INTERVIU DE TIP ,,POVESTEA VIETII"

Persoana intervievata am denumit-o R.E. (acestea sunt, de altfel, si initialele numelui sau). Este o
femeie in varsta de 30 de ani, proaspat devenita avocat definitiv. Tema aleasa: IUBIREA.
1. Pentru inceput, intre cariera si viata personala, mai exact, iubire, ce ai alege?
Obisnuiam sa cred ca a deveni cineva este principalul scop al unei femei independente. Asta
credeam eu ca ma va satisface cel mai mult. Astazi insa, acum cand ma intrebi tu, nu mai sunt
atat de convinsa ca am procedat corect punand cariera pe primul plan. Simt profund lipsa iubirii,
si nu neaparat a iubirii, ci a comunicarii cu o persoana de sex opus care imi este draga, care ma
atrage pe toate planurile. Cred ca voi raspunde pana la urma cu iubirea. In fond,cariera am ales-o
o data, sa mai facem loc si de iubire,nu?
2. Iti amintesti prima iubire sau primul sarut?
Ooh bineinteles ca imi amintesc. Am crescut pana la 8 ani la bunici, la tara, asa ca m-am simtit
tot timpul legata de zona aceea. Chiar si cand m-am intors la oras, la parintii mei, tot timpul liber,
vacantele, week-end-urile, le petreceam acolo. Aveam prieteni mai multi decat aveam in oras.
Copilarisem impreuna si asta ne-a legat tot timpul. Nu stiu daca a fost prima mea iubire, insa stiu
ca aveam 13 ani, el 16. Facusem baie cu totii, noaptea, in lacul de la marginea satului si buzele
noastre miroseau ingrozitor a balta.Chiar facusem si o adaptare dupa melodia in voga a lui Jojo
de la acea vreme: ,,Buzele noastre au gust de namol de balta. Erau alte vremuri atunci, pentru
mine a fost un eveniment marcant primul sarut.
3. Spui ca nu stii daca a fost prima iubire, poti sa-mi spui si de ce te indoiesti de acest lucru?
Ma-ndoiesc pentru ca timpul a trecut prea mult peste mine si peste amintirile mele de atunci.
Desigur, imi amintesc perfect tot,insa iti dai seama ca nu le mai simt cum le simteam atunci,
proaspete. Nu ma mai rascolesc. Plus ca baiatul responsabil de primul meu sarut nu a fost
singurul meu partener de atunci. Eram mici amandoi, nu stiu daca a fost iubire, si desi am avut o
relatie de cativa ani, mai schiopatand, mai alergand, nu sunt convinsa ca ce am avut noi la
inceput s-a numit iubire. Probabil ca a devenit cu timpul, insa iubire la 13 ani? Hai sa fim seriosi!
4. Ai avut o relatie stabila in timpul liceului?
Am avut mai multe relatii stabile in timpul liceului. Prima a fost tocmai cu baiatul responsabil de
primul sarut, cum spuneam mai devreme. Apoi, in clasa a XI-a am fost selectata pentru un
casting, pentru a deveni fotomodel. M-am dus. L-am luat. V. n-a fost de acord cu noul meu

hobby, daca il pot numi asa, drept urmare, dupa numeroase certuri, am decis ca cel mai bine e sa
luam o pauza. Apoi l-am cunoscut pe M. si..ei bine, toata viata mea s-a schimbat.
5.Cum s-a schimbat? In rau?
Aaa nu, Doamne fereste! As fi ipocrita sa spun ca perioada petrecuta alaturi de omul ala a
reprezentat pentru mine ceva rau, ceva negativ. Din contra. Fiind cu 9 ani mai mare decat mine,
eu aveam 17, el 26, am avut clar ce invata de la el. Pot sa spun ca am crescut, m-am maturizat
langa el. Pentru asta am sa-i fiu tot timpul recunoscatoare.
6.Cum v-ati cunoscut?
Ai sa razi. Eram la un restaurant aflat la vreo 7 km de oras, cu cateva prietene, bausem cateva
pahare, iar mie nu-mi mai placea atmosfera si vroiam sa plec. Recunosc, eram putin euforica si
cum toata lumea refuza sa plece am luat-o singura pe jos. Doamne, norocul si soarta mi l-au scos
pe omul ala in cale in noaptea aia. Tu-ti dai seama cat de nervoasa eram si cat de ametita, nebuna
ce sa mai, de m-am gandit eu sa plec singura,noaptea, 7 km pe niste drumuri pe atunci mai mereu
pustii, trebuia sa trec si pe langa o padure. Copila! La un moment dat a oprit un jeep negru langa
mine, tin minte ca-mi placea modelul , era un Range Rover, modelul ala vechi, mare, butucanos
asa. Mereu mi-au placut masinile mari. Stiu ca a lasat geamul jos si m-a intrebat daca am nevoie
sa ma duca undeva. Nu stiu ce-a fost in capul meu,dar m-am urcat. Ne-am intors la restaurant,
am baut un suc si..am ramas impreuna. Peste ani chiar el ma intreba ce a fost in capul meu de am
urcat in noaptea aia. Nu stiu, ti-am zis, tind sa cred ca soarta a fost de vina. Eu una,cel putin,
chiar cred in astea.
7.Am observat ca mai devreme vorbeai la trecut despre relatia dintre tine si M. De ce?
Ei bine,clar pentru ca nu mai suntem impreuna. Relatia noastra a durat 8 ani de zile, 8 ani
frumosi pe care nu i-as da pe nimeni si nimic. Insa pur si simplu ceva nu a vrut ca noi sa
ramanem impreuna, ceva nu a mers. Asta este!
8.Care a fost motivul despartirii voastre?
Motivul principal al despartirii noastre a fost reprezentat de parintii mei. Ei nu au fost niciodata
de acord cu relatia noastra. Noi am luptat, eu poate am luptat mai putin. Eram tanara, visam cai
verzi pe pereti. Eu vroiam cluburi si baruri, el vroia gratare si iesiri in aer liber. Eu vroiam tocuri
si haine de blana, el vroia copil si o casa a noastra. Eu aveam casa ca doar imi pusesera ai mei
trocul la bot. El n-a pretins niciodata nimic din averea alor mei. Cu toate astea, ei erau ferm
convinsi ca asta urmareste el. Mi-a fost greu sa ma impart 8 ani de zile intre dragostea pentru
familia mea si dragostea pentru iubirea vietii mele,caci a fost, a fost si n-am sa contest niciodata.
A fost singurul barbat pe care l-am iubit cu adevarat, pe care l-am iubit cum isi inchipuie fetitele
cand sunt mici ca il iubeste printesa pe print, cum imi inchipuiam si eu. Dar a fost greu. In
ultimele luni ale relatiei tin minte ca ne certam in fiecare zi aproape. Ba ca nu e tricoul calcat, ba

