Copilarie

de Alex Daragiu
Da, imi aduc aminte de tine. De genunchii tai zdreliti, de zambetele care inundau
efervescent lumea din jur, de curiozitatea ta care, recurent, ma purta catre cele mai
nebanuite cotloane ale podului bunicilor.
Spune-mi, tu iti mai aduci aminte de mine ? Sunt tot eu cel pe care-l stii. Nu te
uita la ridurile care mi-au acoperit chipul ! Viata, oamenii si timpul, au lasat amprente pe
drumul meu. Ignora-mi umerii obositi, gandurile triste, nelinistile din suflet, visele tacute,
aripile frante Sunt tot eu. Cel care alerga exuberant pe campuri, cel care mesterea
continuu vapoare de hartie si adaposturi pentru iepuri si porumbei. De ce imi taci ? Sunt
eu, priveste-ma mai bine ! Chiar nu-ti mai aduci aminte de mine ?
Vreau sa ma intorc la tine !In acel univers deziderat, unde prietenia nu e niciodat
fals, unde jocurile banale se transform in cele mai aventuroase piese de teatru, iar
jucriile sunt actorii profesioniti; universul n care imaginaia nu are limite, iar fericirea
e surprins n cele mai nensemnate lucruri.
Vreau sa cred din nou povestile inventate de cei mari, acele istorioare ce-mi
umpleau copilaria de magie si mister. Cat de frumoase erau jocurile si jucariile ! Puteam
fi oricine, oricand.! Ma jucam singur si totusi camera parea a fi plina de copii. Ma jucam
si radeam, ma jucam si plangeam,ma jucam si cresteam.
Vreau sa ma plimb pe camp, sa inalt un zmeu, sa cred in curcubeu, sa suflu iar in
papadie sa simt mirosul ud, de salcie
Mi-e dor de parfumul copilariei mele, de iarba, de bujori mov, de gutui coapte si
de-nflorit mar.
Cum fac sa ma-ntorc ?
De ce a trebuit sa renunt la ceea ce-mi placea mai mult? De ce a trebuit sa
parasesc acel taram pe care-l credeam al meu pentru totdeauna?
Vreau sa raman pururi in acel stadiu incipient al existentei mele, vreau sa raman
copil !
Vreau sa-mi imaginez mult pana sa ajung sa cunosc adevarul !
Einstein spunea despre el, catre sfarsitul vietii: Cred ca secretul realizarilor mele
consta in faptul ca am ramas copil . Copiii gandesc altfel , spunea tot el, care a fost
considerat copilul nemuritor al omenirii .
Stiu ca nu poti fi copil decat o data-n viata, dar poti pastra spiritul aventuros si
inocenta, pana la varsta senectutii si chiar mai departe.
Frumoas, fascinant, magic, vrsta inocenei ne rmne n suflet i ne vom
aminti cu drag de ea tot restul vieii. Purtm n noi anii aceia i uneori, mari fiind,
redescoperim bucuria de a fi copii, de a ne manifesta ca ei atunci cnd primim un cadou,
sau cnd ni se mplinesc visele cele mai ndraznee. Rmnem cu amintirile, cu un strop
de regret i cu copilul de odinioar, uitat intr-un col prfuit al sufletului.
21.02.2011