NUTRITIE CURS 2

CONTINUTUL NUTRETURILOR SI AL CORPULUI ANIMAL IN PROTEINE

In organism este rolul plastic, fiind componente ale majoritatii tesuturilor si organelor.
In secundar pot avea si un rol energetic atunci cand prin hrana nu se asigura suficiente lipide
si glucide. Trebuie remarcate rolurile specific dat prin faptul ca proteinele sunt constituientii
majori ai hormonilor si enzimelor. La modul general, proteinele joaca un rol cu totul aparte in
nutreturi, atat sub aspect cantitativ cat si calitativ.
Continutul nutreturilor de origine vegetala in proteine este foarte variabil, de la 150%. Continutul cel mai scazut il au radacinile si tuberculii(1-2%), nutreturile verzi 2-4%,
fanurile de graminee si cerealele 8-12%, fanurile de leguminoase 15-18%, boabele de
leguminoase 20-35%, si sroturile 30-50%.
Nutreturile de origine animala au un continut foarte ridicat in proteine 50-80%.
In contrast cu nutreturile, corpul animal are un continut relativ constant in proteine 1518%. Valorile catre 18% sunt valabile pentru tineret, iar cele mai mici, catre 15% sunt
valabile pentru animalele adulte si grase.
Clasificarea proteinelor:
Structurate pe azot proteic
o Amino acizi
Esentiali
Neesentiali
Semiesentiali
o Peptidele
o Proteinele complexe
Structurate pe azot neproteic
Amino acizii esentiali se numesc asa pentru ca ei nu pot fi sintetizati in organism, iar
acesta are stricta nevoie de ei. Prin urmare, ei trebuie asigurati obligatoriu prin hrana; dintre
cei peste 200 de amino acizi izolati in natura, cca 10 sunt considerati esentiali . Cele mai
multe incercari de a stabili care sunt amino acizii esentiali s-au desfasurat pe soareci cu ratii
purificate. La aceasta specie se considera a fi esentiali urmatorii 10 amino acizi: lizina (Liz),
metionina(Met), treonina(Tre), triptofan(Tri), leucina(Leu), izoleucina(Izoleu), fenil-alanina,
valina(Val), arginina(Arg), histidina. La pasari, pe langa cei 10 mentionati pentru soareci, se
considera amino acid esential si glicina. Iar la pisica, cei 10 plus taurina. La porci se
considera amino acizi esentiali 8, adica fara arginina si histidina, pentru ca ei pot sintetiza
acesti doi ultimi amino acizi(arginina si histidina). La rumegatoare, teoretic, niciunul dintre
amino acizi nu este esential, pentur ca ele, prin microorganisme, pot sintetiza in lumen toti
amino acizii, insa pe productii foarte mari obtinute de la rumegatoare(lapte, carne) nu se
poate vorbi daca prin hrana nu se asigura si unii amino acizi esentiali.
Amino acizii neesentiali se numesc asa pt ca ei pot fi sintetizati in organism, cu conditia
existentei in hrana a unei surse de azot. Dintre amino acizii neesentiali: alanina (ala), prolina
(pro), oxiprolina(oxipro), acidul aspardic (a. asp), acidul glutamic (a. glu), acidul hidroxiglutamic, serina, citrulina.
Amino acizii semiesentiali. Aceasta grupa de amino acizi poate fi sintetizata in organism
cu conditia ca in hrana sa se gaseasca precursori ai acestora, si anume unii amino acizi
esentiali. Exemple: cistina poate fi sintetizata din metionina, tirozina(Tir) care poate fi
sintetizata din fenil-alanina.
1

