Atacul de panica (studiu de caz) - o

abordare cognitivcomportamentala
Written by Psih Nicolae NEDEA

Istoricul cazului
L.S. are 45 ani, este inginer, tatal unui copil, locuieste impreuna
cu acesta si sotia si lucreaza in cadrul armatei, ca inginer
informatician.
A. ACUZE PRINCIPALE SI ISTORICUL TULBURARII
L. a primit tratament psihologic pentru atacuri de panica si
anxietate generalizata in anul 2006 (15 sedinte). Pana atunci
avusese foarte multe atacuri de panica majore si se temea de
producerea inca a unuia.
De anul trecut ma simt anxios referitor la serviciul meu. Am
colegi care ma sapa, iar starea sanatatii mele nu-mi permite sa fiu
intotdeauna pe faza si ma pune in situatia de a putea fi
concediat".
In 2005, L. a avansat in cadrul serviciului si tot atunci a absolvit si facultatea de electrotehnica,
ceea ce i-a adus un grad superior. De atunci a inceput sa se simta anxios si sa aiba atacuri de
panica. Aveam senzatia ca inima imi batea foarte puternic, o auzeam in tot capul, am inceput
sa ma ingrijorez aproape in legatura cu orice, ma simteam slabit, obosit si nu dormeam bine.
Am banuit o problema cardiologica si am fost sa imi fac investigatii, dar nu s-a descoperit din
fericire nimic".
A primit un tratament cu Xanax pe care nu l-a suportat ma facea sa ma simt de parca eram
drogat".
Dupa un timp au aparut senzatii de nod in gat si in stomac, dureri de stomac, balonari, ceea ce
l-a dus catre gastroenterologie, unde a facut inclusiv o endoscopie fara vreun rezultat negativ.

Au inceput sa apara si atacurile de panica nocturne, cu transpiratii puternice, sufocari, palpitatii,

senzatie iminenta ca va muri si nu o data a apelat la salvare. Din nefericire, nimeni nu i-a pus
diagnosticul de atac de panica.
Se simtea adeseori neajutorat si avea o stima de sine scazuta, dezvoltand si o depresie
secundara, asa cum reiese din testarea psihologica.
Simptomele de panica au inclus simptome emotionale (teama de a nu-si pierde controlul,
neajutorare, disconfort), simptome cognitive (convingerea ca va muri, convingerea ca are
probleme cu inima, ca va lesina si isi va pierde cunostinta), simptome comportamentale
(evitarea efortului fizic, caldurii petrecea mult timp in fata aparatului de aer conditionat),
simptome fiziologice (palpitatii, sufocari, tremuraturi, ameteli, senzatie de cap greu, dureri
precordiale etc.).
Stresorii majori din viata lui L. erau mai ales pe linie de serviciu. Avea un coleg binevoitor" care
ii inregistra si cea mai mica greseala, se inscrisese si la un master pentru care facea naveta de
cateva ori pe saptamana, pacientul locuind in Giurgiu.
L. S-a simtit coplesit de responsabilitatile de la serviciu, amabilitatile colegului si sarcinile tot
mai numeroase si mai dure la serviciu si solicitarile masteratului pentru care numai drumul
Giurgiu-Bucuresti si in sens invers reprezinta un stres.
Intamplarea a facut ca un bun coleg al sau si prieten sa se interneze pentru o problema
neurologica in spitalul nostru si astfel L. a fost pus in legatura cu mine. L. era foarte anxios in
conversatia telefonica, descriind cu lux de amanunte starile pe care le experimenteaza. S-a
stabilit o zi in care sa ne vedem la cabinet pentru a incepe psihoterapia.
In paralel cu interventia terapeutica, l-am recomandat pe L. unui psihiatru care i-a prescris
Seroxat.
B. ISTORIC MEDICAL
L. Nu avea nici un fel de probleme medicale care sa-i influenteze functionarea psihica,
problemele psihice curente sau tratamentul.
Antecedente personale patologice:
- ruptura de menisc la varsta de 17 ani.
- apendicectomie la varsta de 37 ani.
Antecedente heredo-colaterale:
- tatal a suferit de tulburare depresiva.

