Ministerul Educaiei din Republica Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Chimie i Tehnologie Chimic
Catedra de Chimie Industrial i Ecologic

LUCRU INDIVIDUAL

Chimia medicinala a tetraciclinelor

A elaborat:
Crjan Victoria
Specialitatea TPCM, anul I masterat
A verificat:
Filip Vitalie
Lector.univer

Chiinu 2015

Cuprins
1.

Scurt istoric despre tertacicline

Tetraciclina este un antibiotic folosit pentru tratarea unor afectiuni de tipul acneei si a
infeciilor respiratorii. Apartine unui grup de antibiotice ce include minociclina, oxitetraciclina,
doxiciclina si alte antibiotice inrudite. In general, problemele discutate in acest articol se refera la
tetraciclina si aceste antibiotice. In general tetraciclina se administreaza pe cale orala. Sunt
antibiotice ce se obtin din lichidele de fermentatie ale aceluiasi gen Streptomyces. Au actiune
bacteriostatica, dar in concentratii mari pot fi bactericide. In principiu, sunt active fata de Gram
pozitivi, Gram negativi, spirochete, micoplasme, ricketsii, protozoare, virusuri mari, inclusiv
germeni anaerobi fata de care cloramfenicolul este inactiv. In schimb, tetraciclinele nu sunt
eficace fata de Proteus,Pseudomonas, virusuri mici. Mecanismul de actiune: inhiba sinteza
substantelor proteice si implicit a acizilor nucleici ale microorganismelor. Tetraciclinele se
recomanda in toate starile infectioase nespecifice ca si in numeroase boli infectioase:
salmoneloza, pasteureloza, colibaciloza, gurma, rujet, leptospiroza, vibrioza, ricketsioza,
micoplasmoza, coriza infectioasa, bronhopneumonii, endometrite, afectiuni ale ongloanelor etc.
Calea principala de administrare a tetraciclinelor este cea orala (in hrana, lapte, breuvaj, etc).
Sunt si preparate injectabile intramuscular, subcutanat, intravenos, precum si preparate in
vederea administrarii externe (piele, mucoase). In prezent tetraciclinele au indicatii mai reduse
decat in trecut, dovedindu-se inactive pe Proteus si Pseudomonas. O serie de preparate fiind
scoase din uz (rolitetraciclina), astazi sunt folosite mai ales tetraciclinele semidepozit:
Minociclina si, mai ales Doxiciclina (Vibramicina), oral si parenteral, care permit administrarea
dozelor la 24 de ore (mentinandu-si concentratia terapeutica in serul sanguin pe durata lunga de
timp). Se pot utiliza asociate sau nu cu un aminoglicozid. In comert se poate gasi sub forma de
capsule operculate cu 0,1 g doxiciclina clorhidrat, flacoane injectabile cu 0,1 g doxiciclina baza
pulbere si 0,48 g acid ascorbic, pulbere hidrosolubila, buvabila 10 %.

R 1 R3

R2 R 4

N (CH 3 )2
OH

OH

OH
OH O

CONH 2

Spectrul de actiune
Tetraciclinele formeaza cu metalele( calciu magnezi si fier) complexi sau chelati
monometalici sau bimetalici inactivi .Pe aceasta proprietate se bazeaza proprietatile

antibacteriene ale tetraciclinelor , acestea fixand ionii esentiali de metale din structura
bacteriei.
Tot pe aceasta proprietate se bazeaza si unul din efectele secundare ale
tetraciclinelor .Datorita afinitatii pt. ionii de calciu , acestea se pot depune pe oasele in
curs de formare la copii si pe dintii acestora , sub forma de complex tetraciclina-calciu
ortofosfat. Depozitele fixate pe dinti determina colorarea lor in galben, coloratie care se
intensifica in timp, in urma unor procese fotochimice.
R

HO

CH3

CH3

CH3

OH

HO

Me

CH3

OH

NH2

CH3

CH3

OH
C

OH

O
Me

Chelat monometalic

OH
C

NH2

Me

Chelat bimetalic

Tetraciclinele au un spectru foarte larg de actiune , fiind antibioticele cele mai

utilizate.Sunt active asupra unei mari categorii de bacterii gram-pozitive si gram-negative ,
spirochete , micoplasme , ricketsii si chlamidii precum si asupra virusurilor mari.

