I.

FITOTERAPIA

FITOTERAPIA (phyton=plant+therapea=tratament) este o tiinta strveche, care

folosete plante medicinale numite i oficinale, n scopul vindecrii.Tratamentul fitoterapeutic
utilizeaz combinaii de plante medicinale sub diferite forme(pulberi vegetale,macerate la
rece, extracte hidro-alcoolice, siropuri, lotiuni, unguente naturale etc.) n vederea restabilirii
echilibrului i a nlaturrii cauzelor care au generat boala.
Odat cu descoperirile tiiifice ale secolului xx, fitoterapia a iesit din empirism ,
punandu-se bazele terapeuticii cu baze stiintifice, luandu-se n studiu principiile active din
vegetale. Cercetatorii au fost foarte surprini , cnd, pe baza analizelor chimice si al testelor
chimice, au confirmat n proporie de peste 80% proprietile farmacodinamice ale plantelor,
ntocmai cum erau prescrise de ctre intuitiva medicina popular.
A. ISTORIA FITOTERAPIEI
De-a lungul secolelor, diferite civilizaii au folosit plante n scopul vindecrii.
Cunoasterea progresiv i recunoasterea valorii ecologice au transformat aceste plante ntr-un
solid suport al medicinei tradiionale.
Primele scrieri despre plante sunt datate din vremea asirienilor, babilonienilor i fenicienilor i
ele reprezint o sintez a cunostinelor acelor vremuri despre proprietile curative ale
plantelor.
i iat cum ncepe istoria fitoterapiei. ncepnd cu anul 3000 .H. pn n zilele noastre exist
numeroase referiri si scrieri precum faimosul papirus egiptean din Ebers, scris n timpul
Dinastiei Tebas a XVIII-a (1550 d.H.) care conine numeroase preparate medicinale pe baza
de plante.
Homer, n una din lucrrile sale, luda principiile curative ale plantelor din Egipt. ntruna din povestiri, prezint cum Elena toarn ntr-un bol un suc stimulant pe care l d lui
Telemac s l bea, dezolat de amintirea tatlui sau. Drogul este descris astfel nct se poate
recunoate cu uurin sucul de mac, planta din care este obtinut opiumul.
"Sedimentul de bere" era utilizat de doctorii egipteni n tratarea multor boli. Acest
sediment era folosit ca modalitate de a amesteca plantele sub forma de pudra care trebuiau
ingerate, pentru c flora egipteana era foarte bogata in plante aromatice si medicinale. i nu a
mai durat mult pn cnd acest sediment egiptean a nceput s fie folosit ca drojdie de bere, n
mod constant, pentru tratarea bolilor digestive i ca depurativ.
Odata cu sosirea Imperiului Roman, s-au remarcat o serie de medici ilustri printre care
Celso, Andromaco, Escribonito, Plinio precum i unul dintre cei mai cunoscui specialiti n
plante medicinale, Dioscorides. Medic si chirurg n timpul domniei lui Nero (50-75) se spune
ca este fondatorul medicinei ca tiin, i cel mai bun dintre botaniti; ncepnd din secolul al
XVIII lucrrile sale reprezint baza pentru studiul Botanicii medicale.
n 1498 a fost publicat prima ediie a lucrrii "Farmacopee si Botanic", care a rmas
pn n prezent cea mai de pre lucrare pentru medici, farmaciti ori vraci.
Printre alte relatari ciudate, se stie c, de exemplu Cleopatra folosea aloe pentru a-i
spori frumuseea, iar astzi aloea se folosete ca tratament pentru arsurile suferite n urma
radiaiilor solare.
Prima carte important despre proprietile medicale ale plantelor a fost "Despre tiina
medical", n anul 50 d.H., i este consultat chiar si n zilele noastre. Mai trziu, n secolul
XI, mnstirile au preluat acest tiin, devenind experi importani n botanic.

Prepararea uleiurilor, siropurilor i unguentelor din extracte de plante medicinale s-a

facut cu precadere pe toata perioada Evului Mediu, cnd s-a pus piatra de temelie a
farmacopeei universale.
n perioada renaterii, alchimitii, astrologii si medicii tiau de plantele halucinogene
i le consumau. In lucrarea lui Giambattista Della Porta, scrisa in 1578, deja este descris
modul de preparare si administrare a drogurilor care pot stimula psihicul.
n secolul XVIII n Spania incepe comercializarea plantelor medicinale ca remedii
unice. La sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, datorita dezvoltarii stiintei, au
inceput s fie izolate i sintetizate in laborator principiile active ale plantelor, lund avnt
medicina bazata pe sinteza in detrimentul remediilor naturale.
Medicamentele sintetizate sunt foarte utile in cazuri de urgenta sau in momentul cand
este nevoie de o anumita cantitate de principii active, dar au multe efecte negative, de aceea
sunt de preferat remediile naturiste, care sunt foarte bine tolerate, nu au efecte secundare si
pentru ca au o arie raspandita de actiune sunt usor de administrat.
n ciuda secolelor de tradiie, fitoterapia a evoluat i i-a dobandit prestigiul si
eficacitatea abia in ultima perioada, devenind din ce in ce mai aproape de normele medicinei
moderne.
Ca rezultat, in prezent, se cunosc mult mai bine proprietatile medicinale ale plantelor,
fiind descifrate secretele principiilor lor active si, astfel, cunoscandu-se mult mai precis
actiunea lor.
Ca urmare a informatiilor despre potentialul terapeutic existent in lumea plantelor,
cercetarea si obtinerea noilor preparate s-a dezvoltat cu ajutorul plantelor, in sensul selectarii
sistematizate a ingredientelor in laboratoare.
Acesta este momentul naterii unei noi fitoterapii n care prepararea si validarea formulelor
bazate pe diferite extracte din plante este facut de specialiti capabili s satisfac cerinele
celor care utilizeaz fitoterapia ca mijloc profilactic si de meninere a sntaii. 25 %din
medicamentele traditionale contin substane de origine vegetal iar medicamentele naturiste
contin exclusiv principii active de origine vegetal.