1.

SPRE ATENŢIA MARTORILOR LUI

IEHOVA

Cei ce pretinde-ţi că sunteţi martorii Mei, poporul Meu ales dintre neamuri,
martorii lui Yehowah: - Luaţi seama la calea voastră! Voi v-aţi asumat o
responsabilitate de zeci de ori mai mare decît adepţii tuturor celorlalte confesiuni.
Voi v-aţi permis să utilizaţi numele Meu în interesele voastre. Nu-l faceţi de
ruşine! - Nu treziţi prin faptele şi viaţa voastră antipatia oamenilor faţă de Mine
şi faţă de numeleMeu! Cine nu poate face cu adevărat voia Mea, şi nu poate
respecta întru totul Legile Mele, mai bine să nu poarte numeleMeu, spre binele lui,
nu al Meu. Luaţi orice alt nume doriţi voi şi-l faceţi de ruşine, numai pe al Meu
nu! Mai rău de voi; în afară de păcatele personale pe care le aveţi, veţi mai da
socoteală şi de fiecare suflet pe care-l veţi fi întors de la Mine prin atitudinea
voastră faţă de Mine şi faţă de oameni.
- În timpul de faţă sunteţi şi voi pe cale greşită! N-a rămas nimic în voi
din sîrguinţa primilor studenţi ai Bibliei. V-aţi depărtat de calea lor şi aţi
apucat-o pe aceeaşi cale pe care au apucat-o şi urmaşii lui Yehoshua acum
aproape două mii de ani în urmă. - Dacă mergeţi şi mai departe aşa, peste puţin
timp nu vă veţi deosebi cu nimic de religiile tradiţionale, de catolicism şi
ortodoxism. - Luaţi seama! Aceleaşi învăţături omeneşti încep să vă înlocuiască
învăţătura Mea.
Eu nu am nevoie de o turmă de berbecuţi şi de oiţe cu părul creţ şi
frumos aranjaţi, care nu ştiu pe ce lume se află şi care repetă ca papagalii tot ce
aud! Voi nu sunteţi copii şi nu aveţi nevoie de lapte. Puteţi frămînta şi hrană tare!
Deci, puneţi-vă mintea în mişcare! Robul credincios, de la care aşteptaţi mur în
gură, nu este decît un om şi el, mai bine zis oameni, şi greşesc şi ei, după cum
greşiţi şi voi!
Nu repetaţi greşeala tuturor timpurilor şi nu faceţi din oameni sfinţi,
considerînd vorbele lor drept lege. - Vie-vă mintea la cap! - Ascultaţi ce spune
Turnul de Veghere, dar mai judecaţi şi voi un pic! Sunt foarte multe lucruri bune
pe care ei vă învaţă, dar sunt şi foarte multe lucruri rele.
- Oare Universul nu are destui fii demni care l-ar putea conduce de a
ajuns să apeleze la ajutorul lui Iisus? – Este oare Iisus mai demn decît ceilalţi
cetăţeni ai Universului pentru a îndeplini această funcţie?
- Nu există un alt conducător în întreg Universul în afară de Mine!
Şi nici nu va fi! Nu am de gînd să ies la pensie, şi nici să-Mi iau concediu!
- Luaţi seama la felul cum a fost numit Yehoshua de către prooroci şi de
către îngeri; L-a numit cineva dintre ei domn?
- Dacă nu, atunci de unde vine învăţătura voastră?

- Care este totuşi credinţa voastră adevărată, dacă nu e secret?

 - Dacă voi nu credeţi în spirit şi în existenţa sufletului după moarte, cum de
afirmaţi că Îisus şi cei 144000 au fost înviaţi în spirit?
– Sau credeţi una, sau credeţi alta! Sau credeţi în Mine şi Eu n-am să vă fac
de ruşine; sau credeţi în Azazel şi atunci Eu n-am nimic cu voi; dar în acest caz
lepădaţi-vă şi de numele Meu. Nu-l urmaţi pe Azazel în numele Meu! Va fi o mai
mare osîndă pentru voi.
- Ce importanţă are faptul dacă raiul va fi în Cer, sau pe pămînt? - Nu este
oare mai important să cunoaşteţi cum se ajunge în el decît să ştiţi unde se află şi să
nu-l vedeţi niciodată? - Sau poate voi aveţi ceva împotriva hotărîrii Mele de a le
pune la dispoziţia celor ce Mă iubesc întreg Universul?
Credinţa este puternică numai dacă te apropii de ea cu mintea; numai dacă o
înţelegi. Vă temeţi de ştiinţă şi de cunoaştere numai din cauza că nu sunteţi cu
adevărat credincioşi! Vă închideţi în cochiliile teoriilor voastre şi nu vreţi să
vedeţi şi să auziţi nimic altceva decît ceea ce vă spun “robii credincioşi”, numai
pentru că vă temeţi să nu vi se descopere lipsa totală a credinţei în voi.
Trupul se căleşte prin încercări şi credinţa tot! Cine fuge de ispite este o
fiinţă slabă; el nu va ajunge niciodată un credincios adevărat. Fiecare om este pus
la încercare: Incercările sunt menite să vă formeze caracterul; să vă întărească
credinţa, şi să vă accentuieze personalitatea. Cine luptă împotriva ispitelor şi trece
peste toate încercările la care este supus devine o fiinţă puternică; credinţa din el
este statornică. Dar cine fuge de încercări este o fiinţă slabă, pe a cărei cuvînt nu
se poate baza.
Puneţi-vă dar la încercare credinţa; poate că ea nu este chiar atît de
puternică după cum v-o imaginaţi voi? - Da poate că nici n-o aveţi de loc? Lucrul
acesta îl puteţi afla numai punînd la îndoială învăţăturile pe care le susţineţi.
- Numai cei ce-şi dobîndesc credinţa cu mintea lor proprie, prin greutăţi,
ispite şi încercări; cu momente de deziluzie şi dezamăgiri; - numai ei vor afla
adevărata credinţă şi numai ei vor deveni cetăţeni ai Universului!