Peptidele sunt produsi intermediari intre amino acizi si proteinele complexe rezultate in
urma proceselor de sinteza sau de degradare. Exemplu: glutationul intervine in procesele de
oxidoreducere celulara.
Proteinele complexe sunt
Holoproteine
o Multifibrilare: keratina, colagenul, elastina
o Globulare: albumina, globulina sunt recunoscute pentru calitatile lor
Heteroproteine sunt formte dintr-o holoproteina si o alta substanta, denumita
grupare prostetica; cele mai cunoscute:
o Fosfoproteinele: cazeina
o Cromoproteine: hemoglobina
o Nucleoproteine (componente ale acizilor nucleici)
o Lipoproteine si glicoproteine elemente ale memobranelor celulare
Proteinele structurate pe azot neproteic sunt formate din unii amino acizi
neesentiali si din unele substante recunoscute pentru toxicitatea lor, precum: amine, amide,
nitrati, nitriti, alcaloizi, glicozizi etc. Prin urmare, sunt proteine de slaba calitate, care pot
influenta negativ sanatatea animalelor. Se gasesc in cantitati mai mari in plantele tinere, in
sfecla, in boabele leguminoaselor.
CONTINUTUL NUTRETURILOR SI AL CORPULUI ANIMAL IN LIPIDE
Principalul rol al lipidelor in organism este rolul energetic, fapt explicat prin
caloricitatea ridicata 9,5kcal/g (proteinele au 5,7kcal/kg). In secundar, au si un rol plastic prin
componente ale celulelor. De asemenea, maresc rezistenta organismului la intoxicatii, permit
solvirea unor vitamine, vitaminele liposolubile, si asigura functionarea normala a unor glande
interne. Cel mai scazut continut in lipide, sub 1% il au radacinile si tuberculii. Fanurile au 12%, cerealele 2-5%, boabele de soia 20-22%, semintele de floarea soarelui decorticate 4045%. Fainurile animale au pana la 10-15%. Corpul animal are un continut foarte variabil in
lipide: de la 2-3% la nou nascuti, pana la 40-45% la animalele adulte si grase.
Din punct de vedere chimic, lipidele sunt esteri ai glicerolului cu acizi grasi. Din acizii
grasi, in nutritie s-a desprins o grupare, cea a acizilor grasi esentiali. Ca si amino acizii
esentiali nu pot fi sintetizati in cors, dar animalele au nevoie de ei. Sunt trei:
acidul linoleic C18:2
acidul linolenic C18:3
acidul arahidonic C29:4
Acidul linoleic si lonolenic se gasesc in special in boabele oleaginoaselor, iar cel
arahidonic numai in nutreturile de origine animala.
Este demonstrat faptul ca, in cazul acizilor grasi, daca catena este mai scurta si gradul
de saturare mai mare, creste gradul de valorificare al acestora in organism. Daca catena este
mai lunga si gradul de nesaturare mai mare, scade gradul de valorificare in organism, insa
influenteaza favorabil sanatatea oamenilor, inclusiv ajuta la remedierea problemelor cardiovasculare. De asemenea, acizii grasi pot influenta calitatea grasimilor obtinute de la animale.
Acizii grasi saturati, precum acidul palmitic si acidul stearic, produc la porc o grasime
de consistenta mai tare, deci mai buna pentru a obtine produse. In timp ce acizii grasi
polinesaturati, C18:2, C18:3, acidul oleic, produc o grasime de consistenta moale, neagreata
de consumatori.

Clasificarea grasimilor:
simple
o neutre
o ceridele
o steridele
complexe
o fosfo lipidele (lecitina)
o cerebrozidele
CONTINUTUL NUTRETURILOR SI AL CORPULUI ANIMAL IN GLUCIDE
Principalul lor al glucidelor in organism este cel energetic, desi glucidele au cea mai
mica caloricitate. Faptul acesta se poate explica prin aceea ca glucidele detin o pondere mare
in nutreturile vegetale.
Continutul cel mai ridicat in glucide il au boabele de cereale 65-70%. Fanurile au 3540%, radacinile si tuberculii 10-20%, iar nutreturile verzi 10-15%. Continutul in glucide al
corpului animal este foarte scazut sub 1%, sub forma de glicogen si glucoza.
Glucidele se clasifica in:
simple
o pentoze: arabinoza, xiloza, riboza joaca un rol minor in nutritie
o hexoze: glucoza, fructoza joaca un rol mai important in nutritie; nu se
gasesc in forma libera in nutreturi, ci componente ale glucidelor
complexe.
Complexe se scindeaza in corpul animal pana la glucoza(de exemplu) si
asigura o buna parte din necesarul de energie al animalelor, mai ales a celor
monogastrice. Sunt:
o Dizaharide: lactoza din lapte, zaharoza din sfecla de zahar
o Trizaharide: rafinoza care insoteste zaharoza in sfecla de zahar
o Polizaharide gruparea dominanta; precum: amidon, inulina,
celuloza, glicogen
o Heteropolizaharide: hemiceluloza, substantele pectice, lignina
Amidonul format din lanturi de glucoza reprezinta una dintre cele mai importante
surse de energie pentru animale. Inulina este formata din lanturi de fructoza. Celuloza este un
compus specific regnului vegetal. Pe masura avansarii plantelor in vegetatie, celuloza se
impregneaza cu alte substante devenind din ce in ce mai greu digestibila. Glicogenul este
forma de rezerva a glucidelor in corpul animal (in ficat si in muschi, in special).
Hemiceluloza formeaza impreuna cu celoloza complexul celuloza bruta sau celuloza
hemi-celuloza. Substantele pectice pectina, au proprietatea de a forma geluri, mucilagii in
organism, remarcabile prin proprietatile dietetice. Lignina este inerta din punct de vedere
digestiv (digestibilitate 0) => cu cat nutreturile au un continut mai mare in lignina, cu atat
digestibilitatea lor este mai scazuta.

