TEOLOGIE

DOGMATIC
CURS 05
18.03.2013

RELATIA BOTEZ MIRUNGERE - EUHARISTIE

Sfntul Nicolae Cabasila spune ca trebuie sa imitam viata lui Hristos ne ungem cu Sfantul
Mir ca sa fim partasi cu el la ungerea imparateasca a Dumnezeirii, ne impartasim cu trupul si sangele
Lui, ne facem una cu cel care s-a intrupat
Prin Botez omul moare si inviaza intru asemanarea mortii si invierii lui Hristos. Moartea si
invierea noastra prin botez nu sunt identice cu moartea si invierea Mantuitorului Iisus Hristos. Botezul
ne integreaza in Biserica si ne ofera sansa de a primi harul. De aceea parintii au comparat botezul cu
nasterea. Mirungerea ne da forta (puterea) necesara pentru a vorbi de o crestere reala, in Hristos, in
Biserica. Botezul inseamna nastere, Mirungerea inseamna crestere. Semnificatia actului simbolic al
mirungerii ca omul sa functioneze in conformitate cu norma obiectiva a realitatii care este voia
lui Dumnezeu.
Cum completeaza Sfanta Euharistie Botezul si Mirungerea ? Botezul inseamna nastere,
Mirungerea inseamna crestere, Euharistia inseamna desavarsire, este o incununare pentru ca prin
Euharistie nu mai primim doar niste puteri ale lui Hristos ci ne unim (fizic) cu Hristos insui. De aceea,
Euharistia este desavarsirea tuturor celorlalte taine nu numai a Tainei Botezului si a Tainei Mirungerii.
Din acest motiv ne botezam o data, ne miruim o data dar ne impartasim de foarte multe ori. Pornind de
la acest lucru, Parintii Bisericii au spus ca impartasindu-ne cu Hristos devenim un trup si un sange cu
El si devenim purtatori de Hristos si partasi ai dumnezeiestii firi pentru ca trupul si sangele mancate de
mine devin trupul meu prin asimilare. Din aceasta cauza, uniti ontologic (structural) cu MIH prin
euharistie nu ne mai temem de moarte pentru ca purtam in noi trupul MIH inviat care este pentru mine
medicamentul nemuririi (nestricaciunii). In randuiala impartasirii aceasta convingere este iliustrata prin
formula spre iertarea pacatelor si viata de veci. Vorbin de relatia Botez Mirungere Euharistie, pr.
DS spune ca unindu-ne cu MIH prin Euharistie ne unim si in noi pentru ca ne impartasim toti cu acelasi
Hristos. Euharistia este un indemn la unitate. Devenim toti madulare si mostenitori ai aceluiasi trup.
Euharistia este si un act prin care nunitatea Bisericii ca trup extins al MIH se extinde, se mareste, se
imputerniceste. Unitatea Bisericii pornind de la unitatea celor ce se impartasesc e ilustrata in randuiala
Proscomidiei. In centrul Sf Disc e MIH, in dreapta e MD, in stanga cele 9 cete ceresti si sfintii, sub
MIH vii si mortii, aceasta este dimensiunea cosmica a mantuirii. Unitatea este exprimata si prin faptul
ca aceste particele se extrag din aceeasi paine. In randuiala liturghiei se spune: sa ne iubim unii pe altii
ca intr-un gand sa marturisim. In liturghia Sf Vasile se face precizarea ca cei ce se impartasesc se unesc
unii cu altii prin impartasirea aceluiasi duh.
PREZENTA REALA A MIH IN EUHARISTIE PRIN PREFACEREA PAINII SI A VINULUI
Prin invocarea Duhului Sfant, painea si vinul se prefac in trupul si sangele MIH. Procesul acesta
nu este cunoscut, nu este cunoscut procesul chimic. Revelatia este insa clara, categorica si fara nici un
echivoc. MIH a spus clar: Acesta este Trupul Meu nu simbolul trupului meu, nu prefigurarea, nu
alegorie sau metafora, deci sensul cuvintelor este literal. Cand a spus Acesta este Sangele Meu, MIH nu
a lasat nici o umbra de echivoc, toate acestea strica adevarul. In Ioan 6 rezumati in 2 fraze continutul
evangheliei dupa Ioan.
Trupul MIH de dupa Inviere, trupul nemuritor si nestricacios, inviat si pnevmatizat este prezent
si in Euharistie. Pornind de aici MIH precizeaza ca nu voi mai bea decat vinul nou, calitatea de trup
inviat si pnevmatizat.
MIH savarseste Euharistia nu numai la Cina cea de Taina ci si dupa inviere cu Luca si Cleopa in
drumul spre Emaus. S-au incercat diverse modalitati logice care sa explice prefacerea painii si a vinului
17

