Botanica

Botanic Morfologia plantelor
ELENA SVULESCU
BOTANIC
MORFOLOGIA PLANTELOR
USAMVB BUCURETI
2009
2
3
CUPRINS
INTRODUCERE ..................................................................................................................
.5
CAP. 1. CITOLOGIA
VEGETALA......................................................................................7
1.1. COMPONENTELE CELULEI VEGETALE EUCARIOTE...................................8
1.2. DIVIZIUNEA CELULELOR.................................................................................18
CAP. 2. HISTOLOGIA VEGETAL................................................................................23
2.1. ESUTURI MERISTEMATICE (FORMATIVE).................................................23
2.2. ESUTURI DEFINITIVE......................................................................................26
2.2.1. ESUTURI DE APRARE..............................................................................26
2.2.2. ESUTURI FUNDAMENTALE (PARENCHIMURI) ...................................30
2.2.3. ESUTURI CONDUCTOARE......................................................................32
2.2.4. ESUTURI MECANICE ..................................................................................35
2.2.5. ESUTURI SECRETOARE .............................................................................37
2.2.6. ESUTURI SENZITIVE...................................................................................39
CAP. 3.
ORGANOGRAFIA................................................................................................43
3. 1. RDCINA (RADIX) ..........................................................................................44
3.2. TULPINA (CAULIS) .............................................................................................56
3.3. FRUNZA (FOLIUM) .............................................................................................72
3.4. FLOAREA (FLORES) LA ANGIOSPERME........................................................90
3.5. SMANA (SEMEN) .........................................................................................112
3.6. FRUCTUL (FRUCTUS).......................................................................................119
4
5
INTRODUCERE
Biologia (de la grec. bios = via +i logos = +tiin) este 7tiina care se ocup cu
studiul tuturor organismelor care triesc pe pmant.
Aceasta cuprinde dou mari ramuri: Botanica 7i Zoologia.
Botanica (de la grec. botane = iarb, plant) este 7tiina care se ocup cu studiul
plantelor sub diverse aspecte, cum ar fi: organizarea extern 7i intern a plantelor,
clasificarea 7i rspandirea lor pe glob, modul lor de asociere in funcie de cerinele
plantelor fa de condiiile mediului 7i importana lor.
Diversitatea mare de probleme, cu care se ocup botanica, a condus la formarea unor
discipline cum ar fi:
Morfologia plantelor (de la grec. morphe = form +i logos = +tiin) studiaz
forma exterioar 7i structura intern a organismelor vegetale, variaiile formei 7i
structurii
sub influena factorilor de mediu.
Sistematica sau Taxonomia (de la grec. taxis = randuial, nomos = lege) se ocup
cu identificarea, descrierea plantelor 7i clasificarea lor in uniti sistematice de diferite
valori, alctuind un sistem natural de clasificare. Din aceast ramur sDau separat :
Virusologia, care studiaz virusurile, Bacteriologia, studiaz bacteriile, Micologia,
studiaz ciupercile, Algologia se ocup de studiul algelor, Lichenologia se ocup cu
studiul
lichenilor, Briologia studiaz mu7chii.
Fitoecologia studiaz relaiile dintre plante 7i comunitile de plante cu mediul.
Fitocenologia (Fitosociologia) se ocup cu modul de asociere a plantelor in uniti
de vegetaie 7i raporturile care se stabilesc intre acestea 7i factorii mediului.
Fitogeografia studiaz rspandirea speciilor 7i a comunitilor de plante pe care
acestea le alctuiesc in diferite zone ale globului.
Paleobotanica studiaz resturile vegetale, fosile provenite din erele geologice.
Fiziologia se ocup cu studiul proceselor biochimice la plante 7i cu funciile
organelor, manifestri prin care se realizeaz schimburile de substane 7i de energie intre
plante 7i mediul inconjurtor (metabolismul).
Fitopatologia studiaz bolile plantelor sub raportul cauzelor (agenilor) care le
provoac 7i a rspunsului organismului atacat.
Genetica se ocup cu studiul ereditii 7i a variabilitii caracterelor in succesiunea
generaiilor.
6
Intre botanic 7i 7tiinele agricole exist o legtur foarte strans, intrucat stabilirea
modului de cultur a plantelor presupune in primul rand cunoa7terea temeinic a
biologiei
acestora, lucrrile de pregtire a solului, ca 7i cele de intreinere a plantelor cultivate au
un
singur scop 7i anume, acela de a crea condiii ecologice cat mai apropiate de nevoile
optime pentru cre7terea 7i fructificarea plantei luate in cultur. Astfel, botanica are
legturi
stranse cu o serie de 7tiine agricole: Fitotehnie, Viticultura, Pomicultura,
Legumicultura,
Floricultura, Ameliorarea plantelor, Fitopatologia etc.
Cunoscand biologia plantei se poate elabora o tehnologie de cultur adecvat. De
asemenea numai dac se cunosc indeaproape buruienile dintrDo cultur se poate face
combaterea lor cu rezultate bune.
In procesul de ameliorare, pentru a se imprima plantei anumite caractere, care direct

sau indirect contribuie la ridicarea produciei, trebuie bine cunoscut structura organelor
plantei, caracterele morfologice, precum 7i cerinele fa de factorii ecologici.
La imbuntirea paji7tilor, cuno7tinele de botanic, nu numai c sunt de un real
folos ci fr ele nu se poate aciona.
