Caracterizarea pietei marfurilor alimentare

In ultimele decenii ale secolului trecut s-a produs pe plan mondial o explozie sortimentala
a bunurilor de consum alimentar asociata pe plan cantitativ cu schimbari ponderale intre diferite
grupe de alimente. Aceasta explozie sortimentala a generat, odata cu aparitia de noi produse, o
reinnoire completa a alimentelor traditionale, cu produse ce au performante nutritive din ce in ce
mai ridicate. Acest fapt a determinat profunde mutatii conceptuale si criteriale in domeniile
sortimentului, calitatii, distributiei si comercializarii marfurilor alimentare.
Marfurile alimentare, indiferent de gradul lor de prelucrare (materii prime, semifabricate
si produse finite) sunt nu numai simple valori de intrebuintare care fac obiect de comert realizate
de piata economica, ci si produse cu insusiri specifice, destinate a se realiza pe 'piata
metabolica', dupa ce ele s-au aflat in prealabil pe piata economica. Ele au un specific
structural, cantitativ si calitativ, care nu trebuie ignorat in nici o imprejurare, sunt produse
ingerabile si au menirea de a participa efectiv la procesele din organismul omenesc.
Constituind o legatura esentiala a omului cu mediul ambiant si conditia de baza a
existentei sale, alimentele pot actiona in directia desfasurarii normale a metabolismului, material
si energetic, sau dimpotriva, pot sa-l perturbe, daca nu raspund anumitor conditii bine definite.
Avand in vedere particularitatile valorii de intrebuintare a marfurilor alimentare, de a se
realiza pe 'piata metabolica' in cea mai convenabila legatura dintre om si aliment, in conditii de
inocuitate sau igiena cat mai inalte, acest specific utilitar diferentiaza net valoarea nutritiva a
alimentelor de valoarea de intrebuintare a altor marfuri pe care consumatorul le intrebuinteaza
sau consuma 'ex corpus'.
Evident, pe ambele piete actioneaza legea cererii si a ofertei. In cazul 'pietei metabolice'
raportul dintre cererea biologica de nutrienti si oferta de nutrienti implica un echilibru zilnic care
este conditionat de oferta de alimente si care nu este totdeauna in echilibru cu cererea de consum
alimentar, atat pe plan cantitativ cat si pe plan structural.
Corelarea cererii cu oferta de marfuri alimentare constituie un obiectiv al politicii la nivel
national, care excede politica alimentara si nutritionala in directia politicii de protectie biologica,
economica si sociala a consumatorului.
Accesul consumatorilor zi de zi la alimente, este conditionat de mecanismele prin care se
formeaza sortimentul industrial (al producatorilor), complementat cu un sortiment adecvat
provenit din import si prin care se formeaza sortimentul comercial la nivelul grosistilor si
detailistilor.
Marfurile alimentare actuale se caracterizeaza printr-un grad inalt de
prelucrare, incorporand un volum din ce in ce mai mare de progres tehnicostiintific. Tehnologia alimentara moderna se diferentiaza net de cea clasica
care urmarea prioritar mentinerea sau ameliorarea calitatii resurselor agroalimentare. Astfel, plecand de la necesitatile obiective si subiective de

consum alimentar, se selecteaza materiile prime conventionale si

neconventionale ce urmeaza a fi incorporate, aditivii alimentari
corespunzatori, tipurile de transformari tehnologice eficiente pentru a ajunge
la un produs finit cu proprietati identice sau cat mai apropiate de cele ale
produsului proiectat.
Oamenii de afaceri considera ca una din cele mai importante modalitati
de care dispune o firma pentru a avea succes pe piata o constituie
diferentierea eficienta a ofertei (prin produs, servicii care insotesc produsul,
personal, imagine).
Realizarea practica a diversificarii sortimentale de catre producatori implica luarea in
considerare, comensurarea si dimensionarea nevoilor de consum (evaluate pe segmente detailate
de consumatori si folosind criterii stiintifice de particularizare), a disponibilitatii de resurse
materiale, materiale, financiare si umane si de valorificare eficienta a acestora, a potentialului
tehnologic, a raportului cu concurenta, a nivelului de calitate si de pret al unor produse similare
existente pe piata. Extinderea unei linii de produse prin introducerea in fabricatie a unui nou
articol (diferit prin aroma, culoare, continut, marimea ambalajului) poate avea la baza o strategie
novatoare (iaurt degresat, de exemplu), o strategie de tip me too care sa copieze produsul unui
concurent (iaurt cu arome diferite) sau de completare (o alta marime a ambalajului).
La nivelul agentilor economici grosisti si detailisti se formeaza sortimentul comercial.
Comertul cu amanuntul detine o vasta retea de magazine (specializate, universale, supermarketuri, hipermarket-uri, magazine cu produse de uz curent) care ofera un sortiment de produse ce
trebuie sa fie in acord deplin cu asteptarile, in materie de cumparaturi, ce caracterizeaza piatatinta.
De fapt, sortimentul de produse devine un element-cheie in batalia concurentiala dintre
detailisti care se aseamana intre ei. Detailistul trebuie sa decida asupra largimii (ingust sau larg)
si asupra profunzimii (superficial sau profund) sortimentului pe care il ofera.
O alta dimensiune a sortimentului de marfuri este calitatea bunurilor oferite. Clientul este
interesat de calitatea produselor la fel de mult ca si de gama sortimentala a acestora.
Structura macro- si
microeconomica a
sortimentului
de marfuri
alimentare presupune utilizarea metodologiilor si instrumentelor specifice managementului si
marketingului. Structurarea macroeconomica pe grupe si subgrupe de marfuri alimentare,
determinarea volumului si raportului dintre acestea constituie o problema manageriala, iar
volumul si structura sorto-tipo-dimensionala a sortimentului de marfuri alimentare constituie o
problema de marketing. De altfel, marketingul, managementul si merceologia sunt organic legate
de aparitia, circulatia si realizarea marfii pe piata, indiferent daca aceasta este un produs-entitate
sau o multime omogena de produse lot de marfa (figura 1.2).

