Despre Fericiri Sfantul Ioan Gura de

Aur
30 March 2006|Posted in: Predici
Leave a Comment

Fragment : OMILIA XV
Si vaznd Iisus multimile, S-a suit pe munte;
si seznd El, au venit la Dnsul ucenicii Lui.
Si deschizndu-Si gura, i nvata pe ei zicnd:
Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este mparatia cerurilor
I
Ct de putin iubea Hristos onorurile si ct de modest era!
Nu tra cu El multimile, ci, cnd trebuia sa vindece, mergea El pretutindenea, cercetnd sate si
orase; iar cnd vedea multime multa se oprea acolo; nu Se oprea n mijlocul oraselor si al
pietelor, ci n munti si n pustie, nvatndu-ne sa nu facem nimic de ochii lumii, ci sa fugim departe
de tulburarile din viata, mai ales cnd trebuie sa filozofam si sa cugetam la lucrurile cele de
neaparata trebuinta!
Dupa ce Iisus S-a urcat pe munte si a sezut, ucenicii au venit lnga El. Ai vazut propasirea lor n
virtute? Ai vazut ct de repede li s-a mbunatatit viata? Multimile priveau numai la minunile lui
Hristos; ucenicii, dimpotriva, doreau sa auda lucruri mari si nalte. Lucrul acesta l-a si ndemnat
pe Iisus sa nvete si sa nceapa predica Sa de pe munte.
Hristos nu vindeca numai trupurile, ci ndrepta si sufletele; trecea necontenit de la purtarea de
grija a sufletelor la tamaduirea trupurilor; era de folos deodata n mai multe chipuri, unind
nvatatura cu fapta. Purtnd grija si de trup si de suflet, arata ca este Insusi Creatorul ntregii fiinte
omenesti si nchidea astfel gurile cele nerusinate ale ereticilor. Pentru aceasta Se ngrijea si de
trup si de suflet, vindecnd cnd pe unul cnd pe altul.
Asa a facut si cnd S-a suit pe munte.
Evanghelistul spune: Deschizndu-Si gura, i nvata pe ei.
Dar pentru ce evanghelistul a mai adaugat cuvintele: Deschizandu-Si gura?
Ca sa afli ca Hristos nvata si cnd tacea, nu numai cnd graia; uneori deschidea gura, alteori
glasuia prin fapte.
Cnd auzi: i nvata pe ei, sa nu-ti nchipui ca graia numai ucenicilor Sai! Nu, ci prin ei tuturora.
Dar pentru ca multimea era alcatuita din oameni de rnd, ba chiar din oameni a caror minte era
lipita de cele pamntesti, Hristos Si-a adus lnga El ceata ucenicilor Sai si lor le adreseaza
cuvintele Sale, iar prin ei si tuturor celor care aveau nevoie de nvataturile Lui. Procednd asa,
Hristos facea ca nvatatura filozofiei Sale sa fie usor de primit. Aceasta a lasat-o si evanghelistul
Luca sa se nteleaga cnd spunea ca Iisus si ndrepta spre ucenici cuvintele Sale; iar
evanghelistul Matei, aratnd acelasi lucru, scria: au venit la Dnsul ucenicii Lui si-i nvata, n
acest chip ceilalti l ascultau pe Hristos cu mai multa atentie dect daca S-ar fi adresat tuturora.
Cu ce ncepe Iisus cuvntarea Sa si ce temelie pune El noului fel de vietuire ce ni-l da?

 Sa ascultam cu mare luare-aminte cuvintele Sale! Au fost graite ucenicilor, dar s-au scris
pentru toti cei de mai trziu.
Da, cnd vorbea Se uita la ucenicii Sai, dar nu-Si marginea spusele Sale la ei, ci ntindea fericirile
Sale la toti oamenii fara deosebire.
Hristos n-a spus: Fericiti snteti voi, ucenicii Mei, daca snteti saraci, ci a spus: Fericiti cei
saraci. Desi le graia lor, totusi cuvintele Lui se adresau tuturor oamenilor. La fel cnd spune: Iata
Eu snt cu voi n toate zilele pn la sfirsitul veacului, nu Se adresa numai ucenicilor, ci prin ei
ntregii lumi.
