Evoluia speciei umane

In privina apariiei omului sunt dou teorii cea a monogenismului (creaionist) i cea a
poligenismului(evoluionist).
Prima ii are radcina in Biblie i spune c omenirea provine de la o singur pereche, a
doua teorie spune c omenirea provine de la mai multe perechi de oameni. Deigur dac se
primete invtura despre proveniena omului de la maimue, e i firesc s se admit c
prefacerea maimuei in om putea avea loc in mai multe locuri de pe pamnt. Deci aceast teorie
este un rezultat al concepiei evoluioniste.
Ipoteza evoluionist
Antropologii au fost mult timp fascinai de calitile aparte ale lui Homo Spiens, cum ar
fi limbajul, abiliti tehnice deosebite capacitatea de a emite judeci morale. Pn acum cteva
decenii in rndurile antropologilor era foarte surprinztoare aparenta inrudirea omului cu
maimuele africane. In 1871, in lucrarea s The Descendent of Man (Descendena omului), C.
Darwin a ridicat doi adevrai stlpi de susinere pentru antropologie.
Primul se referea la locul unde a aprut pentru prima oar omul, iar al doilea privea felul
sau forma evoluiei umane. Veriunea lui Darwin despre modul in care a decurs evoluia omului
a dominat antropologia pn acum ctiva ani, cnd s-a dovedit a fi eronat.
Darwin susinea c leagnul omenirii este Africa. Dup raionamentul conform cruia in orice
regiune a lumii, mamiferele existente sunt strns legate cu toate speciile originare din zona
respectiv. De aceea, este foarte probabil ca Africa s fi fost iniial populat de maimue
superioare astzi disprute, inrudite strns cu gorila i cimpanzeul; i cum aceste dou specii sunt
astzi cele mai apropiate rude ale omului, este mai plauzibil s presupunem c strmoii notri
timpurii au trit pe continentul african dect in alt parte.
Cea de a doua concluzie expus de Darwin in cartea sus numit este aceea c trsturile
distinctive importante ale omului locomoia biped, abilitile tehnice i creierul mrit au
aprut in paralel. Aceste creaturi bipede, au dezvoltat un istem social caracterizat prin
interaciuni mai intense, ceea ce presupune, aa cum susine Darwin, c posedau un intelect mai
evoluat. Cu ct mai inteligeni deveneau oamenii, cu att cretea i complexitatea tehnologic i
social a vieii lor, presupunnd in schimb un intelect i mai dezvoltat, i aa, evoluia fiecrei
trsturi le alimenta pe celelalte. Aceast ipotez, a evoluiei inlanuite, constituia un foarte
limpede scenariu privind originea omului i a devenit fundamental pentru dezvoltarea
antropologiei.
Trebuie de menionat c prerile lui Darwin nu erau susinute pe deplin nici de
contemporanii lui, i nici de svanii care au trit mai trziu. Spre exemplu, naturalistul englez
din secolul XIX-lea Alfred Russel Wallace care a dedus i el, independent de Darwin, teoria

Page 1 of 14

seleciei naturale a evitat aplicarea acestei teorii in cazul acelor aspecte ale naturii pe care le
coniderm un apanaj excluiv al omului. El conidera oamenii prea intelegeni, prea rafinai,
prea sofisticai pentru a putea fi produsul unei imple selecii naturale. Vntorii-culegtorii
primitivi nu ar fi avut nevoie, din punct de vedere biologic, de aceste caliti, gndea el, astfel
inct ele nu ar fi putut s apar ca urmare a aciunii seleciei naturale. El presupunea c trebuie s
fi intervenit o putere supranatural pentru a-i face pe oameni att de deosebii.
Paleontologul scoian Robert Broom, care a activat in prima jumatte a sec. XX exprimnd
convingeri solide asupra caracterului unic al naturii umane, crede c Homo Spiens este produsul
final al evoluiei, restul naturii fiind modelat in excluivitate in scopul de al servi. La fel ca i
Wallace, Broom cut la originea speciei umane intervenia forelor supranaturale.
De fapt, dovezile concrete ale lipsei de valabilitate a ipotezei lui Darwin nu trebuie cutate nici
in probele arheologice. Dac aceast ipotez ar fi fost corect, ar trebui s constatm apariia
imultan in vestigiile arheologice i in cele foile a dovezilor pentru bipedism, aptitudini
tehnologice i expaniune cerebral, dar aceasta nu s-a intmplat. Chiar i numai singura
categorie de vestigii preistorice (unelte de piatr) este suficient pentru a demonstra lips de
valabilitate a ipotezei. Spre deosebire de oase, care numai rareori ajung s se foilizeze, uneltele
de piatr sunt, in principiu, indestructibile. Cea mai mare parte a dovezilor preistorice este astfel
reprezentat de ctre aceste unelte, ele fiind indiciile pe baza crora se retraseaz istoria
progresului tehnologic de la inceputurile sle. Indiferent care a fost fora evolutiv care a dus la
apariia unei maimue bipede, aceasta nu a fost legat de capacitatea de a fabrica i foloi unelte.

