2.

SPRE ATENŢIA CREŞTINILOR

Veniţi voi, cei ce pretindeţi că sunteţi continuatorii lui Iisus. Oameni mai
săraci la minte ca voi nu găseşti nici în pădurile Amazonului. V-aş numi făţarnici,
dar acesta nu este cuvîntul care să vi se potrivească întru totul. A fi făţarnic
înseamnă să fii conştient de ceea ce faci, dar voi nu sunteţi întru totul conştienţi de
faptele voastre. Să vă numesc proşti – nu pot. Un prost nu face lucrurile pe care le
faceţi voi, nu-l duce capul. Nici nebuni nu sunteţi întru totul. Voi nu vreţi să
gîndiţi! Aceasta este caracterizarea ce vi se potriveşte de minune. V-aţi îngroşat
cefile şi v-aţi înţepenit capurile; nu vreţi nici să vedeţi şi nici să auziţi altceva decît
ceea ce se potriveşte prostiei voastre. De cînd aţi devenit creştini, aţi ferecat
gîndirea în lanţuri şi ferecată o ţineţi şi-n zilele de astăzi. Vă temeţi de adevăr ca
liliacul de lumină. Nu gîndiţi decît ceea ce se încadrează în standardele voastre şi
nu prezintă nici un pericol pentru starea de fermentare în care vă aflaţi.
- Dacă învăţăturile şi practicele iudeilor pot fi socotite ca o înţelegere
greşită a învăţăturii lui Moses, învăţătorul lor; învăţăturile şi faptele voastre nu au
nici o tangenţă cu învăţătura lui Iisus, întemeietorul credinţei voastre.
Yehoshua (Iisus) a zis laie, voi ziceţi ca-i bălaie; el a zis alb, iar voi
ziceţi că-i negru. El v-a învăţat una, dar voi faceţi cu totul altceva, şi toate acestea
cu cea mai hîdă mască de sfinţenie pe faţă şi siguranţă că ceea ce ziceţi voi este
tocmai ceea ce vroia să zică Iisus. Probabil că el a avut prea puţin timp ca să o
facă şi deaceea o faceţi voi în locul lui.
Aţi avut ca mentor pe unul dintre cei mai mari învăţători care au fost
vre-odată pe pămînt; pe unul dintre cei mai înţelepţi oameni pe care i-a cunoscut
omenirea; care şi-a dat viaţa pentru ca învăţătura sa să fie dusă la bun sfîrşit. Ce-
aţi făcut voi cu învăţătura lui?
Dacă evreii l-au răstignit pe Iisus, faptele voastre sunt de zeci de ori mai
grave decît cea săvîrşită de ei. Cînd Iisus a fost pus să aleagă între viaţă şi
învăţătura sa , el a ales-o pe a doua, socotind-o mai presus decît prima. Iudeii i-au
luat-o pe prima; voi vă bateţi joc de a doua. Cine dintre voi este mai bun: - voi sau
iudeii?
Prin atitudinea pe care o aveţi faţă de învăţătura lui Iisus, voi vă bateţi
joc de el, răstignindu-l în fiecare zi.

- Cine a fost Iisus şi care este învăţătura promovată de el?

Dacă cineva ar veni la voi şi v-ar spune că este fiul lui Dumnezeu, l-aţi
crede sau nu? Nu?!
Dacă însuşi David Cooperfield, cu toate minunile sale, ar pretinde într-o
bună zi că este fiul Meu, ce-aţi zice? Nu vă sunt oare minunile lui destul de
convingătoare pentru a crede aşa ceva? Nu?! Ce-aţi mai dori să fie?
 Sigur, veţi zice că trebuia să fie proorocită venirea lui din timp, pentru
ca voi să-l recunoaşteţi şi să-l întîlniţi cu toată stima, ca pe Iisus probabil. Aşa-i?
Aveţi dreptate. Sunt de acord cu părerea voastră despre proorocirea
venirii. Acum, aveţi la îndemînă ambele cărţi ale Bibliei, atît Noul Testament, cît
şi Vechiul Testament, pe care voi le socotiţi drept cărţi de căpătîi ale religiei
voastre. Citiţi-le atent!
- Cine este proorocit să vină şi în calitate de cine este el proorocit să vină?
Dacă Iisus este cel proorocit în Vechiul Testament, atunci el este fiul
omului, este sămînţa lui Abraham, a lui Isaac, a lui Iacob şi a lui David; este
sămînţa femeii şi este slujitorul Meu. Dacă voi ziceţi că Iisus este altceva decît
ceea ce zic Eu, atunci el nu este cel proorocit! - Alte variante nu există!
- Sau Yehoshua este cel ce a fost prezis de Mine că va veni să-i înveţe pe
oameni adevărul, şi atunci el este om ca şi voi, sau el a fost un fals Mesiah care,
în numele ideii sale, s-a autoproclamat fiul lui Dumnezeu?
Luaţi în considerare următorul lucru: Legile cu privire la curvie şi
preacurvie fac parte din Invăţătura Mea. Mariah n-a fost nevasta Mea, ea a fost
nevasta lui Iosif. Oare miile de fete tinere de pe atunci nu mi-ar fi fost destule,
dacă aş fi avut de gînd să am un fiu cu cineva? Oare logodnica slujitorului Meu
Iosif Mi-ar fi satisfăcut mai mult capriciul?
- Sunt Eu oare în stare să iau bucata de pîine de la gura copiilor Mei,
care flămînzesc, dacă ea Mie nu-Mi trebuie?
Mă învinuiţi de aceeaşi faptă detestabilă de care s-au făcut vinoveţi
îngerii lui Azazel. Dacă Mie nu Mi-a plăcut fapta lor – cum puteam să o comit şi
singur?
- Însămînţarea femeilor, fie ea făcută pe cale naturală sau pe cale
artificială, este lucrul vostru. Numai Azazel îşi găseşte plăcerea în uşurinţa şi
prostia soţiilor voastre. Eu nu. Nu-mi atribuiţi aceleaşi vicii şi trăsături de caracter
ca cele ale lui Azazel. Nu-mi place lucrul acesta.
Simpatia de care au fost cuprinşi ucenicii lui Yehoshua faţă de
învăţătorul lor a adus la naşterea multor legende care trebuiau să corespundă
profeţiilor vechilor prooroci şi să întărească statutul de Mesiah al acestuia.
A fost oare Matei de faţă cînd a vorbit îngerul Gavriil cu Mariah sau cu
Iosif? Cine i-a spus lui despre ceea ce s-a întîmplat atunci? A stat oare Yehoshua
vre-o dată de vorbă cu ucenicii săi despre aşa ceva? Sau, poate Luca a fost de faţă
la toate acele evenimente?
Atît Luca cît şi Matei au fost martorii conversaţiilor ce aveau loc între
adepţii învăţăturii lui Yehoshua, unde au auzit aceeaşi relatare despre viaţa şi
faptele sale pe care au auzit-o şi ceilalţi apostoli.
Dacă Ioan Botezătorul a fost martorul coborîrii Duhului Sfînt asupra lui
Yehoshua, după cum relatează Biblia, şi a auzit glasul Meu, ce mărturisea că
Yehoshua este fiul Meu, cum de şi-a putut el permite ulterior, din închisoare, să
trimită soli la Yehoshua să-l întrebe cine este? A fost oare Ioan Botezătorul într-
atît de scurt la minte încît să uite lucruri aşa de importante?
Dacă Yehoshua a fost fiul Meu, după cum susţineţi voi, cum se face că
el a fost ispitit de Azazel? Dacă el a fost făcut înaintea tuturor lucrurilor, după
cum afirmaţi voi, înseamnă că el îl cunoştea personal pe Azazel, cunoştea
dezastrul pe care-l provocase acela în Cer şi cunoştea înfrîngerea lui? Cum putea
fi el ispitit de Azazel să i se închine lui, cînd Yehoshua, conform pretenţiei
voastre, deţine un post mai mare ca acela în Univers? Şi de ce Yehoshua a
răspuns ispitei ca un simplu om, cu cuvinte foarte bine cunoscute pe atunci, luate
din Scripturi, dar n-a răspuns ca Fiul lui Dumnezeu unui vechi duşman, pe care-l
cunoştea şi faţă de care era mai puternic, ca de exemplu:
“-Tu, Azazel, îmi ceri mie să mă închin ţie? Cred că ai înebunit, sau ai
uitat ce papară ţi-am tras eu cu Tata atunci? “
Vă vine a rîde? Mie nu-Mi vine a rîde de loc de felul cum gîndiţi voi. Mai
degrabă ar trebui să plîngeţi decît să rîdeţi.
Dacă Yehoshua a fost Fiul Meu, aşa cum credeţi voi, prin ce explicaţi voi
răspunsurile pur omeneşti date de el şi la celelalte ispite ale lui Azazel? N-ar fi
fost oare mai uşor să-i dovedească, odată şi pentru totdeauna, tipului acela cine
este el, punînd astfel capăt tuturor discuţiilor?
Şi de ce oare Azazel ar fi trebuit să-l întrebe peYehoshua dacă acesta
este fiul Meu sau nu? Oare Azazel n-a avut timp suficient pentru a Mă cunoaşte pe
Mine şi pe cei ce se află în preajma Mea cît timp a fost în Cer? Sau poate el a
umblat cu capul în traistă? Dacă toate lucrurile au fost făcute prin Iisus, aşa cum
susţin dogmele voastre, se putea întîmpla oare ca Azazel să nu-şi fi recunoscut
meşterul?