7
CAP. 1. CITOLOGIA VEGETALA
Cuvinte cheie: Celula, perete celular, membrane plasmatice, citoplasma, organite
celulare;
Obiective:
D Definiia celulei vegetale;
D Morfologia 7i structura celulei;
D Cunoa7terea 7i importana diviziunii celulare directe 7i indirecte (mitoza 7i
meioza)
Citologia se ocup cu studiul structurii celulei 7i a organitelor sale.
Celula reprezint unitatea morfologic, structural 7i funcional a plantelor. Ea a fost
vzut pentru prima dat la microscop de ctre Robert Hooke, in anul 1667, cand a
analizat
o seciune subire printrDun dop de plut 7i a observat numeroase cmrue (celule).
Aceste
celule erau moarte 7i prezentau numai perete celular. Pe msur ce sDa perfecionat
microscopul, sDau descoperit treptat noi constitueni celulari.
Forma celulelor este foarte variat, datorit funciilor pe care o indeplinesc, a originii
7i a poziiei pe care o ocup in plant. La plantele unicelulare (inferioare), celulele pot
fi:
sferice, ovoidale, cilindrice, fusiforme, stelate etc. La plantele pluricelulare, celulele pot
fi:
poliedrice, sferice, reniforme, fusiforme, stelate, halteriforme etc. (fig. 1).
Dup raportul dintre lungime 7i lime, celulele se impart in dou categorii:
parenchimatice sau izodiametrice (sferice, ovoidale), cu lungimea aproximativ egal cu
limea, cu pereii celulari subiri 7i celule prozenchimatice (cilindrice, fusiforme) la
care
lungimea dep7e7te cu mult limea, cu pereii ingro7ai.
Mrimea celulelor variaz foarte mult, de exemplu la bacterii 7i alge albastre, sunt
cuprinse intre 0,2D2,5 Jm. La dicotiledonate, celulele au mrimi cuprinse intre 30D50
Jm,
iar la monocotiledonate intre 50D100 Jm. Se intalnesc 7i celule mai mari, cum ar fi:
fibrele
de canep au 4D5 mm, perii unicelulari de pe seminele de bumbac au 3D6 cm lungime,
celulele endocarpului (pulpei) de lmai 7i portocal au 20 mm lungime, perii absorbani
se
pot vedea cu ochiul liber.
Din punct de vedere structural se disting dou tipuri de celule: procariote 7i eucariote.
Organismele procariote, inferioare, sunt unicelulare (bacterii, alge albastre), in timp
ce organismele mai evoluate, eucariotele, sunt pluricelulare.

8
1.1. COMPONENTELE CELULEI VEGETALE EUCARIOTE
Celula vegetal este alctuit din perete celular, membranele plasmatice, iar la
interior se afl o mas coloidal hialin, numit citoplasma. In citoplasm se gsesc
organitele celulare, vii 7i nevii: nucleul, plastidele, mitocondrii, reticulul endoplasmatic,
complexul Golgi, ribozomii, peroxizomii, lizozomii, glioxizomii, sferozomii,
microtubulii,
cilii !i flagelii, una sau mai multe vacuole 7i incluziuni ergastice (fig. 1).
Peretele celular protejeaz la exterior celula 7i d form acesteia. Acesta se
formeaz in timpul diviziunii celulare. In procesul formrii peretelui celular, structura lui
se modific, fiind prezente anumite stadii.
Peretele primitiv sau fragmoplastul const in depunerea de substane pectice 7i
hemicelulozice, rezultand lamela median, fiind proprie ambelor celule, cu rol de liant
intre celule, datorit pectinelor pe care le conine. Lamela poate fi distrus pe cale
natural
prin aciunea fermenilor sau prin fierbere prin tratarea esuturilor cu acizi, baze.
Fig. 1. Structrura celulei vegetale
9
Peretele celular primar este alctuit din microfibrile celulozice, hemicelulozice,
proteice 7i substane pectice, fiind elastic, aparine celulelor tinere, meristematice. Prin
intercalarea de noi microfibrile de celuloz printre cele existente are loc cre7terea in
suprafa prin intussuscepiune a peretelui primar.
Dup incetarea cre7terii celulei in volum, se formeaz peretele secundar prin
depuneri de material (microfibrile celulozice 7i lignine) peste peretele celular primar.
Depunerea de material se realizeaz in straturi succesive, de regul trei, spre interiorul
peretelui primar, avand loc cre7terea in grosime prin procesul de apoziie (cre7tere
centripet). Peretele format este alctuit din celuloz, hemiceluloz, pectine, lignin,
predominand celuloza.
In timpul ingro7rii peretelui, rman poriuni neingro7ate numite pori (punctuaiuni),
la nivelul crora trec plasmodesmele (fire subiri de citoplas) de la o celul la alta, care
faciliteaz schimburile de substane intre celule. Punctuaiunile pot fi simple 7i
areolate.
Punctuaiunile simple au form eliptic, oval sau circular, fiind prezente mai ales in
esuturile parenchimatice.
Punctuaiunile areolate se intalnesc in esutul conductor lemnos (trahee, traheide),
fiind formate din ingro7area lamelei mediane 7i a pereilor celulari in dreptul porilor.
In afar de substanele specifice peretelui celular, se depun 7i alte substane, cum ar
fi: cutin, suberin, cear, lignin, substane minerale, rezultand o serie de modificri
secundare ale peretelui celular: cutinizarea, suberificarea, cerificarea, lignificarea,
mineralizarea, gelificarea, lichefierea.
