Subiectul 1

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

9.

Gerul, zapada
Punctul si virgula marcheaza o pauza in vorbire.
sa ne-aduca viu aminte de ale verii infloriri
Motivul iernii, motivul gerului
Doua marci prin care eul liric se evidentiaza in textul dat sunt:
Pronumele personal tu si verbul la persoana a doua imperativ vin
Epitetul neagra lunca semnifica intensitatea gerului si salbaticiunea
fenomenelor naturale. Aceasta lunca este imbracata de ger pana
devine alba .
Substantivul Gerul este amplasat la inceputul fiecarei strofe
deoarece reprezinta motivul principal al poeziei. Acest motiv se reflecta
in tema textului si in titlu.
Aceasta opera apartine speciei pastel a genului liric. Autorul isi
exprima sentimentele in mod direct prin anotimpul descris, folosinduse de imagini artistice. Ultima strofa a poeziei este o incheiere a
descrierii gerului . Personificarea Gerul da aripi de vultur cailor in
spumegare, ce se intrec pe campul luciu, scotand aburi lungi pe nare
contureaza intensitatea si forta pura a gerului. Invocatia O! tu, gerule
naprasnic, vin, indeamna calul meu, sa ma poarte ca sageata unde el
stie, si eu sugereaza apropierea fata de ger si dorinta de a fi purtat de
puterea naturii.
Una dintre caracteristicile cele mai importante ale limbajului poetic
este expresivitatea. Aceasta se realizeaza prin multitudinea de figure
de stil si imagini artistice amplasate strategic pentru a exprima
sentimentele autorului.

Subiectul II
In opinia mea, sunt de acord cu faptul ca adevarul elibereaza deoarece
traim intr-o societate bazata pe minciuna si a spune adevarul inseamna
dezrobirea personala si a constiintei individului.
In primul rand intr-o societate suntem invatati de mici sa nu fim sinceri
si onesti cu alti oameni si chiar si cu noi insine. Traim intr-o era in care
minciuna este la ordinea zilei. De la demagogia politicienilor, pana la oamenii
de rand se pot observa falsitati mici sau mari , si aceste practici sunt
transmise mai departe noilor generatii. De exemplu, noi suntem invatati de
mici sa fim politicosi, dar uneori aceasta politete este doar o plasmuire
voalata in cuvinte frumoase si etichetata ca si civilitate. Acest lucru nu este o
abilitate nobila sau din care putem desprinde bunatate cum asa multi se
mint pe ei insine ca ar fi, ci este pur si simplu o minciuna in vant care am
invatat sa o spunem de cand suntem tineri.

In al doilea rand, in situatia de fata a spune adevarul este egal cu

eliberarea totala a psihicului uman de inlantuire si demonstrarea inteligentei
sporite prin abilitatea de a vedea prin jocul scenic al societatii. De exemplu, o
persoana care alege sa spuna adevarul absolut desi nu intotdeauna va fi
apreciat pentru veridicitatea sa, intotdeauna va fi mai castigat decat cei din
jur pentru simplul fapt ca depune efortul de a fi sincer.
In concluzie, prin argumentele de mai sus am demonstrat faptul ca a
spune adevarul este un act care ne vindeca automat de boala cronica a
societatii.

Subiectul III

Ion Creanga a fost unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane
datorita maiestriei basmelor si povestilor sale. Opera sa Povestea lui HarapAlb este un basm cult care a aparut in revista Convorbiri Literare la 1
august 1877. Mai tarziu a fost publicata in ziarul Timpul de catre Mihai
Eminescu. Pornind de la modelul folcloric, autorul reactualizeaza teme de
circulatie universal trecandu-le prin filtrul propriei viziuni; asistam astfel la un
text narativ complex, amplu si pluriepisodic, cu numeroase personaje
purtatoare ale unor valori simbolice.
Tema basmului este reprezentata de lupta binelui impotriva raului,
incheiata cu victoria binelui. Personajul principal parcurge astfel o Aventura
eroica , un drum al maturizarii morale si etice presarat de diferite probe si
obstacole. Lumea in care se petrece actiunea este una miraculoasa,
dominate de stereotip si hiperbolizare. Caracterul de bildungsroman al
basmului se realizeaza atat la nivelul temei cat si al motivelor narative:
superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile,
demascarea raufacatorului, pedeapsa si casatoria.
Structura basmului este inovata de basmul cult in privinta actiunii
narative prin complicarea probelor prin care trece eroul pana la
deznodamantul operei. Protagonistul nu mai dispune de puteri fantastice, de
capacitatea de a se metamorfoza, dar are caracter complex imbinand atat
calitati cat si defecte. Eroului ii este conferit un caracter aparte deoarece
este departe de tiparele conventionale chiar daca apartine tipologiei
voinicului din poveste, caruia ii este caracteristic atributul invincibilitatii
neconditionate asigurata de miraculoasa sa putere.
Harap Alb este construit prin accentuarea laturii sale umane. Fiind
sovaitor in fata deciziilor, sau gata sa fie stapanit de frica, naiv , coplesit de
rolul pe care si l-a asumat sunt niste caracteristici ale vulnerabilitatii umane