Concepia cretin despre om

In conformitate cu Sf. Tradiie, adevrul despre om poate fi ineles numai prin

intermediul Revelaiei despre Dumnezeu. Nu putem fi stisfcui doar de o antropologie
descriptiv, pentru fondarea crei ar fi de ajuns dovezile tiinelor contemporane, avem
neceitatea de a lmuri insi faptul existenei omului i scoaterea in relief a acelor laturi ale
existenei noastre, care nu pot fi reduse la oricare interpretare obiectiv.
In Sfnta Scriptur se afirm existena personal a lui Dumnezeu, la fel i crearea omului
dup chipul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, aceasta inseamn c i omul are o existen
personal, cu toate c are o natur creat. Aceasta este prima legtur dintre om i Dumnezeu,
care determin insi modusul de viaa a omului i este descris chiar din primele pagini ale
Sf. Scripturi.
Concepia cretin despre om reiese din aceea c omul este ultima i cea mai de seam
dintre creaturile pamnteti, este coroana creaiei. Faptul c omul a fost creat in urma celorlalte
fpturi se explic prin inelepciunea planului dumnezeiesc de creaie. Omul fiind aezat ca stpn
pe pamnt (Facerea 1,28) ca lociitor al lui Dumnezeu pe pmnt, era i firesc ca s se organizeze
mai inti pamntul ca loc de desfurare a vieii omeneti. Iat cum ne vorbete Biblia despre

Page 2 of 14

crearea omului. Dumnezeu a creat universul in ase zile. Toate elementele de baz au fost create
de Dumnezeu doar prin Cuvnt. In ziua a asea dup ce a creat Dumnezeu fiarele slbatice dup
felul lor, i animalele domestice dup felul lor, i toate trtoarele pmntului dup felul lor
(Facerea 1,25), a purces la crearea omului. Biblia ne vorbete despre aceasta ca despre un act
Dumnezeiesc excluiv i deosebit. Aici nu este vorba despre o nou specie de vieuitoare, ci
despre o fiin creia Dumnezeu ii d preferin i o deosebete de celelalte vieuitoare ca chipul
Sau in lume. i a zis Dumnezeu: S facem pe om dup chipul i dup asemnarea noastr i
a fcut Dumnezeu pe om dup chipul Sau; dup chipul Lui Dumnezeu l-a fcut; a fcut brbat i
femeie (Facerea 1,16-27). Deci omul a fost creat ca, chipul Lui Dumnezeu, ca imaginea
nemijlocit a lui Dumnezeu pe pamnt. Prin cuvntul grecesc eikona (icoan , imagine)
traductorii Septuagintei au redat termenul evreiesc tselen cea ce inseamn literalmente:
apariie, reprezentan, lociitor, echivalen, identitate, deci atunci cnd se red evreiescul
tselen prin chipul Lui Dumnezeu se pierde ceva esenial, cci omul nu este doar chipul lui
Dumnezeu el este i reprezentantul, i lociitorul Lui Dumnezeu pe pamnt.
Deci menirea omului este s conduc s stapneasc lumea nu ca un vechi pus de sus, ci
ca un rege, conductor, care este dator s aduc creaia la scopul final. Caracterul deosebit al
crerii omului este caracteristic printr-o aciune specific a Lui Dumnezeu: Atunci lund
Domnul Dumnezeu tarn din pamnt, a facut pe om i a suflat in faa lui suflare de via i s-a
fcut omul fiin vie (Facerea 2,7). Nici una dintre celelalte fiine n-a fost creat nemijlocit de
mna lui Dumnezeu. Material pentru creaie a servit tarna pamntului de aici provine i
numele primului om Adam (facut din pmnt). Dar aceast rna a fost modelat intr-un act
special de insui minile Lui Dumnezeu, Care a mai i suflat in ea suflare de via facndu-l
pe om fiin vie. Din vechime pentru evrei suflarea in fa avea o adnc semnificaie
imbolic. Aceasta insemnnd transmiterea suflrii, a ceva ce este in cea mai mare msur ceva
personal, intim, luntric contiina mea, duhul meu, deci i a eului meu. i dac Sf. Scriptur
ne spune c Dumnezeu a suflat in omul creat din pmnt suflarea S personal, aceasta trebuie
s insemne c Dumnezeu ia transmis omului anumite caliti, care sunt caracteristice pentru
existen Divin. Ca rezultat al acestei transmiteri omul devine fiin vie aa ne spune Biblia.

Raionamente pentru primirea concepiei cretine

Atunci cnd incercm s ne determinm care din aceste dou preri este adevarat este
necesr s apelm i la raiune. Dac am presupune c teoria despre poligenitatea provenienei
omului este adevrat, am avea o mulime de tipuri de om. Cineva poate spune c existena
diferitor rase adeveresc aceast prere. (In prezent se numr de la 4 la 20 de rase omeneti), dar
forma prului a ochilor, culorii pielei nu pot zdruncina unitatea de baz a oamenilor de diferite
rase.
Prin ce se manifesta aceasta unitate ?
1. Unitatea cercettoric

Page 3 of 14

Cu toat deosebirea de ras, cultur, nivel de dezvoltare, exist o unitate deosebit a

oamenilor i aceasta se exprim in poibilitatea cunoaterii. Despre unitatea neamului omenesc
ne vorbesc i legile dezvoltrii vorbirii. Unul i acelai gnd poate fi exprimat in orice limb. Dar
unitatea neamului omenesc se manifest nu numai in viaa intelectual ci i in cea emoional.
Bucuria, scrba este exprimata la toate popoarele in acelai fel.

2. Unitatea in sfera vieii estetice

Unitatea in viaa estetic este adeverit prin prezenta la toate popoarele a muzicii, picturii,
poeziei i celorlaltor forme de activitate creatoare. Alt sfer de activitate uman in care se
observ unitatea omenirii i sfera moral.

3. Sfera moral
In aceast sfer unitatea omenirii se vdete poate mai mult dect in altele.
Coninutul moralei diferitor popoare poate fi diferit, dar poibilitatea de a distinge binele de ru
este prezent la toate popoarele.