Deci cnd i fericeste pe ucenici ca vor fi prigoniti si alungati si ca vor suferi chinuri groaznice,
mpleteste cununa nu numai ucenicilor, ci si tuturor celor ce vor savrsi aceleasi fapte ca si
ucenicii.
Dar pentru ca lucrul acesta sa-ti fie mai clar si pentru ca sa afli -numai de vrei sa fii cu luareaminte ca spusele lui Hristos au multa legatura cu tine si cu toti oamenii, asculta cum ncepe
Hristos aceste minunate nvataturi!
Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este mparatia cerurilor
Cine snt cei saraci cu duhul?
Cei smeriti si cu inima zdrobita. Aici sufletul si vointa libera snt numite duh. Si pentru ca snt
multi oameni smeriti, dar nu de buna lor voie, ci constrnsi de mprejurari, Hristos i lasa la o parte
pe acestia -ca nici nu merita lauda! si fericeste mai nti pe cei ce de buna lor voie se smeresc
si se micsoreaza pe ei nsisi.
Dar atunci de ce n-a spus: cei smeriti, ci cei saraci?
Deoarece cuvntul sarac spune mai mult dect cuvntul smerit. Hristos Se gndeste aici la cei
care se tem si tremura de poruncile lui Dumnezeu; pe acestia Dumnezeu i lauda tare prin
profetul Isaia, zicnd: Spre cine voi cauta, dect spre cel blnd si linistit, care tremura de cuvintele
Mele?.
II
Smerenia este de mai multe feluri. Smerenia unuia e cu masura, a altuia fara de hotar. Pe
aceasta din urma o lauda si fericitul profet David, dndu-ne ca pilda, nu smerenia aceea care ne
pleaca putin mintea, ci aceea care ne zdrobeste desavrsit, spunnd: Jertfa lui Dumnezeu: duh
umilit; inima nfrnta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi, iar cei trei tineri aduc lui Dumnezeu, n
loc de mare jertfa, aceasta smerenie, zicnd: Ci cu suflet zdrobit si cu duh de smerenie sa fim
primiti. Aceasta smerenie o fericeste Hristos acum!
Cele mai mari rele, care au pngarit toata lumea, au venit din pricina mndriei. Diavolul, nainte de
a se mndri, nu era diavol; dar prin mndrie a ajuns diavol.
Pavel, voind sa arate aceasta, spunea: Pentru ca nu cumva, ngmfindu-se, sa cada n osnda
diavolului. Cel dintai om, fiind ispitit de diavol cu nadejdea ca va ajunge Dumnezeu, s-a mndrit;
dar si-a frnt gtul si a ajuns muritor; nadajduind sa ajunga Dumnezeu a pierdut si ceea ce era.
Dumnezeu l-a ocarit pe Adam si a rs de nesocotinta lui, spunnd: Iata Adam a ajuns ca unul din
Noi.

Toti oamenii de mai trziu, care au alunecat spre necredinta, au ajuns aici, datorita mndriei,
pentru ca s-au nchipuit egali cu Dumnezeu.
Asadar pentru ca mndria este unul din cele mai mari pacate, radacina si izvor al oricarui pacat,
Domnul a dat acestei boli leacul cel potrivit: smerenia; a pus n primul loc aceasta lege vietuirii
crestine, ca o temelie puternica si de nezdruncinat. Odata pusa aceasta temelie, poti cladi pe ea
totul; dar fara ea, de-ai atinge cerurile cu vietuirea ta, totul se darma usor si o sfrsesti amarnic.
Si postul si rugaciunea si milostenia si castitatea, ntr-un cuvnt orice fapta buna fara smerenie
dispare si piere. Asa s-a ntmplat cu fariseul. Ajunsese pna la culmile virtutii; dar cnd s-a
pogort de la templu si pierduse toate faptele lui bune, pentru ca nu avusese smerenia, mama
faptelor bune. Ca dupa cum mndria este izvorul oricarui pacat, tot asa smerenia este nceputul
oricarei filozofii. De aceea si Hristos cu ea si ncepe predica, smulgnd din sufletul ascultatorilor
din radacini mndria.
