NUTRITIE CURS 1

Nutritia este definita de dictionare ca fiind o serie de procese prin care organismele
consuma si asimileaza hrana in vederea mentinerii vietii si dezvoltarii tesuturilor. Ca
disciplina, insa, nutritia se ocupa cu:
Cunoasterea surselor de hrana ale animalelor
Cunoasterea compozitiei acestora
Cunoasterea gradului de digestie si de asimilare a surselor de hrana in organism
Cunoasterea valorilor nutritive ale nutreturilor
Cunoasterea necesarului animalelor
Alimentatia este latura pragmatica a nutritiei, cu ce tipuri de nutreturi se hranesc
animalele, cu ce cantitati, in ce combinatii, sub ce forma de administrare.
NUTRITIA SI ALIMENTATIA
Alaturi de genetica,la granita dintre cele doua discipline a aparut una noua,
nutrigenomica au stat la baza obtinerii unor performante productive din ce in ce mai mari de
la animale.
In zilele noastre, se obtin pui de gaina care la 6 saptamani au peste 2kg, asta
insemnand cca 50g spor mediu zilnic pe intraga perioada de crestere si cca 100g spor mediu
zilnic la sfarsitul cresterii. Porci care la 5 luni au cca 100kg, asta insemnand cca 700g spor
mediu zilnic pe intraga perioada de ingrasare si cca 1000g spor mediu zilnic la sfarsitul
ingrasarii. Productii de lapte obtinute de la vaci de 9-10000kg/an (record mondial 29000kg
lapte/an), asta insemnand o productie medie zilnica intr-un an de 80kg lapte/zi, iar in varf de
lactatie 100kg lapte/zi.
Principalul scop al nutritiei si alimentatiei a fost si este acela de a obtine performante
productive cat mai mari de la animale.
In ultimul timp, insa, acestui scop principal i s-au alaturat si altele ca:
Asigurarea bunastarii animalelor
Protectia mediului inconjurator
Controlul calitatii si securitatii produselor animaliere
In legatura cu securitatea produselor animaliere, in ultimii 10-15 ani, tarile din UE s-au
confruntat cu cateva crize majore precum:
BSE - boala vacii nebune
Contaminarea cu DIOXINA
AGP folosirea antibioticelor ca promotor de crestere
GMO folosirea organismelor modificate genetic
BSE (encefalo patia spongiforma bovina) a condus in final la interzicerea folosirii in
hrana animalelor a fainii de carne si de oase provenita de la resturile de abator ale animalelor
terestre. Boala afecteaza sistemul nervos central al bovinelor. Oamenii care au consumat
produse de risc provenite de la bovine, precum creier, maduva spinarii, s-au imbolnavit, au
fost si cateva decese.
DIOXINA este un poluant si o otrava foarte puternica. Se acumuleaza in lapte si in carne.
Oamenii care au consumat produse animaliere contaminate cu dioxina au acuzat tulburari
hormonale, scaderea imunitatii sau aparitia cancerului.
AGP au avut o perioada de succes de cca 40 de ani, incapand cu anul 1950. In 1986,
Suedia a interzis primele antibiotice folosite ca promotor de crestere la animale. Au urmat
1

alte interziceri, inclusiv la nivelul Comisiei Europene. Ultimul antibiotic ca promotor de

crestere care s-a folosit in UE a fost avilamicina, pana in 2013.
GMO sunt privite cu circumspectie de majoritatea europenilor, cu toate ca studii serioase
au demonstrat ca acestea nu au efecte nefavorabile asupra sanatatii animalelor, a oamenilor, a
mediului. Zilele trecute, Comisia UE a permis folosirea in UE a unui soi de porumb modificat
genetic, lucru greu de anticipat cu cativa ani in urma.
SCURT ISTORIC SI PERSPECTIVELE NUTRITIEI SI ALIMENTATIEI
Lavoisier, care a trait in a a2a jumatate a sec 18, este considerat parintele nutritiei. El a
fost capabil sa arate in acea perioada faptul ca respiratia este un proces de combustie si ca
productia de caldura degajata de un corp uman sau animal este strans legata de consumul de
oxigen. A murit in 1794 ghilotinat de revolutionarii francezi.
In a doua jumatate a sec 19, prin scoala germana se fac primele analize ale
nutreturilor, mai precis determinarea continutului in proteina, in grasime, in glucide.
In 1907, O. Kellner a propus prima unitate de masura a valorii nutritive energetice a
nutreturilor. Unitatea in cauza se numeste echivalentul amidon (EA), care a fost folosita in
intreaga lume pana prin anii 70 ai sec trecut.
In 1913 a fost identificata prima vitamina: vitamina A, de catre un polonez.
In jurul anului 1930 au fost identificati primii acizi din nutreturi. Autorul W. Rose,
laureat al premiului nobel pt aceasta descoperire.
In jurul anului 1950 s-a folosit pt pima data un antibiotic ca promotor de crestere, un
preparat de baza de streptomicina. Catre 1980 s-au produs primii amino acizi de sinteza si
primele enzime sintetice. In zilele de azi modificarile in domeniul nutritiei si alimentatiei sunt
profunde. S-au cautat si se vor cauta noi solutii de hranire ale animalelor cat mai naturiste.
Pentru a raspunde Revolutiei Verzi (Green Revolution), o tema importanta pe agenda publica,
rintre ultimele surse de hrana incluse in alimentatia animalelor sunt de amintit: prebiotice,
pobiotice, drojdiile, substantele acidifiate, plantele medicinale, mineralele chelatate( minerale
in forma organica).
Prebioticele sunt subtsante inerte dpdv digestiv, adica nedigerabile, care stimuleaza in
organism dezvoltarea microflorei favorabile.
Probioticele sunt culturi de microorganisme vii (DFM) in special bacterii, care ajunse
in organism stimuleaza procesele de digestie.
METODE DE ANALIZA A COMPONENTELOR NUTRETURILOR
1. Metoda Weende
A fost dezvoltata in Germania sec 19 de Henneberg si Stohmann. Conform acestei
metode, scheme de analiza, nutreturile au 6 componente:
- Apa sau umiditate(U)
- CenB (cenusa bruta) totalitatea elementelor minerale dintr-un nutret: minerale
esentiale si minerale neesentiale(Hg, As, Pb). Mineralele esentiale sunt
macrominerale(Ca, P, Na, Cl, K) si microminerale (Fe, Cu, Zn, Se, I).
- PB (proteina bruta): amino acizi(AA), peptide, acizi nucleici, amide, etc.
- GB (grasimea bruta): agizi grasi, glicerol, steride, ceride
- CB (celuloza bruta): celuloza pura(CP), helmi-celuloza(H-C), lignina(L)
- SEN (substantele extractive neazotate): amidonul (A), glucidele simple (GP), acizi
organici, fenoli, etc
2