4. Unitatea omenirii se vede i in sfera religioas

Viaa religioas este o caracteristic a omului. Nu este nici un popor, care nu ar tri o
via religioas. In secolul XX s-a vorbit despre descoperirea in Indonezia a unui popor care nu
avea nici rituri de inmormntare, nici jertfe i nici preoi. Dar peste civa ani s-a dovedit c i
acest popor are religia s. Toate cele spuse pna acum ne dau poibilitatea s spunem c
concepia apariiei omenirii de la o singur pereche este cea adeart. Acelai lucru il afirm i
Revelaia , iar in baza ei Biserica inva c neamul omenesc descinde din unica pereche a
primilor oameni Adam i Eva, singuri creai de Dumnezeu nemijlocit. Astfel, omenirea apare in
urma binecuvntrii lui Dumnezeu dat protoprinilor inc in rai : Fii rodnici i v inmulii i
umplei pmntul i-l stpnii (Facerea 1,28).

Omul in societatea cunoaterii

In ultimele decenii, savanii, dar i oamenii politici sau responsabilii diferitelor sectoare
ale vieii sociale au inceput prin a identifica un nou tip de probleme, care se impuneau att prin
caracterul lor grav i presant, ct i prin dimensiunile lor regionale i universale. In acest mod s-

Page 4 of 14

au identificat probleme cum sunt: deteriorarea continu a mediului marin sau a atmosferei,
caracterul limitat al resurselor naturale, caracterul galopant al creterii demografice etc.
Aceste probleme, care la inceput preau rezervate doar savanilor, liderilor diferitelor
sectoare i oamenilor politici, au inceput s devin probleme concrete i deschise pentru toi
oamenii. Foarte curnd s-au descoperit conexiunile dintre aceste probleme, caracterul lor
interdependent fiind izbitor i de neeludat. Astfel s-a constatat c dezvoltarea nu poate avea loc
fr pace, c pacea nu poate fi autentic fr respectarea drepturilor omului i asigurarea
libertilor fundamentale, c la rndul lor aceste liberti i drepturi sunt iluzorii acolo unde
domnete mizeria, foametea i analfabetismul. Aceste evoluii l-au condus pe Aurelio Peccei,
fostul preedinte al Clubului de la Roma, la introducerea unui nou concept, anume cel de
problematic a lumii contemporane Videanu.
Conceptul s-a impus i este folosit astzi in mod frecvent. El pune in lumin tocmai
caracteristicile acestei problematici, care se impun att colectivitilor naionale ct i grupurilor
i in cele din urm persoanelor. Aceast problematic are:
caracter universal,in sensul c nici o ar i nici o regiune de pe glob nu se poate
plasa in afara acestei problematici;
caracterul global,in sensul c ea afecteaz toate sectoarele vieii sociale,
constituind o surs de probleme deschise i in multe cazuri de dificulti att
pentru sfera vieii materiale ct i pentru cea a vieii spirituale;
evoluie rapid i greu previzibil,in sensul c oamenii se vd adesea pui in faa
unor situaii complexe pentru care nu sunt pregtii, pentru abordarea crora nu au
metode sau soluii adecvate;
caracter pluridisciplinar, adic cu conexiuni puternice i numeroase; in faa
acestor demersuri epistemologice, oamenii, tentai s foloseasc demersuri
unidisciplinare i nu pluridisciplinare, se vd dezorientai;
caracter prioritar sau presant, in sensul c presiunile exercitate asupra comunitii
mondiale i a fiecrei comuniti naionale sunt puternice, cernd rspunsuri
prompte, ingeniozitate i deseori eforturi financiare importante.
Problematica lumii contemporane a generat att in sfera politicii i culturii, ct i in cea a
educaiei, un numr de imperative care sunt din ce in ce mai bine precizate: aprarea pcii,
salvarea mediului, promovarea unei noi ordini economice etc. Aceste imperative se regsesc sub
form de recomandri i rezoluii adoptate de ONU, UNESCO, de diferite guverne i organizaii
guvernamentale; a aprut o intreag literatur pedagogic consacrat lor.
Care a fost rspunsul sistemelor educative i al responsabililor educaiei dat acestor
imperative? In mod sistematic, putem desprinde dou strategii. Este vorba, pe de o parte, de
poziia celor sceptici, care consider c sistemele educative nu au i nu pot avea un rol important
in pregtirea lumii de mine, in consolidarea unui viitor mai bun. Pe aceste poziii se situeaz toi
cei ce consider c coala ar fi in declin. Il amintim pe Ivan Ilich i teoria sa despre
decolarizarea societii, formulat in special in lucrarea Une societ sans cole,dar i Alvin
Toffler: Intr-o perspectiv mai larg ne putem atepta ins la transformri i in domeniul
invmntului. Se va inva mai mult dect acum in afara clasei i mai puin in clas. In ciuda
opoziiei sindicatelor, durata studiilor obligatorii se va scurta. In locul unei rigide segregri de
vrst, tinerii i vrstnicii se vor amesteca. Invmntul se vaintreptrunde i impleti mai strns
cu munca i se va repartiza mai echilibrat pe parcursul vieii individului (Alvin Toffler, 1983).
In opoziie cu aceast tez se situeaz un mare numr de specialiti, care cred in puterea
educaiei i in capacitatea ei de a contribui cu resursele specifice la constituirea viitorului.

