YEHOWARD REA

Exclusiv pentru cei ce n-au pierdut facultatea de

a gîndi şi nu confundă înţelepciunea cu prostia,
şi ştiinţa cu nebunia

CHEMAREA

ÎNŢELEPCIUNII

- 1999 -
 Omule!
Dacă norocul, sau nenorocul, te fac să te întîlneşti cu Chemarea
Înţelepciunii, cu Războiul Sfînt, cu În slujba lui Yehowah, sau cu
această carte a mea, nu te grăbi! - căci ele sînt destinaţia căutărilor tale.
- Opreşte-te, uită-te la ele şi gîndeşte-te că, de voie, de nevoie, din
momentul în care le-ai întîlnit, o altă viaţă te aşteaptă şi depinde numai
de tine dacă te aşteaptă o viaţă bună sau rea! Dumnezeu a avut grijă de
tine, ţi-a păzit paşii şi ţi-a aşternut cărările pînă la ele; De la ele înainte
începe viaţa ta de sinestătătoare.
Dacă întîlneşti cărţile respective şi nu le atragi atenţia cuvenită,
spre osînda ta nu le atragi. Să nu te întrebi ulterior de ce lucrurile au
început să-ţi meargă pe dos şi de ce norocul s-a îndepărtat de tine!

Dacă le citeşti, dar nu vrei să-ţi dai osteneala să le înţelegi şi să

le pătrunzi în esenţă, tot nu spre bine faci lucrul acesta.

Dacă le citeşti, le înţelegi, şi le pătrunzi în esenţă, dar ţi-e lene,

frică, ruşine sau nu ai chef să faci ceea ce scrie în ele, să ştii că nici într-
un chip nu vei mai beneficia de ajutorul şi bunăvoinţa lui Dumnezeu.
Dar dacă vei citi, vei înţelege şi vei îndeplini ceea ce
scrie în ele, binecuvîntat vei fi, atît tu cît şi apropiaţii tăi. Yehowah
se va îndura de voi, vă va face fericiţi, vă va înscrie în cartea
vieţii veşnice şi vă va acorda cetăţenia Universului.

- Ţi-ai dat seama unde te afli?

Aceasta este răscrucea vieţii tale.
De tine depinde ce cale vei urma.
 Cuprins

Cuvîntul înainte

Chemarea înţelepciunii

1. Începutul omenirii.
2. După potop

Legea Universului

Reflecţii false ale adevăratei învăţături universale

1. Spre atenţia iudeilor.

2. Spre atenţia creştinilor.
3. Spre atenţia martorilor lui Iehova.
4. Spre atenţia urmaşilor lui Mahomed.
5. Spre atenţia intelectualilor.
6. Spre atenţia feţelor bisericeşti şi a conducătorilor religioşi.
7. Spre atenţia adepţilor religiilor oculte, a spiritismului şi a tuturor
filosofiilor orientale şi occidentale.

Cuvinte de învăţătură.

Momente apocaliptice.

Cuvînt de încheiere.
Nu există:

- orb mai mare ca cel ce nu vrea să vadă!

- surd mai mare ca cel ce nu vrea să audă!

şi

- prost mai mare ca cel ce nu vrea să cunoască!