Modificrile secundare ale peretelui celular
Cutinizarea const in depunerea unei substane lipidice, numit cutin, la exteriorul
epidermei, formand un strat continuu numit cuticul, cu rol in reducerea permeabilitii
peretelui celular.
Suberificarea reprezint depunerea stratificat cu suberin (o substan gras) pe faa

intern a pereilor celulari, ace7tia devenind elastici, impermeabili pentru ap, gaz, cum
ar
fi suberul la cartof sau la plantele lemnoase, fiind un esut cu rol de aprare.
Cerificarea const in acoperirea pereilor celulelor epidermice cu cear sub forma
unor peri7ori (la trestia de zahr), plci stratificate (la palmierul de cear) sau a unui strat
subire, numit pruin (la fructele de prun, mr), cu rol impermeabil.
10
Lignificarea este modificarea cea mai important pe care o sufer pereii celulari 7i
const in impregnarea acestora cu lignin. Aceasta imprim duritate, rezisten la atacul
microorganismelor, fiind intalnit la esutul conductor lemnos, in sclerenchim.
Mineralizarea const in impregnarea pereilor celulari cu substane minerale (bioxid
de siliciu, carbonat de calciu). Bioxidul de siliciu este prezent in tulpinile gramineelor, iar
carbonatul de calciu la plantele din fam. Cucurbitaceae. Prin mineralizare, peretele
celular
capt o rezisten mecanic sporit.
Gelificarea const in depunerea, in exces, de substane pectice in pereii celulari.
Pereii gelificai au o mare capacitate de absorbie a apei, in prezena apei, se umfl,
se
transform in gume sau mucilagii. De cele mai multe ori, sub influena rnilor, la prun,
cire7, are loc gelificarea pereilor celulari.
Lichefierea reprezint procesul de biodegradare total a pereilor celulari. Pe aceast
cale iau na7tere vasele lemnoase (la trahee); formarea lacunelor pe cale lisigen prin
distrugerea celulelor; cderea frunzelor, petalelor; deschiderea fructelor etc.
Importana peretelui celular:
Ddatorit rigiditii pe care o prezint, d form celulelor;
Dasigur transportul apei 7i al substanelor dizolvate prin spaiile dintre microfibrilele
celulozice din pereii celulari;
Dconstituie o barier fizic la atacul agenilor patogeni.
Membranele plasmatice sunt reprezentate de plasmalem 7i tonoplast.
Plasmalema este o pelicul fin situat intre peretele celular 7i citoplasm, iar
tonoplastul tot o pelicul care separ vacuola de citoplasm. Cele dou membrane
plasmatice au o structur identic, dup Singer 7i Nicolson (1972), acestea sunt alctuite
dintrDun strat dublu de fosfolipide, care reprezint o matrice fluid cristalin in care sunt
inglobate proteine globuloase.
Plasmalema are un rol important in reglarea schimburilor osmotice dintre celul 7i
mediul extracelular, prezentand o semipermeabilitate selectiv.
La nivelul plasmalemei are loc procesul de pinocitoz, care const in includerea de
material extracelular (in special apa) in interiorul celulei prin formarea unor vezicule
numite pinocite. Din plasmalem se formeaz plasmodesmele, la nivelul porilor, care
reprezint fire fine de citoplasm, care au in centru poriuni de reticul endoplasmatic.
Acestea se continu de la o celul la alta asigurand continuitatea citoplasmei 7i unitatea
funcional a intregului organism.
11
Membranele plasmatice prezint o semipermeabilitate selectiv, permit trecerea apei,

constituind o barier pentru substanele dizolvate.
Citoplasma este masa fundamental a celulei, cu aspect hialin, translucid, in care se
gsesc organitele celulare. Ea este protejat la exterior de plasmalem.
Substanele componente citoplasmei alctuiesc o structur fin sub forma unei reele
alctuit din lanuri polipeptidice. In ochiurile acestei reele se afl o soluie apoas de
glucide solubile, substane minerale, aminoacizi etc.
Citoplasma indepline7te urmtoarele funcii:
Dasigur deplasarea organitelor celulare in interiorul celulei 7i transportul
substanelor de la un organit la altul, prin intermediul curenilor citoplasmatici;
D reprezint mediul in care au loc numeroase reacii de biosintez 7i biodegradare (a
glucozei, fructozei, zaharozei);
D reprezint situsul de biosintez a unor vitamine 7i a numeroase substane volatile
care particip la formarea aromelor, dar 7i a unor substane secundare.
In citoplasm sunt dispersate organitele celulare, cum ar fi: nucleul, plastidele,
mitocondrii, reticulul endoplasmatic, complexul Golgi, peroxizomii, ribozomii,
lizozomii,
glioxizomii, sferozomii, microtubulii, cilii 7i flagelii, una sau mai multe vacuole,
incluziuni ergastice, care indeplinesc diferite funcii.
Nucleul este prezent la organismele eucariote, fiind organitul cel mai important al
celulei. El conine materialul genetic 7i reprezint centrul de coordonare a proceselor
vitale
care au loc la nivel celular. Are form sferic, la celulele tinere, fiind situat in partea
central a celulei sau elipsoidal, la celulele mature,
fiind situat in apropierea peretelui celular. Mrimea
lui este cuprins intre 5D50 Jm, fiind organitul
celular cu cea mai mare dimensiune.