Page 5 of 14

Educaia nu poate rezolva ea singur totalitatea problemelor lumii contemporane, dar nu se poate
concepe nici soluionarea temeinic i durabil a gravelor probleme actuale fr contribuia
sistemelor educative. un numr redus de specialiti susin ideea c educaia nu are un rol de
jucat in crearea societii de mine. Dar, mai numeroi sunt cei care trateaz educaia ca unul din
factorii capabili s contribuie la crearea unei societi mai bune. Aceast premis st la baza
studiilor noastre consacrate educaiei pentru pace. interesul pentru rolul educaiei in ameliorarea
vieii de astzi, in lumina unei societi viitoare mai bune, trebuie s se exprime in
conceptualizarea acestei increderi sub form de programe axate pe valorile educaiei de mine.
(Haavelsrud, Magnus, 1983).
Trebuie s amintim, in acelai timp, c transformarea existenei contemporane are loc sub
aciunea a diveri factori, intre care o importan particular are dezvoltarea tiinei i tehnicii.
Progresul real nu e posibil prin multiplicarea factoriologic i prin proliferarea haotic de
informaii, a cror aglomerare amenin spiritul cu strivirea, ci prin ordine, sistematizare, sintez,
orizont larg etc.
In aceast din urm privin, cea de a doua jumtate a secolului nostru promoveaz
orientri integralist-funcionaliste, ce determin o atitudine epistemologic unitar de concepere
a cunotinelor i a instrumentelor de aciune. spiritul epocii atest o vocaie globalist in
ordonarea stocului imens de date cucerite pe calea investigaiei tiinifice i prin conceptualizarea
experienei practice.
Asamblarea informaiilor intr-o perspectiv global nu e posibil fr o permanent
structurare i restructurare a acestora, in conformitate cu investigaia interdisciplinar i cu
dialectica filosofic. Ins, noul orizont al tiinei i tehnicii, care a dobndit o amploare fr
precedent, n-ar putea fi ptruns i utilizat fr anumite precizri i diferenieri impuse de
cerinele aplicrii i utilizrii in viaa practic.
Cnd este vorba de propagarea coninuturilor tiinei i tehnicii, a culturii in general, calea nu
poate fi alta dect aceea a decodrii abstraciilor intr-un limbaj accesibil celor supui pregtirii
(invrii). E clasica dorin a transpunerii logicii tiinei in logica pedagogic, singura in msur
s satisfac exigenele unei informatizri de tip colar, adic progresiv i sistematic.
In epoca noastr, dezvoltarea societii i a individului, puternic impulsionate de progresul
tiinei i tehnicii, se gsete in legtur cu educaia i cu producia. Dimensiunile produciei, ca
i cele ale productivitii muncii, se afl sub puterea tiinei, i ambele sub incidena educaiei.
Prin urmare, modul de dezvoltare a lumii contemporane este legat, in mare msur, de
modul in care educaia poate s satisfac cerinele acestei dezvoltri.
In general rspunsurile educaiei se situeaz pe dou mari planuri: unul al lrgirii ariei i
coninuturilor educaiei i altul constituit din inovaiile in conceperea i efectuarea proceselor
educative. Dac in primul caz se impune o elaborare riguroas a educaiilor, in al doilea caz se
impune problema regndirii procesului de educaie, in privina orientrii, dimensionrii,
instrumentalizrii elementelor de coninut, in vederea integrrii tinerei generaii in viaa social
prin intermediul profesiunii.
Imbogirea coninutului educaiei: noile educaii
Dup cum apreciaz specialitii, noile tipuri de coninuturi sau noile educaii reprezint
cel mai pertinent i mai util rspuns al sistemelor educative la imperativele generate de
problematica lumii contemporane (Videanu, G., 1986). Incercnd s rspund acestora, noile
tipuri de coninuturi sau noile educaii s-au constituit i s-au impus intr-un timp foarte scurt,
dat fiind faptul c ele corespund unor trebuine de ordin socio-pedagogic din ce in ce mai bine
conturate.

Page 6 of 14

In denumirea acestor educaii vom folosi i noi expresiile care figureaz in programele
UNESCO-ului, adoptate in toate cele peste 160 de state membre i in dicionarele sau glosarele
internaionale:
educaie relativ la mediu ;
educaie pentru pace i pentru cooperare;
educaia pentru participare i pentru democraie;
educaie in materie de populaie;
educaia pentru o nou ordine economic internaional;
educaia pentru comunicare i pentru mass-media;
educaia pentru schimbare i dezvoltare;
educaia nutriional;
educaia economic i casnic modern;
educaia pentru timpul liber.

Comunicarea eficient
O discuie asupra condiiilor de eficien a comunicrii trebuie s aib in vedere
ansamblul elementelor componente ale actului comunicaional (emitor, receptor, cod, mesaj,
canal de comunicare feed-back). Este imperativ preocuparea pentru analiza condiiilor care fac
posibil o comunicare ideal", adic o comunicare cu ct mai puin pierdere de informaie i cu
satisfacie deplin pentru parteneri .
1) O prim categorie de exigene ale eficientizrii comunicam se refer la calitatea
mesajului transmisi, intr-o relaie de comunicare are loc un schimb (transfer) de informaie.
Aceste informaii constituie ceea ce numim mesajul actului comunicativ. Exigena cere, in acest
caz, ca mesajul receptat s fie identic cu (sau cel puin foarte apropiat de) mesajul pe care a fost
intentet prin comunicarea produs. Dac lucrurile nu se petrec astfel, atunci inseamn c fiecare
vorbete despre altceva, iar comunicarea dorit rmnedoar o iluzie. Platon a vorbit despre un
dialog al surzilor" intr-unul din dialogurile sale, in situaia in care
fiecare participant la relaia dialogic inelege altceva i argumenteaz in funcie de acest ineles.
Cauzele care determin distorsionarea mesajului de la emitor la receptor sunt multiple,
diversificate, i mare parte dintre ele se regsesc in seciunea destinat blocajelor comunicrii
didactice (natura autoritii, natura relaiilor valorice, ambiguitatea limbajului, utilizarea
procedurilor retorice, incapacitatea distingerii intre sensul propriu i sensul figurat etc.).
Emitorul trebuie s in seama de:
Imaginea pe care i-a format-o asupra auditoriului- trebuie s fie ct mai apropiat de realitate,
deoarece numai o bun cunoatere a acelora in faa crora vorbeti ii d posibilitatea construirii discursului
adaptat la cerinele auditoriului. Crearea unei imagini adecvate este rezultatul experienei ceea ce permite
evaluarea exact a valorilor pe care acetia le accept, a credinelor pe care le au, a atitudinilor sau
prejudecilor cu care pot intmpin o intervenie. In raport cu imaginea pe care emittorul o are despre
auditor -el ii va alege instrumentele necesare construirii discursului : limbajul potrivit, tehnicile discursive
cele mai profitabile, tipurile de argumente cele mai puternice in situaia dat. Imaginea neadecvat cu privire
la auditor poate compromite comunicarea in ansamblul su. Cu fiecare dintre aceste disonane se produce o
distorsiune, un blocaj pe linia asumrii i receptrii mesajului.