in trupul si sangele MIH. Pr DS spune ca asa cum la nunta din Cana apa s-a prfacut in vin tot asa la
Euharistie painea si vinulo se transforma in trup si sange. Ramane dilema. Asa cum MIH a mancat si a
baut si acestea au fost asimilate in ipostasul divin tot asa MIH preface painea si vinul in trupul sau. Cel
care savarseste prefacerea nu este omul ci MIH sau Dumnezeu Insusi. Sf Ioan Damaschin preciuzeaza
ca in Euharistie nu se coboara din cer trupul inaltat al MIH ci painea si vinul se prefac in trupul si
sangele Lui pentru ca trupul in Cer al lui Hristos inviat si pnevmatizat nu poate fi omniprezent, el este
finit, caci altfel nu ar mai fi uman.
Ce ce intelege prin aspectul de taina al Euharistiei ? Oridecate ori vorbim de Euharistia ca taina
intelegem faptul ca in Euharistie painea si vinul se prefac in trupul si sangele MIH prin invocarea DS.
ASPECTUL DE JERTFA AL EUHARISTIEI
Euharistia nu e numai Taina ci este si jertfa. Painea se frange, vinul se varsa. vIdeea ca
Euharistia nu e numai Taina ci si jertfa este o constanta a gandirii Parintilor.
Cele 2 aspecte ale Euharistiei nu pot fi despartite: ca jertfa, Euharistia este si taina; ca taina este
si jertfa. In Euharistie, MIH se aduce jertfa Tatalui ca om. In calitate de Dumnezeu, nu era necesar
ca MIH sa se aduca ca jertfa. Ca om, MIH intra in stare de jertfa curata la Tatal. Prin Euharistie ne
unim cu El si jertfa Lui devine propria noastra jertfa si jertfa nMIH este si jertfa comunitatii. Jertfa
MIH nu poate fi separata de jertfa noastra si jertfa noastra de jertfa lui la fel cum jertfa noastra si jertfa
comunitatii nu poate fi separata de jertfa lui Hristos: pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra
lui Hristos Dumnezeu sa o dam. Desi exista aceasta tangentialitate aceste doua tipuri de jertfa nu pot fi
separate dar nici nu trebuie confundate. Jertfa mea nu se confunda cu jertfa lui Hristos pentru ca
puterea nu este a mea ci a Lui. Noi suntem asociati, corespondenti cu ceea ce se intampla. Fara aceasta
asociere, mantuirea devine o imposibilitate logica.
In manualele de teologie dogmatica se spune ca Euharistia are o dimensiune anamnetica
(comemorativa). Ramanand doar la aceasta dimensiune ea nu mai poate fi relevanta in nici un mod
pentru prezent. In aceleasi manuale se spune ca Euharistia ca jertfa etse o repetare a jertfei lui Hristos
aceasta ar presupune ca nu a fost suficienta in momoentul in care a fost facuta, ca nu si-a facut efectul
si trebuie activata pana isi face efectul.
Euharistia ca jertfa nu are o dimensiune anamnetica exclusiva, este o prelungire in timp a
jertfei sangeroase de pe Cruce a Mantuitorului Iisus Hristos.
n formula de impartasire se spune se impartaseste robul lui Dumnezeu spre iertarea
pacatelor si spre viata de veci.
Ce se intelege prin Euharistie ca jertfa ? Euharistia inseamna prelungirea in timp pana la
sfarsitul chipului actual a lumii a jertfei de pe Cruce a Mantuitorului
TAINA MARTURISIRII
A fost instituita odata cu Taina Preotiei chiar in ziua invierii: Precum M-a trimis pe Mine
Tatal Oricate veti lega pe pamant Adevarata putere o da ucenicilor acum odata cu taina preotiei
pentru a evidentia stransa lor relationare.
Pana la Inaltarea la Cer, MIH a savarsit el insusi taina spovedaniei prin iertarea pacatelor celoor
care isi marturiseau pacatelor si isi marturiseau indemnul de a nu mai gresi.
Apostolii preioau mandatul si chiar din ziua cincizecimii spuneau pocaiti-va. Sa se boteze
fiecare din voi spre iertarea pacatelor. Apostolul Iacov indeamna sa isi marturiseasca pacatele unii
altora. Dupa Botez facem greseli desi nu ar trebui sa mai facem iar prin acestea il rastignim pe Hristos a
doua oara la nivelul propriei noastre constiinte (Sf Apostol Pavel).
Taina Marturisirii in Traditia Bisericii
18

