Ecuatii diferentiale

A. U. Thor

1Ecuatii diferentiale
1.1 Introducere
Definitia 1.1 Se numeste ecuatie diferentiala ordinara de ordin 1:
y 0 (x) = f (x, y (x))
(EDO)
unde y este functia necunoscuta, iar f este o functie de doua variabile definita ntr-un
domeniu plan D.

Remarca 1.1 Ecuatia (EDO) este sub forma normal

a.

Remarca 1.2 O ecuatie diferentiala de ordin 1 se poate da si sub forma:

dy
Q (x, y)
0
y (x) = ; f (x, y) =
dx
P (x, y)
(1.1.1)
sau implicit:

P (x, y) dx + Q (x, y) dy = 0
F (x, y, y 0) = 0.
- 2-

Remarca 1.3 Daca se tine cont de interpretarea geometrica a derivatei, ecuatia (EDO)
se poate interpreta astfel: sa se determine functiile y = y (x) a caror grafic n punctul
(x, y (x)) are panta tangentei f (x, y (x)) .

1.0
0.8
0.6
0.4
0.2

0.2

0.4

0.6

0.8

1.0

Definitia 1.2 Se numeste solutie pentru ecuatia (EDO) orice functie : I R derivabila care verifica ecuatia, adica:
0 (x) = f (x, (x)) , x I
Definitia 1.3 Se numeste solutie general
a pentru ecuatia (EDO) o multime de solutii
ale ecuatiei care depinde de o constanta arbitrara; se numeste solutie particular
aa
ecuatiei (EDO) o solutie care se obtine din solutia generala pentru o anumita valoare
a constantei; se numeste solutie singulara a ecuatiei (EDO) o solutie care nu se poate
- 3-

obtine din solutia generala pentru nici o valoare a constantei.

Exemplul 1.1 Fie ecuatia:
Solutia generala este

y 0 (x) = 2x
Z
y (x) = 2xdx = x2 + C

iar o solutie particulara este:

y = x2 + 5.
Definitia 1.4 A integra o ecuatie diferentiala nseamna a afla solutia generala, eventual solutiile singulare. A integra o ecuatie diferentiala prin cuadraturi nseamna a
afla solutiile ei folosind calculul integral.
Una din problemele de baza care apar legate de ecuatia diferentiala este Problema
Cauchy:
Sa se afle solutia ecuatiei diferentiale (EDO) care verifica conditia Cauchy (numita
si conditie initiala):
y (x0) = y0
(Cauchy)
pentru (x0, y0) D.
Existenta si unicitatea solutiei problemei Cauchy este data de:
- 4-

1
Teorema 1.1 Daca functia f are derivata partiala continua f
y pe domeniu D atunci
pentru orice punct (x0, y0) D exista un interval (x0 , x0 + ) cu centrul n punctul x0 si o unica functie : (x0 , x0 + ) R care verifica:

1. (x0) = y0
2. pentru orice x (x0 , x0 + ) (x, (x)) D,
3. este solutie pentru ecuatia diferentiala (EDO):
0 (x) = f (x, (x)) , x (x0 , x0 + ) .

Demonstratia acestei teoreme (care asigura existenta si unicitatea problemei Cauchy)

nu o reproducem aci.
Ideea demonstratiei: p.C. este echivalent
Z a cu aflarea solutiei ecuatiei integrale:
x

y (x) = y0 +

f (t, y (t)) dt

x0

1.2 Ecuatii dif. ordinare de ordin I integrabile prin cuadraturi

1.2.1 Ecuatie diferentiala exacta
(1.2.1)
1

P (x, y) dx + Q (x, y) dy = 0

D este domeniu daca este o multime deschisa (adica odata cu un punct contine si un disc cu centrul n punctul respectiv)
si conexa (oricare doua puncte din multime pot fi unite cu o linie poligonala inclusa n multime).

- 5-

Q
P
=
y
x

(1.2.2)
cf. consec. frmula Green:

dU = P (x, y) dx + Q (x, y) dy
U
U
= P (x, y) ,
= Q (x, y)
x
y
Sol. generala:

U (x, y) = Z
C
Z y
x
U (x, y) U (x0, y0) =
P (t, y) dt +
Q (x0, t) dt
x0

y0

2
3
2
Exemplul 2.1 6xy + 4x dx + 6x y + 3y dy = 0. Avem:
P (x, y) = 6xy 2 + 4x3, Q (x, y) = 6x2y + 3y 2
Q
P
= 12xy =
y
x
Ecuatia este exacta, deci exista U astfel nct
U
U
= 6xy 2 + 4x3,
= 6x2y + 3y 2
x
y
Din prima egalitate:
Z

2
3
U (x, y) =
6xy + 4x dx = 3x2y 2 + x4 + C (y)
- 6-

2
2
Atunci, din egalitatea de mai sus si U
=
6x
y
+
3y
rezulta:
y
2 2

4
3x y + x + C (y)
2
2
6x y + 3y =
= 6x2y + C 0 (y)
y
Rezulta
C 0 (y) = 3y 2
adica
C (y) = y 3,
deci
U (x, y) = 3x2y 2 + x4 + y 3
Solutia generala a ecuatiei diferentiale este:
3x2y 2 + x4 + y 3 = C.