Sunt Creatorul Universului! Creatorul soarelui şi al pămîntului;

Creatorul vostru şi a tot ceea ce este în Univers. Sunt omnipotent, dar nu pot
juca teatru. Nu sufăr minciuna şi făţărnicia. Eu sunt Cel ce Sunt, Yehowah.
Niciodată n-am fost altul şi niciodată n-am să fiu altul decît Cel ce sunt!
Cît despre voi, Mă consideraţi cel mai mare actor, Cel mai mare minciunos
şi cea mai făţarnică fiinţă din Univers! Cea mai frumoasă şi mai înduioşitoare
piesă de teatru din cîte au fost scrise vre-odată Mă are pe Mine ca erou principal.
Am în vedere piesa cu blestemul şi răscumpărarea. Pînă şi Eu Mă uimesc de
imaginaţia de care da-ţi voi dovadă. Aşa piesă mai rar! Aveţi toată recunoştinţa
Mea pentru rolul pe care Mi l-aţi acordat în ea, rolul celui mai iubitor tată de pe
pămînt, care pentru un singur măr îşi condamnă copii la moarte, pentru ca apoi,
regretînd fapta ce-a săvîrşit-o, să-l răstignească şi pe cel mai iubit fecior al său,
care-l iubea şi-l asculta întotdeauna, pentru aşi permite să ierte fapta celor
vinoveţi!
 - Înduioşătoare piesă! Stoarce lacrimi pînă şi din pietre. Dar, cred că ar fi
fost cu mult mai bine dacă i-aţi fi acordat rolul principal lui Stalin, sau lui Hitler,
dar nu Mie!
- Iubitor tată! Pentru un singur măr să-şi omoare fiii, ca apoi, nesatisfăcut
de fapta sa, să-şi expună şi fiul cel iubit torturii şi să-l omoare... - Original! Pe
lîngă toate acestea să mai aibă şi obraz să afirme lumii întregi că el este cel mai
iubitor tată, şi să pretindă de la fiii săi pedepsiţi să-l iubească mai mult decît pe ei
înşişi, - Extraordinar! Aşa un scenariu numai Neron, sau Ioan cel Groaznic ar fi
fost în stare să-l pună în practică!

O altă perlă a imaginaţiei voastre bolnave, probabil partea a doua a primei

piese, este mitul despre jertfa ispăşitoare a lui Iisus, mit care vă izbăveşte de
insuportabila povară de a gîndi! Este mai uşor să credeţi că cineva a purtat
păcatele voastre pe umerii lui şi că a murit pentru ele, aducîndu-vă prin fapta sa
iertarea şi mîntuirea, decît să vă gîndiţi că fiecare dintre voi este responsabil de
viaţa lui, de faptele lui şi de gîndurile lui, şi că fiecare din voi va da personal,
înaintea Mea, darea de seamă pentru păcatele sale.
- Dar oare jertfa lui Iisus vă izbăveşte de păcatele voastre, dacă voi nu
vă căiţi de ele? – Atunci ce rost a mai avut ea?
Cine l-a adus jertfă pe Iisus, şi cui l-a adus el jertfă? - Păcatele voastre vi le
pot ierta numai Eu, dar Eu v-am interzis categoric să aduceţi jertfe umane, în
cinstea oricărui zeu n-ar fi, chiar şi în cinstea Mea. Cui dar l-aţi adus voi jertfă pe
Iisus? Lui Azazel?
Vă este teamă să recunoaşteţi că l-aţi omorît pe Iisus, că l-aţi omorît în cel
mai barbar mod posibil, şi de aceea ziceţi că Eu l-am jertfit pe el pentru păcatele
voastre. Cui puteam Eu să-l aduc pe Yehoshua jertfă, pentru păcatele oricui n-ar
fi? - Cine este mai mare ca Mine în Univers?

- Eu nu sunt în mintea voastră! - Eu nu sunt în mintea nebunilor! La Mine

totul este clar. Fiecare lucru este făcut cu un scop bine stabilit şi nicidecum de
dragul prostiei!
Yehoshua a venit să vă arate calea către viaţa veşnică, calea către
împărăţia Universului, dar voi i-aţi luat zilele şi v-aţi bătut joc de învăţătura lui.
În loc să vă căiţi de păcatele voastre şi să urmaţi învăţătura pentru care el a
murit, voi aţi transformat învăţătura sa în bătaie de joc, schimonosind-o în aşa fel
încît nici Yehoshua în propria-i persoană n-ar înţelege nimic din ea.
Din slujitorul Meu umil Yehoshua a ajuns, cu ajutorul vostru, la rangul
de Dumnezeu, dînd astfel peste cap toată învăţătura sa. Din simplu om el a ajuns
să fie, fără voia sa, întîi unicul fiu drept născut al lui Dumnezeu, apoi o parte din
acel dumnezeu, ca pe în final să se identifice cu Dumnezeu şi să preia asupra sa
toate calităţile şi responsabilităţile dumnezeirii.
 - Din cauza că aveţi alergie de la învăţăturile sănătoase aţi ajuns voi la
religiile şi filosofiile actual existente!
Urîţi adevărul, deaceea vă desfătaţi în minciună. Urîţi înţelepciunea,
deaceea sunteţi robii prostiei.
Dacă Eu voi socoti de cuviinţă să dărui cuiva viaţă veşnică, o voi face fără
să Mă intereseze părerea lui Iisus, a lui Moise sau a altcuiva. Şi nici n-am să Mă
uit care a fost atitudinea voastră faţă de biserică, sau faţă de cruce, ci care a fost
atitudinea voastră faţă de Mine!
Numai Eu vă pot ierta păcatele şi numai Eu vă pot dărui viaţă veşnică. N-
am reprezentanţi şi nu am secretari pe Pămînt care ar putea face lucrul respectiv
în locul Meu! - Vie-vă mintea la cap, căci nu ţine de funcţia picioarelor să
gîndească!
Am mai spus-o şi o mai repet: - n-a fost vorba de nici un blestem şi de
nici o mînie a Mea împotriva voastră. Vă săpaţi groapa cu propriile mîini, nu
altcineva o face în locul vostru. Eu nu fac altceva decît să Mă mîhnesc din cauza
faptelor voastre.
Necazul vostru vă vine de la voi, nu de la Mine. Eu nu v-am respins
niciodată. După cum voi aţi fost cei ce aţi rupt legătura cu Mine, tot voi trebuie să
o refaceţi. Nimeni nu poate să poarte sarcina voastră în locul vostru, nici Eu, nici
îngerii Mei, nici Iisus şi nici preoţii voştri, nimeni! - Fiecare răspunde numai de
sine, şi fiecare va plăti numai pentru faptele sale!
- Dacă păcatul vostru a fost comis împotriva Mea, cine îMi poate interzice
să vă iert, dacă o să vreau? Nu aveţi de plătit pentru nici un păcat strămoşesc!
Fiecare răspundeţi de gîndurile, cuvintele şi faptele ce-i aparţin!