Mecanismul de actiune

consta in blocarea sintezei proteinelor bacteriene.Este

interesant faptul ca tetraciclina poate inhiba sinteza de protein si in celula de mamifer,dar aceasta
poseda un mecanism active de indepartare a antibioticului din celula,similar cu cel intilnit la
bacteriile rezistente la acest antibiotic.

Mecanismul de rezisten
Tetraciclinele inhib dezvoltarea bacterian prin legarea de subunitile 30S ale
ribozomilor,(secvena 16S), mpiedicnd astfel legarea aminoacil-ARNt de complexul ARNmribozom. Celulele bacteriene devin rezistente la aciunea tetraciclinelor prin 3 mecanisme:

Enzimatic- modificarea enzimatic a nucleului tetraciclinelor(printr-o reactie de

acetilare)

Eflux- mecanism de aprare a organismului, care respinge substanele toxice

sau antibioticele. O gen codeaz o protein care activeaz pompa de tetraciclin

Protecie ribozomal. O gen activeaz o protein, care poate avea diverse efecte

n funcie de gen:

blocarea legrii tetraciclinei de ribozomi

legarea de ribozomi, concomitent cu deformarea steric ceea ce permite legarea de

legarea de ribozomi concomitent cu deslocuirea tetraciclinei.

ARNt

Indicatii terapeutice
Tetraciclina are un spectru larg de actiune. Prezinta efect intens pe coci gram-pozitiv
(streptococ hemolitic, stafilococ auriu, pneumococ), bacili gram-negativ (B pertusis), rickettsii,
virusuri mari si efect bun fata de coci gram-pozitiv (streptococ viridans, enterococ), coci gramnegativ (meningococ, gonococ), bacili gram-negativ (coli, dizenteric, brucela, H. influenzae,
proteus), B. tetanic, spirochete (Treponema palidum, Leptospira), virusuri (pneumonia atipica),
protozoare (trichomonas, amoebe), Chlamydia trachomatis.
Tetraciclina este indicata in:
pneumonie cu pneumococ, streptococ, stafilococ, H.influenzae, Klebsiella
faringite, amigdalite, sinuzite, bronsite
infectii urinare, pielonefrite, cistite, uretrite
infectii ale tesuturilor moi, impetigo, furunculoza, abcese, plagi traumatice sau
postoperatorii infectate
infectii oftalmice si digestive
infectii produse de Mycoplasma, Chlamydia, prostatita, anexita, gonoree, sifilis
tifosul murin si cel exantematic, febra Q, limfogranulomatoza benigna, psitacoza,
tularemie, bruceloza, endocardita bacteriana subacuta
acnee.
Tetraciclina a fost recomandata in diagnosticul neoplasmului, datorita capacitatii de a se
acumula in celulele maligne si a prezenta fluorescenta galben-aurie in lumina ultravioleta. In
neoplasm gastric se administreaza tetraciclina mai multe zile, se efectueaza apoi spalatura
gastrica si se cerceteaza sedimentul acesteia. Metoda este aplicabila si pentru plamn (sediment
din lichidul pleural), pancreas (sediment din lichidul ascitic), aparat excretor (sediment urinar).

Doze si mod de administrare

Tetraciclina se administreaza pe cale orala, doza obisnuita la adult fiind 1-2 g pe zi,
fractionat la intervale de 6-8 ore. Durata tratamentului este de 1-3 saptamni, in functie de
indicatie. In acnee se administreaza 250-500 mg/zi, timp de cteva luni. Posologia si durata
tratamentului cu Tetraciclina 250 mg se stabileste, obligatoriu, de medic, avnd in vedere
sensibilitatea agentului etiologic si severitatea infectiei, iar dozele se vor ajusta in functie de
raspunsul clinic. Adulti: oral, 1-2 g tetraciclina pe zi, in 4 prize egale, la 6 ore. In gonococie
urogenitala, la bolnavi cu alergie la penicilina, 2g tetraciclina/zi, in 4 prize orale, timp de 5 zile.
In infectii genitale cu Chlamydia trachomatis 500 mg de 4 ori/zi, durata tratamentului fiind de
cel putin 7 zile. Copii peste 8 ani: 25-50 mg tetraciclina/kg/zi, in 4 prize egale, la 6 ore.