Aceasta metoda evident imbunatatita mai este folosita inca in intreaga lume.
2. Metoda Van Soest
Catre sfarsitul sec 20, aceasta metoda a fost din ce in ce mai criticata, mai ales pentru
imprecizia determinarii celulozei brute si a substantelor extractive neazotate. In acest contest
a aparut o noua metoda de analiza: metoda detergentilor. Conform acestei metode un nutret
are doua componente:
- Continut celular
- Pereti celulari
Continutul celular solubil in detergent neutru (SDN) are ca si componente proteinele,
grasimile, amidonul, glucidele simple, etc. Peretii celulari solubili in detergent acid(SDA)
intr-o prima faza si in acid sulfuric (H2SO4) in a doua faza, au ca principale subcomponente
celuloza pura, hemiceluloza si lignina.
In urma efectuarii acestei metode rezulta 3 determinari:
NDF=neutral detergent fiber
ADF=acid detergent fiber
ADL=acid detergent lignin
Pentru determinarea in special a componentelor cu pondere mica in nutreturi se
folosesc alte metode in afara celor 2 mentionate, precum: metode cromatografice (bazate pe
absorbtia atomica), metoda NIR(near infrared reflectance), metoda NMR/RMN(nuclear
magnetic resonance). Aceste 2 ultime metode se bazeaza pe legi imprumutate din fizica:
black-box. Celelalte metode enuntate presupun folosirea reactivilor chimici: wet
chemistry.
CONTINUTUL NUTRETURILOR SI AL CORPULUI ANIMAL IN APA
Apa este principalul constituent al majoritatii nutreturilor si al corpului animal. In
organism ea are roluri complexe si bine definite, precum:
Mentinerea tensiunii superficiale
Intervine in transportul si absorbtia elementelor nutritive
Intervine in unele reactii chimice (hidroliza)
Are rol in termo-reglare
Are rol de solvent (cazul vitaminelor hidrosolubile)
Are rol de protectie (cazul lichidului cefalo-rahidian)
Are rol de unguent (cazul lichidului sinovial)
Cunoasterea continutului in apa al nutreturilor este importanta pentru ca: cu cat un
nutret are mai multa apa, cu atat el are un continut mai scazut in substante nutritive.
Continutul nutreturilor in apa este foarte variabil. Sunt unele nutreturi care au peste
90% apa (dovlecii, castravetii, unele subproduse industriale proaspete, pepenii. Nutreturile
verzi au in medie 70-80% apa. Silozurile au 55-75% apa. Fanurile au 15-16% apa. Semintele
plantelor au 13-14% apa. Nutreturile combinate(NC) au 10-12% apa. Continutul cel mai
scazut in apa il au sarurile minerale 1-2%.
In regnul vegetal apa se gaseste sub urmatoarele forme:
- Apa de vegetatie este apa din sucul celular (80-90% din apa totala din
plante); ea confera suculenta nutreturilor, un grad ridicat de ingestibilitate si
digestibilitate; are efecte dietetice.
- Apa de constitutie este apa legata, structurata chimic din plante.
3

- Apa de higroscopicitate apa absorbita de nutreturi din atmosfera.

Corpul animal are un continut mediu in apa de 60-70%, insa limitele sunt mai largi: de
la 45-50% la animalele adulte si grase si 75-80% la nou-nascuti. Prin urmare, varsta si stadiul
de ingrasare sunt principalii factori care influenteaza continutul in apa al corpului animal. Lor
li se poate adauga felul tesuturilor. Tesutul gras (TG) are 1-5% apa, tesutul osos (TO) are 4045% apa si tesutul muscular (TM) 72-75% apa. Laptele de vaca are cca 87% apa, iar cel de
scroafa 82% apa. Sangele are 82% apa. Ficatul are 74% apa.
In corpul animal, apa se gaseste sub 2 forme: apa intra-celulara si apa extra-celulara.
Apa intra-celulara cca 2/3 din apa totala din organism, iar apa extra-celulara cca 1/3 din apa
totala din organism. Apa extra-celulara este evident reprezentata de sange si de limfa.
Animalele se aprovizioneaza cu apa pe 3 cai:
- Prin apa de baut
- Prin apa continuta de nutreturi
- Prin apa rezultata in organism in urma unor reactii chimice
Animalele acuza mult mai evident insuficienta apei decat insuficienta hranei. De
exemplu: un om (70kg) poate pierde aproape toate grasimile de rezerva si jumatate din
proteinele de rezerva, insa daca pierde 15l din apa structurata, din tesuturi, situatia devine
fatala. Situatia poate fi fatala si dupa 3 zile, dar maxim dupa 10 zile. Inanitia totala este
suportata mai mult timp.