Teorema 2.1 Daca (1.2.2) nu este verificata atunci exista asfel nct :
(x, y) P (x, y) dx + (x, y) Q (x, y) dy = 0
sa fie ecuatie exacta.

Remarca 2.1 se numeste factor integrant.

- 7-

Remarca 2.2 se determina :

(P ) (Q)
=
y
x

Q
P +
=
Q+
y
y
x
x
1.2.2 Cazuri particulare cnd se poate determina
(1.2.3)

1. = (x) :

2. = (y) :

P Q
d
Q =

dx
y
x
Z
Q
P
d

y
x
dx
=
= f1 (x) ,

Q
Z P Q
y
x
ln (||) =
dx
Q
ln (||) =

Z P + Q
y
x
P

Exemplul 2.2

2ydx + xdy = 0
- 8-

dy

P = 2y
Q = x
Q
P
= 2=
6
=1
y
x
Q
P

1
y
x
= = f1 (x)
Q
Zx
1
ln =
dx = ln (x) + ln C, C = 1
x
= x1
2xydx + x2dy = 0Z
Z
x

U (x, y) U (0.0) =

02dt = x2y

2ytdt +

x2y = C, y =

C
x2

1.2.3 Ecuatii cu variabile separate

P (x) dx + Q (y) dy = 0
Q
P
=
=0
y
x
- 9-

Sol. generala:

U (x, y) = C, unde U (x, y) =

x0

1.2.4 Ecuatii cu variabile separabile

P (t) dt +

Q (t) dt

y0

a1 (x) b1 (y) dx + a2 (x) b2 (y) dy = 0

admite factor integrant:
1
=
b1 (y) a2 (x)
ecuatia devine:
Z
b2 (y)
a1 (x)
dx +
dy = 0
a2 (x)
b1 (y)
care este cu var. separate, care este exacta.
1.2.5 Ecuatii diferentiale de ordin I omogene
(1.2.4)

y =f

y
x

Teorema 2.2 Ecuatia (1.2.4) se reduce la o ecuatie cu variabile separabile prin schim- 10-

barea de functie:

y
u = , y = u x, u = u (x)
x
0
y = u0x + u

Demonstratie:

du

xu + u = f (u) , u (x) =
dx
dx
du
=
f (u) u
x
0

Remarca 2.3 Sol. gen. :Z

pot exista sol. singulare:

du
y
= ln x + ln C, u :=
f (u) u
x

y = u0x
unde u0 este sol. f (u) u = 0
Exemplul 2.3

y 2

y0 =
- 11-x

cu y (x) = xu (x) :

xu0 + u = u2
dx
du
=
2u
u
Z
Zx
du
dx
=
u2 u
x
ln |(u 1)| ln |u| = ln |x| + ln C
u1
= Cx
u
yx
= Cx
y
sol. singulara:
y=0
y = x nu e sol. singulara pt. ca se obtine C = 0.
Remarca 2.4 Tot ecuatii diferentiale omogene sunt si de forma:
P (x, y) dx + Q (x, y) dy = 0
unde P, Q sunt functii omogene de acelasi grad r (adica P (tx, ty) = tr P (x, y) ),
substitutia fiind aceeasi dar dy = udx + xdu.
Exemplul 2.4 Sa se integreze ecuatia diferentiala:
2

2
x + xy y dx x2dy = 0
- 12-

Avem r = 2. Schimbarea de functie y = xu, dy = udx + xdu obtinem:

2

2
2 2
x + x u x u dx x2 (udx + xdu) = 0| : x2

2
1 + u u dx udx xdu = 0

2
1 u dx = xdu
Z
Z
dx
du
=
x
1 u2
Obtinem:

y
1 u + 1
;
u
=
ln x + ln C = ln
2 u 1
x
1 y + x
ln (Cx) = ln
2
y x
s

y + x

Cx =
y x

y+x
C 2x2
=
1
yx
2y
Cx2 + 1
Cx2 + 1
=
y=x
2
1 + Cx
2x
1 + Cx2
Sol. singulare posibile : y = x, y = x nu sunt singulare C = 0 sau C .
- 13-