- mama a suferit un infarct.

- tatal decedat in urma unui accident vascular cerebral.
C. STATUS MENTAL
Pacientul are un coeficient de inteligenta peste medie, este foarte bine orientat temporo-spatial,
auto- si alopsihic, dar prezinta o dispozitie anxioasa.
D. RELATII FAMILIALE:
- provine dintr-o familie cu multe probleme de sanatate, cu o mama cardiaca, care trebuia in
permanenta protejata, cu un tata depresiv, care nu a fost prea prezent la cresterea si la
educarea copiilor, dar care avea mari pretentii de la acestia sa nu ajungeti ca mine".
- mai are un frate si o sora, alaturi de care a dus povara gospodariei, menajandu-si parintii si
impreuna cu care si-au ingrijit tatal dupa accidentul vascular suferit si pana in clipa mortii.
- nu stie sa fie asertiv, avand mai ales un comportament submisiv, atat acasa, cat si la serviciu,
pigmentat" de mici tente de agresivitate.
- a fost mai apropiat sufleteste de mama decat de tata, deoarece acesta, cu raceala
caracteristica bolnavului depresiv, isi mentinea copiii la distanta, copii care nu au avut prea
multe de invatat din partea lui.
E. PARCURSUL SCOLAR:
- elev silitor, cu note intre mediocru si bune, in ultimii doi ani de scoala se ambitioneaza pentru
obtinerea unor rezultate scolare cat mai bune, dar nu reuseste sa intre la facultate din prima,
motiv pentru care abandoneaza pentru un timp si se angajeaza.
- in 1999, intra la Facultatea de Electrotehnica din cadrul Politehnicii, pe care o absolva in 2005,
an in care incepe si un master in domeniul informaticii.
F. RELATII, PRIETENII:
Are multi prieteni, dar de cand cu istoria tulburarilor de panica, s-a indepartat de ei, nutrind
sentimente de rusine, de inadecvare si de teama de a nu se face de ras in cazul in care ar avea
loc un atac de panica.
Dintre colegi are putini prieteni, dar acestia sunt foarte buni, ii cunosc problemele si cauta sa-l
protejeze in cazul in care ceva s-ar intampla.
G. DIAGNOSTIC DSM IV
Axa 1 (tulburari clinice) tulburare de panica fara agorafobie, anxietate generalizata.

Axa 2 (tulburari de personalitate) nimic semnificativ clinic.

Axa 3 (boli somatice sau alte conditii medicale) nimic semnificativ clinic.
Axa 4 (stresori psihosociali) suport social inadecvat din partea colegilor, este coplesit de
imprejurarile vietii (probleme la serviciu, conditii de munca solicitante, solicitari academice).
Axa 5 (evaluarea globala a functionarii) indicele GAF = 55.
CONCEPTUALIZAREA CAZULUI O ABORDARE DIN PERSPECTIVA PSIHOTERAPIEI
COGNITIV-COMPORTAMENTALE
A. FACTORI ETIOLOGICI
Dintre factorii etiologici, se pare ca mostenirea genetica legata de tulburarea depresiva a tatalui,
moartea acestuia in 2005 in urma accidentului vascular si hiperprotectia mamei (sa nu cumva
sa se intample ceva cu unul din voi, ca eu pot muri in orice clipa..."), stresul si presiunea de la
serviciu, precum si firea sa impresionabila au declansat tulburarea de panica si anxietatea
generalizata.
De asemenea, L. nu a primit un suport emotional nici din partea sotiei, care de multe ori ii facea
reprosuri, neintelegand boala lui.
B. EVALUAREA COGNITIILOR SI COMPORTAMENTELOR ACTUALE.
Primul atac de panica al lui L. a aparut in 2005, odata cu avansarea la serviciu, a venit pe fondul
unei emotii foarte puternice si datorita dobandirii unei mari responsabilitati: postul de sef de
birou.
Inaintea atacului de panica a avut un gand automat de genul Nu ma voi ridica la inaltimea
expectatiilor, nu voi face fata cu succes". S-a simtit foarte anxios, s-a ridicat de la birou, apoi a
simtit o senzatie de sufocare, palpitatii si tremuraturi de necontrolat. In acel moment, a aparut
un alt gand automat, de fapt o catastrofizare: Voi muri si ce se va intampla cu baiatul meu".
Simptomele s-au intensificat, iar L. a dat telefon la salvare.
In atacurile de panica urmatoare, apareau ganduri negative de genul voi muri si nu am
demonstrat inca ce pot", voi muri si mai am inca un copil de crescut" de indata ce angoasa se
instala.
La orice mica palpitatie aparea gandul Sufar de o boala de inima" si automat atacul de panica
de declansa.
Un alt gand care declansa atacurile de panica era Nu voi face fata cerintelor postului meu".
C. ASPECTE POZITIVE SI PUNCTE TARI ALE CLIENTULUI