Particularitile farmacocinetice ale tetraciclinelor

Tetraciclinele sunt antibiotice bacteriostatice cu spectru larg. Folosirea lor este
actualmente limitata din cauza frecventei relativ mari a tulpinelor bacteriene rezistente la
tetracicline.
Teraciclinele sunt antibiotice produse de diferiti Srteptomices. Ele cuprind in structura un
nucleu policiclic naftacencarboxamidic. Au actiune bacteriostatica fata de un numar mare de
microorganisme patogene. Primele antibiotice din aceasta grupa -clortetraciclina, oxitetraciclina,
tetraciclina demeclociclina - le-au urmat tetraciclinele din a doua generatie - doxiciclina si
minociclina care prezinta unele avantaje terapeutice.
Tetraciclinele sunt pulberi cristaline, de culoare galbena, inodore, cu gust amar, sensibile
la lumina si caldura. In conditii corespunzatoare, se mentin nealterate 4-5 ani. Tetraciclinele nu
sunt influentate de sucurile digestive si flora intestinala. Cea mai stabila si rezistenta dintre
medicamentele acestui grup este tetraciclina propriu-zisa. Tetraciclinele in general sunt instabile
in prezenta ionilor metalelor grele. Intre structura chimica si efectul farmacodinamic exista o
stransa legatura. S-a demonstrar ca actiunea antibacteriana este in directa corelatie cu gruparile
fenol-oxo a partii infgerioare a celor patru cicluri. Modificarea acestot grupuri duce la disparitia
efectelor. Acest fapt a fost explicat prin rolul chelator al acestor grupari.
Tetraciclinele au actiune aproape exclusic bacteriostatica actionand prin chelarea
cationilor metalelor bivalente, cu inhibitia ulterioara a unoe sisteme enzimatice bacteriene. La
nivelul ribozomilor bacterieni este inhibata selectiv legatura dintre aminoacizi si ARN avand
drept consecinta blocarea sintezei proteice.

Farmacocinetica
Administrata per os, absorbtia este partiala, o cantitate din medicament ramanand si la
nivelul intestinului. Absorbtia este diminuata de lactate si substante care contin calciu. Absorbtia
digestiva a tetraciclinelor este in general buna desi incompleta. Totusi, realizeaza concentratii
sanguine eficiente. Cresterea dozelor de tetracicline, nu este urmata de o crestere proportionala a
absorbtiei in sange, in schimb cresc concentratiile intestinale. Absorbtia tetraciclinelor este
influentata de prezenta ionilor mecanici in lumenul intestinal. Absorbtia lor este scazuta in caz de
hipoaciditate gastrica si in prezenta alimentelor, mai ales a produselor lactate si a substantelor ce
contin cationi bivalenti si trivalenti cu care formeaza chelati neabsorbabili.
Administrarea concomitenta de tetracicline cu substante absorbante, rasini schimbatoare
de ioni sau aubstante bogate in calciu, fier, bismut ( carbonat bazic de bismut ), aluminiu
( hidroxid de aluminiu), inclusiv calciu din lapte duce la formarea unor complexe greu

absorbabile. In schimb, administrarea de acid citric, metafosfat de sodiu, sorbitol, manitol,