CONTINUTUL NUTRETURILOR SI AL CORPULUI ANIMAL IN MINERALE

Dupa ponderea lor in organismul animal, mineralele se departajeaza in:
Macrominerale de ordinul g/kg
Microminerale de ordinul mg/kg
Continutul nutreturilor si al corpului animal in macrominerale
Calciul (Ca). 99% din calciul organismului animal se gaseste in oase. Calciul
intervine, este component al mai multor sisteme enzimatice care controleaza inclusiv
transmiterea impulsurilor nervoase si asigura contractia musculara. Intervine, de asemenea, in
coagularea sangelui si a laptelui. In nutreturile vegetale, cea mai mare cantintate de calciu se
gaseste in frunzele plantelor, in special a celor de leguminoase. Semintele plantelor,
radacinele, tuberculii sunt surse sarace in calciu. Laptele, fainurile animale care contin oase
sunt excelente surse de calciu. In cresterea animalelor, mai ales in sistem intensiv, se folosesc
surse suplimentare de calciu: carbonatul de calciu CaCO3. Insuficienta calciului in organism
provoaca la animale, in primul rand, osteodistrofii rahitism la animalele tinere, osteoporoza,
osteofibroza la animalele adulte.
Fosforul (P) insoteste calciul in oase. 80% din fosforul organismului se gaseste in
oase. Intervine in metabolismul energetic, este component al acizilor nucleici sau al
fosfoproteinelor si al fosfolipidelor. Principalele surse de fosfor sunt: boabele de cereale si de
leguminoase ca nutreturi vegetale, laptele si faina de peste ca nutreturi animale. Ca
suplimente de fosfor in cresterea animalelor se folosesc 3 saruri comune cu ale calciului:
fosfatul monocalcic, fosfatul dicalcic, fosfatul tricalcic. Insuficienta fosforului provoaca in
principal osteodistrofii. Insuficienta fosforului este asociata cu o boala a pasarilor: pica
devieri de comportament alimentar.
Magneziul (Mg). Principalele roluri ale magneziului sunt asociate cu cele rezentate la
calciu si fosfor. 70% din magneziul organismului se gaseste in oase. Este component al mai
multor sisteme enzimatice, precum transferazele. Principalele surse de magneziu sunt
taratele, drojdiile furajere si concentratele proteice vegetale. De magneziu este legata o boala
a rumegatoarelor denumit tetania de iarba sau boala primaverii. Rumegatoarele care consuma
iarba cruda la inceputul primaverii pot acuza insuficienta magneziului desi acesta exista in
plante.
Sulful (S). Cea mai mare cantitate de sulf se gaseste in organism in doi amino
acizi(metionina, cistina), in doua vitamine(piamina, biotina) si intr-un hormon (inslina). Orice
deficienta de sulf poate fi asociata cu o deficienta de protenia. Sulful intervine in activitatea
microorganismelor din rumen, in special in sinteza amio acizilor cu sulf. De aceea, pentru
rumegatoare si nu numai se folosesc surse suplimentare de sulf precum sulfatul de sodiu.
Potasiul (K), sodiul (Na) si clorul (Cl). Se gassesc in tesuturile moi ale organismelor,
in special. Toate trei intervin in mentinerea presiunii osmotice si a echilibrului acido-bazic. In
plus, potasiul intervine in mentinerea iritabilitatii nervoase si musculare, iar clorul in procesul
de digestie, fiind component al sucului gastric. Potasiul se gaseste in general in cantitati
suficiente in nutreturi, prin urmare deficienta este foarte rar acuzata. Sodiul si clorul, insa, se
gasesc in cantitati foarte mici in nutreturi, de aceea se foloseste drept supliment sarea de
bucatarie NaCl, in cantitati optime. Nici insuficienta nici excesul nu sunt bune. Insuficienta
de sare provoaca incetinirea cresterii, scaderea gradului de absorbtie, probleme de
reproductie, moartea. Excesul induce sete exagerata, edeme. Excesul este acuzat in primul
rand de monogastrice si mai ales de tineretul acestora.
4