Ion

Romanul Ion apartine curentului literar realism classic prin reflectarea veridical si
obiectiva a realitatii. Universal creatiei lui Rebreanu aduce in fata cititorului
imaginea unui sat transilvanean,Pripas,la inceputul secolului XX. Lumea satului
este surprinsa cu toate aspectele sale : sociale,economice si culturale,romanul
dobandind astfel aspect de fresca sociala.
Tema romanului este reliefata de cele doua parti ale operei ce au ca titlu doua
metafore : Glasul pamantului si Glasul iubirii. Tema rurala ce cuprinde
problematica pamantului , satenii diferentiindu-se dupa suprafata de pamant
aflata in posesie,este specifica realismului. Tema principala ce este evidentiata si
de titlul primei parti a romanului, este dublata de cea a erosului si a destinului.
Ca si compozitie si structura,creatia literara este alcatuita din doua parti intitulate
sugestiv Glasul pamantului si Glasul iubirii, fiecare dintre ele alcatuite la
randul lor in mod simetric din 6,respective 7 capitole. Problematica pamantului
centreaza atentia citiorului asupra protagonistului, Ion Pop al Glanetasului,al carui
suflet este sfasiat de cele doua dorinte launtrice : cea a pamantului si cea a
iubirii. Desi o iubeste pe Florica,o tanara frumoasa si saraca ca si el, alege sa o ia
de nevasta pe Ana, fata lui Vasile Baciu,un bocotan al satului,urata,dar bogata.
Conflictual central exterior este prefigurat inca de la scena horei cand flacaul,desi
o iubeste pe Florica,alege sa o joace pe Ana. Mai mult chiar, retrasi din tumultul
horei,acestia discuta separat,prilej cu care naratorul obiectiv,omniscient si
omnipresent surprinde intr-un stil indirect gandurile protagonistului nu i-a fost
niciodata draga Ana si nici acum nu ii era. Ion ignora privirea fetei,semn ca nu
era interesatde sufletul ei,dar ii remarca insa gura cu gingiile trandafirii,gura cu
care Ana se va lamenta pana la sfarsitul vieti. Remarca insa imaginea
Floricairasul ei cald si ochii albastri ca cerul de primavara. Vasile Baciu,baut,il
va jigni pe Ion,numindu-l sarantoc. Ion alege insa pamantul,pentru ca glasul
acestuia este mai puternic si il copleseste. Ion o va seduce pe Ana,lasand-o
insarcinata si facand-o de ras. Nu-I va pasa de suferinta fetei si va fi indiferent la
bataile pe care le va incasa de la tata. Copilul lor,Petrisor,va reprezenta pentru
Ion doar o garantie asupra pamanturilor lui Vasile Baciu.
Conflictului central I se adauga o serie de conflicte secundare ce au loc intre Ion
si George Bulbuc,intre invataroul Herdelea si preotul Belciug,dar si un conflict
tacit intre Ana si Florica.
Perspectiva narativa obiectiva,specifica prozei realiste,apartine unui narator
obiectiv,omniscient,omniprezent si omnipotent ce nareaza la persoana a IIIa si
adopta o viziune dindarat si focalizare 0.
Constructia romanului ne duce cu gandu la trasaturile definitorii ale
clasicismului,prin structurarea in doua parti cu un numar fatidic de 13
capitole,impartite in 6,respective 7 capitole. Celor doua parti le corespund si doua

planuri,discursul narativ alternand intre viata si drama lui Ion si viata

intelectualilor,reprezentati de invatatorul Herdelea.
Prin tehnica inlantuirii si a alternantei,se face trecerea de la un plan narativ la
altul,prezentandu-se astfel viata taranilor si a intelectualilor,in planuri paralele.
Actiunea romanului pune in miscare o galerie numeroasa de personaje:
Ion,personajul principal si omonim al romanului care desi o iubeste pe Florica,o
va seduce si se va casatori cu Ana pentru zestrea acesteia, Ion Pop al
Glanetasului si Zenobia, parintii protagonistului, Vasile Baciu,tatal Anei. Alaturi de
acestia evolueaza si reprezentantii intelectualilor, preotul Belciug si invatatorul
Herdelea a carui familie este formata din Maria Herdelea, sotia acestuia, Laura si
Ghighi, fete romantioase care incearca sa-si gaseasca implinirea in casatorie si
Titu Herdelea poetul pierde-vara.
Modurile de expunere prezente in discursul narativ sunt descrierea,naratiunea
obiectia si dialogul. Descrierea, prezenta in incipitul si finalul
romanului,zugraveste imaginea drumului,care personificat,la inceput ne
introduce pe scena fictiunii, iar la final ne reda realitatii. Hora satului este scena
in care sunt prezentatate toate cateogriile sociale: taranii ,sarantocii si
bocotanii,intelectualii satului si preotul. In finalul romanului, de la hora satului
lipsesc Ana si Ion,omorat de George Bulbuc si ingropat in curtea bisericii celei noi,
in pamantul care i-a fost atat de drag. Naratiunea obiectiva,reprezinta realitatea
prin absenta marcilor subiectivitatii si prin folosirea unui stil sobtru si
riguros,specific lui Rebreanu. Dialogul sutine veridicitatea intamplarilor si confera
dinamism actiunii.
Ion de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv,deoarece are ca
trasaturi definitorii specificul relatiei narator-personaj, obiectivitatea si
impersonalitatea naratorului omnisicient,omnipresent si omnipotent care
intretine iluzia realitatii pe tot parcursul operei prin nararea la persoana a III a cu
o focalizare 0 si viziune dindarat. Regasim in cadrul romanului una dintre temele
specific realismului clasic, anume dorinta de parvenire a lui Ion , protagonistul
fiind macinat de cele doua glasuri ale romanului, pamantul si iubirea.