Yehoshua n-a venit în lume să vă poarte păcatele, nici să vi le ierte. El a

venit să vă înveţe cum să vă căiţi şi să scăpaţi de ele, pentru a deveni copiii
Mei. El a venit să vă călăuzească spre împărăţia Cerului, să vă arate calea
spre Univers!
Yehoshua n-a fost fără de păcate; el a avut de înfruntat aceleaşi slăbiciuni şi
patimi cu care vă înfruntaţi şi voi! Nici un înger de-al Meu nu l-a susţinut, în afară
de conştiinţa sa curată, şi nici un diavol nu l-a ispitit, cu excepţia celui pe care
fiecare din voi îl poartă în inima sa. Multe din învăţăturile sale extraordinale n-au
ajuns la voi din cauza incapacitătii de înţelegere a ucenicilor săi, după cum şi
multe din neajunsurile sale au fost date uitării.
Yehoshua a fost un om al înţelepciunii. El şi-a deschis larg sufletul în calea
ei şi deaceea a ajuns să cunoască învăţătura Mea după cum nimeni altul n-a mai
cunoscut-o pînă atunci. Nimic din ceea ce a propovăduit Yehoshua n-a fost nou pe
timpul lui. Toate învăţăturile sale erau cunoscute şi arhicunoscute de
contemporanii săi, dar el a înţeles sensul lor, pe cînd ei le repetau ca papagalii,
fără să se gîndească la ele.
 - Ce a propovăduit totuşi Yehoshua? De ce unii l-au urît pentru
învăţătura sa, iar alţii l-au iubit? De ce unii l-au omorît pentru ea, iar alţii l-
au urmat pînă la moarte?
Pe timpul venirii lui Yehoshua în lume, învăţătura Mea trecea printr-o
perioadă de grea cumpănă. Nu exista nici un om măcar care să o fi respectat aşa
cum trebuie. Credinţa inimii se transformase într-o formă exterioară de evlavie,
într-o credinţă de ochii lumii, în ceva la modă, după cum este şi astăzi. Comentarii
lungi înceţoşau tot mai mult şi mai mult gîndirea credinciosului, făcîndu-l pînă la
urmă să nu mai ştie ce vrea. Dacă şi existau curente religioase pe atunci,
neînţelegerile dintre ele nu atingeau problemele esenţiale ale credinţei şi nu se
interesau de adevărul ei, ci ţineau mai mult de haina comentariilor lor, fiind
superficiale.
- Pentru a avea o imagine mai clară a credinţei acelor timpuri, uitaţi-vă
atent la viaţa religioasă a timpului vostru! Dacă denumirea lucrurilor s-a shimbat,
esenţa lor a rămas aceeaşi!
Nimeni nu mai caută astăzi să facă voia Mea şi să respecte legile Mele! Cu
toţii căutaţi tradiţii şi obiceiuri; cu toţii sunteţi absorbiţi de mărunţişurile vieţilor
voastre! În loc să căutaţi să vă aflaţi sensul vieţii voastre şi scopul ei, voi vă
gîndiţi cu cîte degete să vă faceţi cruce, sau ce să-i sărutaţi preotului mai întîi,
poala sau mîna, parcă lucrul acesta ar avea vre-o importanţă!?
Toţi o faceţi pe credincioşii; vă uitaţi unii la alţii de sus, plini de evlavie
prefăcută; vă binecuvîntaţi, vă sărutaţi, dar inimile voastre sunt pline de invidie,
de egoism, de patimă şi de ură. Credinţa a devenit pentru voi o joacă, un teatru şi
un lucru la modă, care se face de ochii lumii şi în care fiecare este obligat să o
facă pe sfîntul. Viaţa socială şi credinţa au devenit perfect incompatibile una cu
alta; credinţa se păstrează numai pentru viaţa bisericească, şi numai pentru
duminici. Şi după cum cei ce merg la teatru trebuie să respecte o etichetă specială
şi nişte reguli, la fel fac şi cei ce merg la biserică. În afară de etichetă şi de reguli
nu există nici o deosebire între cel ce merge la teatru şi cel ce merge la biserică, şi
între curăţenia sufletească a lor!
Aţi întors totul cu picioarele în sus! Biserica a devenit mai importantă ca
Dumnezeu, iar tradiţiile şi obiceiurile voastre mai importante ca Legile Mele.
Pentru voi nu mai contează în cine credeţi şi cum credeţi , contează din ce biserică
faceţi parte. Părerea conducătorilor voştri religioşi a devenit mai importantă decît
părerea Mea; cuvîntul lor a devenit lege şi nimeni nu-l mai pune la îndoială, iar
dacă daţi cu oiştia-n gard, daţi vina pe Mine, că am emis legi întortocheate!
Cu toţii sunteţi de părere că Biblia este o carte sfîntă, plină de învăţături
sănătoase, dar în Biblie scrie una, iar voi faceţi cu totul altceva; argumentîndu-vă
după aceea faptele cu Biblia!
În Biblie scrie negru pe alb înţelepciune; iar voi citiţi Iisus, denaturînd astfel
întreagul sens al învăţăturii ei, etc, etc. Cam în aşa condiţii a venit şi Yehoshua pe
pămînt!
 Cel mai urît lucru din lume a devenit adevărul! Preferaţi să înduraţi orice,
numai să nu-l recunoaşteţi. Mai bine ascultaţi o mie de minciuni şi de poveşti care
vă convin vouă, decît să ascultaţi măcar o singură vorbă de adevăr, care să vă
tulbure starea de hibernare în care vă aflaţi. Sunteţi în stare de orice, pînă şi de
sacrificarea propriei voastre vieţi, numai să nu vi se tulbure iluziile cu care trăiţi.
- Fiţi înţelepţi şi nu fugiţi de învăţătură! - Luaţi aminte la învăţătura istoriei
şi acceptaţi învăţătura timpurilor trecute. Tot ce cîndva era sfînt şi acceptat de toţi
ca adevăr şi ca normă de viaţă, astăzi a ajuns de rîsul găinilor. Dacă astăzi vă vine
a rîde de felul cum gîndeau strămoşii voştri, de religia lor, de morala lor şi de etica
lor, datorită cunoştinţelor mai vaste pe care le deţineţi, la fel şi urmaşii voştri vor
rîde de voi, în cazul în care vor deveni mai deştepţi decît voi!
- De ce nu vă gîndiţi un pic la ceea ce faceţi, la ceea ce credeţi şi la
modul cum gîndiţi? Oare nu vedeţi că lucrurile pe care le practicaţi voi sunt la fel
de neghioabe ca şi cele pe care le făceau strămoşii voştri? – Oare religia voastră se
deosebeşte de al lor? – Oare dogmele voastre sunt mai breze ca a lor? – Aceleaşi
poveşti stau şi la baza religiei voastre ca şi la a lor! S-au schimbat doar numele
eroilor, acţiunea rămănînd aceeaşi. Dacă strămoşii voştri credeau în pisicuţe, căţei
şi crocodili sfinţi, cu legendele ce ţineau de ei, voi aţi pus în locul căţeilor şi
crocodililor oameni, legendele rămănînd aceleaşi! Despre ritualurile şi obiceiurile
de închinare nici n-am ce vorbi, cum au fost, aşa au rămas.
Mă mir uneori de prostia şi naivitatea voastră, cît şi de sîrguinţa cu care
le apăraţi! Cel mai amuzant, dar tot odată şi cel mai trist lucru la voi, este felul în
care cea mai mare prostie ajunge să fie la voi eticheta înţelepciunii, cele mai
stupide lucruri - norme de viaţă, iar cele mai detestabile – lucruri sfinte. Nu-i mare
tragedie cînd un om nu ştie sau nu poate ceva, dacă el are dorinţa să înveţe; mai
rău este cînd un om nu ştie nimic şi nici nu vrea să ştie; iar culmea prostiei este
cînd prostul nu se mulţumeşte cu faptul că nu ştie nimic şi nici nu vrea să ştie, dar
mai încearcă să le impună şi altora prostia sa.
Nu-i prost omul care-şi recunoaşte neştiinţa, ştie să-şi înfrîneze
sentimentele şi ascultă de învăţătura altora! Prost este cel ce ştie un lucru de
nimic, sau pretinde ca-l ştie, şi o face pe deşteptul, astupîndu-şi urechile la
sfaturile şi învăţăturile altora!

Yehoshua a fost pentru contemporanii săi ca o piatră aruncată într-o

mocirlă cu apă bîhlită, care a răscolit pînă în străfunduri murdăria şi mirosul urît
ce s-au acumulat în ea de-a lungul timpurilor; a fost ca un tunet în miezul nopţii,
care a spulberat visurile şi iluziile lor; a fost ca un spin în pielea lor care-i trezea la
realitate. Nimic din ceea ce a propovăduit Yehoshua nu era nou pentru timpurile
sale, după cum nu este nou nici pentru voi. Totul le fusese făcut cunoscut
oamenilor cu mult înainte de venirea sa, dar după cum învăţătura lui Yehoshua s-a
stins în memoria voastră, nelăsînd nici un ecou în ea, la fel şi pe timpurile lui
Yehoshua nimeni nu trăgea nici o atenţie la învăţătura Mea! Şi după cum voi
puneţi obiceiurile şi tradiţiile voastre mai presus de Legile Mele, la fel făceau şi
contemporanii săi. Nu sunteţi cu nimic mai buni decît contemporanii lui
Yehoshua, din contra, sunteţi cu mult mai grei de cap decît ei.
Dacă contemporanii lui Yehoshua ar fi fost ca voi, în ce priveşte
încăpăţînarea şi nedorinţa de a cunoaşte nimic nou, creştinismul ar fi murit
încă înainte de a se naşte!
Majoritatea dintre voi vă daţi drept creştini numai pentru faptul că aşa se
considerau părinţii voştri, fără să vă gîndiţi însă ce înseamnă să fii creştin şi de ce
trebuie să fiţi creştini. Dacă strămoşii voştri ar fi gîndit la fel cum gîndiţi voi,
negreşit că şi astăzi ar mai exista motănaşi şi pisicuţe sfinte, iar voi v-aţi aduce
copiii voştri jerfă înaintea lor!
Credeţi ce vreţi! Nimeni nu poate să vă impună o anumită credinţă, dar
măcar gîndiţi-vă la ceea ce credeţi! -Nu urmaţi orbeşte orice prostie!