1.2.6 Ecuatii diferentiale de ordin I reductibile la omogene***

(1.2.5)

y0 = f

a1x + b1y + c1
a2x + b2y + c2

Teorema 2.3 Ecuatia (1.2.5) sereduce la o ecuatie omogena daca

a1x + b1y + c1 = 0
a2x + b2y + c2 = 0
are solutie unica (x0, y0) si la o ecuatie cu variabile separabile daca sist. n-are solutie
unica.
Demonstratie: daca sist. are sol. unica atunci se face schimbarea de variabila si
de functie
x x0 = u, y y0 = v, v = v (u)
y0 (x) : = v 0 (u)
rezulta:

a1 (u + x0) + b1 (v + y0) + c1
0
v (u) = f
=
a
(u
+
x
)
+
b
(v
+
y
)
+
c
0
2
0
2
2
v
v
a1 + b1 u
a1u + b1v
=f
= f1
= f
v
a2u + b2v
a2 + b2 u
u
iar n celalat caz schimbarea de functie v = a1x + b1y + c1, v 0 (x) = a1 + b1y 0 (x) .
- 14-

Exemplul 2.5 Sa se integreze ec. dif.:

x + 2y + 3
y =
2x + 4y + 5
v 0 1
0
0
0
noua functie: v = x + 2y + 3, v = 1 + 2y deci y = 2 ecuatia devine:
v
v0 1
=
2
2v 1
2v + 2v 1
v0 =
2v
Z1
(2v 1)
dv = dx|
4v

1
Z
(2v 1)
dv = x + C
4v
1
1
1
1
v ln v
= x+C
2
8
4
solutia:

1
1
1
= x + C.
(x + 2y + 3) ln x + 2y + 3
2
8
4
0

1.2.7 Ecuatia diferentiala liniara de ordin I

(1.2.6)

y 0 (x) + p (x) y (x) = q (x)

- 15-

Remarca 2.5 daca q (x) == 0 atunci ecuatia se numeste Ecuatie diferentiala liniara
de ordin I, omogena, si neomogena n caz contrar.
Teorema 2.4 Ecuatia (1.2.6) admite factor integrant functie de x.
Demonstratie:

dy
y 0 (x) =
dx
(p (x) y q (x)) dx + dy = 0
P (x, y) = p (x) y q (x)
Q (x, y) = 1
Q
P

p (x)
y
x
=
Q
1
Corolarul 2.1 Solutia generala a ecuat
ieiZ diferentiale (1.2.6) este:

R
p(x)dx

y (x) = e

unde: (x) = e

p(x)dx

(x) q (x) dx + C

Demonstratie: Ecuatia :

y 0 + p (x) y = q (x)
- 16-

se nmulteste cu factorul integrant (x) = e p(x)dx si deoarece 0 (x) = p (x) (x)

rezulta:
y 0 (x) (x) + p (x) (x)y (x) = (x) q (x)
0 (x)
0

(y (x) (x)) = (x) q (x)

Z
y (x) (x) = (x) q (x) dx

cu solutia:
adica:

y (x) = e
Exemplul 2.6

p(x)dx

p(x)dx

q (x) dx + C .

a
y
y = ex (1 + x)a , a R
x+1
a
R

dx
Factorul integrant: (x) = e x + 1 = ea ln(x+1) = (x + 1)a prin nmultire cu
ecuatia devine:

a 0
(x + 1) y = ex (1 + x)a (x + 1)a
integrnd:
(x + 1)a y = ex + C
deci sol. generala va fi:
y (x) = C (x + 1)a + (x + 1)a ex.
- 170

Remarca 2.6 SOC ca Solutia generala a ec. dif. liniare este de forma:
y (x) = yo (x) + yp (x)
unde yo (x) este sol. gen. a ec. liniare omogene, iar yp (x) o sol. particulara a ec.
neomogene:
Z
R
p(x)dx

yo (x) = Ce

R
p(x)dx

, yp (x) = e

p(x)dx

q (x) dx

Remarca 2.7 Solutia yp se poate afla din yo prin metoda variatiei constantei ( yo0 (x) =
p (x) yo (x) ):
R
p(x)dx
(1.2.7)
yp (x) = C (x) e
unde functia C (x) se determina din conditia ca yp sa fie solutie pentru (1.2.6):