glucozamina, prin competitie cu tetraciclinele pentru ionii bivalenti, cresc procentul de
tetracicline absorbite.
Absorbtia rectala a tetraciclinelor este redusa. Injectarea pe cale i.v.realizeaza rapid
concentratii inalte. Nu se aplica pe seroase si nu se administreaza sub forma de aerosoli, fiind
iritante. Sunt bine suportate in aplicatii pe tegumente, cea mai putin sensibilizanta fiind
clortetraciclina.
Ajunse in sange tetraciclinele formeaza in procente variabile ( 40 - 80 % ), complexe cu
proteinele plasmatice. Concentratia sanghina dupa administrarea orala este in functie de
substanta, a dozei egale prezentand ordinea descrescanda: tetraciclina > oxitetraciclina >
clortetraciclina. Dintre preparatele de semisinteza dimetilclortetraciclina are un timp de
injumatatire 44 % mai lung decat al tetraciclinei, nivelul sanguin este ridicat si efectul
bacteriostatic se mentine cel putin 48 ore. Difuziunea tetraciclinelor este buna si rapida insa
inegala la nivelul tesuturilor. Im bila se constata o concentartie de 10 ori mai mare dacat nivelul
sanguin. O parte din substanta activa ajunsa in bila este resorbita intestinal - circuit
enterohepatoc -, fapt ce contribuie la mentinerea pentru o perioada mai lunaga de timp a unor
nivele plasmatice crescute. In bila concentratiile ajung la valori de 5 - 30 ori mai mari ca in
plasma ( atunci cand caile biliare sunt libere ).
In LCR tetraciclina realizeaza concentratii de 10 -10 % din nivelul sanguin, iar oxi si
clortetraciclina numai 5-10 % din acest nivel. Deci concentratiile in LCR sunt mici, ineficace
cand administrarea se face oral.
Tetraciclinele strabat bariera placentara, realizand concentratii de circa 70 % in sangele
fetal, fata de concentratia din sangele matern. Difuzeaza si in lapte. Tetraciclinele patrund nu
numai in spatiile intercelulare, dar si intracelular. O difuziune particulara a tetraciclinelor se
observa la nivelul oaselor si dintilor determinand coloratia galben - cafeniu a primei dentitii
( cand sunt administrate in ultimul trimestru al sarcinii, perioada neonatala si chiar in primii 2 ani
de viata ). Concentratii active se gasesc dupa 96 ore de la administrare, prezenta lor putand fi
depistata si dupa circa 4 luni.
Metabolizarea tetraciclinelor in organism este diferita, in raport cu substanta. In timp ce
oxitetraciclina se transforma numai 20 %, tetraciclina se metabolizeaza in proportie mai mare.
Tetraciclinele din generatia a II-a realizeaza concentratii mari in organele genitale masculine si
feminine, ,in plamani, bila, sputa si saliva, iar minociclina difuzeaza bine in LCR si lacrimi, fapt
ce-i permite iradicarea stratusului de purtator cronic de meningococ.
Eliminarea tetraciclinelor se face pe diferite cai. Viteza de eliminare depinde de natura
substantei. Tetraciclina se elimina in proportie de 40 % prin scaun, sub forma activa, motiv

