Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Autofinantarea
Autofinantarea este cea mai raspndita forma de finantare si presupune ca ntreprinderea sa
si asigure dezvoltarea prin forte proprii, folosind drept surse o parte a profitului obtinut n
exercitiul expirat si fondul de amortizare, urmarind att acoperirea necesarului de nlocuire a
activelor imobilizate ct si cresterea activelor de exploatare.
Autofinantarea este determinata de cresterea resurselor obtinute din propria activitate care
vor ramne n mod permanent la dispozitia ntreprinderii pentru finantarea activitatii viitoare.
Autofinantarea globala are doua componente: autofinantarea de mentinere si autofinantarea
neta .
Autofinantarea de mentinere include sursele din care urmeaza sa se realizeze n viitor
cheltuielile pentru mentinerea potentialului productiv, respectiv pentru rennoirea mijloacelor
de productie si acoperirea riscurilor de exploatare. Principalele surse de formare a
autofinantarii de mentinere sunt amortizarile normale (ce corespund pierderii reale din
valoarea imobilizarilor) si provizioanele.
Autofinantarea neta este partea din autofinantarea bruta din care se formeaza sursele proprii
ale ntreprinderii peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite avnd ca efect o
crestere a patrimoniului. Autofinantarea neta se constituie n principal din profitul net
repartizat pentru fonduri proprii, adica din profitul care ramne dupa participarea angajatilor
la profit si remunerarea asociatilor sau actionarilor. Partea din fondul de amortizare care
depaseste deprecierea reala a imobilizarilor poate constitui de asemenea o sursa a
autofinantarii nete.
Trebuie precizat ca amortizarea are o influenta neutra asupra autofinantarii : marind costurile
cu amortizarea se micsoreaza profitul si invers, astfel nct nu se poate conta pna la urma
dect pe resursele generate din exploatare.
n schimb, prin politica de amortizare practicata exista posibilitatea ntreruperii sau ncetinirii
ritmului de amortizare, apare posibilitatea constituirii anuale a unui fond de amortizare mai
mic sau mai mare n functie de nevoile ntreprinderii.