0
R
C (x) e p(x)dx + p (x) yp (x) = q (x)
0

R
p(x)dx

C (x) e

R
p(x)dx

C (x) p (x) e

R
p(x)dx

+ p (x) C (x) e

- 18-

= qR(x)
e p(x)dxq (x)
C 0 (x) = Z
R

C (x) =
e p(x)dxq (x) dx

1.2.8 Ecuatia diferentiala Bernoulli

(1.2.8)

y 0 + p (x) y = q (x) y , 6= 0, 1

Teorema 2.5 Ecuatia (1.2.8) se reduce la ecuatia dif. liniara cu schimbarea de functie
z (x) = y (x)1 .
Demonstratie: mpartim ecuatia data cu y si obtinem:
y y 0 + p (x) y 1 = q (x)
10
Se observa ca y
= (1 ) y y 0, notnd z = y 1 ecuatia devine:
z0
+ p (x) z = q (x)
1
care este ec. dif. liniara n z.
Remarca 2.8 Dupa rezolvarea ec. n z se revine la functia initiala prin schimbarea de
functie y = z 1/(1).
Exemplul 2.7

y 0 + 2xy = 2x3y 3
= 3. Se mparte ec. cu y 3 si rezulta:
y 3y 0 + 2xy 2 = 2x3
- 19-

z = y 2, z 0 = 2y 3y 0.

z0
+ 2xz = 2x3
2
0
3
z

4xz
=
4x
R
2
factor integrant: = e 4xdx = e2x ; Prin nmultire cu f.i. rezulta:

0
2
2x2
= 4x3e2x
ze
de unde:
Z
2
2
ze2x = 4x3e2x dx
1 2x2
2 2x2
= e
+x e
+C
2
1
2
z = + x2 + Ce2x
2

2x2

ze

Revenind la functia initiala:

1
1
2
2x2
=
+
Ce
+
x
y2
2
1
q
y =
1
2 + Ce2x2
+
x
2

- 20-

1.2.9 Ecuatia diferentiala Riccati

(1.2.9)

y 0 + p (x) y = a (x) + b(x)y 2

Teorema 2.6 Ecuatia (1.2.9) se reduce la ec. dif. Bernoulli daca se cunoaste o solutie
a ei y1 prin schimbarea de functie z = y y1.
Demonstratie:

y 0 + p (x) y = a (x) + b(x)y 2

y10 + p (x) y1 = a (x) + b(x)y12
Scaznd ec. rezulta:

2
2
(y y1) + p (x) (y y1) = b (x) y y1
nlocuind z = y y1, y = z + y1 rezulta:
z 0 + p (x) z = b (x) z (z + 2y1)
z 0 + (p (x) 2y1b (x)) z = b (x) z 2.
0

Remarca 2.9 Daca se face schimbarea de functie u =

liniara n u.
- 21-

1
yy1

se obtine direct o ec. dif.

Remarca 2.10 Daca nu se cunoaste o solutie particulara a ec. Riccati s-a dem. ca
ecuatia nu se poate integra prin cuadraturi. De ex.:
y 0 = x2 + y 2.

Remarca 2.11 Solutia p.C. y 0 = x2 + y 2, y (0) = 1 are as. verticala la x0 2.07.

1.2.10 Ecuatii diferentiale neexplicitate n raport cu y 0
2.10.1 Ecuatia diferentiala Clairaut
(1.2.10)
y = xy 0 + (y 0)
Metoda de integrare: notam y 0 = p (x) si derivam ecuatia data. Ecuatia devine:
0
dy 0
0
0
0
0 dy
y =y +x
+ (y )
dx
dx
0
tinnd cont de y = p rezulta:

dp
0
x + (p)
=0
dx
rezulta:
dp
= 0 adica p = C (constant) si obtinem solutia generala:
1. dx
y = Cx + (C) .
- 22-

2. x + 0 (p) = 0 adica, tinndcont de ec. data:

x = 0 (p)
y = 0 (p) p + (p)
care reprezinta o solutie singulara data parametric.
Exemplul 2.8

y = xy 0 + y 02
( (y 0) = y 02; (p) = p2 )
Solutia generala:

y = Cx + C 2
Solutia singulara:

Adica p =

x2 ,

x2
y= .
4

x = 2p
y = 2p2 + p2

Exemplul 2.9 Sa se determine curbele pentru care lungimea segmentului de pe tangenta cuprins ntre axele de coordonate este a (constanta).Sol. singulara: astroida :
x2/3 + y 2/3 = a2/3.
- 23-

2.10.2 Ecuatia diferentiala Lagrange

(1.2.11)
y = x (y 0) + (y 0)
unde (y 0) 6= y 0.
y 0 = p si rezulta:
(1.2.12)
y = x (p) + (p)
Derivnd n raport cu x rezulta:
dp
dp
0
0
p = (p) + x (p)
+ (p)
dx
dx
Rezulta:
dx
( (p) p) + x0 (p) = 0 (p)
dp
care este o ecuatie dif. liniara de ordin 1, cu x functie necunoscuta si p variabila.
Rezolvnd ecuatia obtinem:
x = f (p, C)
y = f (p, C) (p) + (p)
care reprezinta solutia generala data parametric.
Daca p1 este solutie pentru ecuatia:
(p) p = 0
atunci y = p1x + (p1) este o solutie (singulara) pentru ecuatia data.
- 24-