Majoritatea celulelor conine un singur nucleu.
Exist celule care au mai muli nuclei, de exemplu
sifonoplastul ciupercilor din clasa Phycomycetae
sau laticiferele.
Nucleul este alctuit din: membran nuclear
dubl, carioplasm, cromatin, nucleoli (fig.2 )
Fig. 2. Structura nucleului
12
Membrana nuclear dubl se afl la exteriorul nucleului 7i este de natur lipoD
proteic, fiind prevzut cu pori, care sunt pu7i in legtur cu canalele reticulului
endoplasmatic, asigurand schimburile dintre nucleu 7i citoplasm. Pe faa extern a
membranei sunt fixai un numr mare de ribozomi.
Carioplasma se afl in interiorul nucleului, fiind masa fundamental, constituit din
proteine, fosfolipide, ADN liber, ARN, enzime, glucide.
In carioplasm se gse7te cromatina, substana nuclear, cu aspect granular, care este
alctuit din ADN, proteine 7i o cantitate mic de ARN. Din cromatin se formeaz, in
timpul diviziunii celulare, cromozomii, purttori ai genelor, care controleaz
proprietile
ereditare ale organismului.

Cromozomii au forme diferite: bastona7, litera V, cu brae egale sau inegale. Braele
cromozomilor sunt unite prin centromer. La microscopul electronic, structura
cromozomului apare destul de complicat. Astfel, intrDun cromozom se distinge o mas
fundamental cu rol de matrice. In ea se afl dou cromatide fibrilarDspiralate. Fiecare
cromatid este constituit din dou cromoneme. Cromonemele sunt structurate din ADN
7i
proteine.
Numrul, forma 7i dimensiunile cromozomilor din celulele somatice (corpul plantei:
rdcin, tulpin, frunz) formeaz o garnitur cromozomal caracteristic fiecrei specii.
In celulele somatice, garnitura de cromozomi este dubl (2n), ex. la via de vie Vitis
vinifera, 2n = 38
Celulele reproductoare (gameii) sunt prevzute cu o garnitur simpl de cromozomi
(n), adic sunt haploide. La via de vie, gameii au n = 19.
Nucleolii sunt corpusculi sferici, care se gsesc in carioplasm. Ace7tia sunt formai
din proteine 7i ARN. Ei dispar in timpul diviziunii nucleului 7i reapar in nucleii rezultai
din diviziune. In carioplasm se gsesc unul sau mai muli nucleoli. Nucleolii particip
la
sinteza proteinelor nucleare, a proteinelor ribozomale 7i a ARNDului ribozomal. Ei au o
importan vital, deoarece celulele care 7iDau pierdut nucleolul nu pot supravieui.
Principalele funcii ale nucleului sunt:
Dmembranele nucleare, prin intermediul porilor, controleaz schimbul de substane
dintre nucleu 7i citoplasm;
Dcromozomii asigur transmiterea informaiei genetice la urma7i;
DARNm, rezultat din duplicarea ADNDului, ajuns in citoplasm prin porii membranei
nucleare, se fixeaz pe suprafaa poliribozomilor, unde codific sinteza proteinelor;
13
Dcoordoneaz funciile vitale ale celulei, constituind centrul cinetic care declan7eaz
diviziunea celular.
Plastidele sunt organite celulare specifice celulei vegetale.
Dup natura substanelor pe care le elaboreaz, se intalnesc urmtoarele plastide:
leucoplaste, cromoplaste 7i cloroplaste.
Leucoplastele sunt plastide incolore, cu rol in depozitarea substanelor de rezerv.
Prin acumularea diferitelor substane, acestea se pot transforma in: amiloplaste
(acumuleaz amidon), proteoplaste (acumuleaz proteine) 7i oleoplaste (acumuleaz
uleiuri). Leucoplastele sunt prezente in organele subterane ale plantelor (rdcini, bulbi,
tuberculi) 7i in petalele florilor albe.
Cromoplastele sunt plastide colorate in ro7uDportocaliu, datorit prezenei
pigmenilor, carotina 7i xantofila, inactiv in fotosintez. Acestea au diferite forme:
sferic,
poliedric, elipsoidal, fiind prezente in fructele coapte (tomate, ardei), in rdcini (la
morcovul cultivat), in petalele florilor.
Cromoplastele rezult din leucoplaste sau cloroplaste imbtranite prin distrugerea
clorofilei 7i acumularea pigmenilor carotenoizi.
Cloroplastele sunt plastide verzi, intalnite la plantele superioare, in toate organele
verzi, mai ales in frunze. Acestea conin pigmentul verde asimilator, clorofila, cu rol in
procesul de fotosintez.
Forma 7i numrul cloroplastelor difer in funcie de grupul de plante.
La plantele inferioare (alge verzi), cloroplastele se numesc cromatofori, sunt foarte
mari, de forme variate (panglic, cup, stelat etc) 7i se gsesc 1D2 in celul.
La plantele superioare, cloroplastele sunt mici (3D10 Jm), au form sferic,
lenticular, iar numrul lor in celul este mare (pan la 50).
Din punct de vedere structural, cloroplastul prezint la exterior o membran dubl,
lipoDproteic, iar la interior se gse7te masa fundamental numit strom, in care se afl
ribozomi, enzime, ARN 7i ADN.