si prin aceste sentimente umanitatea sa iese in evidenta. Calitatea sa care il

impune ca erou, in schimb, este bunatatea sa . George Calinescu observa ca
eroul nu e mai viteaz ca altii, si nici decat alti oameni in aceeasi conditie.
Compensandu-I slabiciunile firesc umane, bunatatea si mila ii confera lui
Harap-Alb calitatea de simbol al binelui. Personajele auxiliare care I se
alatura eroului, datorita acestei calitati- Sfanta Duminica, calul , furnicile,
albinele- extend aceasta calitate domintanta a eroului in sfera intregului
univers. Daca Harap-Alb este un simbol al binelui, Spanul este un simbol al
raului. Constructia basmului ilustreaza, de altfel, in totalitate, opozitia binerau. Actiunea se desfasoara linear, succesiunea secventelor narative este
redata prin inlantuire. Coordonatele actiunii sunt vagi, caracterizate prin
atemporalitate si aspatialitatea conventiei : Amu cica era odata intr-o tara de
craiTara in care imparatea fratele cel mare era tocmai la o margine a pamantului, si
criia istuilalt la alta margine .Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii
eroului, care trebuie sa ajunga de la un capat al lumii la celalalt, el parasind
lumea aceasta cunoscuta, si trecand dincolo, in lumea necunoscuta. Incipitul
se deosebeste de formula initiala a basmului folcloric care pune
evenimentele sub semnul timpului originar si al unicitatii si aseaza actiunea
intr-un timp apropiat de cel realera odata, insa existenta celor doi frati, ori a
celor trei frati, la distante uriase, intr-un spatiu neprecizat, trimit la lumea
basmului Amu cica era odataintr-o tara de crai, care avea trei feciori. Si craiul acela
mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai indepartata.
Finalul este fericit, marcand trecerea de la lumea fabuloasa la cea reala cu
ajutorul ironiei: Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca; cine se
duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea i mnnc, iar
cine nu, se uita si rabda. Structura narativa este specifica basmului,
construit din episoade care se inlantuie.Textul porneste de la modelul
basmului popular, dar are o constructie epica articulata ca un
bildungsroman, continand intamplari care modeleaza un erou. Eroul si
totodata personajul principal al basmului este Harap-Alb, fiul craiului cel mic,
care reuseste sa-l surprinda pe tatal sau cu curajul sau pentru a pleca la
Verde-Imparat.Prima etapa
a drumului o constituie o padure labirint in
interiorul creia fiul de crai se intalneste, de trei ori cu Spanul, care-i cere sal ia ca sluga. La a treia intalnire, oferta fiind acceptata, Spanul il invita pe
tanarul naiv sa coboare intr-o fantana ciudata, pentru a se racori, imediat
insa tranteste capacul fantanii si-l sileste pe captiv sa accepte inversarea
rolurilor.Asa devine craiul sluga Spanului, purtnd numele de Harap-Alb.
Harap-Alb este eroul, protagonistul, reprezentand forta binelui, numele lui
sugerand dubla personalitate a eroului:cea de print si cea de sluga a
Spanului.Este caracterizat direct de catre autor, la inceputul basmului,
marcandu-i statului social de fiul cel mic al craiului. Trsaturile ce-l
particularizeaza in plan psihologic sunt mentionate din perspectiva altor

