Albusurile nebatute se pun intr-un ceaun de tuci (asta e vasul ideal pentru bezele).

Pentru
fiecare albus folositi doua linguri mari, cu varf, de zahar. Eu am avut 5 albusuri, insa miam permis, din experienta, sa pun o lingura de zahar in plus la toata compozitia, adica am
pus 11, in total.
Am adaugat un praf de sare si doua plicuri de zahar vanilat peste albusurile crude si am
inceput sa le bat cu un tel de mamaliga. Dupa vreo 2-3 minute, am pus ceaunul pe aragaz,
la foc foarte, foarte mic, timp de 1-2 minute, amestecand fara oprire.
Revenind, am luat ceaunul de pe aragaz si aatut albusurile la rece inca 3-4 minute, apoi
am pus iar vasul pe foc.
In fine, se repeta operatiunea asta pana cand albusurile sunt tari. Dar n-o sa vedeti
consistenta aia de oua batut cu mixerul, ci una cremoasa si lucioasa, datorita procedului.

Iar asta duce la niste bezele crocante in exterior si moi si lipicioase in interior si nu la
textura aia poroasa pe care o au bezelele din comert.
Ingredientul secret, care intareste si mai bine bezelele, este otetul. La sfarsit am adaugat
doua linguri de otet alb si am mai amestecat jumatate de minut.

Compozitia se pune intr-o punga de ornat, se aranjeaza bezelele intr-o tava cu hartie de
copt si se pun la cuptor la foc extrem de mic, timp de o ora si 20 sau chiar o ora si
jumatate. Usa cuptorului trebuie sa fie un pic intredeschisa (daca nu sta singura, o proptiti
cu o lingura).