L. Este o persoana placuta, spirituala, inteligenta, cu care iti face placere sa vorbesti, sanatoasa
din punct de vedere fizic. A trait cu tulburarea de panica si anxietatea timp de 2 ani.
Mecanismele de coping folosite au fost: evitarea problemelor, evitarea efortului fizic si conditiilor
meteo extreme si tendinta de a fi mereu in garda in eventualitatea aparitiei unui alt atac de
panica.
D. IPOTEZA DE LUCRU
L. A dezvoltat atacurile de panica si anxietatea generalizata deoarece credintele sale centrale
(factorii predispozanti) l-au facut sa interpreteze o gama larga de situatii (factorii declansatori)
ca fiind amenintatoare. Astfel, la serviciu, conceptia sa ca daca nu face totul perfect nu este
bine", conducea la ganduri negative automate: sunt un ratat si nu merit locul asta de munca".
Aceste ganduri irationale duceau la aparitia atacurilor de panica.
INTERVENTIA PSIHOTERAPEUTICA
SEDINTA 1
1. Se realizeaza lista de probleme:
atacurile de panica ale L.
anxietatea generalizata.
depresia secundara asociata atacurilor de panica.
lipsa de suport social familial (decesul tatalui).
lipsa de suport din partea familiei
lipsa de suport social la locul de munca.
stima de sine scazuta si lipsa de asertivitate, abilitati sociale deficitare.
2. Pacientul se prezinta cu acuze de tipul: neliniste permanenta, senzatii de sufocare, ritm
cardiac crescut, senzatie de nod in gat, ameteli, tremor generalizat si ganduri automate de
genul voi muri, voi suferi un atac de cord".
3. I se explica pacientului modul in care se va desfasura terapia: 1 sedinta pe saptamana a 60
minute sedinta (deoarece pacientul vine special duminica din Giurgiu pentru terapie) si se
stabileste numarul total de sedinte la 14 cu o sedinta de control.
4. I se explica pacientului diagnosticul si i se prezinta modelul cognitiv al atacului de panica.
5. I se explica pacientului pentru inceput o serie de tehnici menite sa reduca amplitudinea
atacului de panica: sa respire intr-o punga de hartie pentru a evita hiperventilatia, precum si o