Yehoshua a distrus pacea şi liniştea multor persoane; numai cei ce nu aveau

pace şi linişte n-au avut de suferit de pe urma învăţăturii lui. Este foarte greu să
renunţi la un ideal, chiar dacă acesta este din cioburi de sticlă. Teama de orice
schimbare a fost întotdeauna unul din cei mai mari duşmani ai omului. Chiar şi
atunci cînd această schimbare este vădit spre binele vostru, voi preferaţi să
rămîneţi inactivi! Pe plan spiritual lucrul acesta se manifestă la fel ca şi pe plan
material: - mai bine cloceşti în mizeria în care te afli decît să mişti din degete ca să
ieşi din ea , şi mai bine te complaci în ignoranţă şi prostie, decît să pui creierul în
mişcare pentru a prinde măcar un dram de minte.
Yehoshua le-a arătat contemporanilor săi sensul adevărat al legii Mele. El
n-a venit să răstoarne legea, ci să o lămurească, să le arate oamenilor cît de mult se
îndepărtaseră ei de la ea şi în ce mizerie sufletească se aflau. El a venit să le
vorbească lor despre împărăţia Cerului, despre rostul vieţii şi despre viaţă ca un
mod de pregătire pentru viaţa veşnică. Cine a avut înţelepciune şi ştia să
preţuiască lucrurile după adevărata lor valoare, a înţeles sensul cuvintelor lui
Yehoshua şi i-a urmat sfaturile, dar cei lipsiţi de judecată, care vînd viaţa veşnică
pe lucruri deşarte, şi-au închis urechile în faţa cuvintelor lui. Cei care şi-au preţuit
vieţile mai presus de orice bunuri materiale l-au urmat pe Yehoshua, dar cei ce
puneau veniturile lor, provenite de la respectarea tradiţiei, mai presus de Legea
Mea şi de viaţa veşnică, l-au urît.
Împărăţşa Cerului este în mijlocul vostru, nu în pustiuri sau în odăiţe
ascunse. Ea este în sufletul vostru şi în mintea voastră. Acolo s-o căutaţi!
Yehoshua a arătat oamenilor calea spre o viaţă nouă şi spre o societate
nouă. El le-a arătat lor inutilitatea preoţilor şi a ritualurilor pe care le practicau
aceştia. Societatea propovăduită de Yehoshua trebuia să fie construită din membri
egali, cu aceleaşi drepturi şi cu o atitudine frăţească unii faţă de ceilalţi. Gloatelor
de oameni săraci, care nu aveau nimic de pierdut, învăţătura lui Yehoshua le-a fost
pe plac, dar pentru preoţi, feţe bisericeşti şi cărturari de tot felul, ea era
inadmisibilă. Tipul de societate propovăduit de ea lor nu le convenea de loc,
deoarece ei nu aveau ce căuta în ea. Împărăţia propovăduită deYehoshua era
pentru oameni cinstiţi, buni, harnici şi iubitori de adevăr, dar ei nu vroiau să
devină aşa ceva. Cîştigul pe care-l aveau ei de la respectarea tradiţiei îi ademenea
mai mult, era un cîştig nemeritat, după firea lor.

Yehoshua le-a făcut cunoscut oamenilor cine sînt ei şi pentru ce sînt. Le-a
vorbit despre faptul că este un Dumnezeu în ceruri, un Dumnezeu care i-a creat şi
care le poartă de grijă. Le-a făcut cunoscut cine este acel Dumnezeu, care este
numele Său şi care este voia Sa cu privire la oameni. Dar cel mai important lucru
care i-a învăţat Yehoshu, a fost prezentarea atitudinei adevărate a Acelui
Dumnezeu faţă de oameni şi a relaţiei om - Dumnezeu dorită de el.
Pe timpul venirii lui Yehoshua numele Meu fusese dat uitării aproape în
întregime. Din cauza prejudecăţilor preoţilor şi a cărturarilor, şi a atotputerniciei
pe care aceştia o aveau pe plan religios, numele Meu a fost interzis de a mai fi
cunoscut credincioşilor simpli. Cunoaşterea lui a devenit privelegiul unui grup
restrîns de oameni la început, apoi privelegiul unui singur om, a marelui preot, ca
apoi să fie dat uitării. Numai cei ce n-au ascultat de povăţuirea lor oarbă şi au
preţuit cuvintele Mele mai mult decît prostia omenească au păstrat numele Meu în
inima lor, dar aceştia au fost foarte puţini.
Nu-Mi este indiferent dacă-Mi ştiţi numele sau nu. Nu este totuna dacă
vă închinaţi unei identităţi necunoscute, fără mîini, fără picioare şi fără cap, sau cu
trei capuri, două mîini, patru picioare şi trei corpuri , etc, etc, numai voi ştiţi ce fel
de dumnezei aveţi în cap, sau dacă vă închinaţi unei persoane cu corp, cap, două
mîini şi două picioare, care se respectă ca persoană!
– Dacă voi sunteţi creaţi după chipul şi asemănarea Mea, cum se face că voi
sunteţi aşa cum sunteţi dar nu aşa cum vă imaginaţi că sunt Eu? –V-aş fi spus Eu
oare că voi sînteţi creaţi după chipul şi asemănarea Mea dacă n-ar fi fost aşa? – Nu
vreţi să gîndiţi?
Nu există nici o trinitate în lumea aceasta şi nici în întreg Universul.
Trei capuri nu pot conduce cu succes un singur corp, şi, de ce ar trebui trei
dacă unul este suficient?
Un lucru aş vrea să vă întreb în legătură cu trinitatea voastră, lucru pe care
nicidecum nu pot să-l înţeleg, dar pe care aş vrea să-l ştiu: - de ce aţi personificat
Duhul Sfînt printr-un bărbat dar nu printr-o femeie? Familia unită numită trinitate
ar fi putut satisface gusturile voastre mediocre cu mult mai bine decît o poate face
trinitatea actuală şi ar fi fost mai armonios şi mai veridic. Mai gîndiţi-vă în
privinţa aceasta. Poate totuşi Maria se potriveşte cu mult mai bine pentru rolul
Duhului Sfînt decît orice bărbat? De ce să vă chinuiţi minţile cu filosofii
obositoare, cînd în cazul unei “trinităţi – familie” totul este cu mult mai simplu şi
necesită cu mult mai puţin efort şi minte pentru a fi înţeles? Aveţi o imaginaţie
extraordinară! Dar n-aveţi urmă de minte în capurile voastre, curăţenie absolută în
ele!

Cei ce ziceţi că credeţi numai ce este scris în Biblie, care umblaţi pe

drumuri şi prin casele de rugăciuni îngînînd şi bolborosind citate şi versete, aţi
citit voi vre-o dată Biblia, sau nu? Sau aşa a intrat în modă să se umble cu Biblia
în buzunar, de ochii lumii, să se umble cu cioara vopsită, zicînd că-i papagal?
Fiecare creştin pretinde că ştie rugăciunea pe care Yehoshua ( Iisus ) a
făcut-o cunoscută ucenicilor săi, învăţîndu-i cum să se roage; chiar şi cei
necredincioşi au avut ocazia să o cunoască. Cum începe acea rugăciune?
Pentru ca un nume să fie sfinţit, adică cunoscut şi plăcut oamenilor, el
trebuie să existe. Nici Domnul şi nici cuvîntul Dumnezeu nu sunt nume proprii.
Primul denotă poziţia unei persoane într-o ierarhie, actual folosit drept cuvînt de
adresare, iar al doilea arată specia unei persoane. Cu aceste nume poate fi numit
oricine.
Amintiţi-vă, dragi cititori ai Bibliei, care staţi cu nasul în Biblie şi cu mintea
pe dealuri, şi de cuvintele lui Ioan, din Ioan 17:6 şi Ioan 17:26! A cui nume a fost
făcut cunoscut lumii de către Yehoshua? Dacă citiţi Biblia, citiţi-o atent!
Numele Meu, numele Dumnezeului care v-a creat şi care este Stăpînul
Universului, este Yehowah (YHWH), Cel ce este, Cel ce a fost, Cel ce face să
fie, şi Cel ce va fi! Acesta este numele cu care M-am prezentat lui Moise,
numele cu care M-a cunoscut Yehoshua şi pe care vi-l fac cunoscut şi vouă
acum! Nu există alte persoane care să poarte acest nume şi nu există alte
nume pe care să le mai port Eu! Există atribute, dar nume nu!.
Poziţia pe care o luaţi voi faţă de numele Meu este poziţia pe care o
luaţi faţă de Mine. Nu poate nimeni să zică că Mă iubeşte şi că face voia Mea,
cînd poziţia lui faţă de numele Meu este negativă. Cum poate cineva să Mă
binecuvînteze, cînd el îMi ia numele în rîs? Sau să zică că Mă cinsteşte cînd el
nici nu vrea să audă de Mine?
Relaţia pe care vreau să o am cu oamenii, despre care Yehoshua le vorbise
contemporanilor săi, şi pe care am mai pomenit-o anterior, este relaţia Tată –
Fiu! Toţi cei ce acceptă învăţătura Mea şi respectă Legile Mele devin fii ai
Mei! Aceasta şi este naşterea din Duhul Sfînt despre care vă vorbea Yehoshua.
Celor ce credeţi că Duhul Sfînt este o persoană vă spun că vă este greu să
vă puneţi mintea în mişcare. Dacă cineva v-ar spune că vîntul, ploaia sau frigul
sînt persoane, l-aţi crede sau nu? Judecaţi cu mintea limpede, nu vă pripiţi. Şi nu
confundaţi ştiinţa cu poveştile. Ştiinţa, Mă refer la adevărata ştiinţă, vine de la
Mine, pe cînd poveştile sînt produsul minţilor voastre. Cine neglijează ştiinţa,
orbecăieşte prin întuneric.
Date fiind lucrurile despre care v-am vorbit la începutul acestei cărţi, despre
construcţia corpurilor voastre şi despre felul în care locuitorii Universului vă pot
contacta, vă este mai uşor să înţelegeţi ce este Duhul Sfînt. - Influienţarea
telepatică a unei persoane de către Mine şi schimbarea mentalităţii ei prin
transmiterea de informaţie sau de energie şi este DuhulSfînt. - Nu confundaţi
însă această influenţare cu cea pe care o au îngerii lui Azazel asupra voastră.
Diferenţa dintre ele constă în învăţătura pe care o poartă. - Prin Duhul Sfînt puteţi
înţelege şi înţelepciunea la care vă chem de atîta timp, adică Învăţătura Mea!
Deaceea ,
cine se lepădă de sine însuşi, adică de felul cum trăieşte şi gîndeşte, şi
acceptă învăţătura Mea, Înţelepciunea Mea, şi devine o persoană nouă – se
naşte din nou, devine fiul Meu şi v-a moşteni Împărăţia Cerului!
- Şi după cum Yehoshua a făcut următoarea afirmaţie:
“Cine este mama mea şi care sunt fraţii Mei? - Iată! Toţi cei ce fac voia
Tatălui meu care este în ceruri şi ascultă de poruncile lui, aceia îmi sunt frate,
soră şi mamă! “',
la fel afirm şi Eu: - Cine este fiul Meu? Iată, toţi cei ce fac voia Mea,
acceptă învăţătura Mea şi respectă Legile Mele, aceştia sunt fiii Mei.
Luaţi aminte la cuvintele Mele. Yehoshua a fost primul care a înţeles
acest lucru şi deaceea s-a şi numit întîiul născut al Meu. Amintiţi-vă de învăţătura
lui Yehoshua,
- nu i-a numit el oare pe toţi cei ce fac voia Mea fraţi şi surori? - Pe ce
bază?
- N-a fost oare Yehoshua cel ce v-a învăţat să Mă numiţi Tată? De ce oare?
- Cine poate să-i zică unui om tată, în afară de fiul său, sau frate, în afară de
fratele său?