Page 7 of 14

Limbajulin care este formulat un mesaj trebuie s poat fi receptat cu uurin i ineles. Claritatea
mesajului se poate obine numai in condiiile in care sensurile termenilor sunt precise i sunt asumate. A fi
clar in exprimare inseamn, in primul rnd, dezvluirea explicit a inelesurilor, fie printr-o procedur
logico-semantic (definiia), fie prin plasarea termenilor in contexte care precizeaz mai bine sensurile.
Atunci cnd termenii utilizai sunt noi pentru auditoriu, sarcina emitorului este de a-i defini in mod clar i
distinct. Numai astfel receptotul ii insuete exact terminologia de specialitate, nemaifiind nevoie de
corecii ulterioare. Definirea termenilor inc de la prima lor introducere in expunere, folosirea unui limbaj
clar, nuanat, lipsit de ambiguiti, dar i de obscuriti reprezint exigene majore ale unei comunicri
eficiente.
Efefecul persuasiunii depinde de fora i tria argumentelor. In mod cert, receptorul este interesat
de comunicare nu numai ca mesajul s fie recepionat corect, conform inteniilor sale, dar i cu fora cu care
un astfel de mesaj acioneaz asupra receptorului. Fora unei comunicri se evalueaz prin impactul pe care
comunicarea il are asupra auditoriului, prin consecinele practice pe care un asemenea impact le genereaz
la receptor. Eefectul une persuasiuni depinde de fora i tria argumentelor. Pentru a-i asigura
persuadarea, receptorul trebuie s fac apel a ceea ce-l impresioneaz mai mult pe receptor. Argumentele
aduse in faa auditoriului trebuie s aib o raionalitate evident i, in acelai timp, s fie credibile, s fie in
acord cu ceea ce interlocutorii tiu deja. Prezentarea intemeierilor de ordin raional ale unei idei i susinerea
lor intr-o manier adecvat genereaz convingerea c ideea respectiv este just. Pe aceast baz, receptorul
ader la ea, o integreaz in sistemul cognitiv i o promoveaz ulterior.
Adeziunea auditoriului la argumentele unui mesaj este influenat - pozitiv sau negativ
de gradul de credibilitate al oratorului. Credibilitatea este mai mult o atitudine subiectiv a unui ter , ce are
ca obiect acceptarea sau respingerea unui individ, a unei teze, a unei situaii. Dup Kant, credibilitatea este
subiectiv suficient pentru ca individul s desfoare o aciune, s-i asume o atitudine sau s exteriorizeze
un sentiment, dar, din punct de vedere obiectiv, ea nu este suficient pentru astfel de iniiative. Credibilitatea
ca imagine pe care i-o formeaz receptorul sau cel care susine o argumentare este determinat de urmtorii
factori :
competena sursei in domeniul pe care il abordeaz;
gradul de incredere pe care il inspir sursa (chiar de la prima intlnire, unii oameni inspir mai
mult incredere, alii mai puin);
modalitatea de expunere a argumentelor;
reputaia de care se bucur oratorul in rndul publicului;
impresia de sinceritate pe care o creeaz sursa;
gradul in care receptorul identific din mesaj similitudinea cu propriul su sistem de valori (sunt mai
credibile acele argumente care nu contrazic valorile pe care receptorul le preuiete i le promoveaz
prin conduita sa);
organizarea logic a mesajului.
2) In comunicare, important este nu numai ce comunic receptorul, ci i modul in care o face
Forma in care se constituie discursul receptorului, arta lui de a susine in modul cel mai atractiv
idei; pe care le expune reprezint modaliti importante de a spori eficiena comunicrii in indeplinirea
obiectivelor actului educaional. Expresivitatea vorbirii este necesar tuturor celor care se exprim in
public. Dar ea este un imperativ categoric al receptorului, pentru simplul motiv c, in raport
receptorul i in contiina acestora, el reprezint un model. O vorbire expresiv este aceea in care
exist o concordan intre expresiile utilizate i tonalitatea afectiv-atitudinal a mesajului.

