Marcus Tullius Cicero

Marcus Tullius Cicero (100-43 i. Hr.) a jucat un rol important in

perioada de sfarsit a Republicii romane. Activitatea sa literara si politicosociala s-a concretizat in domenii atat de numeroase, incat Cicero poate fi
clasificat drept un om universal. El a fost autorul roman care a exercitat
cea mai profunda influenta asupra litaraturii latine si s-a manifestat ca
unul dintre cei mai prolifici scriitori, mai prolific chiar decat Seneca si
Augustin.

Opera
Cicero a alcatuit o opera imensa. Se pot distinge in primul rand
discursurile ciceroniene in numar de 58, care reprezintao fericita
armonizare intre talentul nativ, cultura vasta si practica forului. Discursul
acopera o perioada de 38 de ani de activitate retorica pusa in slujba
cetateanului si a cetatii. Intre aceste discursuri se disting: In Verrem
(Impotriva lui Verres) o serie de sapte discursuri tinute in 70 impotriva
lui C. Verres, guvernatorul nedemn al Siciliei, care era acuzat de a fi
comis abuzuri foarte grave si malversatiuni in timpul guvernarii Siciliei;
se remarca de asemenea in Catilinam, poate cele mai cunoscute cuvantari
ciceroniene pronuntate impotriva lui L. Sergius Catilina, dupa
descoperirea conspiratiei acestuia impotriva republicii; celebre sunt si
cele 14 discursuri pronuntate impotriva lui Marcus Antonius, care dorea
sa urmeze politica lui Caesar.
Cicero s-a remarcat si ca un teoretician al artei retorice, fiind socotit
unul dintre parintii oratoriei antice. In tratatele sale, el face o incursiune
in istoria oratoriei antice si o analiza a principalelor curente retorice care
aveau adepti in epoca sa, dezbatant al problemei formarii oratorului in
societate si a functiei sale in societate; oratorul ideal este, in conceptia lui,
prototipul omului si cetateanului desavarsit, o divinatie ca har si arta
prezicerii viitorului; si in sfarsit De fato(Despre destin) o expunere
asupra problemei destinului.