Poate ca cineva m-ar ntreba:
Dar pentru ce le spune ucenicilor aceasta, cnd ei erau cu desavrsire smeriti? De altfel ucenicii
nici n-aveau vreun motiv sa se mndreasca: erau pescari, oameni saraci, oameni nensemnati,
oameni de rnd!
Da, Hristos n-a adresat aceste cuvinte ucenicilor, ci celor ce erau atunci de fata si celor ce
aveau sa primeasca mai trziu pe ucenici, pentru ca sa nu-i dispretuiasca cnd i vedeau ca nu
aveau cu ce sa se mndreasca. Dar, mai bine spus, Hristos a dat si ucenicilor aceasta nvatatura.
Daca nu aveau nevoie atunci de folosul smereniei, aveau sa aiba nevoie de smerenie mai trziu,
dupa ce vor fi savrsit semne si minuni, dupa ce vor fi fost cinstiti de ntreaga lume, dupa ce vor fi
capatat ndraznire catre Dumnezeu.
Ca nici bogatia, nici puterea politica, nici chiar mparatia nu puteau mndri atta pe cineva, ct
faptele savrsite de ucenici. De altfel, chiar nainte de a fi savrsit minuni, era cu putinta ca
ucenicii sa se mndreasca, sa fie cuprinsi de o slabiciune omeneasca, vaznd strnsa n jurul
Dascalului lor atta multime de lume. De aceea Domnul le smereste ndata gandul lor.
Hristos nu da aceste nvataturi ca sfaturi si porunci, ci ca fericiri, pentru a face placut la auz
cuvntul Sau si pentru a deschide tuturor oamenilor usa nvataturii Sale. N-a spus: Cutare si
cutare este fericit, ci: Toti cei ce faceti acestea snteti fericiti.
Deci, fie ca esti rob, fie ca esti sarac, fie ca esti nevoias, fie ca esti strain, fie ca esti om de rnd,
nimic nu te mpiedica sa fii fericit, daca savrsesti aceasta virtute, smerenia.
Incepnd Hristos, deci, de aici predica Sa, de unde mai cu seama se cuvenea, trece la o alta
porunca, potrivnica n aparenta parerii ntregii lumi. Desi toti oamenii socot ca trebuie invidiati cei
ce snt necontenit veseli, totusi Hristos, n loc sa-i fericeasca pe acestia, i fericeste pe cei
mhniti, pe cei saraci, pe cei ce plng, spunnd asa:
Fericiti cei ce plng,
cu toate ca toti oamenii i nefericesc pe acestia. De aceea Hristos, nainte de a da aceste
nvataturi, a facut minuni, pentru ca sa gaseasca crezamnt cuvintele Sale.
Si iarasi, n aceasta fericire Hristos n-a vorbit ndeobste de cei care plng pentru fel de fel de
pricini, ci de cei ce plng pentru pacatele lor. Orice alt plns este oprit cu strasnicie, cum este
plnsul pentru vreunul din bunurile acestei lumi. Aceasta a aratat-o si Pavel zicnd: ntristarea

dupa lucrurile lumii aduce moarte; dar ntristarea dupa Dumnezeu lucreaza pocainta spre
mntuire, fara parere de rau.
Aici Hristos fericeste pe cei ntristati dupa Dumnezeu; si nu vorbeste de cei ntristati putin, ci de
cei tare ntristati. De aceea nici n-a spus: cei ce se ntristeaza, ci cei ce plng.
Porunca aceasta este, la rndul ei, dascal de filozofie. Daca cei care plng moartea copiilor sau a
sotiei sau a unei rude, nu mai iubesc, n timpul durerii lor, nici banii, nici trupurile, nu se mai dau
n vnt dupa slava, nu-i mai supara ocarile altora, nu mai snt macinati de invidie si nu mai snt
asaltati de nici o alta patima, ca jalea si plnsul pun stapnire desavrsita pe sufletul lor, apoi mai
multa filozofie dect aceasta vor arata cei ce-si plng pacatele lor, asa cum trebuie sa le plnga.
