul \nv`]`tor?
SIMON: Nu se mai afl` printre noi. De foarte mult` vreme nu mai e cu
noi.
MATEI: S`rmanul.
SIMON: S`rmanul.
MATEI: A zis s` nu-l comp`timim.
SIMON: {i noi totu[i \l comp`timim. De[i a[a a zis.
MATEI: M`car i-au r`mas spusele.
SIMON: Asta-i drept. Asta-i drept.
MATEI: C\t c` nu le pricepe nimenea. Nici un om.
SIMON: Asta-i drept. Asta-i drept.
MATEI: Nici noi.
SIMON: Nici noi.
Pauz`, mizica

nnn Prohodul lui IOAN [i TOMA


IOAN: Tu s` nu-]i \nchipui, fr`]ioare, c` mi-o iei \nainte. Zece.
TOMA: Asta o crezi tu, amice, despre tine. Eu s\nt \n orice caz cu
antrenamentul la zi. Zece.
IOAN: Ies \naintea ta [i sc`p`m am\ndoi. Zece.
TOMA: Asta-i sigur, cu diferen]a c` eu am s` ies mai \nt\i [i a[a o s`
sc`p`m am\ndoi. Zece.
IOAN: |n orice caz, le juc`m festa. Zece.
TOMA: Ba bine c` nu. Zece.
IOAN: Zece.
TOMA: Zece.
Pauz`, muzica.
Ceea ce urmeaz` e un fel de joc de m`[ti, dar nu o interpretare lipsit`
de via]` [i, chiar dac` numai pe alocuri, nu f`r` umor. Discipolii se
ajut` \ntre ei, \[i dau la m\n`, ca [i cum, s` zicem, ar construi o cas`.
F`r` umbr` de ur`, aproape cu \n]elegere, \l fixeaz` pe PETRU de cruce.
nnn Pasiune
ALFEU (se uit` la PETRU): Atunci putem s`-i d`m drumul.
TADEU (se uit` la PETRU): S`-i d`m.
BARTOLOMEU (d` la iveal` Scriptura): Dup` Scriptur`.
MATEI: Dup` Scriptur`, se-n]elege.
SIMON: |ntr-adev`r.
TOMA: Ei bine, atunci...
IOAN: Numai la r\nd, cum pic`.
ALFEU: Ne-am fi putut da seama.
TADEU: C` el se teme cel mai tare. I-auzi-l!
IACOV (nu aude nimic, nici el, nici ceilal]i): {i \nc` cum.
MATEI: Se teme, \ntr-adev`r.
TOMA: Ceea ce \nseamn` c` nu ne putem sim]i nici noi \n siguran]`.
IOAN: Siguran]a. E important`.
SIMON: Tremur`, se \nfioar`. Are motive \ntemeiate. Ia s` vedem.
BARTOLOMEU: Dup` Scriptur`.
ALFEU: Dup` Scriptur`. Exclusiv.
TADEU: Dat fiind c` e un tr`d`tor.
MATEI: Tu e[ti st\nca, i-a spus Maestrul, dar \n acela[i timp, \n acela[i
loc a spus [i: Piei, Satano.
TADEU: Dat fiind c` e un tr`d`tor.
ANDREI: S` domneasc` pacea \ntre noi \ntotdeauna.
FILIP: Atunci cred c` putem scoate relicvele.
MATEI: To]i ca unul.
SIMON: A[a, a[a.
BARTOLOMEU deseneaz` cu creta un craniu pe podea.

MATEI: {i iaca [i C`p`]\na.


BARTOLOMEU (arat`): Dup` Scriptur`.
IACOV (traduce): Dup` Scriptur`, cu v\rf [i \ndesat.
Se uit`, absorbi]i. Comenteaz`.
FILIP: O splendoare, \mi amintesc.
ALFEU: Felicit`ri.
IOAN: Nu-i de colea.
TOMA: Tigv` \n toat` legea.
SIMON: A[a s-ar zice.
TADEU: M-am prins. Seam`n` cel mai bine cu a mea. Eu am fost
modelul. Un craniu ca al meu... (C`tre BARTOLOMEU.) Mul]umesc,
mul]umesc mult de tot.
ALFEU: Al t`u... Ce s` spun...
MATEI: Ia s` vedem. Parietalul e leit al meu.
SIMON: Frontalul decide.
ANDREI: S` domneasc` pacea \ntre noi \ntotdeauna.
FILIP: Atunci cred c` putem scoate relicvele.
ANDREI: Le-am scos demult.
Dau la iveal` clasica recuzit` v`zut` anterior a misterului. Potrivesc
crucea \ncropit` din b`nci, PETRU se \ntinde pe ea, \l privesc.
TO}I: A[a, a[a... Stai c`-i bine... Ia s` vedem...
ALFEU: Cuie. Cuiele, v` rog.
BARTOLOMEU i le d`.
ALFEU: Rece ca ghea]a. Tiii! A[a n-o s` mearg`.
SIMON: Ciocanul.
MATEI: Unul ajunge.
TOMA: Nu merge. Tiii!
TADEU: Atunci mai \nt\i s`-l leg`m.
ALFEU: T\mpenie.
ANDREI: S` domneasc` pacea \ntre noi \ntotdeauna.
ALFEU: Bine, s`-l leg`m.
FILIP: Atunci cred c` putem scoate relicvele.
ANDREI: Le-am scos demult.
|l leag` pe PETRU de cruce
ALFEU: Tremur`.
TADEU: Just.
SIMON: |i e fric`.
MATEI: Tremur` de fric`.
TOMA: Nu s-ar putea s`-i fie frig? |i e frig, pur [i simplu, [i de aia
tremur`.
IOAN: Atunci \n schimb...

BARTOLOMEU caut` tunica lui IUDA, o arunc` peste el.


IACOV: Leag`-i-o cumva.
ALFEU: Prea de tot.
TOMA: La vederea scenei `steia unii [i-ar putea pierde chiar [i credin]a.
BARTOLOMEU (citeaz` din Scriptur`): Acesta este trupul meu, care se
d` pentru voi. S` face]i lucrul `sta spre pomenirea mea.
TOMA: Acesta este trupul meu, care se d` pentru voi. S` face]i lucrul
`sta spre pomenirea mea. Exact, pe c\t posibil.
IOAN: Ce-i drept.
ALFEU: Mda. Cam a[a ceva.
ANDREI: S` domneasc` pacea \ntre voi \ntotdeauna.
FILIP: Atunci, cred.
ANDREI: Demult.
Se opintesc s` ridice crucea, gem, se str`duiesc [i deodat` r`sun` cu
claritate b`t`ile inimii. Se desface cortina care acoperea p\n` atunci
imaginea \nr`mat`, masa e sc`ldat` \n lumin`. Discipolii, cu excep]ia
lui PETRU, se aproprie, se uit`, apoi p`trund \n tablou [i \[i ocup`
propriile locuri, exact ca \n fresca unanim cunoscut`. PETRU se ridic`
de pe cruce, \[i ia locul la mas`. IOAN ia de m\n` o spectatoare
necunoscut`, o introduce \n tablou, apoi se a[az` [i el. PETRU ocup`
locul lui IUDA, femeia pe cel al lui PETRU, dac` asta e cu putin]`.
B`t`i de inim`, ploaie deas`.
Lumina.
Brusc, \ntuneric.