Figura 1.2 Confluente ale managementului cu marketingul si merceologia la nivelul produsului/marfii

Decisiva este totusi formarea sortimentului comercial in comertul de detaliu, care prin
retea, structura sortimentala si structura de preturi variabila permite accesul direct al
consumatorilor la marfurile alimentare necesare. In acest cadru, merita relevata experienta
americana, preluata ulterior si de catre unele state europene, de a orienta atat agentii economici
implicati in producerea si comercializarea marfurilor alimentare, cat si consumatorii, in scopul
realizarii unui echilibru in consumul zilnic dintre principalele grupe de alimente furnizoare de
nutrienti esentiali, pentru asigurarea unei hraniri normale[1].[2]
Aceasta prima piramida a fost rezultatul a numeroase cercetari care se inscriau intr-o
politica de promovare a sanatatii, ale carei reguli erau reeditate la fiecare cinci ani de Ministerul
Sanatatii. Forma piramidala a fost aleasa datorita capacitatii sugestive de a ilustra conceptul de
varietate, de moderatie si echilibru alimentar. Principalele obiective ale acestui instrument
pedagogic erau de a sistematiza recomandarile nutritionale intr-o maniera in care fiecare
consumator sa poata opera propria alegere a alimentelor, acoperindu-si necesitatile de macro- si
micronutrienti, de a reduce consumul de lipide, acizi grasi saturati, colesterol, zahar si sare al
populatiei.
Forma piramidei reuneste mai multe modele de alimentatie sanatoasa. Piramida a fost
proiectata pentru a servi in scop educational, atat personalului operational, cat si a publicului
larg, insa ulterior s-a constatat ca ea este utila atat in orientarea agentilor economici implicati in
producerea si comercializarea marfurilor alimentare, cat si a consumatorilor, in scopul realizarii
unui echilibru zilnic intre principalele grupe de alimente furnizoare de nutrienti esentiali pentru
asigurarea unei diete normale.

Importanta piramidei deriva din faptul ca ea are un efect mnemotehnic, si permite nu numai
vizualizarea diferitelor grupe de produse alimentare, dar ofera si informatii utile asupra
proportiilor relative ocupate de aceste grupe pentru atingerea obiectivelor unei alimentatii
sanatoase: alimentele de la baza acestei structuri geometrice sunt cantitativ cel mai bine
reprezentate, cantitatile diminuandu-se odata cu cresterea inaltimii piramidei. Cantitatile
diferitelor alimente sunt exprimate in parti sau unitati nutritionale stabilite pe baza cantitatilor de
nutrienti furnizati si utilizati in calcule pentru diferite modele de bilanturi energetice,
reprezentand un total de la 1800 kcal (7500 kJ) la 3000 kcal (12500 kJ). Pentru a se apropia cat
mai mult de posibilitatile de realizare cotidiana si pentru a tine cont de cultura alimentara, aceste
parti pot fi convertite in portii pentru care sunt propuse echivalente.
Folosirea unei piramide segmentate se constituie intr-o sugestiva modalitate de
exemplificare a ponderii in consumul zilnic a diferitelor grupe de alimente pentru a realiza acest
echilibru si constituie un model de alimentatie sanatoasa.
Figura 1.3 prezinta primul model al piramidei alimentare, aparut in SUA, in anul 1992.
Piramida are patru etaje si aseaza la baza painea, cerealele, orezul, pastele fainoase, iar la varf
zaharul, grasimile si produsele zaharoase, pe acelasi nivel.
Aceasta piramida, devenita clasica, a fost ulterior preluata si de alte tari (Belgia, Elvetia,
Canada), dar si de mari companii producatoare de alimente (Nestl), care au adus unele
modificari ale modelului initial, dezvoltandu-l si adaptandu-l specificului national.
In consecinta, au aparut piramide derivate din piramida U.S.D.A., care sunt, practic,
adaptari (variatiuni) ale actului de nutritie ale anumitor segmente bine delimitate de consumatori,
fara sa aiba anvergura si perspectiva difuzarii pe plan national si international ca piramida
clasica, care valideaza si mentine normele de nutritie F.A.O./O.M.S., ce sunt utilizabile atat din
punct de vedere macroeconomic, cat si microeconomic.
Cercetarile si evaluarile continua, piramida alimentara fiind inca subiect de critici si
controverse ridicate de dificultatea de incadrare a unor alimente mixte (pizza, tarte cu fructe,
sosuri) si leguminoase, absenta unei diferentieri intre alimentele bogate in lipide sau in zaharoza,
dificultatea evaluarii vizuale a portiilor.

Figura. 1.3 Piramida alimentelor (USDA)

Sursa:United States Department of Agriculture (U.S.D.A.) / United States
Department of Health and Human Services

Monitorizarea necesitatilor exprimate pe piata metabolica trebuie sa aiba ecou in oferta de

pe piata economica pentru a se realiza conexarea celor doua tipuri de piete, ca o coordonata a
succesului productiei si comertului cu produse alimentare.