Si care le e rasplata?
Ca aceia se vor mngia
Unde se vor mngia?
Si aici si dincolo! Si pentru ca porunca aceasta este mpovaratoare si grea, Hristos a fagaduit
sa dea ceea ce o face mai cu seama usoara.
Deci, daca vrei sa te mangai, plngi!
Sa nu socotesti enigma cuvintele acestea! De-ar veni asupra-ti volburi de suparari, vei fi
deasupra tuturora, daca Dumnezeu te mngie.
Dumnezeu da totdeauna cu mult mai multe rasplati dect dureri. Asa face si aici: fericeste pe cei
ce plng, nu dupa vrednicia plnsului lor, ci dupa iubirea Sa de oameni. Cei care plng, si plng
pacatele; iar acestora le e ndestulator ca au dobndit iertare si dezvinovatire. Dar pentru ca
Dumnezeu este iubitor de oameni nu-Si margineste rasplata numai la izbavirea de muncile
iadului, nici numai la iertarea de pacate, ci, i fericeste pe cei ce-si plng din inima pacatele si le
da multa mngiere.
Hristos ne porunceste sa plngem nu numai pentru pacatele noastre, ci si pentru pacatele altora.
Suflete ca acestea aveau sfintii. Asa a fost sufletul lui Moise, asa a fost sufletul lui Pavel, sufletul
lui David! Ca foti acestia au plns de multe ori pentru pacatele altora.
Fericiti cei blnzi, ca aceia vor mosteni pamntul
- Spune-mi, te rog, ce pamnt vor mosteni?
Unii spun ca vor mosteni un pamnt spiritual. Dar nu-i asa! Nici ntr-o parte a Scripturii nu gasim
vorbindu-se de pamnt spiritual.
Dar atunci cum trebuie ntelese aceste cuvinte?
In aceasta fericire este vorba de o rasplata materiala, asa cum face si Pavel; ca dupa ce a
spus: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, a adaugat: ca sa traiesti multi ani pe pamnt. Si
Hristos i spune tlharului: Astazi vei fi cu Mine n rai
Hristos ne ndeamna, deci, nu numai cu bunatatile viitoare, ci si cu cele de aici, pentru ca sntem
lipiti de cele pamntesti si umblam dupa acestea naintea celor viitoare. De aceea si spune putin
mai trziu: Impaca-te cu prsul tau; apoi arata si rasplata unei astfel de filozofii, zicnd: Ca nu
cumva prsul sa te dea judecatorului, iar judecatorul slujitorului. Ai vazut cu ce nfricoseaza? Cu
mijloace materiale, cu cele ce se ntmpla n viata cea de toate zilele!

Domnul spune iarasi: Cel ce va zice fratelui sau: Netrebnicule, vinovat va fi sinedriului. Si
Pavel da aceleasi rasplati materiale si ndeamna cu bunatati din lumea aceasta. De pilda, cnd
vorbeste de feciorie, nu vorbeste de rasplatile cele ceresti, ci de cele de aici spunnd: Pentru
nevoia de acum; si: Dar eu va crut; si: Si vreau ca voi sa fiti fara grija. Tot asa si Hristos
fagaduieste pe lnga bunatatile cele duhovnicesti si bunatati materiale.
Pentru ca se crede ca cel blnd pierde tot ce are, de aceea Hristos fagaduieste contrariul,
spunnd ca omul blnd, omul care nu-i ndraznet, nici mndru, stapneste cu deplina siguranta
bunurile sale, pe cnd cel lipsit de blndete pierde de multe ori si averea mostenita de la parinti si
sufletul.
Si pentru ca n Vechiul Testament profetul David spunea adeseori ca cei blnzi vor mosteni
pamntul, de aceea si Hristos si urzeste predica Sa si cu cuvinte din Vechiul Testament,
cunoscute ascultatorilor Sai, ca sa nu le spuna mereu cuvinte straine auzului lor.