 Cuvînt înainte

Scriu această carte cu speranţa ca ea va contribui la crearea unei lumi noi,

lipsită de dureri şi de nevoi, în care toţi oamenii să fie fericiţi şi în care dreptatea
să fie pusă la loc de cinste , după cum şi merită. Sper ca ea să-i ajute pe cititori să
găsească răspuns la cele mai arzătoare probleme legate de destinul lor şi de scopul
lor în viată, cu care ei probabil că se confruntă.
În scopul evitării unor posibile neînţelegeri pe care conţinutul cărţii l-ar
putea prezenta pentru unii cititori, precum şi în scopul evitării unei false
interpretări a lui, voi vorbi puţin despre originea ideilor din aceasta carte.
Istoria este plină de evenimente stranii ce mărturisesc despre diferite părţi
ale lumii, care, aflate la o distanţă destul de mare una de alta şi fără să aibă vreo
legătură între ele, au ajuns aproape simultan la aceleaşi idei şi realizări. Numărul
unor astfel de sincronizme este destul de mare. Enumer doar cîteva dintre ele:
- In aceeaşi epocă, în diferite puncte ale globului, mari reformatori
răsdpîndeau doctrine similare: - Lao-Tse ieşea in China din ezoterismul lui Fo-Hi;
ultimul Buddha, Sakia-Muni, predica pe malurile Gangelui; în timp ce în Italia,
regele Numa încerca să înfrîneze prin instituţii înţelepte ambiţia ameninţătoare a
senatului roman;
În sec. XIII latinii, grecii, sirienii, evreii şi musulmanii au creat scolastica:
- o scolastică aproape identică de la Iork pînă la Samarcand;
În sec. XIV gustul pentru alegoria mistică putea fi întîlnit şi-n Italia, şi-n
Persia, şi-n India;
În sec. XVI arta se dezvoltă în aceeaşi direcţie atît în Italia, cît şi la curtea
Marilor Mogoli.
În sec. XVIII atmosfera Europei a fost infectată de o idee care mai tîrziu
avea să-i înebunească pe toţi locuitorii sec. XIX şi XX, şi anume teoria
evoluţionismului, etc.
- Prin ce se explică aceste sincronisme?
- Care este cauza adevărată a lor?
În majoritatea cazurilor descoperirile făcute atît în domeniul ştiinţei, cît şi
în cel al artei: muzicii, literaturii, etc, sunt puse pe seama inspiraţiei, a unor
gînduri venite din exterior, de provenienţă necunoscută, la care învăţaţii,
scriitorii, sau compozitorii nici nu se aşteaptă. Aşa a fost în cazul lui Mendeleev,
Lomonosov şi Einstein. Aşa a fost şi în cazul lui Eminescu, Shakespeare,
Schopenhauer, şi a tuturor celorlalţi oameni geniali de ştiinţă, artă, sau de
filosofie.
- Care este sursa unor astfel de inspiraţii?
Uneori o mulţime de experţi, oameni învăţaţi, doctori în ştiinţă calificaţi, se
chinuie să găsească răspuns la o întrebare oarecare, îngropînd în vederea atingerii
acestui scop o groază de timp şi de bani, fără să ajungă la vreun rezultat
satisfăcător, pe cînd, în acelaşi timp, o altă persoană, necalificată, de multe ori
neinteresată de rezolvarea acelei probleme, ajunge să descopere răspunsul
adevărat al ei fără să cheltuiască nici bani şi nici timp. Legea perversităţii veţi
spune. - Nu?
Opriţi-vă puţin din goana vieţii voastre, eliberaţi-vă de grijile cotidiene şi
încercaţi să vă stăpîniţi măcar puţin timp gîndurile. Dacă omul este ceea ce susţin
învăţaţii despre el, adică o maimuţă evoluată, apărută de la sine, atunci întreg
corpul ar trebui să stea la dispoziţia lui, inclusiv creierul. - Nu ? În acest caz şi
gîndurile ar trebui să vă aparţină vouă şi să se supună voinţei voastre. -Se
întîmplă însă acest lucru? -Reuşiţi voi să vă stăpîniţi gîndurile? Eventual cei ce
nu gîndesc reuşesc.
- Cum explică creştinii, musulmanii şi iudeii aparitia cărţilor lor sfinte?
-Au fost inspirate de către Duhul Sfînt!?
- Cum au fost ele inspirate?
- Este scris undeva că influenţa Duhului Sfînt asupra oamenilor este limitată în
timp şi în spaţiu?
- Timpul proorocirilor n-a trecut încă! Principiile după care Dumnezeu
lucrează cu oamenii au fost şi au rămas întotdeauna aceleaşi. Cea mai frecventă
cale pe care Dumnezeu a făcut cunoscută oamenilor voia Lui şi comunică cu ei a
fost şi a rămas calea gîndului! Şi indiferent cît ne-am înşela noi în privinţa ei,
Dumnezeu a folosit întotdeauna această cale pentru a-i conduce pe oameni, pentru
a-i învăţa şi pentru a-i folosi ca executori ai planurilor Sale.
Pe calea gîndului Stăpînul Universului a făcut cunoscute oamenilor aşa
lucruri ca ştiinţa, tehnica şi arta, şi pe această cale fiecare om poate afla personal
voia Lui cu privire la sine, poate primi sfaturi în legătură cu cele mai importante
evenimente din viaţa sa, precum şi, în funcţie de credinţa de care dă dovadă, este
ajutat să treacă peste toate obstacolele pe care viaţa le ridică în faţa sa.
Calea gîndului este accesibilă tuturor! Unica condiţie pusă în faţa celor ce
vor să beneficieze de ea este să vrea cu adevărat să o facă, să mediteze profund
asupra gîndurilorlor, să le cerceteze şi să le afle sensul. Fiecare om primeşte
gînduri şi aptitudini în funcţie de scopul cu care a fost creat. Nimeni nu este uitat.
Nu uitaţi însă că sunt două surse de provenienţă a gîndurilor voastre: - una de la
Dumnezeu, cealaltă de la inamicul Lui; una de la prietenul şi Tatăl vostru, cealaltă
de la duşmanul vostru.
- Fiecare epocă şi-a avut rostul ei şi fiecare naţiune şi-a avut timpul ei.
Nici un popor n-a fost uitat de Dumnezeu şi toate neamurile la timpul lor s-au
bucurat de bunăvoinţa şi îndurarea Lui.
Lumina Învăţăturii Stăpînului Universului a încercat să străpungă
întunicimea ignoranţei omeneşti şi să lumineze calea omenirii de-a lungul tuturor
timpurilor, şi profeţii Lui au fost trimişi la toate neamurile şi seminţiile
pămîntului, dar soarta celor mai mulţi dintre ei s-a dovedit a fi amară iar
Învăţătura lui Dumnezeu a fost călcată în picioare, căci oamenii s-au complăcut
intotdeauna în starea de mizerie şi ignoranţă sufletească în care se află şi n-au
acceptat niciodată de bună voie să fie scăpaţi de ea.
Totuşi hotărîrea lui Dumnezeu de a schimba omenirea şi de-ai hărăzi o
soartă mai bună a rămas neschimbată, deaceea noi şi noi oameni au păşit pe calea
periculoasă de a face cunoscută omenirii voia lui Dumnezeu cu privire la ea.
Conştienţi fiind cu toţii de pericolul la care se expun şi de soarta ce-i poate
aştepta, dar oare este în stare cineva, în momentul în care se bucură de încrederea
lui Dumnezeu şi primeşte o misiune de la El, să refuze onoarea divină ce i se
acordă?
Nu sunt autorul adevărat al acestei cărţi! Ideile nu-mi aparţin. Au apărut în
mintea mea la fel cum apar descoperirile ştiinţifice în mintea învăţaţilor şi
cîntecele în mintea compozitorilor. Sunt numai scriitorul ei!
Scriu această carte în numele Celui ce pune gîndurile în mintea oamenilor, în
numele Celui ce este începutul gîndirii, a Celui ce este începutul tuturor
lucrurilor, şi anume în numele lui Yehowah, Dumnezeul cel veşnic!