Exemplul 2.10 y = xy 0 + y 02.Notnd y0 = p rezulta y = xp + p2 Derivnd:

dp
dp
p = p x + 2p
dx
dx
de unde:
dx
2p + x = 2p
dp
sau
dx x
+
=1
dp 2p
Z
dp
1

Conform schemei de la ecuatia liniara calculam (p) = e 2p = e 2 ln p = p si

nmultim ecuatia cu avem:
0
(x p)p = p
rezulta:
Z
Z
p3/2

1/2
x p=
pdp = p dp =
+C
3/2
adica solutia generala:
2
x = p + Cp1/2
3

2
y = p p + Cp1/2 + p2
3
Solutie singulara: 2p = 0 p1 = 0 deci y = 0 (axa Ox ). Graficul ctorva solutii particulare este:
- 25-

1.5

2.0

2.5

3.0

1

1.2.11 Ecuatii diferentiale ordinare de ordin superior

Definitia 2.1 Se numeste ecuatie diferentiala ordinara de ordin n sub forma normala
o ecuatie de forma:

y (n) (x) = f x, y (x) , y 0 (x) , ..., y (n1) (x)

unde f este o functie data de n + 1 variabile.
(1.2.13)

Exemplul 2.11 La miscarea rectilinie daca notam spatiul parcurs cu s legea lui Newton este:

2
ds
ds
m 2 = F t, s,
dt
dt
unde F este forta care actioneaza asupra corpului de masa m. Caz particular caderea
- 26-

libera:
rezulta

d2s
m 2 = mg
dt
Z
d2s
= g
2
dt
Z
ds
= gt + C1
dt
t2
s = g + C1t + C2
2

Definitia 2.2 Se numeste problema Cauchy pt. ec. dif. (1.2.13) aflarea unei solutii a
ecuatiei dif. care verifica conditiile initiale:
y (x0) = y0, y 0 (x0) = y1, ..., y (n1) (x0) = yn1.

Definitia 2.3 Se numeste solutie generala pentru ecuatia (1.2.13) o multime de solutii
ale ec. care depinde de n constante arbitrare:
(1.2.14)
y (x) = F (x, C1, ..., Cn) .

Remarca 2.12 Daca avem solutia generala problema Cauchy se reduce la determinarea
- 27-

constantelor din sol. gen. prin rezolvarea unui sistem:

F (x0, C1, ..., Cn) = y0
F
(x0, C1, ..., Cn) = y1
x
...
n1
F
(x0, C1, ..., Cn) = yn1
xn1
Remarca 2.13 Aflarea sol. gen. a ec.(1.2.13) este o problema dificila, rezolvata teoretic doar pentru anumite tipuri de ecuatii diferentiale, ca de exemplu pentru ecuatia
dif. liniara de ordin n cu coef. constanti:
y (n) + an1y (n1) + .. + a1y 0 + a0y = f (x)
unde a0, ..., an1 R .
Exemplul 2.12 Ecuatia oscilatorului armonic:
y 00 (t) + 2y (t) = 0
solutia generala este:
y (t) = C1 cos (t) + C2 sin (t)
sau y (t) = A sin (t + ) unde:
q
C2
C1
2
2
A = C2 + C1 , sin = , cos =
A
A
- 28-

Exemplul 2.13 Ecuatia Bessel:

x2y 00 (x) + xy 0 (x) + (x2 2)y (x) = 0
daca
/ N atunci sol. generala:
y = C1J (x) + C2J (x)
unde:

n x 2n+
X
(1) 2
J (x) =
n! (n + + 1)
n=0
unde:
Z

exx1dx

() =

(n + 1) = n!, n N

1.3 Sisteme de ecuatii diferentiale ordinare

Definitia 3.1 Se numeste sistem de ecuatii diferentiale ordinare sub forma normala
sistemul:
0
y1 = f1 (x, y1, ..., yn)
..
(SFN)
0
yn = fn (x, y1, ..., yn)
unde functiile necunoscute sunt y1, ..., yn iar x este variabila acestor functii, f1, ..., fn
sunt functii de n + 1 variabile definite pe multimi Dk Rn+1, k = 1, 2, .., n.
- 29-

Remarca 3.1 Sistemul se poate scrie matriceal:

Y 0 = f (x, Y )
unde:

f1 (x, y1, ..., yn)

y1
f2 (x, y1, ..., yn)
y2

Y = .. , f =
.