Prin cuvintele acestei fericiri Hristos nu margineste rasplata celor blnzi la cele de aici, ci
mpreuna cu acestea le da si rasplata n ceruri. Ca rasplata duhovniceasca nu nlatura rasplata
de pe lumea aceasta; si iarasi o rasplata fagaduita de Domnul pe lumea aceasta aduce dupa
sine si o rasplata duhovniceasca. Ca spune: Cautati mparatia lui Dumnezeu si acestea toate se
vor adauga voua; si iarasi: Oricine a lasat case sau frati, nsutit va lua n veacul acesta, iar n
cel viitor va mosteni viata vesnica
Fericiti cei ce flamnzesc si nsetoseaza de dreptate
Care dreptate?
Sau virtutea dreptatii n genere, sau cea speciala potrivnica lacomiei. Hristos avea tocmai de
gnd sa dea legi cu privire la milostenie; si pentru ca milostenia nu trebuie facuta cu averi
adunate din rapire sau din lacomie, de aceea fericeste pe cei rare se straduiesc sa fara dreptate.
IV
Uita-te la cuvintele folosite de Domnul n aceasta fericire! N-a spus: Fericiti cei ce tin la
dreptate, ci: Ferititi cei ce flamnzesc si nsetoseaza de dreptate.
S-a folosit de aceste cuvinte ca sa cautam dreptatea, nu de mntuiala, ci cu toata dorinta inimii
noastre. Si pentru ca semnul caracteristic al lacomiei este dorinta si nu att dorinta de
mancaruri si bauturi ct dorinta de a stapni mai mult si de a avea mai multe bogatii n jurul nostru
-, de aceea Domnul a poruncit sa mutam dorinta aceasta a noastra spre dreptate, pentru a nu
mai fi lacomi.
Si celor ce flamnzesc si nsetoseaza de dreptate Domnul le da tot o rasplata materiala spunnd:
Ca aceia se vor satura
Pentru ca lumea socoteste ca lacomia mbogateste pe multi, Hristos spune ca lucrurile se petrec
cu totul dimpotriva, ca dreptatea mbogateste pe om. Nu te teme dar de saracie cnd faci
dreptate, nici nu tremura ca ai sa mori de foame! Hraparetii snt mai ales cei care pierd totul, pe
cnd cel ce iubeste dreptatea si are n siguranta avutul sau. Iar daca cei ce nu doresc averile
straine se bucura de att belsug, de mult mai mult belsug se vor bucura cei ce-si dau la saraci
averile lor.
Fericiti cei milostivi

Dupa parerea mea Domnul vorbeste aici nu numai de cei care fac milostenii cu bani, ci si de cei
care fac milostenii cu faptele lor. Ca milostenia este de multe feluri, iar porunca aceasta este mult
cuprinzatoare.
Care este rasplata milosteniei?
Ca aceia se vor milui
S-ar parea ca rasplata aceasta nu-i dect o ntoarcere a milosteniei facute; dar nu-i asa, pentru
ca rasplata e mai mare dect fapta. Cei milostivi miluiesc ca oameni, dar snt miluiti de
Dumnezeul tuturora; iar mila dumnezeieasca nu este egala cu mila omeneasca; ci pe cit e de
mare deosebirea ntre rautate si bunatate, pe atat e de mare deosebirea ntre mila omeneasca si
mila dumnezeieasca.
Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu
Iata si aici tot o rasplata duhovniceasca. Prin cei curati cu inima Domnul ntelege sau pe cei
care savrsesc toata virtutea si nu au n cugetul lor nici un pic de rautate, sau pe cei care traiesc
n curatenie trupeasca si sufleteasca. Ca de nici o alta virtute nu avem atita nevoie pentru a
vedea pe Dumnezeu ca de virtutea aceasta. De aceea si Pavel spunea: Cautati pacea cu toti si
sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul.
Prin vederea lui Dumnezeu Domnul vrea sa spuna ca cei curati cu inima vor vedea pe
Dumnezeu att ct omului i este cu putinta.