ca m-am saturat eu de iesiri la iarba verde. Ultimele cuvinte pe care mi le amintesc spuse de el
treaz sunt:,,Ai facut cum au vrut ai tai." apoi a trantit usa si doua luni de zile nu l-am mai vazut.
Sa nu crezi ca nu l-am cautat. Intruna! M-am dus la ai lui initial dar plecase de acasa. Nici
prietenii lui nu stiau de el. Dupa doua luni m-a sunat, chiar cand eram cu sor-mea intr-un sat de
pe langa Bucuresti, caci stiam ca are niste amici pe acolo si ma dusesem sa-l caut. Era beat. Ce
zic eu beat,era mort, abia intelegeam ce vorbeste. Nu stiu cum am ajuns pana la bloc la mine ca
nu mai vedeam nimic in fata ochilor, nici soseaua nu o mai distingeam bine si-mi transpirau
mainile-ncontinuu pe volan. L-am asteptat sus. A venit, a baut o bere, a plans, i-a spus sora'mii sa
nu il judece si sa nu-l urasca. Mi-a zis ca ii pare rau. Si-a plecat. Nu am putut sa-l tin. Mi-era
frica ca o sa aiba vreun accident ceva. N-am mai vorbit cu el de atunci. Au trecut 5 ani. L-am mai
vazut de cateva ori, maxim trei, prin oras, dar nu stiu daca intr-adevar era el, sau doar cineva care
ii semana.
9. In prezent, esti multumita de viata ta intima, romantica?
Multumita n-am cum sa fiu ca abia am terminat o relatie in care ma implicasem foarte mult.
Motivul,culmea, era ca eu vroiam o familie si el nu. El avea deja un copil, nu fusese casatorit
insa cu mama copilului. Mi-am tras teapa, stiu. Ma bufneste rasul,dar nu e de ras. Soarta asta-n
care cred eu isi cam bate joc de mine. Cum mi le face si mi le-ntoarce de zici caa.. Ei bine, eu tot
mai am speranta. Ziceam ca pana la 30 vreau copil. Acum ca am 30, vreau silicoane si am
crescut varsta pentru copil la 35. O veni si ala candva si un om langa care sa-mi petrec macar
jumatate din viata asta, nu zic tot restul vietii.
10. Daca ai avea posibilitatea sa schimbi ceva, din prezentul sau din trecutul tau,ce ai schimba?
Acum ca stiu, as renunta la ai mei si as ramane cu M. Chiar ei mi-au zis dupa ce ne-am despartit,
ca nu se asteptau si ca pana la urma, ar fi fost de acord, ca doar ce erau sa faca? Da' ce atunci
stiam? Si poate ca daca as fi ramas cu el, n-ar fi acceptat ca doar,ciudate sunt caile vietii. Da' tot
cred ca era mai suportabil cu el,decat asa, cu regretul asta pe care il port pe umeri de 5 ani si pe
care pot sa jur ca am sa-l port toata viata. Da, asta as schimba, singurul lucru... Aaa, si poate as
lua de la zero relatia cu M. A fost frumoasa, nu se compara cu nimic. Asta as schimba..Cam atat..

I.

Ce am observat la clientul meu?

In prima parte a interviului, mai precis pana la intrebarea 4, persoana intervievata a afisat o
stare detasata. De multe ori a ras sau a zambit. Am observat insa o usoara urma de regret in
raspunsul dat la intrebarea nr. 1, asta dupa tonul vocii, insa, prin intrebarea retorica de la
sfarsit starea de spirit a persoanei s-a schimbat, desi tind sa cred ca era una oarecum mascata,
tinand cont ca zambetul parea fals si intrebarea usor fortata.
In a doua parte a interviului, persoana a manifestat blocaje emotionale, mai ales la sfarsitul

raspunsului dat la intrebarea nr. 5, cand a pomenit prima oara de M., oftand. Pe parcurs si-a
aprins o tigara, a ras crispat, a mai oftat, a avut ochii inlacrimati cand a fost intrebata despre
motivul despartirii si s-a pierdut foarte putin in detalii cand a relatat modul in care s-au
intalnit.
La ultima intrebare, mai ales la sfarsitul raspunsului dat, pare ca se gandeste profund la alte
lucruri pe care le-ar fi putut adauga, insa nu a mai adaugat nimic.
A manifestat o usoara urma de dispret in expunerea relatiei dintre iubitul ei si parinti.

II.

Forma discursului

Discursul a fost preponderent emotional-afectiv

III.