pentru care poate provoca frecvent fenomene de disbacterioza intestinala ceea ce explica
influentarea marcata a florei intestinale. Eliminarea renala prin filtrare glomerurala, intereseaza
aproximativ 60 % din forma activa. Insuficienta renala determina acumularea si creste toxicitatea
tetraciclinelor. Prin urina urina se elimina astfel aproximativ 90 % din cantitatea administrata.
Doxicilina face exceptie eliminandu-se prin colon de aceea influenteaza mai putin flora
intestinala si nu se acumuleaza in insuficienta hepatica si renala. Eliminarea astfel a doxicilinei
reprezinta un avantaj din punct de vedere a reactiilor adverse digestive si al faptului ca epurarea
nu este practic influentata de stare functionala a ficatului si rinichilor.
Eliminarea tetraciclinelor se face prin bila unde antibioticul atinge concentratii de 10 ori
mai mare decat in sange si prin urina unde se realizeaza o concentratie de 5 ori mai mare decat
cea sanguina.
Tetraciclinele se administreaza obisnuit pe cale orala mai rar parenteral. Aplicarea locala
trebuie evitata ( cu exceptia formelor oftalmice ), din cauza potentialului mare de sensibilizare.
Introducerea intrarahidiana nu este recomandabila, deoarece solutiile injectabile sunt iritante.
Antibioticul se recomanda a fi administrat cu o ora sau doua dupa masa. Bolnavul are voie sa
manance lapte, iaurt si branza de vaci doar dupa a II-a sau a III-a ora dupa tetraciclina. Absorbtia
este favorizata de ingerarea unui mililitru de lichid pentru fiecare miligram de tetraciclina.
Spectrul de actiune al tetraciclinelor este larg. Actioneaza asupra unor coci gram pozitivi:
streptococ beta-hemolitic, stafilococ aureu, pneumococ, enterococ, asupra unor coci gram
negativi: gonococ, meningococ, ( mai ales tetraciclina ), impotriva unor bacili gram negativi:
colii.
Tetraciclinele sunt active fata de rickettsii, spirochete, leptospire si in masura mai redusa
pe amoebe . Tetraciclinele au efecte reduse pe bacilul tific si sunt lipsite de actiune pe bacilul
coc, fungi, levuri. Parte dintre tulpini sunt rezistente la tetraciclina si celelalte antibiotice
apartinand primei generatii, dar rezistenta fata de doxiciclina si minociclina este rara.Enterococul
este rezistent la concentratiile realizate de dozele terapeutice. Gonococul si meningococul sunt
afectati la concentratiii mici. Unii bacili gram pozitivi B. antharcis, Listeria- sunt sensibili. De
asemenea Brucella, Vibrio choleare, Yesinia, Francisella tularensis sunt in general sensibile.
Mare parte din tulpinele de E. coli, Klebsiella, Enterobacter, H. influenzae si Proteus indol pozitiv sunt reziztente, ca si majoritatea tulpinelor dee Pr. vulgaris si Ps. aeruginoasa. Rikettsiile,
spirochetele, microplasmele si chlamidiile sunt inhibate la concentratii mici. Legionella este
inhibata indeosebi de tetraciclinele din a doua generatie.
Tetraciclinele traverseaza prin difuziune membrana externa a bacililor gram negativi si
sunt transportate activ prin membrana citoplasmatica a celulelor microbiene, acumulandu-se
intracelular. Mecanismul de actiune este bacteriostatic si se datoreste legarii specifice de

subunitatile ribozomiale 30S, cu blocarea consecutiva a legarii aminoacil- ARNt de complexul

ARNm - ribozomi. este impedicata sinteza proteinelor bacteriene.
Tetraciclinele sunt mai active in timpul metabolismului microbian intens din faza de
diviziune. La baza mecanismului s-a crezut la inceput ca sta exclusiv mecanismul chelator
asupra unor ioni metalici esentiali. Cercetari ulterioare au aratat ca inhibitia sintezei proteice care
reprezinta principalul mecanism de actiune are loc in faza transferului amioacizilor de pe
aminoacil-ARNt in vederea legarii lor in polipeptide dupa secventa dictata de ARNm de pe
ribozomi.
Avand in vedere ca tetraciclinele impiedica bacteriile de a ajunge in faza de diviziune
logaritmica, nu trebuie administrate inaintea penicilinei care actioneaza tocmai in aceasta faza.
Pentru a evita eventualul antagonism intre penicilina si tetraciclina, cand este necesara asocierea
lor, tetraciclinele se vor administra dupa penicilina, si nici intr-un caz concomitent cu acestea .
Tetraciclinele pot avea efecte sinergice cu streptomicina, cloranfenicolul, sulfamidele,
nitrofuranii. Asocierea novobiocinei cu penicilina sau streptomicina sau tetraciclina este activa
fata de unele tulpini de stafilococ si avand ca rezultat inrarzierea instalarii rezistentei.
Cinetica antibioticelor poate fi influentata de unele asocieri. Astfel, Brodskii ( 1969 ) a
aratat ca, la sobolan, heparina ( 200u / kilocorp i.v. ) mareste absorbtia clortetraciclinei
( 50000u / kilocorp i.p.), in primele 15 minute si patrunderea acesteia in tesuturi. In urmatoarele
30 60 minute concentratia clortetraciclinei descreste in sange, inima, plamani, ficat, rinichi,
splina si muschi. Excretia urinara a clortetraciclinei creste in primele 30 minute dupa heparina,
apoi scade.
Reziztenta microbiana la tetracicline se instaleaza treptat mai ales dupa tratamente
repetate prelungite. Aceasta rezistenta se datoreaza expunerii la antibiotic si este mediata
plasmidic.
Rezistenta bacteriana este importanta indeosebi pentru tetraciclinele din prima generatie .
Se datoreste deficiemtei sistemului transportor avtiv sau micsorarii permeabilitatii membranare,
ceea ce face ca antibioticul sa nu realizeze concentratii active in celulele bacteriene. Plasmidele
pot fi si purtatoare ale unor gene responsabile de rezistenta la alte antibiotice aminoglicozide,
cloramfenicol, sulfamide. Plasmidele pot fi transmise la alti germeni, prin traducere sau
conjugare.
In momentul de fata o serie de tulpini, odinioara tetraciclino-sensibile, au devenit
rezistente ceea ce a facut ca atat indicatiile cat si eficienta lor clinica sa fie considerate limitate,
locul lor fiind luat de tetraciclinele de semisinteza sau alte antibiotice, mai ales penicilinele cu
spectru larg de actiune.