Pentru ca snt multi oameni care snt milostivi, nu rapesc, nu snt lacomi, dar n schimb traiesc n
desfrnari, de aceea Domnul n aceasta fericire arata ca nu-i de ajuns numai milostenia, ci mai e
nevoie si de curatenie sufleteasca si trupeasca. Acelasi lucru l-a marturisit si Pavel despre
macedoneni, scriindu-le corintenilor, ca nu erau bogati numai n milostenie, ci si n curatenie
sufleteasca si trupeasca; ca dupa ce a vorbit de darnicia lor a adaugat: si pe ei nsisi s-au dat
Domnului si noua .
Fericiti facatorii de pace
In aceasta fericire Domnul nu interzice numai dezbinarea si ura unora fata de altii, ci cere ceva
mai mult: sa mpacam pe cei nvrajbiti. Si adauga tot o rasplata duhovniceasca.
Care?
Ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema
Ca Fiul Unul-Nascut al lui Dumnezeu pentru aceasta a venit pe pamnt: sa uneasca pe cei
despartiti si sa mpace pe cei nvrajbiti.
Dar ca sa nu socotesti ca pacea este un lucru bun n orice mprejurare, a adaugat:
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate
Adica cei prigoniti pentru virtute, pentru apararea altora, pentru credinta. De obicei prin dreptate
se ntelege ntotdeauna ntreaga filozofie a sufletului.
Fericiti veti fi cnd va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvntul rau mpotriva
voastra, mintind pentru Mine. Bucurati-va si va veseliti
Hristos spune: Veti fi fericiti daca oamenii va vor numi sarlatani, nselatori sau altfel.

Poate fi ceva mai nou dect aceste porunci, n care Domnul ne spune sa dorim tocmai ceea ce
lumea uraste: saracia, plnsul, prigoana, ocara? Si totusi Domnul a spus si a convins nu pe doi,
zece, douazeci, o suta sau o mie de oameni, ci pe toata lumea. Si cnd multimile au auzit aceste
porunci grele, mpovaratoare si potrivnice simtului comun au ramas cutremurate de uimire. Att
de mare era puterea Celui ce vorbea.
V
Dar ca sa nu socotesti ca este fericit orice om ocarit, Hristos pune doua conditii fericirii: una, sa
fie ocarit pentru Hristos, a doua, sa fie ocarit pe nedrept. Daca ocara nu ndeplineste aceste
conditii, cel ocarit nu numai ca nu este fericit, ci si ticalos.
Iata acum si rasplata:
Ca plata voastra multa este n ceruri
Sa nu te ntristezi daca nu auzi daruindu-se de fiecare fericire mparatia cerurilor. Chiar daca
rasplatile snt diferite, totusi toate duc n mparatia cerurilor.
Cnd Domnul spune: se vor mngia cei ce plng; se vor milui cei milostivi; vor vedea pe
Dumnezeu cei curati cu inima; vor fi numiti fii ai lui Dumnezeu facatorii de pace, prin toate
acestea nu arata altceva dect mparatia cerurilor. Cei care se bucura de aceste rasplati vor
dobndi negresit mparatia cerurilor. Nu socoti, dar, mparatia cerurilor numai rasplata celor saraci
cu duhul, ci si a celor ce flamnzesc pentru dreptate, a celor blnzi si ntr-un cuvnt a tuturor
celorlalti. Tocmai de aceea Domnul a spus la fiecare din acestia fericiti, ca sa nu te astepti la o
rasplata materiala. Ca nici nu poate fi fericit cel rasplatit cu cele care pier odata cu viata aceasta,
care trec mai iute dect umbra.
Dupa cuvintele: Ca plata voastra multa este a adaugat si o alta mngiere, spunnd:
Ca asa au prigonit pe profetii cei mai dinainte de voi
mparatia cerurilor avea sa fie rasplata celor prigoniti; si pentru ca aveau sa o dobndeasca mai
trziu, Domnul i mngie spunndu-le ca vor avea aceeasi parte cu profetii prigoniti mai dinainte
de ei.