Voi nu sunteţi robi. Eu nu am nevoie de robi, iar voi nu puteţi face nimic
pentru Mine. Vreau ca Universul să fie populat de fiinţe raţionale, care să nu-l
distrugă, dar care să se bucure de frumuseţea şi bogăţia lui, de lucrul mîinilor
Mele, de lucrul Înţelepciunii Mele.
Yehoshua însuşi niciodată n-a pretins că este fiul Meu altfel decît fiecare
dintre voi poate fi. Poziţia la care a ajuns el în religia voastră se datorează parţial
uşurinţei cu care ucenicii săi i-au tratat învăţătura, parţial idealizării pe care el a
avut-o din partea lor în primele secole ale creştinismului, idealizare provenită din
lunga aşteptare a celei de-a doua veniri ale sale şi din necesitatea menţinerii
focului credinţei viu; pentru a nu cădea în disperare, continuatorii lui Yehoshua,
văzînd că acesta întîrzie să vină, au început să-i atribuie calitate după calitate,
făcînd aluzie la unele din vorbele lui, prost înţelese, pînă au făcut din el un
dumnezeu, asemenea Mie.
Pentru a acapara cît mai mulţi adepţi din rîndul neamurilor, numele meu a
fost iarăşi predestinat uitării, fiind înlocuit cu un nume mai aproape de inima
acelora. În mai puţin de două sute de ani, neghina despre care vorbise Yehoshua
că va fi semănată noaptea de duşmanul Meu, pentru a-i îndepărta pe oameni de la
Învăţătura Mea, a înăduşit tot grîul! Învăţătura pentru care Yehoshua şi-a dat viaţa
s-a dus de rîpă! Prejudecăţile voastre au redus-o la zero!
În loc de învăţătura care era menită să vă aducă fericire şi viaţă veşnică a
fost instaurat cultul lui Iisus, a unui dumnezeu - fiu, cult bazat pe aceleaşi dogme
păgîne care împedicau dezvoltarea gîndirii şi pe aceleaşi practici şi ritualuri
detestabile ce caracterizau religiile satanice de pînă atunci. Persoana Mea a fost
exclusă din această nouă religie pentru a fi înlocuită cu rodul unei minţi stricate ce
purta numele zeului păgîn Zeus. Desigur, era cu mult mai uşor pentru popoarele
ce credeau în Zeus să-l primească pe Yehoshua ca fiul acestuia, decît ca fiul unui
Dumnezeu necunoscut de ei.

Lupi răpitori au pus stăpînire pe biserica lui Yehoshua, jefuindu-i pe naivii

şi bieţii lui continuatori pînă şi de unicul lucru pe care-l mai aveau - credinţa,
făcînd din ei o turmă de oi, gata oricînd pentru a fi devorate de ei, iar libertatea pe
care credinţa în Mine o dă fiecărui individ a fost înlocuită cu robia totală, în care
oamenii n-aveau dreptul nici să gîndească de sine stătător!
Duşmanii cei mai mari ai lui Yehoshua, împotriva cărora el a luptat
întreaga sa viaţă, au ajuns reprezentanţii lui pe pămînt şi dau astăzi porunci în
numele lui. Cei despre care Yehoshua zicea că sunt pui de vipere şi de năpîrci au
ajuns în numele lui taţi şi sfinţi. Cei despre care Yehoshua zicea că sunt fiii lui
Azazel, se dau astăzi în numele lui drept fiii luiDumnezeu! - Unde vă sunt ochii,
fals credincioşilor? - Unde vă sunt urechile? - Şi unde vă este mintea?
Aveţi ochi, dar nu vedeţi! Aveţi urechi, dar n-auziţi! Aveţi cap, dar nu
gîndiţi! Ţin să vă mai repet odată cuvintele lui Yehoshua, poate, poate vor fi
înţelese şi de voi vreodată:
“Cărturarii şi fariseii ( pseudointelectualii şi feţele bisericeşti ) şed pe
scaunul lui Moise, actual scaunul lui Iisus. Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de
purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.
Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Îşi fac filacteriile late şi
poalele hainelor cu ciucuri lungi, şi umblă după locurile dintîi la ospeţe şi în
casele de rugăciuni; le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să le zică:
“Părinte, Părinte.”
- Voi să nu vă numiţi preoţi, sau învăţărori, căci unul singur este învăţătorul
vostru: Hristosul, iar voi toţi sunteţi fraţi. Şi Tată, papă, părinte, etc, să nu numiţi
pe nimeni pe pămînt, pentru că unul singur este Tatăl vostru: Acela care este
înceruri. Să nu vă numiţi dascăli, căci unul singur este dascălul vostru: Hristosul.
Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru, căci oricine se va înălţa, va
fi smerit; iar oricine se va smeri, va fi înălţat.” ( Matei 23 )
- Dacă aceasta este învăţătura lui Iisus, iar voi sunteţi urmaşii lui, după cum
pretindeţi, prin ce se explică prezenţa preoţilor, dascălilor, părinţilor, papilor şi a
celorlalţi nepoţi ai dracului în mijlocul vostru? - Oare nu sunt aceştia aceiaşi
învăţători, taţi şi dascăli pe care Iisus v-a interzis să-i aveţi? – De cine ascultaţi
voi, de Isus sau de Azazel?
Mai departe: “-`Vai de voi farisei şi cărturari făţarnici! Pentru că voi
închideţi oamenilor împărăţia Cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce
vor să intre nu-i lăsaţi să intre. “
Clar ca lumina zilei.- Cine altul stă la poarta împărăţiei Cerului şi nu vă lasă
să intraţi în ea, în afară de cei ce nu vă dau voie să cunoaşteţi adevătata învăţătură
aducătoare de viaţă: - pseudo-intelectualii şi preoţii?
Cuvîntul “cărturar” după cum însemna om învăţat, sau cunoscător al legii
pe timpul lui Yehoshua, la fel înseamnă şi astăzi, iar cuvîntul “fariseu” denotă pe
apărătorii religiei, pe fanaticii religioşi, pe pastori, dascăli, etc.
“- Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mîncaţi casele
văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o
mai mare osîndă.
- Vai de voi farisei şi cărturari făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi
pămîntul, ca să vă faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de
credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decît sunteţi voi
înşivă!
- Vai de voi, povăţuitori orbi, care ziceţi: “- Dacă jură cineva pe templu, nu
este nimic; dar dacă jură pe aurul templului, este legat de jurămîntul lui. Nebuni şi
orbi! Care este mai mare, aurul, sau templul care sfinţeşte aurul?” –Crucea, sau
Iisus care sfinţeşte crucea?
“Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic; dar dacă jură pe darul de pe altar,
este legat de jurămîntul lui.” - Nebuni şi orbi! Care este mai mare, darul, sau
altarul care sfinţeşte darul? - Aluzie la cei ce zic că nu contează în cine crezi,
depinde ce faci. Dacă faceţi bine în numele lui Azazel, ce răsplată aşteptaţi de la
Mine?
“- Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuiala din
izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din
lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi mai întîi, şi
pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute!
Povăţuitoti orbi, care strecuraţi ţînţarul şi înghiţiţi cămila!
- Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de
afară a paharului şi a blidului, dar înlăuntru sunt pline de răpire şi necumpătare.
Farisei orbi! Curăţiţi întîi partea din lăuntru a blidului şi a paharului, pentru ca şi
partea de afară să fie curată.”
Nu se au în vedere pahare şi blide adevărate; vorba merge despre oameni şi
despre curăţenia lor sufletească.
“ Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele
văruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinlăuntru sunt pline de oasele
morţilor şi de orice fel de necurăţenie. Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi
neprihăniţi oamenilor, dar pe dinlăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi fărădelege.
 - Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele
proorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi, şi ziceţi: dacă am fi trăit noi în
zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sîngelui proorocilor. Prin
aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce i-au omorît pe prooroci.
Voi dar umpleţi măsura părinţilor voştri!
- Şerpi şi pui de năpîrci! Cum veţi scăpa voi de pedeapsa gheenei? De aceea
iată, vă trimit prooroci, înţelepţi şi cărturari (învăţaţi ). Pe unii din ei îi veţi omorî
şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în casele voastre de rugăciune, şi-i veţi prigoni din
cetate în cetate, ca să vină asupra voastră tot sîngele nevinovat, care a fost vărsat
pe pămînt, de la sîngele neprihănitului Abel pînă la sîngele lui Zechariah, fiul lui
Barachiah, pe care l-aţi omorît între templu şi altar.
- Păziţi-vă de învăţătorii mincinoşi! Ei vin la voi în haine de oi, dar pe
dinlăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii
struguri din spini, sau smochine din mărăcini? Orice pom bun face roade bune,
dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, după cum nici
pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat
şi aruncat în foc. - Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte!
Nu oricine-mi zice “Doamne, Doamne”, va intra în împărăţia Cerului,
ci cel ce face voia Tatălui meu, care este în ceruri.
Mulţi î-mi vor zice în ziua aceea: “Doamne, Doamne! N-am proorocit noi
în numele tău? N-am scos noi draci în numele tău? Şi n-am făcut noi multe minuni
în numele tău?”
Atunci le voi spune curat: “Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la
mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”
De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale mele şi le face, îl voi asemăna
cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stîncă. A dat ploaia, au venit
şuvoaiele, au suflat vînturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit,
pentru că avea temelia zidită pe stîncă.
Însă oricine aude aceste cuvinte ale mele şi nu le face, va fi asemănat cu un
om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au
suflat vînturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.