alta tehnica: masarea globilor oculari (reflexul oculo-cardiac, prin care frecarea globilor oculari
conduce la reducerea ritmului cardiac), urmate de expiratii cat mai puternice (pentru a nu se
hiperventila, sa existe o concentratie mai scazuta de oxigen in creier), incheind cu frecarea
muschilor gatului (pentru relaxare, pacientul fiind intr-o permanenta stare de incordare in timpul
atacului de panica si in afara lui).
6. I se explica de asemenea pacientului ca un adult tanar poate suporta un puls de pana la 240
batai/minut fara a i se intampla nimic.
7. Se realizeaza alianta terapeutica, incercand sa obtinem o relatie de incredere cu pacientul,
aratandu-i acestuia ca nu este singurul care trece prin asa ceva si prezentandu-i date statistice
cu succese terapeutice in cazuri similare.
8. Se realizeaza interviul clinic structurat, impreuna cu terapeutul si se identifica problema tinta
prin intrebari de genul: Ce te supara cel mai tare in prezent?", Cand au aparut prima data
aceste simptome?" care continua in sedinta 2.
9. Se stabilesc scopurile terapeutice: reducerea atacurilor de panica, reducerea gandirii
distorsionate negative, cu impact asupra anxietatii generalizate si depresiei secundare,
stimularea asertivitatii si dezvoltarea abilitatilor de rezolvare de probleme in vederea
imbunatatirii relatiei cu familia, colegii si a capacitatii de solutionare a problemelor practice.
10. Planul de tratament presupune deci:
reducerea atacurilor de panica.
diminuarea anxietatii generalizate si a depresiei secundare asociate.
training asertiv, lucrul asupra stimei de sine si a abilitatilor sociale.
spre finalul terapiei ne propunem un program de prevenire a recaderilor.
11. Sedinta se incheie cu tehnici de relaxare dupa metoda Jacobson si trainingul autogen al lui
Schultz, in care s-a introdus si o relaxare profunda, cu sugestii adresate direct simptomelor
atacurilor de panica.
12. La sfarsitul sedintei, L. completeaza doua scale si un chestionar Scala de anxietate
Hamilton (H.A.S.), Scala de depresie Zung si Chestionarul de anxietate Lehrer Woolfolck
ASQ.
SEDINTA 2
1. I se explica pacientului interpretarea chestionarelor completate in ultimele sedinte si se
discuta simptomele la care a obtinut scoruri mari.

2. Clientul relateaza alte atacuri de panica si gandurile automate asociate acestora, anume ca
va face un atac de cord si va muri. Lui L. i se cere sa evalueze problema pe o scala de la 0 la
100. El sustine ca crede in gandul respectiv in proportie de 75%.
3. I se explica clientului irationalitatea acestei convingeri si se incearca impreuna cu acesta
gasirea unei solutii alternative.
4. Clientul este intrebat cum ar arata viata lui fara aceste atacuri de panica. El raspunde: As fi
din nou eu cel dinainte si m-as bucura de viata si as stii sa fiu altfel si la serviciu".
5. Clientul este solicitat sa gaseasca argumente care sa arate ca viata lui nu este chiar atat de
rea in momentul de fata.
6. Se face un exercitiu de relaxare identic celui din sedinta 1. Lui L. i se da un CD cu exercitiul
de relaxare pe care sa il practice de doua ori pe zi intre sedinte.
7. L. Primeste ca tema pentru acasa sa intocmeasca un jurnal al atacurilor de panica.

MODELUL JURNALULUI.
JURNALUL ATACURILOR DE PANICA

Data

Situatia

Principalele

Ganduri

Raspunsuri

Numarul

senzatii

negative

rationale

atacurilor

alternative

de panica

fiziologice

Luni

Marti

Miercuri

Joi

Vineri

Sambata

Duminica

Nr.

Total atacuri de panica pe saptamana

SEDINTA 3
1. Se verifica tema pentru acasa.
2. L. Sustine ca aceasta i-a fost de un real ajutor si ca nici nu stie cum a ajuns el in aceasta
situatie: Acum inteleg ce se intampla cu mine. Parca incep sa imi revin"
3. Se aplica modelul ABC:
A: Eveniment declansator
T: In momentul de fata ce crezi ca a declansat aceste probleme?"
L: Nu mai am nici un pic de incredere in mine. Toti asteapta prea mult de la mine de cand am
preluat postul de sef de birou si exista multe expectatii in ceea ce ma priveste. Si masterul asta
ma impovareaza. Cred ca si moartea tatalui meu a contribuit la aceasta"
B: Ganduri si convingeri irationale
L: Eu am dat tot ce aveam mai bun, nu trebuiau sa se poarte asa cu mine. Dar ei m-au facut sa
nu ma mai simt bun de nimic, un incapabil, un ratat"
C: Sentimente si comportamente nedorite

