ORGANIZATIA MONDIALA A COMERTULUI OMC/ WTO

(WORLD TRADE ORGANIZATION)

Funcţii
- Crearea condiţiilor necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor acordurilor
comerciale
- Administrarea mecanismului de soluţionare a diferendelor dintre membrii
- Gestionarea mecanismului de examinare periodică a politicilor comerciale
naţionale
Forum de organizare şi desfăşurare a noi runde de negocieri comerciale multilaterale
- Cooperare cu alte organisme internaţionale pentru obţinerea unui nivel sporit de
coerenţă în ceea ce priveşte procesul decizional global.

Adoptarea deciziilor
- Unanimitate – amendare principiilor de bază ale funcţionării sistemului
- Majoritatea de ¾ - interpretarea unor prevederi ale OMC şi acordarea unor
derogări de la principiile fundamentale
- Majoritatea de 2/3 – amendarea prevederilor OMC referitoare la alte aspecte
decât principiile generale şi aderarea de noi membri
- Consensul – acolo unde nu se aplică altă procedură
- Fiecare ţară dispune de un singur vot, iar majoritatea se raportează la numărul
tptal al membrilor OMC şi nu la numărul celor prezenţi.

Diferenţe GATT - OMC

- GATT a fost un acord provizoriu, neratificat vreodată de parlamentele ţărilor
participante, în timp ce OMC este o organizaţie interanaţională ce acţionează pe
baze legale, ferme, ratificate de parlamentele membrilor
- GATT avea părţi contractante în timp ce OMC are membri
- GATT s-a ocupat exclusiv de comerţul cu bunuri, în timp ce sfera de cuprindere a
OMC este mult mai extinsă (serv., invest,..)
- Reglementare diferendelor în cadrul GATT era greoaie şi putea fi contracarată, în
timp ce în cazul OMC soluţionarea acestora se face rapid, acţionează automat, iar
procedurile nu pot fi blocate de nici o ţară membră (vezi retragerea taxelor vamale
la oţel de către SUA în conflictul cu UE).

Principalele motive pentru care aderarea la OMC este mai

dificilă decât era la GATT
Sfera de cuprindere a OMC este incomparabil mai extinsă
Modificare semnificativă a atitudinii principalelor puteri comerciale, cu precădere după
colapsul comunismului, când promovarea interesului naţional a devenit o prioritate
Marii actori comerciali percep tot mai evident procesul de aderare la OMC ca pe o etapă
esenţială pentru integrarea economiilor lor în economia mondială şi ca o cale de a ccepta
valenţele economiei de piaţă
Procesul de negociere a aderării este asimetric, ţara candidată având o forţă de negociere
net inferioară.

Examinare politicilor comerciale naţionale

1. Principalele obiective sunt estimarea impactului politicilor şi practicilor comerciale din

ţărilor membre asupra SCI şi conferirea unei transparenţe sporite participării ţărilor la
OMC
2. Examinare are loc:
– Pentru primele 4 puteri comerciale – UE,SUA, Canada, Japonia – la
fiecare 2 ani
– Pentru următoarele 16 ţări, în funţie de locul ocupat în comerţul
internaţional, examinarea se face la fiecare 4 ani
– Pentru restul ţărilor la 6 ani
– Pentru ţările cel mai puţin dezvoltate se pot stabili perioade şi mai lungi
3. Prin acest mecanism se încearcă înclinarea raportului de forţe în favoare ţărilor în
dezvoltare
4. Limitele esenţiale sunt reprezentate de faptul că distribuirea rapoartelor este relativ
greoaie, iar acestea nu sunt suficient de
analitice pentru a determina efecte economice ale diferitelor politici naţionale.

Soluţionarea diferendelor
Etapele procesului de soluţionare:
– Consultări şi mediere – încercarea rezolvării pe cale bilaterală - 60 de
zile
– Cererea de constituire a unui panel de experţi
– Activitatea propriu-zisă a panelului: examinarea cazului şi argumentelor, reuniuni de
lucru cu cei implicaţi sau cu terţe părţi, revizuirea interimară, elaborarea concluziilor şi
recomandărilor, înainterea raportului către părţi şi Organismul de Soluţionare a
Diferendelor (OSD)
– Adoptarea deciziei şi apelul . Panelul elaborează un raport în 60 de zile. Procedura
apelului nu poate depăşi 60 de zile şi trebuie finalizată în 90 de zile. Raportul
Organismului de Apel este final şi va fi adoptat de OSD
– Implementarea – se poate face imediat sau după acordarea unei perioade rezonabile - În
caz de nerespectare a soluţiilor stabilite se pot solicita compensaţii echivalente sau chiar
măsuri de retorsiune

Caracteristici relevante ale Mecanismului de Soluţionare a Diferendelor

- Sunt implicate direct doar guvernele

- Capacitate de punere în aplicare a deciziilor este asimetrică
- Costurile de administrare a sistemului sunt ridicate
 - Compensarea pierderilor suferite de parteneri nu este de regulă nici cerută şi nici
acordată
- Cele mai multe cazuri se soluţionează prin consultări bilaterale

Aspecte semnificative ale activităţii OMC în prezent

Participarea în creştere a ţărilor în dezvoltare la activităţile comerciale şi la definirea

activităţii OMC
Atenţia sporită acordată neo-protecţionismului
Influenţa crescândă exercitată de societate civilă asupra agendei comerciale multilaterale
sau a politicilor comerciale derulate de ţările dezvoltate.

Conferinţe Ministeriale OMC

1. Singapore, 9-13 decembrie 1996

2. Geneva, 18/20 mai 1998
3. Seattle, 30 noiembrie - 3 decembrie 1999
4. Doha, 9-13 noiembrie 2001
5. Cancun, 10-14 septembrie 2003
6. Hong Kong, 13-18 decembrie 2005
7. Geneva, 30 noiembrie – 2 decembrie 2009