Tertulian spune ca pentru a fi eficienta, pocainta trebuie insotita cu marturisirea pacatelor, deci
elimina dimensiunea teoretica a spovedaniei. Marturisirea pacatelor usureaza constiinta in timp ce
tainuirea o impovareaza. Dumnezeu nu cere marturisirea pacatelor pentru ca nu le-ar sti, ci pentur ca
marturisirea exprima cainta, pocainta care il provoaca pe Dumnezeu la milostivire. Termenul de
pocainta este demonetizat astazi. Pocainta (metanoia) este schimbarea minii, pentru ca prin credinta
fac constatarea existentei raului in viata mea, aceasta decoperire provoaca revolta impotriva raului si
hotararea de a-l elimina din viata mea. Cea mai mare dificultate pentru un om care nu are experienta
spovedaniei este rusinea. Tertulian spune: rusinea nu are ce cauta la spovedanie. Daca un bolnav,
avand o rana in trupul lui intr-un loc pe care nu-l poate arata, nu-l arata, rana cangreneaza, provoaca
cancer si moartea. Cand facem raul nu ne este rusine, cand vine problema de a recunoaste ne apuca
rusinea existentiala.
Marturisirea pacatelor este prima etapa a tainei urmata de celelalte doua: epitimia si dezlegarea
acordata de preot. Un om ajunge sa-si marturiseasca pacatele pentru ca si-a schimbat mintea. De ce la
duhovnic si nu la psiholog ? Omul merge la duhovnic pentru ca si-a schimbat mintea prin credinta,
devine constient ca singur nu poate sa scape de rele si ca este imperios necesar ajutorul lui Dumnezeu.
In psihanaliza refularea si defularea sunt concepte fundamentale. Psihologul nu va ataca niciodata raul
de la radacina pentru ca el stie ca nevrozele de orice natura sunt constiinta refularii. Ca sa scapi de
nevroza trebuie sa aplici defularea, adica tocmai sa faci pacatul ca sa elimi refularea. Altfel te
imbolnavesti de nervi. Psihanaliza intra in conflict cu spiritualitatea.
Nu exista pacat pe care un om sa-l faca si pe care Dumnezeu sa nu-l ierte daca se respecta trei
conditii:
1) cainta
2) marturisirea pacatelor sincera, fara sa exagerezi in nici un fel (in plus sau in minus);
3) nerepetarea pacatului respectiv
Cand aceste trei conditii exista vorbim de iertare. Cand acestea lipsesc vorbim de balaceala
Cainta induce revolta impotriva pacatului si hotararea de a nu mai repeta pacatul respectiv. Si pe acest
segment, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: ori de cate ori cazi la pamant, ridica-te, intra in Biserica si
sterge-ti pacatul. Daca vei pacatui a doua oara la fel. Daca vei pacatui a noua oara n-ai alternativa. Daca
ai imbatranit si ai facut pacatul intra in Biserica si pocaieste-te. In Biserica gasesti medicamentul
vindecator si nu judecatorie. In Biserica nu te tortureaza nimeni pentru pacatele tale ci ti se iarta
pacatele. De aceea rolul duhovnicului este fundamental. Dintre toate lucrarile preotesti, cea mai dificila
este duhovnicia. Daca se vor provoca pierderea de suflete, le veti purta legate de gat. Cel care se
spovedeste trebuie sa il vada pe Hristos Insusi in fata celui care se spovedeste.
Epitimia sau canonul nu este nici pedeapsa pentru pacate, nici o masura cu caracter
compensatoriu in sensul ca implinirea masurii aduce dupa sine iertarea, ci un instrument pedagogic i
medical (medicinal). Este pedagogic pentru ca prin el duhovnicul vrea sa faca evidenta pacatul prin
pocainta, este medicinal pentru ca urmareste vindecarea slabiciunilor cultivate prin raul pacatelor.
Canonul 102 Trulan de studiat. Esenta canonului trebuie sa fie lupta cu tine pentru ca din momentul
respectiv nu trebuie repetate greselile savarsite pana la momentul respectiv. Este cel mai eficient si cel
mai natural canon.
In Taina Spovedaniei nu exista pacate care se iarta si pacate care nu se iarta. In Revelatie se
soune ca pacatele impotriva DS nu se iarta nici in veacul de acum nici in cel ce vas sa vina. Aceasta nu
reprezinta o neputinta din partea lui Dumnezeu ci o neputinta a omului.
1) impotriva credintei
2) impotriva nadejdii
3) impotriva dragostei