Page 8 of 14

Expresivitatea comunicrii e inainte de toate o problem de limbaj verbal. A fi expresiv

inseamn a alege cuvintele cele mai potrivite pentru a exprima sentimentele pe care vrei s le
transmii
Expresivitatea vorbirii nu ine numai de dimensiunea limbajului verbal, intruct unele
elemente care aparin de paralimbaj intervin pentru a amplifica sau, dimpotriv, a diminua
aceast expresivitate. Este vorba despre ton, accent, viteza vorbirii, ritm, pauze, frazare, dicie,
conturul melodic al vorbirii. Impactul acestor elemente paralingvistice este foarte puternic. Felul
in care e pronunat un cuvnt ii poate conferi acestuia mai multe inelesuri.
Tonul este o component important a limbajului paraverbal, care poate fi un adevrat
comutator de sens. Un ton grav al receptorului il conduce pe elev la concluzia c ideile
vehiculate sunt foarte importante, eseniale pentru un demers cognitiv sau pentru unul atitudinal;
in schimb, un ton ironic il va determina pe elev s fie mai atent la chestiuni de nuan, de finee,
de subtext, in general la ceea ce nu este spus in mod direct. Dac intonaia trebuie s fie
moderat, dar precis, absena expresivitii intonaiei face ca spusele noastre s fie fr relief,
metalice, liniare, monotone, greu de perceput i de ineles.
Accentul este cel care semnalizeaz receptorului (auditoriului) ceea ce e esenial intr-o
comunicare. Este la indemna oricui s constate c, in orice comuincare, nu tot ceea ce spune
oratorul are aceeai importan pentru inelegerea temei. Unele aspecte sunt mai importante,
altele mai puin importante. Primele constituie articulaiile nodale ale temei, cele din urm tirzeala" pe care se construiete din punct de vedere discursiv tema. Or, din perspectiva
performanei unui discurs, datori oratorului este aceea de a indica auditoriului ceea ce e esenial
in discursul su in raport cu ceea ce mai puin important. Unul dintre instrumentele cu care
oratorul face acest lucru (pe lng indicare direct, verbal) este i accentul. in cazul comunicrii
didactice, rolul receptorului este nu numai de a atrage atenia elevului asupra deosebirii dintre
esenial i neesenial, ci i de a-i forma deprinderi de sesiza el insui aceste distincii intr-un text.
i celelalte elemente ce in de paraverbal - pauzele, debitul verbal, frazarea, dicia, conturi
melodic al vorbirii - sunt importante pentru expresivitatea comunicrii i contribuie la
transmitere exact a sensurilor i semnificaiilor. Un ton ridicat, rstit, ca i o vorbire neingrijit,
mormit, neelegant sunt, de asemenea duntoare comunicrii didactice.
Expresivitatea comunicrii este influenat i de elementele limbajului nonverbal utilizat.
inuta fizic, expresivitatea feei, gesticulaia receptorului pot strni reverberaii intelectuale sai
afective elevilor. Mimica feei i gesturile minii acompaniaz limbajul verbal, intregind sau
prelungim semnificaiile cuvintelor. i s nu uitm c, uneori, componentele nonverbale pot
comunica mai multe informaii asculttorilor dect vorbirea. Acest lucru este evident atunci cnd
sensul mesajului verbal intr ii conflict cu cel nonverbal i paraverbal.
Unele reguli ale dezbaterii sunt relativ simple, altele sunt mai complicate. Anumite reguli
in de acordul intre parteneri (nu putem declana o dezbatere dac nu suntem de acord mcar
asupra unor chestiuni elementare: tema dezbaterii, forma ei, natura argumentelor), altele in de
libertatea de aciune discursiv (intr-o dezbatere, in principiu, libertatea ar trebui s fie
maximal: toi sunt liberi s-i critice in mod intemeiat pe toi ceilali), unele reguli au in vedere
argumentele utilizate (argumentele trebuie s fie adevrate, credibile), altele se refer la tehnicile
de raionare utilizate in timpul dezbaterilor (trebuie s uzm numai de raionamente corecte,
altfel cdem in sofisme), dup cum nu puine sunt regulile care vizeaz acurateea limbajului
folosit intr-o dezbatere (limbajul trebuie s fie accesibil, s nu fie vag sau obscur).

Page 9 of 14

La toate acestea am putea aduga faptul c receptorul trebuie educat astfel inct s
urmreasc enunul, s asculte partenerul de dialog, s apeleze la elemente ajuttoare din context
pentru a inelege anumite cuvinte, s formuleze replici in legtur cu tema discuiei, s pun
intrebri, s favorizeze reelele optime de comunicare. Eficiena comunicrii depinde i de
implicarea personal, de nevoia lui de cunoatere.
3) O comunicare eficient nu poate exista in absena feed-back-ului. Termenul feedback,imprumutat din vocabularul ciberneticii, inseamn informaie de revenire, verbal sau
nonverbal, care permite emitorului s tie dac mesajul su a fost primit i cum a fost acesta
receptat i ineles. In cvasimajoritatea formelor de comunicare, celui care propune un discurs nu
ii este indiferent dac discursul su a fost receptat intocmai sau, dimpotriv, deformat. Din acest
motiv, el este interesat s tie reacia auditoriului la continutul su informational, reacie din
care, de cele mai multe ori, ne dm seama cu destul exactitate dac discufsul a fost receptat in
inteniile sale iniiale sau nu. Cu att mai mult, comunicarea de tip educaional se prezint ca o
interaciune in care au loc schimburi informaionale i socioafective permanente, iar rolurile de
emitor i receptor sunt jucate alternativ de profesor i elevi. Aici, relaia de aferentaie invers
este mai mult dect necesar, deoarece, in funcie de modul in care elevul a receptat i ineles
mesajul i in funcie de prerea pe care receptorul o are despre aceast inelegere, se regleaz i
se reorienteaz actul comunicrii .
Exist patru funcii ale feed-back-ului:
a) funcia de control al inelegerii, al receptrii in bune condiii a mesajelor;
b) funcia de adaptare a mesajului la caracteristicile actorilor, la dificultile intmpinate
sau la alte evenimente ce presupun o modificare a coninutului sau a formei;
c) funcia de reglare social prin flexibilitatea rolurilor i a funciilor indeplinite de
diferii actori, in msur s faciliteze inelegerea punctului de vedere al celuilalt i s ajute
invarea social;
d) funcia rocioafectiv: existena feed-back-ului determin creterea sentimentelor de
siguran i de satisfacie ale interlocutorilor, creterea motivaiei i acceptarea situaiei de
comunicare.