Cu alte Cuvinte Hristos spune asa: Sa nu socotiti ca veti suferi acestea pentru ca graiti sau
legiuiti ceva mpotriva! Sa nu socotiti ca veti fi prigoniti, pentru ca snteti dascalii unor nvataturi
rele! Nu! Necazurile si primejdiile voastre nu vor veni de pe urma rautatii nvataturilor voastre, ci
de pe urma rautatii ascultatorilor vostri. De aceea persecutiile nu vor fi o marturie mpotriva
voastra care suferiti raul, ci mpotriva celor care fac raul. Tot trecutul da marturie de aceasta. Nici
profetii n-au fost loviti cu pietre, n-au fost prigoniti si n-au fost chinuiti in attea si attea chipuri
pentru ca erau vinovati de faradelegi sau de necredinta n Dumnezeu! Prigonirile, dar, sa nu va
tulbure. Toate cele ce se vor face pornesc din acelasi gnd.
Ai vazut cum Domnul a naltat gndurile abatute ale ucenicilor Sai, punndu-i alaturi de Moise si
de Ilie? Tot asa spune si Pavel, scriind tesalonicenilor: Ca voi v-ati facut urmatori Bisericilor lui
Dumnezeu, care snt n Iudeea: ca si voi ati indurat aceleasi suferinte de la cei de un neam cu
voi, ca si aceia de la iudeii, care si pe Domnul Iisus L-au omort si pe profetii lor si pe noi ne-au
prigonit si lui Dumnezeu nu snt placuti si tuturor oamenilor le snt potrivnici.
La fel i-a nvatat si Hristos pe ucenicii Sai n aceasta fericire. n celelalte fericiri spunea: fericiti
cei saraci, fericiti cei milostivi; aici nu vorbeste n general, ci se adreseaza direct ucenicilor Sai,

spunndu-le: fericiti veti fi cnd va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvntul rau, aratndule ca ocara, prigoana si cuvintele rele snt pentru ei ceva special si ca acestea i deosebesc de
toti ceilalti nvatatori.
n acelasi timp, n aceasta fericire Hristos face cunoscut n chip nvaluit si vrednicia Sa, ca este
adica de aceeasi cinste cu Tatal. Dupa cum profetii au suferit pentru Tatal, pare a le spune
Hristos, tot asa veti suferi si voi pentru Mine. Iar cnd spune: pe profetii cei mai dinainte de voi,
le arata ca si ei snt profeti.
Apoi, cnd le-a aratat ca ocara, prigoana si cuvintele rele le vor fi mai cu seama de folos si i vor
face straluciti, nu le-a spus: Va vor vorbi de rau si va vor prigoni, dar Eu voi mpiedica asta.
Hristos nu vrea ca ucenicii Sai sa-si gaseasca siguranta vietii lor n aceea ca nimeni sa nu-i
vorbeasca de rau, ci n aceea ca sa ndure cu curaj atunci cnd snt vorbiti de rau si sa vadeasca
prin fapte pe prigonitori.
E cu mult mai mare lucru sa suferi cu curaj raul dect sa nu-l auzi deloc, dupa cum este cu mult
mai mare lucru sa nu socotesti ceva rau bataia cnd esti batut, dect sa nu fii batut de loc.
Aici, n Evanghelia dupa Matei, Hristos a spus: Plata voastra multa este n ceruri; n Evanghelia
dupa Luca, Hristos a spus acelasi lucru, cu cuvinte mai tari, dar si mai mngietoare. Nu numai ca
i fericeste pe cei vorbiti de rau pentru Dumnezeu, dar i nefericeste pe cei care snt vorbiti de
bine de toti oamenii: Vai de voi cnd toti oamenii va vor vorbi de bine.
Nu se poate spune ca apostolii n-au fost vorbiti de bine de oameni, dar nu de toti. De aceea
Hristos n-a spus: Cnd va vor vorbi de bine oamenii, ci: Cnd toti oamenii. Ca nici nu-i cu
putinta ca toti oamenii sa vorbeasca de bine pe cei care duc o viata virtuoasa. Si tot n
Evanghelia dupa Luca Hristos spune: Cnd vor lepada numele vostru ca un rau, bucurati-v si
saltati.
Hristos hotaraste mare rasplata nu numai pentru prigoanele pe care le vor suferi, ci si pentru
cuvintele rele. De aceea n-a spus: Cnd va vor prigoni si cnd va vor omor, ci: Cnd va vor
ocari si vor zice tot cuvntul rau. Ca mai cu seama ocarile si vorbitul de rau ndurereaza mai
cumplit dect nsesi faptele.