L: Nu mai ies in oras, nu imi pot controla nelinistea, nu ma mai vad cu prietenii. Acum de cand
am inceput sa fac tratamentul medicamentos am inceput sa am incredere in mine. Consider ca
sunt putini oameni in care sa pot avea incredere"
4. I se explica pacientului ca problema este generata de convingerile irationale si de distanta
dintre ceea ce este si ce ar trebui sa fie.
5. Sedinta se incheie cu o tehnica de relaxare.
6. Pacientul primeste ca tema pentru acasa sa faca o lista cu situatiile generatoare de anxietate.
SEDINTA 4
1. Se verifica tema pentru acasa, discutandu-se pe rand toate situatiile generatoare de
anxietate.
2. Dintre acestea, cea care ii produce in mod constant anxietate pacientului este Cand intra
seful in birou si intreaba cum merg lucrurile. Eu ma fastacesc si nu stiu ce sa mai spun."
3. Este clar ca trebuie intervenit cu un training de asertivitate in sedintele urmatoare.
4. Am explorat impreuna cu pacientul strategii de a controla simptomele anxietatii pentru a
preveni escaladarea lor cum ar fi distragerea gandurilor.
5. Clientul este rugat sa evalueze aceasta temere pe o scala de la 0 la 100, iar el spune 95%.
6. Sunt combatute pe rand toate gandurile negative care ii creeaza clientului sentimentele de
ingrijorare si este invatat sa le inlocuiasca cu alte ganduri rationale.
7. Se practica o relaxare profunda, in care clientul este solicitat sa retraiasca scena in care seful
intra in birou si il intreaba cum mai merg lucrurile. Pentru inceput, apar evident sentimente de
panica, dar sub controlul terapeutului pacientul se linisteste si reuseste sa termine sarcina
plasata.
8. Pacientul este intrebat cat ii mai este acum teama de aceasta situatie si spune 60%.
9. Clientul invata respiratia abdominala in patru pasi pe care sa o foloseasca alternativ cu
respiratia normala in momentul aparitiei unui atac de panica.
10. Sedinta se incheie cu un exercitiu de relaxare.
SEDINTELE 5- 6- 7- 8
TRAINING DE ASERTIVITATE
1. Se defineste conceptul de asertivitate"

2. I se cere pacientului sa alcatuiasca o lista cu situatii non-asertive si asertive, pe care le

comenteaza impreuna cu terapeutul si identifica ce i se potriveste mai bine siesi. L. descopera
ca are un grad inalt de submisivitate, dar si momente de agresivitate mai ales in familie, unde
se simte mai in siguranta.
3. I se da ca tema pacientului sa scrie o scrisoare persoanei cu care a fost cel mai putin asertiva
in ultima perioada si L. alege sa ii scrie o scrisoare sefului lui.
4. Scrisoarea va fi pusa in scena la urmatoarea sedinta de terapie sub forma jocului de rol,
terapeutul jucand rolul sefului. Dupa terminarea jocului de rol, fiecare spune cum s-a simtit in
postura respectiva.
5. De asemenea, intr-o sedinta viitoare, L. trebuie sa identifice situatii in care nu a fost complet
asertiv sau deloc asertiv si sa remedieze situatia devenind cat mai asertiv.
6. Acest demers s-a extins pe doua sedinte.
7. Fiecare sedinta s-a finalizat cu o scurta repriza de relaxare.
8. In a patra sedinta, L. primeste tema de a fi cat mai asertiv cu seful lui
SEDINTA 9
1. Se verifica tema pentru acasa.
2. L. A asteptat intrarea in birou a sefului lui si momentul cand acesta l-a intrebat cum mai merg
lucrurile Prost, ca de obicei, nu?". La simtirea aparitiei semnalelor de panica, a folosit tehnicile
invatate in sedinta 1. I-a explicat cat mai asertiv sefului ca treburile nu merg deloc prost si ca
poate raporta o situatie buna a lucrarilor, dupa care s-au cufundat in analiza planurilor. L. spune
ca seful s-a aratat cam mirat la inceput si crede despre sine ca a fost totusi putin agresiv.
3. Spune ca stie acum ca palpitatiile, sufocarea si senzatia de nod in gat nu au o cauza
fiziologica.
4. Este mirat ca isi facea atatea griji degeaba"
5. Intrebat acum cum se simte in situatia respectiva, el spune ca anxietatea sa se situeaza pe la
15-20%.
6. Sedinta se incheie cu un exercitiu de relaxare.
7. Jurnalul atacurilor de panica ramane ca tema pentru data viitoare.
SEDINTELE 10 - 11
1. Clientul vine in terapie mai increzator in sine.