.
yn
fn (x, y1, ..., yn)
Remarca 3.2 Orice ecuatie diferentiala de ordin superior sau un sistem n care apar
derivate de ordin superior sunt echivalente cu un sistem sub forma normala, prin introducerea unor noi functii (derivatele de ordine mai mici ca cel maxim ale functiilor
necunoscute), ca n urmatorul exemplu :
Exemplul 3.1 Ecuatia y 00 + 2y = 0 este echivalenta cu sistemul (notnd y1 = y,
y2 = y 0 )

y10 = y2
y20 = 2y1
Remarca 3.3 *Un sistem sub forma normala este echivalent cu o ecuatie diferentiala
de ordin superior, obtinuta prin derivari succesive ale unei ecuatii , nlocuirea derivatelor
- 30-

functiilor care apar n partea dreapta cu expresia lor din celelalte ecuatii si eliminarea
celorlalte functii din expresiile obtinute pentru derivatele functiei alese.
Exemplul 3.2

Derivnd prima ec. avem:

adica:

y10 = y2
y20 = 2y1

y100 = y20 = 2y1

y100 = 2y1

Exemplul 3.3 Sa se reduca la o ecua

t0ie diferentiala ordinara de ordin 2 sistemul:
y1 = y2 2y1
y20 = 3y2 4y1
y100 = y20 2y10 = (3y2 4y1) 2 (y2 2y1) =
= (3 (y10 + 2y1) 4y1) 2 (y10 + 2y1 2y1)
*
Definitia 3.2 Se numeste problema Cauchy pentru sistemul (SF N) aflarea functiilor
y1, ..., yn (definite pe un interval care contine punctul x0 ) care verifica sistemul si
- 31-

conditiile initiale:

y1 (x0) = y10, ..., yn (x0) = yn0.

(CI)

Definitia 3.3 Se numeste solutia generala a sistemului (SFN) o multime de n functii

(y1, ..., yn) care este solutie pentru
sistem si depinde de n constante arbitrare:
y1 = 1 (x, C1, ..., Cn)
...
(SG)

yn = n (x, C1, ..., Cn)

y10 = y2
Exemplul 3.1 0
solutia generala:
y2 = 2y1
y1 = C1 cos (x) + C2 sin (x)
y2 = C1 sin (x) + C2 cos (x)
Daca vrem sa rezolvam p.C. y1 (0) = 1, y2 (0) = 0 din s. gen. punnd x = 0 rezulta:
1 = C1
0 = C2
deci sol. va fi
y1 (x) = cos (x)
y2 (x) = sin (x)
- 32-

Remarca 3.4 Daca avem o ecuatie diferentiala de ordin 2 :

x00 (t) = f (t, x (t) , x0 (t))
se foloseste pentru "desenarea" graficului solutiilor spatiul fazelor:(x (t) , x0 (t)) . Pentru exemplul precedent solutia gasita reprezentata spatiul fazelor este curba data parametric:
x (t) = cos (t)
y (t) = sin (t) , t R

1.3.1 Sisteme simetrice de ecuatii diferentiale ordinare

dy
dy
dy
Daca n (SFN) y10 = dx1 , ..., yn0 = dxn yi0 = dxi , i = 1, n obtinem:
echivalent cu:

dyn
dy1
= f1, ...,
= fn
dx
dx

dyn dx
dy1
= ... =
=
f1
fn
1
renotnd y1 cu x1, ..., yn cu xn si x cu xn+1 si numitorii cu X1, .., Xn, Xn+1
rezulta:
dxn+1
dx1
= ... =
(SFM)
X1
Xn+1
care se numeste sistem de ec. dif. sub forma simetrica. (n ecuatii).
- 33-

Exemplul 3.4

dy
dz
dx
=
= 2
2xz 2yz x y 2
care este echivalent cu sist. sub forma normala:
dy 2yz
y0 =
=
dx 2xz
dz x2 y 2
0
z =
=
dx
2xz
(1.3.1)

Definitia 3.4 Se numeste integrala prima pentru sistemul (SF M) o functie F de variabilele (x1, ..., xn+1) care nu e constanta, dar are o valoare constanta daca (x1, ..., xn+1)
e solutie pentru sistem.
Exemplul 3.5 pentru ecuatia dif. de ordin 1 :
y 0 = f (x, y)
dx
dy
=
f
1
sol.generala:
y = F (x, C)
Din ec.precedenta:
C = F1 (x, y)
unde F1 va fi o integrala prima.
- 34-

Exemplul 3.6 Pt (1.3.1) o integrala prima este

y
F (x, y, z) =
x
F (x, y, z) = C
y
= C, y = Cx
x
dy = Cdx
Cdx
dx
=
2xz
2Cxz
Teorema 3.1 Daca exista functiile 1, ..., n+1 si o functie F astfel nct
dF = 1dx1 + ... + n+1dxn+1
1X1 + ... + n+1Xn+1 = 0
atunci F este o integrala prima pentru sistemul (SFM).
Demonstratie:***
dxn+1 1dx1 + ... + n+1dxn+1 dF
dx1
= ... =
=
=
X1
Xn+1
1X1 + ... + n+1Xn+1
0
rezulta:
dF = 0
F = C.
- 35-