19

Oamenii aflati in aceste pacate isi manifesta in mod vadit dusmania fata de Dumnezeu. Aceasta
exclude posibilitatea comuniunii. Nu mai poti comunica cu Dumnezeu., PR DS vorbeste despre o
stare de impermeabilitate, omul este inapt in relatia cu Dumnezeu, cu consecintele corespunzatoare.
Problema canonului exista teologi care considera ca mai in toate cazurile canoanele clasice nu
mai sunt clasice, sunt perimate, nu mai corespund necesitatolor omului contemporan. Sf Vasile
recomanda cateodata oprirea de la impartasanie 20 de ani, Sfantul Teodor Studitul 7 ani, Sfantul Ioan
Postitorul 2 ani, iar alti sfinti 1 ani sau chiar o elimina total.
Cand Sf Vasile cel Mare recomanda abtinerea de la impartasanie timp de 20 de ani el o face
intr-un context bine delimitat teoretic cand constata la o persoana lipsa unei pocainte si canonisirea
poate fi prelungita pana la iesirea sufletului. Reducerea pana la 7 ani implica observarea unor mutatii.
Nu mai poti canonisi in nici un fel cand constati schimbarea mintii. Omul este distrus de
constientizarea pacatului, e revoltat impotriva lui, plange din cauza lui, este hotarat sa nu mai repete
pacatul respectiv. In canonisire nu este important timpul (durata temporala) ci intensitatea pocaintei.
Citat Sf Ioan Gura de Aur pentru examen.
Dezlegarea constituie etapa a treia, este acordata de duhovnic dupa ce credinciosul se
spovedeste facand dovada caintei sincere si a dorintei de a nu mai pacatui. In caz contrar, persoana nu
poate fi dezlegata. Dezlegarea nu o da preotul ci Hristos Insusi, iar ideea e exprimata in rugaciunea
citita de preot la dezlegare. Rostind dezlegarea, preotul atesta dezlegarea data inainte de dezlegarea lui
de Hristos in cer (pr DS).
Epitrahilul asezat pe capul celui care se spovedeste este semnul trimiterii de catre Hristos dar si
semnul responsabilitatii asumate de preot in relatia cu credinciosul, iar mana preotului care
binecuvinteaza atingand capul celui care se spovedeste atesta comuniunea spirituala realizata intre cei
doi in timpul tainei. Preotul este instrumentul prin care Hristos lucreaza iar credinciosul este
beneficiarul. Nu se foloseste termenul de penitent pentru ca termenul poena inseamna pedeapsa.
TAINA HIROTONIEI
Taina hirotoniei este taina in care prin punerea mainilor arhiereului prin rugaciune se
impartaseste unei persoane treapta uneia dintre treptele preotiei, dandu-i-se puterea de a invata
Cuvantul lui Dumnezeu, de a savarsi Sfintele Taine si de a conduce pe credinciosi dpre mantuire. Este
instituita de Hristos odata cu Taina Spovedaniei in ziua invierii.
