Motivarea si implicarea elevului in procesul

de invatare
Gaseste curajul de a fi tu insuti, chiar daca nu stii cine esti- Paul Coelho
In sensul ei general, notiunea de motivatie, introdusa in psihologie la nceputul
secolului XX, desemneaza aspectul energetic si dinamic al comportamentului uman.
Motivatia sta in spatele tuturor deciziilor, atitudinilor si actiunilor umane fiind denumita
cauzalitatea interna a conduitei umane.
Motivatia invatarii reprezinta ansamblul de mobiluri sau impulsuri predominant interne care
declanseaza, sustine si directioneaza comportamentul elevului in activitatea de invatare,
reprezinta mijlocul prin care sunt mobilizate energiile interne ale elevului in vederea obtinerii
unor performante inalte in activitatea scolara. Motivatia este de fapt cauza pentru care elevul
invata sau nu invata. A fi motivat pentru activitatea de invatare inseamna a fi impulsionat de
motive.
Activitatea de invatare este necesar sa fie motivata tot timpul. Simpla prezenta a mobilurilor
motivationale nu este suficienta. Pentru a fi eficiente, stimularile sau mobilurile motivationale
trebuie puse ele insele.
Motivatia este esentiala in activitatea psihica si in dezvoltarea personalitatii, fiind
primul element cronologic al oricarei activitati. Aceasta selecteaza si declanseaza activitatile
corespunzatoare propriei satisfaceri s le sustine energetic (trebuinta de afirmare a unui elev
declanseaza activitati de invatare, participare la concursuri), si in acelas timp contribuie, prin
repetarea unor activitati si evitarea altora, la formarea si consolidarea unor insusiri ale
personalitatii. Joaca rolul unui "filtru" prin intermediul caruia noi receptionam si asimilam
influentele externe si interne; prin motivatie devenim "permeabili" din punct de vedere
psihologic doar la acei stimuli care sunt capabili sa ne satisfaca trebuintele. In timp ce
anumite trebuinte sunt innascute (cele biologice), inscrise in zestrea noastra genetica, altele
sunt dobandite in cursul interactiunii noastre cu mediul fizic si socio-cultural (ex: trebuinta de
confort, de informare, de navigare pe Internet, de prestigiu personal, de afirmare a Sinelui,
etc.)
Motivatia are rol de activare si mobilizare energetica,de orientare,de directionare a
conduitei intr-un anumit sens,fiind numita chiar ,,motorul personalitatii.
Motivatia invatarii se subsumeaza sensului general al conceptului de motivatie si se refera la
totalitatea factorilor care il mobilizeaza pe elev la o activitate menita sa conduca la asimilarea
unor cunostinte,la formarea unor priceperi si deprinderi.Ea energizeaza si faciliteaza procesul
de invatare prin intensificarea efortului si concentrarea atentiei elevului,prin crearea unei stari
de pregatire pentru activitatea de invatare.
Exista o stransa relatie intre motivatie si invatare.Motivatia este una din cauzele pentru care
elevul invata sau nu invata,dar poate fi si efectul activitatii de invatare,datorita faptului ca
rezultatele activitatii de invatare sustin eforturile ulterioare ale elevului.Daca initial efortul lui
este incununat de succes,elevul isi va dezvolta motivatia de a invata mai mult. Apare astfel
necesitatea ca profesorul sa cunoasca motivele,care,impreuna cu aptitudinile,temperamentul si
caracterul il determina pe elev sa reuseaca sau nu in activitatea de invatare.
In perioada micii scolaritati, copii se straduiesc sa obtina rezultate bune pentru a-i
multumi pe parinti si educatori.
In perioada pubertatii si adolescentei insa, trebuinta de afiliere scade in intensitate si este
reorientata spre categorii de aceeasi varsta. Activitatea scolara din adolescenta are ca
motivatie trebuinta afirmarii puternice a eului, care se mentine si pe parcursul activitatii

profesionale.