Forme de organizare. Grupul

Grupul- este un ansamblu restrns de persoane, orientate spre realizarea unei sarcini
comune (impuse sau adoptate). Inc din antichitate omul a avut nevoie de siguran, de ocrotire,
de tovrie (vezi grupul atunci cnd mergeau la vntoare sau la cultivarea pmntului, atunci
cnd se aprau de dumani) pentru c omul devine om numai intrnd in relaii cu alii.
Grupul nu e o sum, o colecie de indivizi adunai intmpltor ci o structur social
inchegat, o colectivitate determinat de idealuri, sarcini, preocupri comune.
Grupul are o evoluie proprie, parcurge o isorie personal: se nate, se dezvolt,
evolueaz, crete, stagneaz i dispare.
Conceptele de grup i de echip nu sunt sinonime. Scopul pentru care sunt constituite, structura
lor i modul de funcionare ne permit s apreciem c, in timp ce toate echipele pot fi privite ca grupuri, nu
toate grupurile sunt echipe. Un grup poate fi considerat echip numai dac membrii si se ajut intre ei,
pentru a indeplini obiectivele organizaiei.

Page 10 of 14

Cercetrile se efectueaz in echipe, deoarece:

ele sunt cele mai indicate pentru a rezolva probleme complexe care necesit opinii i cunotine
diferite;
reprezint un excelent mediu de invare;
sunt mult mai orientate ctre obiective dect organizaia, in ansamblul su, i ii stabilesc mult
mai uor o viziune i un scop propriu;
valorific mai bine resursele fiecrui membru;
sunt mai flexibile dect grupurile organizaionale pentru c pot fi mult mai uor formate,
dizolvate, reorganizate, redimensionate;
cultiv loialitatea i funcioneaz pe principiul toi pentru unul i unul pentru toi.
favorizeaz delegarea de responsabiliti pentru c ofer garania de a controla comportamentul
membrilor si, prin norme proprii.

Caracteristicile grupului social

Intercunoaterea membrilor
Sentimentul de apartenen la grup
Intre membrii grupului exist interaciuni
Existena unor caracteristici comune ( valori,credine, aspiraii, obinuine )
Existena unor interese comune i a unui scop comun

Clasificarea grupurilor
a) Dup mrime :
- grupuri mici (familia , un grup de prieteni , colegii de coal ) 2-10 membri
Grupurile mici - sunt formate dintr-un numr restrns de membri, intre care exist relaii
directe, fa in fa (spre deosebire de grupurile mari, ai cror membrii, practic, nu-i pot
cunoate pe toi ceilali); funcionarea grupului mic presupune un sistem bine precizat de statute
i roluri, norme i reguli recunoscute i acceptate de toi, relaiile fiind caracterizate prin durat
i evoluie in timp
- grupuri medii (clasa de elevi , grupa de studeni ) 25 30 -40 de membri
- grupuri mari ( partidele politice ) sute de membri
Grupurile mari - popoare, clase sociale, etnii se caracterizeaz prin relaii sociale stabile,
dispun de un instrument de comunicare (limba), au o durat mare in timp, iar rezultatele
activitii comune se obiectiveaz in cultura materiali spiritual. Ele constituie obiect de studiu
pentru sociologie.
b) Dup modalitatea de constituire :
- grupuri spontane ( constituite pentru o perioad scurt , determinat de timp , pentru
atingerea unui scop imediat )
- instituionale ( de durat , au caracter permanent , scopuri i obiective clar precizate pe
termen lung )
c) Dup tipul de normativitate existent in cadrul grupului pot fi intlnite:

Page 11 of 14

- grupuri formale (relaiile in cadrul grupului sunt oficiale , regulile sunt stricte i sunt
instituite i reglementate juridic)- grupurile instituionalizate
Grupuri formale, caracterizate prin relaii instituionalizate (prescrise prin modul de
organizare al grupului), interaciunile membrilor fiind guvernate de un numr mare de reguli.
Grupurile organizaionale, indiferent de mrimea lor, sunt formale, pentru c relaiile dintre
membri se stabilesc pe baza statusului organizaional, a poziiei i funciei fiecrui individ;
- grupuri informale (relaiile in cadrul grupului sunt neoficiale , neinstituionalizate
grupul se conduce dup reguli nescrise ) grupurile de prieteni
Grupurile informale se constituie paralel sau in afara grupurilor formale, adeziunea sau
apartenena la grup i relaiile interpersonale au un caracter spontan, bazat pe afiniti, interese
comune, simpatie;
d. Dup gradul de organizare :
- grupuri organizate (au o structur bine definit i sunt caracterizate de existena
mecanismelor de decizie colectiv )- sindicatul
- grupuri semiorganizate( reprezentate de o colectivitate care exprim interesele altora)
un grup de profesori care reprezint interesele elevilor intr-o situaie dat sau un grup de prini
care ii reprezint copii
e)

Dup criteriul tipului de relaii existente intre membri distingem:

Grupuri primare - in care exist posibilitatea ca fiecare membru s-i cunoasc pe ceilali,
s interacioneze i s comunice cu fiecare in mod direct.
Grupurile secundare au, de regul, un numr mai mare de membri i sunt compuse din
subgrupuri primare; membrii lor se cunosc mai mult sau mai puin, iar relaiile fiecruia
cu ceilali sunt preponderent indirecte; din acest punct de vedere majoritatea grupurilor
organizaionale sunt secundare (ex. angajaii unei firme de mrime mijlocie sau mare).