RELATIA PREOTIEI CU CELELALTE TAINE
Daca prin celelalte Taine ni se comunica Hristos , prin taina preotiei este calificata o persoana
prin care ni se comunica Hristos. Pr. DS spune ca hirotonia este conditia celorlalte taine desi ea nu-si
poate implini menirea prin celelalte taine. Nici preotul, dar nici episcopul nu-si pot lua de la ei putere
calitatea de organe ale lui Hristos, aceasta calitate nu o poate oferi nici comunitatea. Cel ce hirotoneste
este un om, dar Dumnezeu face totul. Atunci cand hirotonia e savarsita dupa randuiala canonica, chiar
mana lui Dumnezeu se atinge de capul celui hirotonit (Sf Ioan Gura de Aur). Asa se explica faptul ca
eficacitatea tainelor dar si eficacitatea hirotoniei nu depinde de vrednicia savarsitorului caci omul
savarsind tainele nu face nimic de la el, Dumnezeu insusi sfintindu-ne prin mijlocirea tainelor.
Lucrarea preotilor, indiferent de calitatea lor morala, este aceeasi, savarsitorul real este Hristos.
Raspunzand acestor dileme, Sf Grigorie de Nazianz compara preotia cu un inel care are imprimata pe el
pecetea imparateasca. Acest inel poate fi de aur, de argint, de arma, de fier. Nu conteaza materialul din
care e facut inelul, importanta este pecetea.

20

PREZENTA NEVAZUTA A MIH IZVORUL PREOTIEI VAZUTE IN BISERICA

MIH se face prin intrupare preotul creatiei sau al readucerii ei la Dumnezeu din risipirea
primordiala ca urmare a pacatului. Pr. DS arata ca MIH este unicul preot deplin pentru ca este unicul
om care se poate darui cu devotament absolut tatalui. Doar in aceasta calitate are intrare deplina la Tatal
(Sf Chiril al Alexandriei) si odata cu El ne introduce si pe noi. Pornind de la aceasta realitate, preotia
lui ramane in veac si pentur ca prin inaltare el devine nevazut, el este izvorul preotiei vazute din
Biserica. Daca Aaron si Melchisedec aduceau jertfa pentru pacatele lor si pentru pacatele poporului, iun
cazul MIH el a fost in egala masura jertfa si jertfitor. Tot Sfantul Chiril precizeaza ca MIH a fost preot
ca om nu ca Dumnezeu, caci ca Dumnezeu nu avea nevoie de aceasta slujire. Pr/ DS spune ca cel ce
sfinteste cand se face om si frate al nostru dupa umanitate, se sfinteste impreuna cu noi, deci nevoia de
a sluji ca preot si de a se sfinti impeuna cu unoi tine de iconomia intruparii.
Cum se explica nevoia de a sluji ca preot si de a se sfinti impreuna cu noi in cazul MIH ?
MIH intrupandu-se Evrei , 18: Cel ce se sfinteste si cei ce se sfintesc dintr-unul sunt toti.
Instituitrea preotiei si existenta celor trei trepte de la inceputul Bisericii.
SUCCESIUNEA APOSTOLIC

21