2. Si-a schimbat vestimentatia, a renunta la hainele de culoare inchisa, figura lui nu mai este
crispata.
3. Clientul isi manifesta increderea in tehnica terapeutica.
4. L. Anunta ca peste doua zile va avea un examen pentru masterat, dar nu se simte deloc
angoasat in legatura cu aceasta.
5. Pacientul este pregatit psihologic pentru situatia de examen.
6. Se termina sedintele cu cate o tehnica de relaxare.
SEDINTELE 12 -13-14
1. Senzatia de neliniste a scazut foarte mult odata cu scaderea ca numar si intensitate a
atacurilor de panica (acest lucru se poate observa din jurnalul atacurilor de panica).
2. L. A trecut examenul cu nota 8 si este foarte multumit. Stie ca poate mai mult, dar cea mai
mare realizare a fost ca a reusit sa-si controleze nelinistea,
3. Sustine ca au trecut foarte multi ani de cand nu s-a mai simtit asa de bine, fara anxietate.
4. In urma reevaluarii problemei pe o scala de la 0 la 100, problema se situeaza la nivelul 12.
5. S-a pus accentul pe atitudinea pozitiva fata de viitor si pe implicarea activa in viata sociala,
precum si pe contraargumentarea gandurilor negative automate si inlocuirea acestora cu altele
mai rationale.
6. Sedintele se incheie cu o tehnica de relaxare.
7. In ultimele sedinte, accentul a fost pus pe evaluarea rezultatelor terapiei, atat de client, cat si
de terapeut.
8. T: Ce s-a schimbat in comportamentul tau?"
L: M-am schimbat mult, acum pot sa rad linistit fara sa ma gandesc ca dupa ras vine plansul.
Pot sa ies in oras cand vreau, si pot sa ma simt bine fara sa am sentimente de neliniste. Acum
pot avea incredere in mine".
T: Am incredere in tine ca de acum incolo vei reusi ceea ce ti-ai propus si ca vei stii sa
depasesti nemultumirile si nelinistile".
9. Demersul terapeutic se incheie cu asumarea responsabilitatii pentru client pentru mentinerea
castigurilor obtinute de pe urma procesului terapeutic si cu programarea unei a 15-a sedinte de
evaluare peste o luna.
10. Sedintele se incheie cu cate o tehnica de relaxare.

Transfer si contratransfer
Teorie
Transferul

Notiunea de transfer a fost introdusa pentru prima data in psihoterapie de catre

Freud in cartea sa Studii asupra isteriei.

Psihanalistii considera transferul ca un proces prin care dorintele inconstiente ale

clientului se actualizeaza asupra unor obiecte in cadrul unui anumit tip de relatie
stabilit cu ele, si eminamente in cadrul relatiei terapeutice. Este vorba de o repetitie
a unor prototipuri infantile, traita cu un marcat sentiment de actualitate.

Daca exista o dificultate deosebita in a propune o definitie a transferului, aceasta

se datoreaza faptului ca notiunea a capatat, pentru numerosi autori, o extensie
foarte mare, mergand pana la a desemna ansamblul fenomenelor care constituie
relatia dintre pacient si terapeut. Freud contureaza ideea conform careia in transfer
se actualizeaza esentialul conflictului infantil. Tot el vorbeste despre repetarea in
transfer a experientelor trecutului, a atitudinilor fata de parinti, etc. Aceste
manifestari transferentiale nu sunt insa repetari in sens propriu, ci echivalente
simbolice a ceea ce este transferat.