Iată porunca cea mai mare din lege: Să iubeşti pe Yehowah,

Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.
Aceasta este cea dintîi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este:
Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!
- În aceste două porunci se cuprinde toată legea şi proorocii.

- Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Căci

oricine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate i se deschide.
- Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pîine, să-i dea
o piatră? Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe?
 - Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu
atît mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce i le cer!
Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor; căci în aceasta
constă legea şi proorocii.
- Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor,
ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru, care este
în ceruri. Tu, dar, cînd faci milostenie, nu suna cu trîmbiţa înaintea ta, cum fac
făţarnicii, în case de rugăciuni şi pe uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni.
Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.
Ci tu, cînd faci milostenie, să nu ştie stînga ta ce face dreapta, pentru că
milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede-n ascuns, te va răsplăti.
Cînd vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage ca să fie
văzuţi de lume. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.
Cînd vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare
că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci
Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-i cereţi voi.
Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta
greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu
vă va ierta greşelile voastre.

Să nu credeţi că am venit să stric legea şi proorocii; am venit nu să

stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, cîtă vreme nu va trece cerul şi
pămîntul, nu va trece o iotă, sau o frîntură de slovă din lege, înainte ca să se fi
împlinit toate lucrurile. Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din
aceste porunci, şi va învăţa pe oameni alta, va fi chemat cel mai mic în
împărăţia Cerului; dar oricine le va păzi, şi va învăţa şi pe alţii să le păzească,
va fi chemat cel mai mare în împărăţia Cerului. Căci, vă spun că, dacă
neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi fariseilor, cu
nici un chip nu veţi întra în împărăţia Cerului.

Orice păcat şi orice hulă pot fi iertate oamenilor; dar hula împotriva
Duhului Sfînt nu vă va fi iertată. Oricine va vorbi împotriva fiului omului, va fi
iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfînt, nu va fi iertat nici în veacul
acesta, nici în cel viitor. Faceţi pomul bun, şi rodul lui va fi bun; dar dacă pomul
va fi rău, şi rodul lui va fi rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui.
Pui de năpîrci! Cum aţi putea voi spune lucruri bune, cînd voi sunteţi răi?
Căci din izvoarele inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria
bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
Vă spun că, în ziua judecăţii, veţi da socoteală de orice cuvînt nefolositor,
pe care-l veţi fi rostit. Căci din cuvintele voastre veţi fi socotiţi fără vină, şi din
cuvintele voastre veţi fi osîndiţi.
 Este cu neputiinţă să nu vină prilejuri de păcătuire în lume; dar vai de acela
prin care vin! Ar fi mai bine pentru el să i se lege o piatră de moară de gît, şi să fie
aruncat în mare, decît să facă pe cineva să păcătuiască! Luaţi seama la voi
înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! şi dacă-i pare rău, iartă-
l! şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se
întoarce la tine şi zice: `î-mi pare rău!' - iartă-l!
- Făţarnicilor! Bine a proorocit proorocul Isaiah despre voi: “Norodul
acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă
cinstesc ei, învăţînd ca învăţături nişte porunci omeneşti.” - Voi aţi lăsat porunca
lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni. Aţi desfiinţat frumos porunca lui
Yehowah, aţi desfiinţat Învăţătura Lui, ca să ţineţi datina voastră!
- Iată lucrurile care spurcă pe om: gîndurile rele, uciderile,
preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele, etc; dar
nerespectarea tradiţiei nu spurcă pe om!
- Împărăţia Cerului se aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul
care o găseşte, o ascunde şi, de bucuria ei, se duce de vinde tot ce are, şi cumpără
ţarina aceea.
- Împărăţia Cerului se aseamănă cu un mărgăritar de preţ. Un negustor, care
caută mărgăritare frumoase, cînd îl găseşte, vinde tot ce are şi-l cumpără.
- Împărăţia Cerului se aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde
tot felul de peşti. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase
peştele care este bun, şi aruncă la gunoi pe cel rău. Tot aşa va fi şi la sfîrşitul
veacurilor. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni şi-i vor
arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsetul şi scrîşnetul dinţilor.
- Nu vă strîngeţi comori pe pămînt, unde le mănîncă moliile şi rugina, şi
unde le sapă şi le fură hoţii; ci strîngeţi-vă comori în Cer, unde nu le mănîncă
moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.
Pentru că unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră. Nimeni nu
poate sluji la doi stăpîni. Căci sau va iubi pe unul şi-l va urî pe celălalt; sau va
ţinea la unul şi-l va nesocoti pe celălalt.
- Nu puteţi sluji şi lui Yehowah, şi lui Azazel!
- Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gîndindu-vă ce veţi mînca, sau ce veţi
bea; nici de trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa
mai scumpă decît hrana şi trupul mai mult decît îmbrăcămintea? Cine din voi,
chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge măcar un cot la lungimea vieţii lui?
Căutaţi mai întîi împărăţia lui Yehowah şi neprihănirea Lui, şi toate
celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra!”

- Aceasta este esenţa învăţăturii lui Yehoshua (Iisus), stimaţi creştini,

învăţătură pe care el a preţuit-o mai mult decît pe sine şi pentru care şi-a dat viaţa.
- Ce-aţi înţeles voi din ea? Ce-aţi înţeles voi cei ce ziceţi că urmaţi Testamentul
lui? Oare învăţătura lui Yehoshua o ţineţi voi, sau învăţături omeneşti?
 Demn este muncitorul de plata sa: Fiecare din voi îşi va primi răsplata în
funcţie de viaţa pe care o trăieşte, nu în funcţie de datinile pe care le respectă!
Singuri alegeţi, nimeni nu vă impune. N-aveţi decît să vă lefăiţi în prostia voastră;
Eu nu pierd nimic din aceasta. Vă plac tradiţiile, respectaţi-le! -dar să ştiţi că ele
nu vă sunt de nici un folos.
- Cine însă vrea să facă voia Dumnezeului care la creat, binecuvîntat va
fi. Pentru Mine este cu mult mai de preţ un singur păcătos, care se pocăieşte
şi face voia Mea, decît întreaga armată de “sfinţi” a tuturor bisericilor, care
se complac în prostia lor, şi care nu au nevoie de Mine.
- Numai respectînd învăţătura Mea veţi ajunge cetăţeni ai Universului, nu
respectînd datini bătrîneşti şi învăţături prosteşti!
- Yehoshua şi-a dat viaţa pentru ca voi să cunoaşteţi adevărata învăţătură a
Mea şi să profitaţi de ea. Nu vă bateţi joc de jertfa lui!
-Yehoshua n-a fost Dumnezeu şi nici n-a pretins că este Dumnezeu. După
cum el i-a preţuit mai mult pe cei ce fac voia Mea, decît pe mama şi fraţii săi, la
fel îi va preţui şi faţă de cei ce se închină lui! El şi-a primit răsplata pentru faptele
pe care le-a făcut. – De ce n-aţi căuta să primiţi şi voi o răsplată asemănătoare cu a
lui? Viaţa lui Yehoshua vă poate servi drept model pentru a voastră, iar învăţătura
lui – drept călăuză.