Membrana extern este neted, iar cea intern formeaz pliuri, numite tilacoide. Intre
tilacoide se gsesc formaiuni sub forma unor discuri suprapuse, ca monedele intrDun
fi7ic,
numite grana(tilacoidei (fig.3).
14
Pe aceste discuri se afl clorofila, pigmentul asimilator, cu rol in fotosintez.
Cloroplastele se pot transforma in cromoplaste, acest lucru poate fi observat toamna
cand frunzele inglbenesc sau in timpul coacerii fructelor.
Mitocondriile sunt organite celulare de diferite forme (sferic, oval, drepte,
bastona7) 7i mrimi, cuprinse intre 0,3D10 m.
Mitocondria este delimitat la exterior de o membran dubl lipoDproteic.
Membrana extern este neted, iar cea intern prezint numeroase pliuri, numite criste.
Pe
faa intern a cristelor se gsesc
corpusculi care reprezint suportul
enzimelor respiratorii. La interior se
afl masa fundamental numit
matricea, in care se gsesc ribozomi,
acizi nucleici 7i numeroase enzime
(fig.4).
Mitocondriile reprezint
sistemul energetic al celulei, ele
conin toate enzimele ciclului Krebs,
principala funcie a acestuia este cea
a procesului de respiraie.
Fig. 3. Structura cloroplastului
Fig. 4. Structura mitocondriei
15
Reticulul endoplasmatic este un component
citoplasmatic important, fiind alctuit dintrDun
sistem tridimensional de canalicule 7i vezicule,
care formeaz o reea ce impanze7te citoplasma de
la nucleu pan la plasmalem. Prin aceste
canalicule 7i vezicule circul diferite substane
organice (glucide, enzime).

Din punct de vedere structural se
difereniaz reticul endoplasmatic rugos, cand pe
faa extern a membranelor se ata7eaz ribozomi,
fiind situat in apropierea nucleului 7i reticul
endoplasmatic neted, lipsit de ribozomi, fiind
situat spre complexul Golgi, (fig. 5).
Reticulul endoplasmatic are rol in sinteza proteinelor 7i a unor uleiuri eterice.
Complexul Golgi (dictiozomii)
Totalitatea dictiozomilor dintrDo celul
formeaz complexul Golgi.
Dictiozomii au fost descoperii in
celula animal, in anul 1898, de ctre
italianul Camillo Golgi. Un dictiozom este
alctuit din 3D20 cisterne, aplatizate,
suprapuse, unite in partea central, cu
capetele dilatate, de unde se pot desprinde
vezicule mici, numite vezicule golgiene (fig.
6). Ei au rol in sinteza polizaharidelor, in
formarea lamelei mediane 7i a peretelui
celular.
Ribozomii (corpusculii lui Palade)
Ribozomii au fost descoperii de G. Palade, in anul 1953. Sunt organite celulare de
form granular, de dimensiuni foarte mici, 150D200A, fiind prezeni in toat celula
(citoplasm, cloroplaste, reticul endoplasmatic, mitocondrii).
Ei pot fi izolai 7i se numesc monoribozomi sau pot fi grupai 7i se numesc
poliribozomi.
Fig. 6. Complexul Golgi
Fig. 5. Structura reticulului
endoplasmatic
16
Din punct de vedere chimic sunt formai din proteine, ARN 7i fosfolipide, avand rol
in sinteza proteinelor.
Peroxizomii sunt organite de form sferic, elipsoidal, de dimensiuni mici (0,1D
1,5m). Ace7tia prezint la exterior o membran simpl, iar la interior o matrice fin
granular care conine incluziuni cristaline (peroxidaze cristalizate) 7i numeroase
enzime,
cu rol in respiraia celular, asigurand oxidarea parial a glicolatului, produs in
procesul
de fotosintez.
Glioxizomii sunt organite caracteristice celulelor din endospermul 7i cotiledoanele
embrionului unor semine in care se inmagazineaz lipide de rezerv. Ei conin enzime
care particip la transformarea lipidelor in glucide in procesul germinaiei seminelor.
Lizozomii sunt organite celulare sferice, cu diametrul de 0,4D1 m, fiind delimitai la
exterior de o membran simpl de natur lipoproteic, iar la interior conin granule care
constituie suportul enzimelor. Ace7tia au rol in digestia intracelular a materialului

ptruns
in celule prin pinocitoz (a virusurilor, bacteriilor). Ca urmare, lizozomii contribuie la
eliberarea celulei de prile moarte, rezultate in procesul de senescen natural 7i la
formarea spaiilor lizigene.
Microtubulii sunt formaiuni tubulare prezente in citoplasm, nucleu, in cili 7i
flageli. Ei formeaz fusul de diviziune in timpul mitozei, intr in alctuirea
citoscheletului,
avand rol in deplasarea veziculelor transportoare, orienteaz direcia de formare a
microfibrilelor celulozice din pereii celulari. Sunt prezeni mai ales in celula animal.
Sferozomii sunt organite sferice, de dimensiuni mici (0,5D1 m), provenite din
reticulul endoplasmatic neted. La exterior sunt delimitai de o membran simpl, iar la
interior se gsesc depozitate lipide de rezerv. Ace7tia au rol in sinteza lipidelor.
Cilii 7i flagelii sunt organite locomotorii prezente la bacterii, flagelate, zoospori,
gameii brbte7ti de la mu7chi (anterozoizi), ferigi 7i gimnosperme inferioare. Ei sunt
alctuii din fibrile proteice spiralate, contractile.