Exemplul 3.7

dy
dz
dx
=
= 2
2xz 2yz x y 2
1
1
1 = , 2 = , 3 = 0
x
y
dy
dx
+
dy
dz
dx
x
y + 0 SOC d (ln y ln x)
=
=
=
= 2
2
2xz
2yz x y
2z + 2z + 0
0
y
F (x, y, z) = ln
x
sau
y
F1; (x, y, z) =
x
alta integrala prima:
xdx + ydy + 2zdz
dy
dz
dx
SOC
=
=
=
= 2
2
2 z + 2y 2 z + 2x2 z 2y 2 z
2xz
2yz
x

y
2x

d x2 + y2 + z 2

0
A doua int. prima va fi F2 (x, y, z) = 2z 2 x2 + y 2.

Teorema 3.2 Exista n integrale prime functional independente.(Daca avem n + 1 integrale prime F1, .., Fn+1 atunci exista o functie astfel nct
(F1, .., Fn+1) == 0).
- 36-

Teorema 3.3 Daca F este integrala prima atunci pentru orice functie , (F ) este
integrala prima.

Exemplul 3.8 Fie sistemul:

dy
dz
dx
=
=
.
2xz 2yz x2 y 2
Conform exemplului (3.7) integrale prime sunt: F1 (x, y, z) = xy , F2 (x, y, z) = 2z 2
x2 + y 2.
Solutia generala va fi:

y
x = C1
2z 2 x2 + y 2 = C2
sau explicitnd y si z ca functii de x :

y = C1x
,
2z 2 = C2 + x2 C12x2
unde C1 si C2 sunt constante arbitrare. Solutia problemei Cauchy pentru sistemul dat
si y (1) = z (1) = 2 este:

y = 2x
(1.3.2)
2z 2 = 11 3x2
avnd graficul (curba de intersectie a celor 2 suprafete date de ecuatiile (1.3.2)):
- 37-

2

2
10

5

10

5

Exemplul 3.9 Legea caderii liberii n cmp gravitational:

mx00 (t) = mg
nmultind ambii membri cu x0 rezulta:
mx00x0 = mgx0
integrnd n raport cu t:
x02
m + mgx = C
2
sau cu notatiile uzuale din fizica:
v2
E = m + mgh = C
2
E = Ec + Ep
(E este o int. prima).
- 38-

1.4 Ecuatii cu derivate partiale de ordin I liniare si cvasiliniare

Definitia 4.1 Se numeste ecuatie cu derivate partiale de ordin I, liniara :
u
u
X1
+ ... + Xn
=0
(EDPL)
x1
xn
unde Xi = Xi (x1, ..., xn) , i = 1, n, iar u este functia necunoscuta cu variabilele
(x1, ..., xn) .

Teorema 4.1 Daca u1 si u2 sunt solutii pentru ecuatia (EDPL) si R atunci u1 +u2
si u1 sunt solutii pentru aceeasi ecuatie.

Definitia 4.2 Se numeste sistem caracteristic atasat (EDPL) sistemul:

dxn
dx1
= ... =
X1
Xn

(SC)

Teorema 4.2 Daca u este int. prima pt. (SC) atunci u este solutie pt. (EDPL) si
reciproc.
- 39-

Exemplul 4.1

2xz u
x

2
2 u
+ 2yz u
+
x

y
y
z = 0
dy
dx
dz
=
=
2
2xz
2yz
x y 2
prime pt. sist.: F1 (x, y, z) = xy , F2 (x, y, z) = 2z 2 x2 + y 2.u = F1 ,u = F2 sunt
pt. ec. cu der. partiale. Sol. generala va fi u = (F1, F2) , unde este o functie

Int.
sol.
de 2 var. arbitrara.

F1 F2
y
u
.
.
+ (2x)
|2xz
=
+
= 2
x
F1 x F2 x
x F1
F2
u

F1 F2 1
.
.
+ (2y)
|2yz
=
+
=
y
F1 y
F2 y
x F1
F2
u
2
F1 F2

x y 2
.
.
+ (4z)
=
+
= 0.
z
F1 z
F2 z
F1
F2

u
y
2yz
u
=
+
2xz + 2yz + x2 y 2
2 2xz +
x
y
z
F1
x
x

2
2
2
2
4x z + 4y z + 4zx 4zy = 0
+
F2

Corolarul 4.1 Daca F1, ..., Fn1 sunt integrale prime independente pentru sistemul
caracteritic atunci solutia generala a EDPL este:
u = (F1, ..., Fn1)
- 40-

unde este o functie arbitrara de n 1 variabile.