Tipul cel mai important de motivatie a activitatii de invatare s-a dovedit a fi impulsul cognitiv,
probabil datorita faptului ca el a fost legat de tendintele inascute ale omului spre curiozitate,
spre a descoperi cat mai multe lucruri.
Este foarte important ca acest impuls sa se mentina si sa se dezvolte pe perioada scolaritatii
intrucat constitue un factor important a trainiciei celor asimilate.
Motivatia in context scolar - S-a dovedit ca activitatea de invatare este plurimotivata,
fiind sustinuta de un ansamblu de motive, nu doar de unul singur.
In literatura de specialitate intalnim doua categorii opuse ale motivatiei :
- motivatia intrinseca ;
- motivatia extrinseca.
Motivatia intrinseca este cea care-l determina pe individ sa participe la o activitate pentru
placerea si satisfactia pe care acesta i-o produce, fara a fi constrans de factori exteriori.
Activitatea de invatare motivata intrinsec este sustinuta de o nevoie interioara de cunoastere,
de pasiunea pentru un domeniu, de placerea de a invata.
Efortul de mobilizare este relativ redus, apar sentimente de satisfactie, multumire, implinire,
iar asimilarea cunostintelor este trainica si de durata.
Motivarea extrinseca isi are sursa in exteriorul individului si activitatii de desfasurare.
Individul se angajeaza in activitate pentru a-si ajunge niste scopuri nu ca un scop in sine.
Aceasta activitate nu produce o placere interioara, nu ofera satisfactii, se face cu un efort
voluntar crescut. Apar stari emotionale negative, cum ar fi : teama de esec, de pedeapsa, etc.
Strategii de stimulare a motivatiei elevilor - Orice profesor care doreste stimularea
motivatiei elevilor pentru activitatea de invatare este necesar sa-si analizeze propria motivatie
si modul cum isi desfasoara activitatile de predare-invatare-evaluare.
Si asta pentru ca motivatia elevilor este influentata de nivelul competitiei profesorului, cat si
de dragul lui de implicare in activitatea didactica, de entuziasmul si pasiunea cu care isi face
meseria.
O activitate didactica motivata trebuie sa-i implice pe elevi in mod activ si sa le capteze
interesul. Curiozitatea elevilor trebuie starnita prin elemente de noutate, prin utilizarea
studiului de caz ori prin antrenarea elevilor in realizarea unor proiecte de echipa.
Strategii pentru captarea atentiei la predare si motivarea lor sa-si insuseasca noile
cunostinte pot fi :
- inceperea predarii printr-o anecdota sau povestioara in legatura cu cele ce vor urma ;
- chestionarea elevilor in legatura cu teoria ce va fi explicata ;
- prezentarea planului cursului sub forma de intrebari ;
- organizarea cunostintelor sub forma de scheme care sa permita evidentierea legaturilor
dintre concepte ;
- exemplele date sa-i intereseze pe elevi ;
- utilizarea analogiilor pentru a usura intelegerea cunostintelor noi.
Pentru ai motiva sa rezolve problemele, profesorul ii poate obisnui pe elevi sa costientizeze
pasii ce-i au de urmat, dandu-le un exemplu si gandind cu voce tare.
Evaluarea la randul ei poate avea si ea efecte asupra motivatiei elevilor o reusita ai ei fiind
atunci cand profesorul se centreaza mai mult pe progresul elevilor, pe recunoasterea efortului
pe care l-a depus fiecare elev pentru imbunatatirea propriilor performante si nu doar sa
constate nivelul cunostintelor.
Aprecierea evolutiei elevilor trebuie facuta in termeni pozitivi, deoarece dezaprobarea
este mai putin eficienta in stimularea motivatiei invataturii.
De asemenea profesorul poate realiza un profil motivational al elevului, printr-o evaluare a
intereselor acestuia, a atractiilor si respingerilor pentru o disciplina sau alta, a perspectivelor
de viitor pe care si le-a conturat, a valorii pe care o acorda activitatii de invatare.