Tetraciclinele sunt actualmente rareori folosite ca antibiotice de prima alegere, din cauza
frecventei mari a rezistentei bacteriene si a fenomenelor nedorite legate de spectrul foarte larg de
actiune. Indicatiile terapeutice sunt : infectii cu germeni sensibili la tetracicline. Sunt utile in
infectii cu chamydia, lichetii, in boli produse de microplasme. Se mai indica in bruceloza, ,frbra
recurenta, holera, infectii urinare, in bronsite cronice, in prostatire, in infectii cu germeni
anaerobi sensibili. Pot fi utilizate cu succes in tratamentul diferitelor forme de
acnee.Deasemenea pot fi utile in sifilis, actinomicoza, antrax, dizenterie, angia Vincent, infectiile
cu Listeria , pneomonia pneumococica. Sunt mentionate utilizari ale tetraciclinelor si in boli
produse de spirochete, unele conjunctivite, sinuzite, otite, mastoidite, osteomelite. Conform
antibioigramei mai pot fi administrate in endocardite bacteriene.
In stadiul actual, la indicatiile tetraciclinelor trebuie sa se tina cont de faptul ca au devenit
rezistente 70 % din salmonelle, 30 % din shigelle, 30 40 % din colibacili, multe din tulpinele
de stafilococi chiar la concentratii mari.

Efecte secundare si adverse

Cele mai intilnite efecte secundare si adverse ale tetraciclinelor sunt: Iritatia
gastrointestinala , diareea, dismiceolisme intestinale, greturi, voma, dureri abdominale, senzatie
de arsura la defecatie, pirozisul in cazul administrarii orale.
Au fost semnalate cateva cazuri de ulcere esofagiene asociate cu pancreatita, de aceea
tetraciclinele sunt contraindicate in boala ulceroasa, colita ulceroasa, predispozitii la micoze.
Alteratiile mucoaselor se datoresc atat intolerantei fata de tetraciclina cat si infectiei cu
candida albicans. Dintre acestea citam: limba de antibiotice neteda si atrofica , limba neagra,
piloasa, cheilita, anorectita si vulvita. Acestea apar deobicei la cateva zile dupa debutul
tratamentului sau la sfarsitul lui.
Se pot dezvolta infectii enterice cu Candida, foarte rar enterocolita pseudomembranoasa.
Fenomenele de dizbacterioza intestinala sunt mai frecvente pentru tetraciclinele din prima
generatie. Hepatotoxicitatea este favorizata de insuficienta renala, malnutritie, sarcina,
coexistenta altor boli hepatice. La femeile insarcinate se dezvolta ocazional fenomene de
insuficienta hepato-renala, cu icter, acidoza, retentie azotata si soc.
La bolnavii cu insuficienta renala tetraciclinele sunt contraindicate ( cu exceptia
doxiciclinei ) deoarece se acumuleaza, provocand fenomene toxice, inclusiv afectarea toxica a
rinichiului, cu degenerescenta grasa a celulelor tubula. Tetraciclinele cres azotil neproteic din
sange si eliminarea azotului urinar datorita inhibarii sintezei proteice, cresc eliminarile de sodiu
si apa.