Vacuomul reprezint totalitatea vacuolelor dintrDo celul. Acestea rezult din
veziculele reticulului endoplasmatic, pinocite 7i veziculele golgiene.
Vacuolele sunt delimitate la exterior de o membran semipermeabil, numit
tonoplast.
In celulele tinere vacuolele sunt mici 7i numeroase, iar in celulele mature conflueaz
7i formeaz o vacuol mare, central, care ocup aproape 95% din volumul celulei.
17
In vacuol se afl sucul vacuolar, care conine ap, glucide, aminoacizi, glicozizi,
alcaloizi, taninuri, acizi organici, pigmeni antocianici, flavone 7i substane anorganice.
Importana vacuolei:
D depoziteaz substane osmotic active (ioni, glucide solubile, acizi organici), care
genereaz presiunea osmotic 7i potenialul de membran;
D prin modificarea turgescenei vacuolei, are loc inchiderea 7i deschiderea stomatelor;
D la unele plante, cu fructe bogate in zaharuri (struguri, cire7e), in vacuol se
depoziteaz glucide reductoare cu rol de rezerv;
D vacuolele sunt considerate rezervoare pentru substanele secundare, cu efect toxic
asupra citoplasmei;
D prin acumularea acizilor fenolici in vacuol, fructele capt un gust astringent, iar
prin acumularea acizilor organici, confer gustul acid, caracteristic fructelor
nemature;
D acumularea pigmenilor flavonoizi in vacuolele celulelor unor flori 7i fructe,
determin culoarea acestora.
Incluziunile ergastice sunt formaiuni incluse in citoplasm sau vacuol 7i servesc ca
materii de rezerv sau sunt substane de excreie pe care planta le scoate din circuitul
nutritiv.
Ele se pot prezenta in stare lichid, cum ar fi uleiurile din seminele plantelor
oleaginoase (floarea soarelui, rapi) sau in stare solid, cum ar fi grunciorii de amidon,
aleuron 7i cristale minerale.
Grunciorii de amidon sunt cele mai rspandite incluziuni ergastice solide. Ei
reprezint amidonul de rezerv pe care plantele il depun in amiloplastele din rdcini,

tuberculi, bulbi, semine.
Un gruncior de amidon apare in amiloplast sub forma unui corpuscul dens numit hil.
Peste hil se adaug straturi noi de amidon, grunciorul crescand in volum 7i rmane
invelit
de membrana plasmatic.
Prezena unui singur hil intrDun amiloplast duce la formarea unui gruncior simplu
(grau, porumb), iar prezena mai multor hiluri, determin formarea grunciorilor
compu7i
(fig. 7), la ovz, orez.
Forma, mrimea grunciorilor de amidon, variaz in funcie de specie 7i reprezint un
criteriu bun in sistematica plantelor 7i cu importan practic pentru determinarea
finurilor
in laboratoare.
18
Aleurona este o substan amorf de natur proteic care ia na7tere in endospermul
seminelor prin deshidratarea vacuolelor.
Cristalele minerale apar ca incluziuni in
vacuole, constituind substane de excreie (fig.8.).
De exemplu, oxalatul de calciu, se prezint sub
form de cristale mari, izolate, fie cristale
aciculare grupate in fascicule, numite rafidii (in
frunza de vi de vie) sau grupate globulos 7i se
numesc ursini (in frunza de Begonie).
1.2. DIVIZIUNEA CELULELOR
Inmulirea celulelor se realizeaz prin diviziune.
La plante se intalnesc dou tipuri de diviziuni: direct 7i indirect.
Tipul de diviziune depinde de gradul de evoluie a plantelor.
La plantele inferioare (procariote) se intalne7te diviziunea direct, care const in
scindarea (ruperea) celulei in dou, rezultand astfel dou celule fiice.
19
Diviziunea indirect este specific eucariotelor 7i const mai intai in diviziunea
nucleului (cariochineza), urmat de diviziunea celulei (citochineza).
Diviziunea indirect poate fi tipic sau ecvaional, purtand numele de mitoz 7i
heterotipic sau reducional, numit meioza.
Mitoza sau diviziunea ecvaional este intalnit la plantele superioare, in varfurile de
cre7tere ale tulpinii 7i rdcinii 7i anume in celulele meristematice. Aceasta const in
aceea
c dintrDo celul diploid sau haploid rezult dou celule fiice cu acela7i numr de
cromozomi. 1 (2n) = 2 (2n) sau 1(n) = 2(n).
Diviziunea unei celule dureaz intre 30 de minute 7i 5 ore.
Mitoza se desf7oar in 4 faze: profaza,
metafaza, anafaza, telofaza (fig.9.)
Profaza este faza cea mai lung ca durat 7i
se caracterizeaz prin apariia in nucleu a

cromozomilor. Ace7tia apar la inceput subiri,
incolcii ca un ghem (filamente). Treptat
cromozomii se scurteaz, se spiralizeaz, iau
forma caracteristic speciei. Dispar apoi nucleolii,
membrana nuclear, iar citoplasma se amestec
cu carioplasma formand mixoplasma. La cei doi
poli opu7i ai celulei, apar dou calote de la care
pornesc spre centrul celulei filamente subiri.
Cromozomii se despic in dou jumti
(cromatide), care rman unite prin centromer.