Terapeutii contemporani definesc transferul ca fenomenul in care pacientul aflat in

psihoterapie transfera sentimentele pe care le are fata de o persoana importanta
din viata sa asupra terapeutului. De exemplu pacientul/pacienta poate simti fata de
terapeut si poate transfera aceleasi sentimente pe care le are fata de iubitul/iubita
sa. Sentimentele pot fi pozitive sau negative.

Psihoterapeutul este necesar sa constientizeze si sa folosesca transferul

in

favoarea pacientului. Una din tehnicile folosite este role-play-ul (tehnicia specifica
psihodramei).

Transferul se poate manifesta astfel:

putem sa-l vedem pe celalalt asa cum sunt/erau propriii nostri parinti (transferul
simplu)

putem sa-l vedem pe celalalt asa cum ne-am fi dorit sa fie parintii nostri

putem sa-l vedem pe celalalt asa cum ne-am comportat noi ca si copii si sa
reactionam ca si parintii nostri

putem sa-l vedem pe celalalt asa cum ne-am comportat noi ca si copii si sa
reactionam asa cum am fi dorit sa reactioneze parintii nostri

Contratransferul

Contratransferul este definit ca ansamblu de reactii inconstiente ale terapeutului

fata de pacientul sau si in special fata de transferul acestuia.

Referirile lui Freud la ceea ce a numit el contratransfer sunt foarte rare. El il

intelege ca influenta bolnavului asupra sentimentelor inconstiente ale medicului si
subliniaza ca nici un analist/terapeut nu merge mai departe decat ii permit propriile
complexe si rezistente interioare, consecinta fiind necesitatea ca terapeutul sa se
supuna analizei personale (autocunoastere).

Psihoterapeutii contemporani definesc contratransferul ca situatia in care

terapeutul, in decursul terapiei, dezvolta sentimente pozitive sau negative fata de
pacient. Aceste sentimente pot fi sentimente inconstiente trezite in timpul terapiei
si directionate catre pacient. Terapeutul poate sa simta nemultumire fata de mersul
terapiei, nemultumit fata de sine, nerabdator fata de rezultatele obtinute de pacient
etc. La fel ca si transferul, contratransferul apare adesea in terapie.

Transfer si contratransfer
Practica

Pentru a realiza contratransferul intr-o relatie terapeutica este necesar sa fim in

masura de 80% atenti permanent la ceea ce face/spune pacientul nostru si in
masura de 20% la ceea ce simtit/gandim noi (Principiul lui Pareto).

Este foarte important sa observam propriile reactii si sentimente la contactul cu

pacientul. La primul contact pacientul vine cu o problema si transmite semnale
despre starea sa. Terapeutul poate avea diferite reactii sau senzatii:

Corp/simturi
Terapeutul observa ce simte (propriile senzatii)

Fantezie/intuitie

Munca/rational

Terapeutul observa care

Terapeutul prelucreaza

sunt gandurile care apar in

mintea sa in legatura cu
situatia pacientului

informatia primita
Contact

Terapeutul aduce in terapie concepte

din traditie, din alte culturi, identice sau
contrare problemei expuse

Atunci cand realizam existenta unui transfer, oglindim acest lucru pacientului.
Exemplu:
Daca in relatia cu pacientul la un moment dat ne dam seama ca acesta asteapta
foarte mult de la noi, poate chiar sa ii rezolvam noi problema, ii oglindim acest
lucru:

Stiu ca te astepti de la mine sa..... Te-ai gandit insa ce poti face tu pentru tine in
aceasta situatie?

Daca pacientul reactioneaza imediat emotional la oglindirea facuta, inseamna ca

am recunoscut transferul. Daca pacientul nu reactioneaza, inseamna ca am facut un
contratransfer.

Bibliografie:

Laplanche, J.; Pontalis, JB (1994) Vocabularul Psihanalizei, Ed. Humanitas

Conner, G. Michael (2005) Transference: Are you a biological time machine?,

he Source

www.wikipedia.com

http://www.alleydog.com