Datorita afinitatii pentru tesuturile pe cale de calcifiere, se depun in schelet sub forma de
ortofosfat tetraciclino calcic, care poate fi recunoscut prin fluorescenta pe care o da in
ultraviolet. Intrucat traverseaza bariera placentara se depun pe mugurele dentar la fat, ceea ce
duce ulterior la coloratia in galben a dentinei sau chiar absenyta emailului dentar. Coloratia se
constata si la unghii si par de aceea se va evita administrarea tetraciclinelor in a doua parte a
sarcinii. Pentru acelasi motiv nu se recomanda la copii, la acestia putand inhiba cresterea. La
sugari poate creste presiunea lichidului cefalorahidian, cu bombarea frontalelor ( fenomen
reversibil la oprirea tratamentului ).
Preparatele de tetraciclina invechita provoaca uneori o tubulopatie proximala de tip
sindrom, Fanconic, cu albuminurie, glicozurie, proteinurie, acidoza, greturi si varsaturi. Bolnavii
tratati cu tetraciclina pot prezenta reactii fototoxice insotite uneori de febra mare. Acestea su fost
semnalate mai frecvent de demecociclina si doxicilina.
Tetraciclinele produc rar fenomene de sensibilizare alergica: totusi pot apare eruptii
cutanate, febra. Dupa administrarea i.v. de clortetraciclina, apar iritatii endovenoase cu flebite si
tromboze. Minociclina are o toxicitate vestibulara crescuta, prin acumularea in epiteliu nervos
vestibular, putand provoca frecvent tulburari vestibulare reversibile. La adult poate determina
fenomene benigne de hipertensiune intracraniana. Tratamentul nu trebuie sa dureze mai mult de
5 7 zile. Pentru a evita micozele se administreaza preventiv nistadin.
Tetraciclina poate produce tulburari hepatice daca se administreaza i.v., repede si mai ales
la persoane cu afectare hepatice in antecedente. Cunoscand aceste aspecte tetraciclina nu se
asociaza cu medicamente care pot leza ficatul: sulfamide, tranchilizante, cincofen, fenil
butazona, cloranfenicol, eritromicina.
Tetraciclinele sunt slab curarizante si numai la doze foarte mari. Doza zilnica de
tetraciclina si oxitetraciclina este de 1 2 g la 12 ore pe os, ( la adult ).
Tetraciclina are un spectru larg de aciune. Prezint efect intens de coci gram-pozitiv
(streptococ hemolitic, stafilococ auriu, pneumococ), bacili gram-negativ(B pertusis), rickettsii,
virusuri mari i efect bun fa de coci gram-pozitiv(streptococ viridans, enterococ), coci gramnegativ (meningococ, gonococ), bacilii gram-negativ(coli, dizenteric, brucela, H. Influenzae,
proteus), B. Tetanic, spirochete(Treponema palidum, Leptospira), virusuri(pneumonia atipica),
protozoare(trichomonas, amoebe) Chlamydia, trachomatis.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la tetracicline sau la oricare dintre excipientii produsului;
Copii sub 8 ani, mai ales la nou-nascuti si sugari;
Sarcina si alaptare (mai ales in a doua jumatate a sarcinii) si mame care alapteaza;

 Insuficienta renala: risc mare de acumulare si de afectare toxica a rinichilor si a

ficatului;
Miastenia gravis.

Supradozaj:
In caz de supradozaj exista risc de hepatotoxicitate prin inducerea degenerescentei grase
a ficatului.Se va transporta pacientul la cel mai apropiat spital.