Alte tipuri de grupuri:

I GRUPUL DE REFERIN
Este grupul spre care individul aspir sau la care se raporteaz (elevul la student , elevul la
artiti , elevul la sportivi , elevul la profesor )
Este grupul din care nu facem parte , dei lum ca reper valorile, normele i simbolurile
acestuia
Are un rol esenial in socializarea anticipativ deoarece avem tendina de a imita
valorile , atitudinile i comportamentul membrilor grupului de referin
Din rndul grupurilor de referin cei mai muli tineri ii selecteaz idolii
Dorina prea puternic de a face parte dintr-un anumit grup de referin poate , in unele
cazuri , genera frustrri , insatisfacii i stri de disconfort fa de grupul actual ( nivelul
de aspiraie prea inalt in raport cu posibilitile noastre
II GRUPUL DE APARTENEN

Page 12 of 14

Este grupul la care individul este membru (familia de origine , clasa de elevi ,
comunitatea religioas )
Influeneaz modul de a gndi , simi i aciona

III GRUPUL DESCHIS

Este grupul la care accesul indivizilor din alte grupuri este juridic posibil ( partidele
politice )
Membrii grupului deschis au un puternic sentiment de loialitate i adesea manifest
ostilitate fa de membrii outgroup-urilor (grupurile inchise )
IV GRUPUL INCHIS
Este grupul in care accesul este interzis altor membrii din alte grupuri ( castele ,
ordinele , clasele de elevi , grupul rockerilor , grupul hiphoperilor etc.)
Aceste grupuri sunt exclusiviste , ermetice
VII GRUPUL PERMANENT
Este grupul a crui existen nu este legat de o epoc sau perioad a vieii (comunitile
religioase )
VIII GRUPUL TEMPORAR
Este grupul a crui existen are loc in fenomene conjuncturale sau istorice (militanii
pentru protecia mediului , animalelor , drepturilor omului etc.)
Se mai numesc i grupuri de presiune
Se constituie pentru a atinge unele scopuri colective ( drepturi politice , libertate ,
egalitate de anse )
Se formeaz pentru a influena deciziile politice
Au scopuri colective(interese materiale sau ideologice ) i exercit presiuni sub diferite
forme : declaraii de pres , maruri i mitinguri asupra autoritii de stat .
Evoluia grupurilor

Acceptare reciproc
Comunicare i decizie
Motivaie i productivitate
Control i organizare

Acceptare reciproc: la inceput membrii grupului manifest neincredere reciproc i

team de nepotrivire, se comport conformist, rezervat, ritualizat (folosesc formule de
politee distante, pun intrebri puine, abordeaz teme neutre, discut relativ puin).
Problemele specifice acestei etape sunt cele legate de simpatie / antipatie i instituirea
raporturilor de putere / dependen, de incercrile unora de a se impune i de a dobndi o
poziie privilegiat, de dominare a celorlali.
Comunicare i decizie: odat clarificate raporturile, incepe o etap de comunicri
deschise, indivizii ii exprim tririle; se stabilesc reguli de conduit, strategii de decizie i
rezolvare de probleme; capt o importan tot mai mare consensul i apar sentimentele de
apartenen i solidaritate.

Page 13 of 14

Motivaie i productivitate: depirea celei de-a doua faze creeaz satisfacie legat de
participarea la grup, membrii se simt implicai in activitatea grupului, coopereaz i acest
lucru duce la creterea productivitii in cadrul activitii comune.
Control i organizare: grupul a ajuns intr-o etap matur a existenei sale, cnd munca este
imprit prin consens i considerarea competenelor individuale; organizarea grupului este
flexibil i adaptabil la schimbare.
Increderea i eficiena echipelor
Probabil c elementul cel mai important al unei echipe eficiente este increderea. Increderea
reprezint credina in seriozitatea, capacitatea i integritatea celuilalt semen.
Nu putem vorbi despre echipe eficiente dac membrii acestora nu au incredere unul in altul, in
liderii lor, in managementul organizaiei.
Statisticile evideniaz, tot mai des, o tendin de reducere a increderii colaboratorilor fa de
manageri. Pentru a inltura aceast tendin i pentru a dezvolta increderea in interiorul echipelor,
managerii trebuie s respecte cteva reguli de baz:
s comunice des cu membrii echipei. Informarea membrilor in legtur cu noutile din organizaie,
explicarea motivelor pentru care au fost luate anumite decizii, imprtirea informaiilor despre aciunile
organizaiei constituie cerine fundamentale pe care managerii trebuie s le respecte atunci cnd
comunic cu membrii echipei.
s manifeste respect pentru membrii echipei. Managerii trebuie s demonstreze membrilor echipei c
sunt foarte apreciai. Ei ii demonstreaz respectul fa de echip prin delegarea de sarcini, prin scultarea
atent a feedback-ului care vine din partea echipei, prin intreprinderea unor aciuni adecvate pe baza
acestui feedback.
s fie coreci fa de echip. Membrii echipei trebuie s primeasc acele recompense pe care le merit.
Pentru aceasta, managerii trebuie s evalueze in mod corect performanele i s aloce in mod echitabil
recompensele. Favoritismele determin neincredere i resentimente.
s fie consecveni in aciunile lor. Membrii echipei trebuie, de regul, s previzioneze deciziile,
comportamentele, reaciile managerilor. In plus, managerii trebuie s-i indeplineasc angajamentele pe
care le-au luat in faa membrilor echipei. In caz contrar, ei nu se pot bucura de incredere
in rndul echipei.
s demonstreze competen. Membrii echipei manifest incredere in managerii pe care ii percep ca fiind
competeni, capabili

Page 14 of 14