mai napastuite ale taranilor care se opuneau actiunilor statale de exploatare a bunurilor muncii. Ideile lui Lao-tzi au fost expuse de discipoli inCartea despre morala (Dao-de-tzin). El isi exprima indoiala ca lumea sa fie creata si ordonata de vreo divinitate: Nu stiu al carui fiu este Dao, zicea el, putem socoti ca acesta exista inaintea divinitatii. El este principiul generator al tuturor lucrurilor. Dao este esenta tuturor lucrurilor, legea fundamentala a naturii si a ordinii ei. Dao este principiul de a merge spre dezvol-tare, calea tuturor fenomenelor Universului, a schimbarilor anotimpurilor, a zilelor si noptilor. Mai in scurt, Dao este ansamblul de legi care guverneaza materia, fenomenele, dar nu este materie. Dao este principiul vietii sociale si al gindirii si se manifesta ca o lege cauzala universala si obiectiva. In conceptia lui Lao_tzi, obiectele se nasc determinate de ciocnirea dintre Iang si Ini. Astfel apare Cerul si Pamintul, apoi Omul. Acestea sunt fortele ce creeaza totul in lume. Omul depinde de legile Pamintului, Pamintul de legile Cerului, Cerul de Dao, Dao depinde de sine insusi, scrie Lao_tzi. Trebuie consemnate elementele dialectice din Dao_detzin, in care se spiune ca constructia este actiunea lui Dao, care astfel da nastere Cerului, Pamintului si tuturor lucrurilor. Deci, felul in care actioneaza Dao este universal. Lao_tzi nu dubleaza lumea si nu o imparte in parti contrare coexistente. El vorbeste despre trecerea unei anumite entitati in contrariul ei, dezvoltindu-se pina la un anumit punct. In conceptiile sale social-politice Lao_tzi critica orinduirea sociala existenta, socotind ca suferinta si nefericirea poporului au loc din cauza nerespectarii de catre guvernatori a legii universale a existentei Dao. El cheama poporul la o viatasimpla, la o retragere de la civilizatia existenta. In societate, crede Lao-tzi, trebuie sa urmam calea naturala. Dar oamenii, care traiesc in lux si sunt brutali cu cei simpli, se conduc dupa placul lor, dupa legi inventate de ei. Dao mai contine sensul de dreptate sociala: Dao natural inlatura prisosul si il da celui care are nevoie. Dao natural ia de la cei fie creata si ordonata de vreo divinitate: Nu stiu al carui fiu este Dao, zicea el, putem socoti ca acesta exista inaintea divinitatii. El este principiul generator al tuturor lucrurilor. Dao este esenta tuturor lucrurilor, legea fundamentala a naturii si a ordinii ei. Dao este principiul de a merge spre dezvol-tare, calea tuturor fenomenelor Universului, a schimbarilor anotimpurilor, a zilelor si noptilor. Mai in scurt, Dao este ansamblul de legi care guverneaza materia, fenomenele, dar nu este materie. Dao este principiul vietii sociale si al gindirii si se manifesta ca o lege cauzala universala si obiectiva. In conceptia lui Lao-tzi, obiectele se nasc determinate de ciocnirea dintre Iang si Ini. Astfel apare Cerul si Pamintul, apoi Omul. Acestea sunt fortele ce creeaza totul in lume. Omul depinde de legile Pamintului, Pamintul de legile Cerului, Cerul de Dao, Dao depinde de sine insusi, scrie Lao-tzi. Trebuie consemnate elementele dialectice din Dao-detzin, in care se spiune ca constructia este actiunea lui Dao, care astfel da nastere Cerului, Pamintului si tuturor lucrurilor. Deci, felul in care actioneaza Dao este universal. Laotzi nu dubleaza lumea si nu o imparte in parti contrare coexistente. El vorbeste despre trecerea unei anumite entitati in contrariul ei, dezvoltindu-se pina la un anumit punct.
In conceptiile sale social-politice Lao-tzi critica orinduirea sociala
existenta, socotind ca suferinta si nefericirea poporului au loc din cauza nerespectarii de catre guvernatori a legii universale a existentei Dao. El cheama poporul la o viatasimpla, la o retragere de la civilizatia existenta. In societate, crede Lao-tzi, trebuie sa urmam calea naturala. Dar oamenii, care traiesc in lux si sunt brutali cu cei simpli, se conduc dupa placul lor, dupa legi inventate de ei. Dao mai contine sensul de dreptate sociala: Dao natural inlatura prisosul si il da celui care are nevoie. Dao natural ia de la cei bogati si da celor saraci ceea ce li s-a luat. Legea omeneasca, insa, actioneaza dimpotriva. Ea ia de la cei saraci si da cele luate celor bogati ..., scrie textul. Aceasta nedreptate artificiala nu este justificata prin legea naturii. Lupta cu nedreptatea poate fi dusa doar parasind organizatia de stat si organizind viata primitiva, simpla. Conducatorii de osti sau regii, care respecta legea Dao, nu pretind cucerirea tarilor straine, intrucit cu timpul singuri pot fi atacati. Razboaiele mari genereaza ani de foamete. In genere, armata aduce nefericire si regii intelepti nu se prea grabesc s-o puna in actiune, ea fiind aplicata numai in cele mai dificile situatii. Iar daca ai fost nevoit sa aplici armata si ai obtinut victorie, atunci tine minte ca lauda e de prisos, deoarece reiese ca te bucuri de moartea oamenilor. Ar fi bine ca victoria sa fie marcata printr-un proces funebru. Orice armata numeroasa si puternica nu este in stare sa obtina victorie, intrucit sustine un regim putred, care se sprijina pe forta, pe violenta. Cine obtine victorie asupra altora este tare si puternic, insa mai tare si mai puternic este acela care obtine victorie asupra sa. Oamenii cruzi si puternici n-au parte de moarte buna. Acei, care aduna multe bogatii, mult pierd.