Metafaza const in unirea filamentelor care
vin de la cele dou calote in partea central a
celulei, alctuind fusul nuclear. Cromozomii
despicai se dispun prin centromer pe filamentele
fusului nuclear, in partea lui ecuatorial, formand
o figur asemntoare unei stele (aster).
Anafaza const in separarea complet a cromatidelor prin clivarea (despicare)
centromerului. La ceap Allium cepa, in celulele somatice, garnitura de cromozomi este
egal cu 16, prin clivare rezult 32 de cromatide (16 la un pol, 16 la polul opus).
Fig. 9. Mitoza
I profaza II profaza;
III, IV metafaza; V anafaza;
VI,VII telofaza; VIII D citochineza
20
Fig. 10. Fazele meiozei
Telofaza este faza in care se formeaz doi nuclei la cei doi poli ai fusului nuclear,
fiecare nucleu avand acela7i numr de cromozomi ca 7i celula mam. Cromozomii se
despiralizeaz, apar nucleolii, se reface membrana nuclear. In partea ecuatorial a
fusului
nuclear apar ni7te vezicule, care vor da na7tere fragmoplastului (placa celular), care va
despri celula mam in dou celule fiice. Acest proces se nume7te chitochinez.
Meioza este diviziunea netipic (reducional), proprie celulelor mame ale sporilor 7i
gameilor, care au un numr simplu de cromozomi (n). Meioza este o succesiune de
dou
diviziuni, una reducional, numit meioza I, cealalt ecvaional sau mitoza haploid
tipic, numit meioza II.
Prin meioz dintrDo celul mam diploid se formeaz 4 celule haploide.
1(2n) 4(n).
Meioza se desf7oar in 4 faze: profaza, metafaza,
anafaza 7i telofaza (fig. 10).
Profaza este destul de complicat 7i de lung durat.
IntrDo celul diploid (celula mam a microsporilor, a
grunciorilor de polen), nucleul trece printrDo serie de
transformri cum sunt: apariia cromozomilor sub forma
unor filamente fine, gruparea lor in perechi (reducerea

numrului de cromozomi), scurtarea cromozomilor,
dispariia nucleilor, dispariia membranei nucleare,
formarea mixoplasmei, formarea fusului nuclear.
Metafaza in care perechile de cromozomi se dispun in
placa ecuatorial a fusului nuclear.
Anafaza reprezint momentul cand cromozomii
fiecrei perechi se separ, indreptanduDse unul spre un pol,
cellalt spre polul opus, de exemplu la ceap, 8 cromozomi
ajung spre un pol 7i 8 spre polul opus.
Telofaza este atunci cand cromozomii intregi ajung la
cei doi poli, iau na7tere doi nuclei cu un numr de
cromozomi redus la jumtate, adic haploizi. Cele dou celule se pot separa sau nu prin
fragmoplast.
Urmeaz diviziunea a doua, adic mitoza. Astfel, cele dou celule rezultate trec prin
cele 4 faze ale unei mitoze obi7nuite.
21
Din grunciorii de polen (microspori) se vor forma gameii brbte7ti (haploizi), care
se vor uni cu gameii femeie7ti (haploizi) 7i vor forma prin fecundaie celula ou
(zigotul),
diploid.
Rezumat
Celula reprezint unitatea morfologic, structural !i funcional a plantelor.
Aceasta este alctuit din perete celular, membrane plasmatice !i citoplasma. In
citoplasm se gsesc dispersate organitele celulare: nucleul, plastidele, mitocondrii,
reticulul endoplasmatic, complexul Golgi, ribozomii, peroxizomii, lizozomii, glioxizomii,
sferozomii, microtubulii, cilii !i flagelii, una sau mai multe vacuole !i incluziuni
ergastice.
Peretele celular protejeaz la exterior celula !i d form acesteia, fiind alctuit din
microfibrile celulozice, hemicelulozice, microfibrile proteice !i substane pectice.
Preretele celular sufer unele modificri secundare, cum ar fi: cutinizarea,
suberificarea, cerificarea, lignificarea, mineralizarea, gelificarea.
Membranele plasmatice sunt plasmalema !i tonoplastul. Plasmalema este situat
ntre peretele celular !i citoplasm, iar tonoplastul separ vacuola de citoplasm. Acestea
sunt semipermeabile, permit trecerea apei, constituind o barier pentru substanele
dizolvate.
Citoplasma este masa fundamental a celulei n care se gsesc organitele celulare.
Aceasta este alctuit dintr(o reea de lanuri polipeptidice. In ochiurile acestei reele
se
afl o soluie apoas de glucide solubile, substane minerale, aminoacizi etc.
Citoplasma asigur deplasarea organitelor celulare prin intermediul curenilor
citoplasmatici, reprezint mediul n care au loc numeroase reacii de biosintez !i
biodegradare.
nmulirea celulelor se realizeaz prin diviziune.
La plante se ntlnesc dou tipuri de diviziuni: direct !i indirect. La plantele
inferioare se ntlne!te diviziunea direct, care const n scindarea celulei n dou,

rezultnd astfel dou celule fiice.
Diviziunea indirect poate fi tipic sau ecvaional, purtnd numele de mitoz !i
heterotipic sau reducional, numit meioza.