Remarca 4.1 Solutia generala a sist. simetric (SFM) este (F1, ..., Fn1 sunt integrale
prime independente):
F1 = C1
...
Fn1 = Cn1
unde C1, ...Cn1 sunt constante arbitrare, iar solutia solutia generala a (EDPL) este:
u = (F1, ..., Fn1)
unde este o functie arbitrara de n 1 variabile.

Definitia 4.3 Se numeste problema Cauchy pt. (EDPL) determinarea solutiei care
verifica:
u (x10) = (x2, .., xn)
unde este data.

Remarca 4.2 Determinarea functiei din sol. gen. pt. problema Cauchy se face ca
- 41-

la generari de suprafete:

F1 = C1
...
Fn1 = Cn1
u = (x2, .., xn)
x1 = x10
elimininam x1, ..., xn si obtinem o relatie de forma H (F1, ..., Fn1, u) = 0 sau u =
(F1, ..., Fn1) .

Exemplul 4.2

2xz u
x

2
2 u
+ x y z = 0, x = 1, u = y + z 2.
y
= C1
x
2
2
2z x + y 2 = C2
x = 1
u = y + z2
- 42-

2yz u
y

x = 1
y = C1
2
C
+
1

C
2
1
z2 =
2
C2 + 1 C12
u = C1 +
=
2
y 2
2
2
2
y 2z x + y + 1 x
= +
x
2
Cteva suprafete de nivel constant sunt reprezentate grafic mai jos:

- 43-

Definitia 4.4 Se numeste ecuatie cu derivate partiale de ordin I cvasiliniara :

u
u
X1
+ ... + Xn
= Xn+1
(EDPcL)
x1
xn
unde Xi = Xi (x1, ..., xn, u) , iar u este functia nec.
Definitia 4.5 Se numeste sistem caracteristic atasat (EDPcL) sistemul:
dxn
du
dx1
= ... =
=
X1
Xn
Xn+1

(SCq)

Teorema 4.3 Daca u este int. prima pt. (SCq) atunci u este solutie pt. (EDPcL) si
reciproc.
Teorema 4.4 Solutia generala a (EDPcL) este data implicit sub forma:
(F1, ..., Fn) = 0
unde este o functie de n var. arbitrara, iar F1, ..., Fn sunt integrale prime independente pentru sist. caracteristic..
Exemplul 4.3

z
z
2xz + 2yz
= x2 y 2
x
y
- 44-

Sist. car.:

dy
dz
dx
=
= 2
2xz 2yz x y 2
care are int. prime F1 (x, y, z) = xy , F2 (x, y, z) = 2z 2 x2 + y 2. Solutia generala:

y
, 2z 2 x2 + y 2 = 0
x
y
2
2
2
2z x + y =
x
y
2
x y2
2
z =
+
2
x
probl. Cauchy: x = 1, z = y.
y
= C1
x
2z 2 x2 + y 2 = C2
x = 1
z = y
x = 1, y = C1, z = C1
2C12 1 + C12 = C2
y 2
3
1 = 2z 2 x2 + y 2
x
- 45-

Exemplul 4.4 Sa se rezolve sistemul:

dy
dz
dx
=
=
xy 2 x2y z (x2 + y 2)
dx
xy 2

dy
x2 y

2xdx 2ydy = 0 x2 y 2 = C1.

dy
dx
dz
+

dy
dx
dz
x
y
z
=
=
=
xy 2
x2y z (x2 + y 2) y 2 + x2 (x2 + y 2)
ln x + ln y ln z = ln C2
xy
= C2
z
solutia gen. a sistemului:
xy
2
2
x y = C1,
= C2
z
- 46-

Exemplul 4.5 Sa se rezolve ecuatia:

2
2 u
2 u
2 u
xy
+x y +z x +y
=0
x
y
z
sist. caract.:
dy
dz
dx
=
=
.
xy 2 x2y z (x2 + y 2)
sol. gen.

2
2 xy
u= x y ,
,
z
unde este o functie arbitrara.

Exemplul 4.6 Sa se rezolve ecuatia:

2
2 z
2 z
2
xy
+x y =z x +y
x
y
sist. caract.:
dy
dz
dx
=
=
.
2
2
2
2
xy
x y z (x + y )
dy
dy
dx
dz
dx
dz
+

y
x
y
z = d (ln x + ln y ln z))
x
z
= 2= 2
=
2
2
y
x
x +y
y 2 + x2 (x2 + y 2)
- 47-

sol. gen.

xy
= 0
x2 y 2,
z

2
2
z = xy x y
2
2
(t)
z
=
xy
,
t
=
x

2
2
p.C.: x = 1 z = y 1 y , z = xy x y
2

2

1

Ox

1
0

Oy
0

1
2

1
2

0
Oz

5

- 48-