Cauza principală ce a adus la neînţelegerea învăţăturii lui Yehoshua de

către ucenicii acestuia, a fost folosirea aceluiaşi mod de vorbire ca şi a tuturor
proorocilor ce au vorbit în numele Meu, şi ca a scriitorului de faţă! Yehoshua şi-a
predicat întotdeauna învăţătura în numele Meu, vorbind la persoana întîi.
Cuvintele lui Yehoshua erau cuvintele Mele! După cum învăţătura cărţii acesteia
nu are nici o tangenţă cu scriitorul ei, la fel nici învăţătura lui Yehoshua nu se
referea la el! Yehoshua exemplifica cuvîntul Meu, dar lucrul acesta n-a putut fi
înţeles de naivii lui ucenici; lucrul acesta n-a putut fi înţeles nici de voi.
Biblia este o carte bună, mai bună ca toate celelalte cărţi. Ea este o carte de
înţelepciune, care conţine învăţătura Mea, dar pe lîngă cuvîntul Meu, ea mai
conţine şi foarte multe lucruri care vă pot abate de la învăţătura Mea. Azazel nu
doarme. El nu scapă nici un prilej de-a vă întinde curse şi de-a vă abate de la
adevăr. Dacă Biblia ar fi fost scrisă de Mine personal, ea ar fi fost o carte sfîntă;
dar ea a fost scrisă de oameni; iar voi sunteţi înclinaţi întotdeauna spre comiterea
greşelilor. Citiţi dar Biblia cu atenţie! Tot ce se abate de la ideea ei principală,
idee care poate fi urmărită de-a lungul tuturor cărţilor ei, şi se contrazice cu
învăţătura pe care o găsiţi în cartea de faţă, nu vine de la Mine, ci este de la
Azazel. Contradicţiile existente în Biblie demult trebuiau să vă sugereze ideea
existenţei a două surse de inspiraţie.
Nu neglijaţi ştiinţa! Nu Mă refer la filosofiile întortocheate ce au menirea să
tulbure mintea tuturor celor ce le practică; vorbesc de ştiinţa adevărată, care nu
este interesată de propagandă şi care se ocupă cu cercetarea lucrurilor de dragul
cunoaşterii, nu pentru convingerea şi convertirea oamenilor. Luaţi învăţătură de la
ea!
Nu neglijaţi credinţa iudeilor şi a musulmanilor! Diferenţa dintre credinţa
voastră şi a lor se datorează numai datinilor şi obiceiurilor voastre prosteşti, căci
aţi primit aceeaşi învăţătură ca şi ei. În loc să vă duşmăniţi şi să vă mîncaţi unii cu
alţii, căutaţi mai bine să scăpaţi, unii cu ajutorul celorlalţi, de pleava ce va intrat în
ochi şi care vă împedică să vedeţi adevărata cale spre Mine! Scăpaţi de poveştile
voastre băbeşti, lepădaţi-vă de practicile voastre detestabile, uniţi-vă, şi căutaţi să
respectaţi numai învăţătura Mea. Răsplată veţi avea atît pe pămînt, cît şi în
Univers.
- Citiţi Coranul! Este o carte care poate să vă lămurească multe lucruri, pe
care nu le-aţi înţeles de la Moise şi de la Yehoshua. Mahomed n-a venit să
propovăduiască o învăţătură diferită de a lor, ci să scoată la iveală esenţa
adevărată a învăţăturii lor, pe care atît iudeii cît şi creştinii au ascuns-o în spatele
comentariilor lungi, a filosofiilor păgîne şi a ritualurilor prosteşti.
Pe timpul venirii lui Mahomed nu exista nici urmă de creştinism adevărat.
Învăţătura lui Yehoshua fusese dată uitării în întregime. Monopolul bisericesc a
pus mîna pe conştiinţa oamenilor şi nimeni nu mai avea acces la învăţătura
adevărată.
În loc de ştiinţă, aşa numiţii creştini se ocupau cu căutarea copitelor de
măgăruşi morţi, inventarea legendelor şi dezgroparea morţilor, în căutarea
sfintelor moaşte, etc. Unica învăţătură a lui Yehoshua, pe care creştinii încă o mai
respectau cu stricteţe, era băutul vinului.
Nici iudeii nu erau mai brezi ca creştinii. Mahomed a venit ca un bici
asupra lor toţi, pentru a-i trezi la realitate. Dar în loc să vă treziţi, aţi pornit cu toţii
asupra lui, astfel născîndu-se duşmănia dintre voi şi musulmani, duşmănie ce ţine
şi astăzi.
Scăpaţi de prostiile voastre şi înlăturaţi duşmănia dintre voi, musulmani şi
evrei! - Scăpaţi de toate nebuniile voastre şi reveniţi la învăţătura Mea! Altfel o să
vă căiţi amarnic.
Aveţi în spate cele mai întunecate secole pe care le-a cunoscut omenirea.
Nici o altă filosofie şi nici o altă credinţă n-a adus omenirii atîtea nenorociri ca
creştinismul. Contrar învăţăturii pe care o consideraţi de bază, aţi comis cele mai
detestabile fapte pe care le-a cunoscut omenirea. Dacă Iisus v-a propovăduit
iubirea duşmanului, voi, cei ce pretindeţi că urmaţi învăţătura sa, nu numai că nu
v-aţi iubit duşmanii, dar v-aţi ars, tăiat, spînzurat şi torturat pînă şi prietenii; şi asta
în numele lui Iisus şi a dumnezeului vostru.
Cine dintre strămoşii voştri a îndrăznit să deschidă Biblia şi să citească “Să
nu ucizi!”, în momentul în care trimetea la moarte suflete nevinovate?
Din momentul în care creştinismul a devenit religie de stat şi a pus stăpînire
pe puterea politică, nimeni n-a mai putut înfrîna despotismul clericului vostru
bisericesc. Papii şi cardinalii s-au autoproclamat dumnezei pe pămînt; preoţii şi
episcopii au devenit părinţii voştri, iar popii - învăţătorii voştri.
V-aţi purtat ca nişte boi; ca nişte dobitoace care nu gîndesc. Aţi abandonat
Legile Mele şi credinţa lui Yehoshua, şi aţi început să satisfaceţi capriciile unor
cornoraţi, de care pînă şi lui Azazel i se face ruşine. Omoruri în masă, masacre
mondiale, furturi de stat, homosexualism, prostituţie, curvie, preacurvie,
minciună, fărădelege, etc, - acestea au fost răspunsul oferit de voi Legilor Mele:
-Să nu ucizi! - Să nu furi! - Să nu curveşti! - Să nu preacurveşti! -Să nu minţi! etc.
Naţiuni întregi au dispărut ca rezultat al “iubirii” voastre faţă de aproapele vostru;
localităţi întregi au fost şterse de pe faţa pămîntului. Aţi mers frate împotriva
fratelui, tată împotriva fiului, fiică împotriva mamei, etc, şi v-aţi tăiat gîturile unii
altora la comanda dracilor, fără să vă gîndiţi ce faceţi.
- Prin ce explicaţi voi cauza tuturor relelor comise de creştinism? - Cu ce le
îndreptăţiţi?
Luaţi aminte la cuvintele lui Yehoshua, pe care le-am pomenit anterior,
despre fărădelegea fariseilor şi a cărturarilor! Faptele părinţilor voştri sunt faptele
voastre. Nu sunteţi cu nimic mai buni decît ei. Dacă aţi fi fost voi în locul evreilor
care l-au răstignit pe Yehoshua, adevărat vă spun, că l-aţi fi fert în ulei de viu, să
nu mai învie niciodată.
- Clerul vostru nici pînă astăzi n-a recunoscut vina predecesorilor lor şi nu
şi-au cerut iertare în faţa omenirii, şi în faţa Mea, pentru crimele ce le-au săvîrşit.
Dacă puterea politică nu trecea în mîinile laicilor, şi dacă biserica n-ar fi fost
despărţită de stat, aţi fi trăit aceleaşi vremuri ca şi Europa secolelor x-xviii. Nu voi
aţi devenit mai buni, sau mai deştepţi şi deaceea astăzi trăiţi mai bine; vă bucuraţi
de libertatea pe care o aveţi de pe urma necredincioşilor, care din cauza voastră au
refuzat să cunoască orice dumnezeu, dar care au fost înzecit mai buni ca voi!
- Aveţi şansa să scăpaţi de trecutul vostru, să scăpaţi de urgiile săvîrşite de
părinţii voştri, şi să deveniţi adevăraţi ucenici ai lui Yehoshua.
- Uitaţi-vă la practicele voastre religioase şi la învăţăturile voastre
bisericeşti.- Sunteţi voi oare într-atît de orbi că nu vedeţi adevărata lor faţă? -
Sunteţi voi oare într-atît de proşti că nu înţelegeţi că toate sunt rodul unor minţi
stricate?
- Aveţi de ales: Ori Eu, ori conducătorii voştri religioşi! Ori Învăţătura
Mea - ori religia voastră! Ori viaţa, ori moartea!
Nu fiţi uşori la minte, sau fals sentimentali. Nu schimbaţi viaţa veşnică şi
fericirea adevărată pe minciuni sfruntate. Eu am creat toate plăcerile pămînteşti. -
Sunteţi voi chiar într-atît de naivi încît credeţi că am lipsit Universul de ele? Nu!
dar fiecare lucru îşi are măsura lui şi timpul lui.
Nimeni nu le interzice conducătorilor voştri religioşi să se pocăiască şi ei;
dar ei n-o fac din proprie ambiţie, din încăpăţînare şi pentru că nu vor să o facă.
Nu vă nenorociţi viaţa din cauza lor! Ei n-ar mişca nici măcar un deget
pentru binele vostru. Aveţi foarte puţin timp la dispoziţie; nu vă ameninţ cu
sfîrşitul lumii, sau cu altceva de genul acesta; v-am spus deja că sfîrşitul lumii
depinde de voi; dar sunteţi ameninţaţi de incapacitatea de a gîndi. Sunteţi pe
punctul de a fi transformaţi în dobitoace domestice, care în afară de papă, nani,
job şi distracţie n-o să ştiţi nimic altceva. Vi se pregăteşte cel mai mare cadou din
istoria omenirii - înrobirea creierului!
- Cine are minte - să înţeleagă!
- Cine a înţeles - să se salveze!