ÎMi plac numai oamenii care gîndesc, deoarece Raţiunea este singura
calitate ce-l poate smulge pe om din rîndul animalelor. Gîndirea este sufletul
omului; ea este ceea ce-i supraveţuieşte omului după moarte! Cine nu gîndeşte
este un mort viu; o mumie care mănîncă şi bea, şi care aduce numai necaz
semenilor săi.
Numai prin raţiune omul ajunge Om, poate să-şi stăpînească poftele, să-şi
înfrîneze instinctele şi să pună interesul aproapelui său mai presus de interesul
personal. Numai prin gîndire puteţi ajunge să Mă cunoaşteţi pe Mine şi numai
prin ea puteţi ajunge să cunoaşteţi înţelepciunea! - Nu refuzaţi să gîndiţi!

- Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi în inimile voastre numai ceea ce este

bun şi vă este de folos.
 - Cum credeţi voi, oare n-am Eu altceva de făcut decît să şed pe tron şi să
ascult linguşelile voastre? -Am ajuns Eu oare în mintea voastră sau a
conducătorilor voştri? Sau la slăbiciunile voastre?
- Cine este mai mare, stăpînul sau sluga? Dacă stăpînul, atunci cum se face
că voi ascultaţi mai degrabă de cei de la Turnul de Veghere decît de Mine?

Studenţii Bibliei au fost cunoscuţi ca oameni însetaţi de cunoştinţe, care s-

au lepădat de prejudecăţile timpului lor şi au pornit singuri în căutarea adevăratei
credinţe. Ei au respins învăţăturile omeneşti preexistente, preferînd lor raţiunea lor
personală şi încrederea ce o aveau în Mine, şi în faptul că Eu n-am să trec cu
vederea peste efortul ce-l depuneau ei şi am să-i ajut să găsească adevărata
Învăţătură a Mea.
- Unde este acum acea încredere? - Mai ştie vre-un “martor” ce înseamnă
ea? Înghiţiţi fără să vă gîndiţi toate prostiile pe care le născocesc alţii. - Nu fac
oare şi ceilalţi creştini la fel? - Nu preferă oare şi ei învăţăturile “sfinţilor” lor
celor ale Mele? - Prin ce vă deosebiţi voi de ei?
Vă zice cineva că sfîrşitul lumii va veni astăzi, îl credeţi. Vă zice că va veni
mîine, la fel îl credeţi. Vi se spune că Iisus a devenit Domn în Cer, bucuria
nebunilor. Vi se spune că numai o sută patruzeci şi patru de mii de credincioşi vor
avea acces în Cer, şi parcă aşa şi-ar trebui să fie. Voi deja nu mai sunteţi oameni,
ci roboţi.
Vi se spune să nu apelaţi la doctori, voi nu apelaţi; vi se spune să apelaţi-
voi apelaţi. - Unde vă este mintea, martorilor? - De cine ascultaţi voi? - Sunteţi voi
oi sau oameni? Oile nu gîndesc; oamenii -da!

Am Eu oare nevoie de concertele şi reprezentaţiile pe care voi le jucaţi în

sălile regatelor voastre în cinstea Mea? - Preţuiesc Eu oare mai mult linguşirea
decît credinţa? - Uitaţi-vă mai bine la modul de viaţă pe care-l duceţi: - Cum
apăreţi voi în ochii celorlalţi oameni în mijlocul cărora trăiţi? - Sunteţi mai buni ca
ei, sau numai aşa pretindeţi?
- N-ar fi oare mai bine ca prin modul vostru de viaţă să fiţi un exemplu de
credinţă pentru ceilalţi oameni, decît să umblaţi pe la casele lor şi să le stîrniţi
repulsie faţă de numele Meu, prin faptul că nu sunteţi cu nimic mai buni decît ei?
Decît să vorbiţi în zădar, mai bine aţi încerca să vă puneţi cunoştinţele în
practică şi să dovediţi pe viu valoarea învăţăturii Mele! Căutaţi singuri împărăţia
Mea, altfel riscaţi să vă puneţi încrederea într-o slugă de-a lui Azazel şi să vă
pierdeţi.
- Pînă nu vă convingeţi singuri de un lucru, nu-i daţi crezare! - Dacă Eu
sunt Tatăl vostru, n-am Eu oare timp să Mă îngrijesc de copiii Mei? - Aveţi
încredere în Mine, dar numai în Mine, şi Eu n-am să vă fac de ruşine! Nu cu
vorbe se măsoară credinţa, ci cu fapte. Nu cei ce-Mi zic: “Doamne! Doamne!”
şi-Mi bat din palme, îMi cîntă şi-Mi joacă vor întra în împărăţia Cerului, ci cei ce
fac voia Mea!