Precautii
Se acumuleaza in tesuturile calcificate unde se formeaza chelati de tetraciclina cu
ortofosfatul de calciu. Se poate produce colorarea in brun a dintilor cu hipoplazia smaltului
dentar, fenomene care afecteaza dentitia de lapte cnd tetraciclina se administreaza in a doua
jumatate a sarcinii si in primele 6 luni de viata ale copilului si dentitia permanenta, cnd se
administreaza la copii pna la 8 ani. Depunerea in oase poate provoca inhibarea cresterii copiilor,
ireversibila pentru tratamentul indelungat cu doze mari. Poate aparea hipertensiune intracraniana
benigna (la doze de tetraciclina de 200-1000 mg/zi), mai ales la tineri. Efectul pare favorizat de
vitamina A. Cefaleea poate disparea repede dupa oprirea administrarii, dar edemul papilar poate
persista cteva luni.

Interactiuni
Asocieri contraindicate:
- cu toate retinoidele: risc de hipertensiune intracraniana;
- asocierea cu penicilinele este contraindicata, din cauza antagonizarii actiunii bactericide
a acestora, prin impiedicarea inmultirii germenilor microbieni de catre tetraciclina.
Asocieri care necesita precautii la administrare:
- anticoagulante orale: cresterea efectului anticoagulantelor orale cu risc de hemoragie.
Se controleaza frecvent timpul de protrombina. Se adapteaza eventual dozele
anticoagulantului oral in timpul tratamentului cu tetraciclina si apoi se intrerupe ajustarea.
- saruri de fier administrate oral: se formeaza complecsi care diminua absorbtia digestiva
a tetraciclinei.
- saruri, oxizi, hidroxizi de magneziu, de aluminiu si de calciu (topice gastro-intestinale):
diminua absorbtia digestiva a tetraciclinei. Se vor administra topicele gastro-intestinale la
interval de 2 ore dupa administrarea tetraciclinei.
- antiacide orale: diminua absorbtia digestiva a tetraciclinei. Se vor administra antiacidele
orale la interval de 2 ore dupa administrarea tetraciclinei.
- digoxina, litiu (toxicitate), fenformina (acidoza lactica)
- contraceptive orale: tetraciclinele scad efectul contraceptivelor orale
- barbiturice, hipoglicemiante orale, corticosteroizi, insulina, curarizante, fenitoina

Interactiuni cu analize de laborator:

- poate da rezultate fals pozitive la dozarea glucozei urinare (metoda Benedict si
Clinitest)
- poate produce in urina o fluorescenta care interfera cu dozarea catecolaminelor urinare
(metoda Hingerty)
Interactiuni cu alimente: produsele lactate reduc considerabil absorbtia tetraciclinei
Atentionari speciale: Este necesara prudenta la administrare la hepatici si in caz de
malnutritie.
- Utilizarea tetraciclinei poate antrena aparitia acidozei tubulare renale, rapid reversibila
la intreruperea tratamentului.
- Din cauza riscului de fotosensibilizare, este indicata evitarea expunerii directe la soare
si la ultraviolete in timpul tratamentului, care va fi intrerupt in cazul aparitiei manifestarilor
cutanate de tip eritem.

Atentionari speciale
Sarcina si alaptarea:
Tetraciclina traverseaza bariera feto-placentara si se excreta in laptele matern. Este
contraindicata administrarea tetraciclinei la gravide datorita riscului foarte crescut de aparitie a
coloratiei in brun a dintilor cu hipoplazia smaltului dentar la copil, fenomene care afecteaza
dentitia de lapte, si poate determina inhibitia cresterii scheletului osos la fat.
Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje:
Nu are efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Toxicitatea tetraciclinelor
Toxicitatea teraciclinelor este relativ redus. n cazul administrrii pe perioade
ndelungate pot aprea efecte digestive (anorexie, grea, vom). La nivel hepatic determin
efecte toxice cu evoluie mortal(nu se administreaz la bolnavii cu insuficien hepatic). La
nivel renal determin afectarea toxic. Se acumuleaz n oase i dini, determinnd astfel
afectarea smalului dentar, a pigmentaiei dentare(nu se administreaz la gravide n a 2-a
jumtate a sarcinii, la copii sugari i mai mici de 8 ani). La nivel SNC produc (mai ales
minociclina) aa numitul sindromPseudotumor celebri(sindrom fals de hipertensiune
cranian).