Dacă, totuşi, cuvintele Mele din această carte nu sunt destul de

convingătoare pentru a vă schimba crezul, şi dacă religia voastră vă pare mai
adevărată ca ele, iar tradiţiile voastre vă sunt mai scumpe ca învăţătura Mea,
răspundeţi la următoarea întrebare: - Cum se face că de la o singură învăţătură,
de la cea a lui Iisus, care apoi a ajuns să fie numită creştinism, s-a ajuns la atîtea
religii creştine? - Care este diferenţa dintre ele, şi care este totuşi cea adevărată?
O singură carte “sfîntă” pretindeţi că aveţi cu toţii –Biblia; Un singur
învăţător - Iisus; Acelaşi Duh Sfînt spuneţi că vă călăuzeşte pe toţi; şi cu toţii
consideraţi că aveţi dreptate, şi consideraţi învăţăturile celorlalţi confraţi creştini
drept deviaţie de la adevăr; totuşi, de unde atîtea “adevăruri”, care diferă unul de
altul, şi care din ele este adevăratul adevăr?
- De unde ştiţi voi, creştinii ortodoxi, că voi aveţi dreptate dar nu catolicii,
de exemplu? - Sau de unde ştiţi voi, creştinii catolici, că sunteţi mai buni ca
protestanţii? Sau ca baptiştii şi penticostalii?
- Oare n-aţi comis voi aceleaşi crime de-a lungul istoriei? - N-aţi comis voi
oare aceleaşi fapte detestabile? - Care dintre voi se poate lăuda cu un trecut mai
luminos? - Eventual cele ce au apărut mai tîrziu pe arena mondială şi n-au dovedit
să-şi dea arama pe faţă.
Fiecare pom este cunoscut după roadele lui. - Oare roadele voastre se
aseamănă cu cele pe care Iisus le-a cerut de la voi?
- Nu se aseamănă ele oare mai mult cu cele pe care Îisus le-a prezentat ca
fiind ale fiilor lui Azazel?
- A-i cui fii sunteţi voi? - Nu a-i lui Azazel?
- Cum se face că voi, catolicii, numiţi, contrar învăţăturii lui Yehoshua, tată
pe un om care cu nimic nu este mai bun ca voi? Şi cum se face că bulele lui sunt
cu mult mai importante ca însăşi cuvintele lui Yehoshua?
- Iar voi, ortodoxilor, dacă pe Dumnezeu îl numiţi sfînt şi pe Iisus tot
“sfînt”, cum se face că oameni din rîndul vostru au ajuns să fie “sfinţi”, şi “mult-
prea-sfinţi”? - Sunteţi voi oare mai sfinţi ca Dumnezeul căruia vă închinaţi? Dacă-
i aşa, de ce vă mai închinaţi lui dar nu-i slujiţi direct pe cei ce sunt mai sfinţi ca el,
fără să vă mai buimăciţi minţile atîta, cu tot felul de basme şi poveşti? - Şi, cum
se face că fiecare, cui numai nu ii lene, poate ajunge la voi părinte şi să vă ierte
păcatele în numele Meu?
 Cît despre chipurile şi imaginile voastre de sfinţi, nici n-am ce să vă
vorbesc; - Nu ştiţi voi oare că faţa omului este oglinda sufletului lui, a caracterului
şi a inteligenţei lui?
- N-aţi observat voi oare pînă acum lucrul acesta? - Nu?!
- Umblaţi cu capul în nori, în loc să vă uitaţi pe unde mergeţi, deaceea n-aţi
observat că imaginile sfinţilor voştri, cît şi cele ale lui Iisus şi ale Mariei, atît la
catolici, cît şi la ortodoxi, sunt imagini de criminali, de desfrînaţi şi de oameni
bolnavi, şi nu au nimic în comun cu persoanele pe care le reprezintă. - Cum puteţi
fi aşa de făţarnici încît să vedeţi una şi să pretindeţi că vedeţi cu totul altceva? -
Dacă cineva v-ar arăta fotografia vecinului vostru şi v-ar zice că acela este tatăl
vostru, sau fiul vostru, sau că este fotografia lui Iisus, sau a Mariei, sau a lui
Michael Jackson, - l-aţi crede, sau nu? - De ce nu purtaţi în buzunarele voastre
prima fotografie decupată dintr-un ziar, ca fotografie a mamei voastre, a tatălui
vostru, a soţiei voastre, sau a copilului vostru? - Ar fi o nebunie, nu? –Aşa e, dar
la fel este şi cu icoanele şi statuile pe care voi le luaţi drept imaginea lui Iisus şi a
ucenicilor săi. Aceeaşi prostie!
- Bate toba la urechea surdului, sau bate şaua să priceapă calul.
Înţelepciunea nu se cumpără la piaţă; - pentru a o căpăta trebuie să vă puneţi un
pic creierii în mişcare!
- Care este însemnătatea crucii în viaţa voastră şi cum a ajuns ea să aibă o
asemenea însemnătate? - Care dintre voi, om normal, cu mintea întreagă, şi-ar
atîrna de gît funia cu care ar fi fost spînzurată una din persoanele dragi lui, sau
cuţitul, sau piatra, sau altă unealtă cu care persoana respectivă ar fi putut fi
omorîtă şi, pe lîngă faptul că le-ar purta la gît, să le mai şi considere sfinte şi să se
închine lor?
- Are oare crucea într-adevăr vre-o însemnătate pentru voi?
- Sigur că da! - Vă apreciez foarte mult prudenţa şi sinceritatea. - Scopul
crucii în viaţa voastră este de a sluji drept mărturie, pentru Iisus în primul rînd, şi
pentru cei de teapa lui, care ar îndrăzni să vină la voi cu o învăţătură asemănătoare
cu a lui, să ştie ce-i aşteaptă, să nu zică că nu i-aţi prevenit. Dacă Iisus mai are de
gînd să vină la voi odată, să fie la curent cu faptul că aveţi de gînd să-i faceţi o
întîlnire de o să vă pomenească cît o fi şi-a mai trăi, dacă a mai trăi.
- Nici adepţii celorlalte confesiuni creştine nu urmaţi învăţătura lui
Yehoshua; Nu vă înşelaţi singuri pe voi în privinţa aceasta. A pretinde că crezi, şi
a crede cu adevărat sunt două lucruri total diferite unul de altul! Între vorbă şi
faptă distanţa-i ca de la cer la pămînt. – Vă puteţi minţi unii pe alţii în privinţa
aceasta, vă puteţi minţi singuri pe voi, dar nimeni niciodată nu poate să Mă înşele
pe Mine!
- Nu am nevoie de cuvîntări lungi, de discursuri, comentarii şi dezbateri,
nici de bătăile voastre din palme, nici de falsele voastre acte de misionarism, nici
de cîntecele voastre false: de nimic din ceea ce-Mi oferiţi voi, căci inimile voastre
sunt departe de Mine, ziceţi una, dar în minte aveţi cu totul altceva!
 - Încercaţi să puneţi învăţătura lui Yehoshua în practică: - mai puţine
vorbe şi mai multe fapte! În loc să vă duceţi la biserică pentru a o faci pe sfinţii,
mai bine staţi acasă şi luaţi seama la faptele şi vorbele voastre! - De ce n-aţi
încerca să fiţi sfinţi tot timpul, şi în orice loc? - N-ar fi oare mai creştineşte aşa?