personaje : Sf.Duminica Luminate craisorule prin care se dezvaluie

intelegenta tanarului. Craiul ii recunoaste si el calitatile in urma probei la
care il supunetu esti vrednic de imparat, iar Spanul, avand rol deinitiator , il
considera fecior de om viclean.Din punct de vedere moral, personajul
intruneste toate calitatile necesare unui viitor imparat:bunatatea
,milostenia ,curajul,cinstea si demnitatea pe care fiicele Imparatului Verde le
remarca de la prima intalnire seamana a fi mult mai omenos.
Spanul este personajul secundar, reprezentand forta raului.El poate
intruchipa un ajutor in parcurgerea etapelor spre maturizare, dovada fiind
comportamentul sau ilogic si juramantul depus de Harap-Alb n fntn
pana vei muri si iar vei invia .Spanul mai poate fi si intruchiparea puterii
Diavolului. Statutul sau social initial, este cel de sluga,acesta intalnindu-l
pe fiul de crai in padurea labirint unde ii cere acestuia sa-l ia ca ajutor.
Portretul sau moral iese la iveala in momentul in care i se infatiseaza de trei
ori sub aspect diferit, fiului de crai determinandu-l sa-l accepte ca sluga.
Rautatea Spanului il va pune in situatii dificile pe Harap-Alb, mai intai spre
luandu-i identitatea prin proba fantanii unde il pune pe fiul de crai sa-i jure
credinta pana cand va muri si iar va invia, apoi supunandu-i la o serie de
probe precum cea a aducerii salatilor din gradina Ursului, aducerea pieii
cerbului btuta cu pietre pretioase sau aducerea fetei Imparatului Ros.Prin
urmare,Spanul este intruchiparea raului , avand si rolul initiatorului,cum
afirma si calul nazdravan un rau necesar.De aceea calul nazdravan nu-l
ucide inainte ca initierea eroului sa fie incheiata. Si unii ca acestia sunt
trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac pe oamnei sa prinda la minte, i
spune acesta lui Harap Alb,naintea trecerii probelor.
Trasaturile distinctive ale celor doua personaje motiveaza si incadrarea
lor in doua categorii:Harap Alb , protagonistul basmului , reprezentant al
fortelor binelui, este caracterizat de inocenta, bunatate si curaj; pe cand
Spanul , personajul antagonist, este un reprezentant al fortelor raului iar
trasatura ce-l individualizeaza este rautatea.Probele la care participa cele
doua personaje sunt relevante, atat pentru caracterul fiecaruia, cat si pentru
relatia stabilita intre cei doi. Relevant in acest sens este proba fantanii in
care fiul de crai isi dovedeste inocenta, avand incredere in cuvintele Spanului
care il inchide in fantana ,obligandu-l sa-I jure credinta si modificandu-i
statutul social si numele. Fiul de crai devine astfel sluga a Spanului
,purtand numele de Harap Alb.
O alta scena ilustrativa pentru relatiile dintre cele doua personaje ,
este cea finala,in care conflictul dintre cei doi ia sfarsit ;dup demascarea
Spnului, acesta i taie capul lui Harap-Alb, eliberndu-l de jurmnt,
semn ca iniierea este ncheiat. Eroul renvie ns, datorit ajutorului primit
de la prietenii si, semn c a tiut s fie un bun prieten, i primete

mpria i fata pe care o dorea. Maturizarea eroului, la care Spnul

contribuie n mod decisiv, este confirmat de nunt i de schimbarea statului
social.
In opinia mea, deznodamantul basmului conduce la o rezolvare a
conflictului dintre cele doua personaje antitetice:Spanul si Harap Alb,
demonstrand astfel rolul fiecaruia in ansamblul basmului.Harap -Alb este un
tanar fiu de crai, nematurizat, care parcurge un traseu al initierii in care ,un
rol major l au probele la care il supune Spanul.Acesta isi demonstreaza astfel
rolul de initiator, recunoscut si de celelalte personaje.Astfel craiul isi
avertizeaza fiul sa se feresca de omul span, iar calul ii confirma lui Harap- Alb
necesitatea unor astfel de personaje in maturizarea unui tanar, sprijinindu-i
n procesul de maturizare .Deznodamantul basmului Povestea lui HarapAlb de I.Creanga se incadreaza astfel in schema basmului popular
prin victoria binelui asupra raului. Valoarea intrinseca a basmului cult,,
Povestea lui Harap Alb consta in faptul ca reia modelul basmului popular pe
care Creanga il re-creeaza intr-o forma originala, trasmitand ideea ca omul
este supus unui destin prestabilit , avnd o misiune bine determinat n
viata.