Multe snt n adevar cele care usureaza durerea n prigoane, de pilda: ncurajarile tuturora,
aplauzele, cununile, laudele multora; dar cnd esti ocarit si vorbit de rau ti se ia si aceasta
mngiere. Ca ocara si vorbitul de rau nu par n ochii lumii mare lucru; si tocmai de aceea musca
mai adnc dect prigoana inima celui ocart si vorbit de rau. Multi si-au pus latul de gt pentru ca
n-au putut suferi defaimarea si ocara. Pentru ce sa te mai miri de ceilalti? Pe Iuda vnzatorul,
nerusinatul, spurcatul, pe omul care nu se mai rusina de nimic, vorbele rele l-au mpins la
spnzuratoare.
O alta pilda: Iov, omul de otel, omul mai tare dect piatra, cnd si-a pierdut averile, cnd au venit
peste el nenorociri cumplite, cnd a ajuns dintr-o data fara de copii, cnd si-a vazut trupul izvor de
viermi si pe femeia sa mpotriva lui, le-a ndurat pe toate cu usurinta; dar cnd a vazut ca prietenii
sai l ocarasc, l ataca, ca au o parere proasta despre el, ca spun ca sufera aceste nenorociri
pentru pacatele lui si ca-i pedepsit pentru rautatea lui, atunci curajosul si marele barbat s-a
tulburat si i s-a ravasit sufletul.
VI

David a iertat pe toti care l-au prigonit; numai pentru defaimare a cerut razbunare de la
Dumnezeu: Lasa-l sa blesteme, a zis el, ca Domnul i-a poruncit; ca sa vada Domnul smerenia
mea, si-mi va rasplati mie pentru blestemul ce mi l-a facut el n ziua aceasta.
Si Pavel nu lauda numai pe cei prigoniti, nici numai pe cei carora li s-au luat averile, ci si pe cei
ocariti si defaimati, graind asa: Aduceti-va aminte de zilele de mai nainte, n care, dupa ce ati
fost luminati, ati ndurat multa lupta de suferinta, fiind dati n priveliste cu defaimari si cu necazuri
.
Pentru aceea si Hristos da mare rasplata celor ocariti si defaimati. Dar pentru ca sa nu zici: De
ce, Doamne, nu pedepsesti aici pe pamnt pe cei ce ocarasc, pentru ce nu le astupi aici gurile, ci
dai dincolo rasplata?, Domnul a dat ca pilda pe profeti, ca sa arate ca nici pe timpul lor
Dumnezeu n-a pedepsit pe cei ce i-au ocarit si i-au defaimat. Daca pe timpul Vechiului
Testament, cnd o fapta era ndata pedepsita sau rasplatita, Dumnezeu i ncurajeaza pe profeti
sa rabde ocarile si defaimarile cu nadejdea unor rasplati viitoare, cu att mai mult acum pe
vremea Noului Testament, cnd nadejdea este mai vadita, cnd filozofia e mai mare.
Uita-te ca Hristos a vorbit de suferirea prigoanelor, a ocarilor si defaimarilor numai dupa ce a dat
attea fericiri. N-a facut asta fara rost, ci a vrut sa arate ca un om care nu s-a deprins si n-a pus
n practica fericirile nu poate tine piept prigoanelor, ocarilor si defaimarilor. De aceea fericirea
dinainte deschide totdeauna drum celei urmatoare, asa ca toate fericirile alcatuiesc un lant de
aur: omul smerit si va plnge negresit pacatele; cel care plnge va fi si blnd si drept si milostiv;
cel milostiv, drept si cu sufletul zdrobit, va fi negresit si curat cu inima; iar cel curat cu inima va fi
facator de pace. In sfrsit, cel care ndeplineste toate aceste fericiri va nfrunta prigoanele, nu se
va tulbura cnd va auzi ca e vorbit de rau si va fi n stare sa sufere mii de necazuri.
din PSB 23, Sfantul Ioan Gura de Aur