Mitoza este specific celulelor somatice !i const n aceea c dintr(o celul diploid
sau haploid rezult dou celule fiice cu acela!i numr de cromozomi. Aceasta se
desf!oar n 4 faze: profaza, metafaza, anafaza, telofaza.
22
Meioza este diviziunea netipic, reducional, proprie celulelor mame ale sporilor !i
gameilor, care au un numr simplu de cromozomi (n). Prin meioz dintr(o celul mam
diploid se formeaz 4 celule haploide.
Intrebri:
1. Ce este celula?
2. Ce rol are peretele celular 7i care sunt modificrile secundare ale acestuia?
3. Care sunt membranele plasmatice 7i ce rol au?
4. Care sunt organitele celulare 7i ce rol indeplinesc?
5. Care sunt caracteristicile diviziunii celulare?
Bibliografie
1. Anghel, I. Toma, 1985. Citologie Vegetal. Edit. Univ. Bucure7ti
2. Arsene Gicu Gabriel, 2004. Botanic I, Citologia, Histologia, Organele vegetale,
Ed. Brumar, Timi7oara.
3. Bdulescu Liliana, 2009. Botanica 7i Fiziologia plantelor, Edit. Elisavaros.
4. Burzo I., Dobrescu, A., Delian E., 1997. Curs de biologie celular. Centrul
editorialDpoligrafic, U.S.A.M.V, Bucure7ti
5. Dobrescu Aurelia, 2002. Botanica 7i Fiziologia plantelor, Edit. Ceres.
6. Grinescu I., 1965. Botanic
7. Palanciuc Vasilica, 2006. Morfologia 7i anatomia plantelor. Edit. Elisavaros.
8. Toma 7i colab, 1997. Celula vegetal. Edit. Univ. Al. I. Cuza, Ia7i.
9. Ungurean Livia, 1996. Morfologia plantelor. AMCDU.S.A.M.V Bucure7ti.
23
CAP. 2. HISTOLOGIA VEGETAL
Cuvinte cheie: esut vegetal, meristem, stomate, parenchim, fascicul conducator
Obiective: D Definiia esuturilor vegetale;
D Clasificarea esuturilor 7i rolul acestora in viaa plantelor.
Histologia se ocup cu studiul esuturilor la plante.
esuturile vegetale sunt grupri de celule, care au aceea7i form, structur 7i
indeplinesc acelea7i funcii. Ele se intalnesc la plantele pluricelulare 7i sunt mai variate
7i
mai perfecte cu cat planta este mai evoluat.
esuturile se impart in mai multe categorii: dup forma celulelor, dup origine, dup
gradul de difereniere a celulelor 7i dup rolul lor in plant.
Dup forma celulelor esuturile sunt parenchimatice 7i prozenchimatice.
esuturile parenchimatice sunt formate din celule izodiametrice, cu pereii celulari
subiri 7i cu spaii intercelulare, de exemplu, parenchimul cortical al rdcinii.
esuturile prozenchimatice sunt formate din celule alungite, cu pereii celulari

ingro7ai, lignificai, fr spaii intercelulare, cum ar fi sclerenchimul fibros.
Dup origine, esuturile sunt primare (epiderma) 7i secundare (suberul).
Dup gradul de difereniere a celulelor, esuturile se impart in meristematice sau de
diviziune 7i esuturi definitive, formate din celule a cror form 7i structur depind de
funcia la care sDau adaptat.
Dup rolul esuturilor in plant acestea se impart in: esuturi meristematice, esuturi
de aprare, esuturi fundamentale, esuturi conductoare, esuturi mecanice, esuturi
secretoare !i esuturi senzitive.
2.1. ESUTURI MERISTEMATICE (FORMATIVE)
Tesuturile meristematice sunt cele mai tinere esuturi din corpul plantelor. Ele se mai
numesc 7i esuturi de diviziune sau formative, pentru c celulele lor se divid continuu.
Din
Ele se formeaz toate celelalte esuturi definitive ale plantei. Aceste esuturi sunt
formate
din celule mici, cu pereii celulari subiri, fr spaii intercelulare, cu citoplasm
dens,
bogat in ribozomi, cu nuclu mare dispus central. Rolul principal al acestor celule este
acela de a se divide, de a forma noi celule.
Dup poziia pe care o ocup in plant, meristemele se impart in trei categorii:
apicale, intercalare 7i laterale.
24
Fig. 12. Meristeme primare
in apexul tulpinii
Meristemele apicale sunt localizate in varfurile de cre7tere ale rdcinii, tulpinii 7i
ale ramificaiilor acestora, determinand cre7terea in lungime..
Meristemele intercalare sunt situate la baza
internodurilor 7i a limbului foliar la Gramineae, intre
esuturi definitive, au o activitate limitat 7i determin
cre7terea in lungime. Acestea se pot prezenta 7i sub
forma unor celule izolate in epiderm formand
meristemoidele, care dau na7tere stomatelor, perilor
protectori etc.
Meristemele laterale sunt situate lateral fa de
axa organului, paralele cu suprafaa rdcinii 7i tulpinii,
au form de cilindri, determinand cre7terea in grosime.
Acestea se mai numesc 7i zone generatoare, fiind
reprezentate de cambiu 7i felogen.
Dup origine +i gradul de dezvoltare,
meristemele se clasific in: primordiale, primare 7i
secundare.
Meristemele primordiale provin din diviziunea zigotului, fiind localizate in varful
rdcinii 7i tulpinii. Ele sunt constituite din celule mici, complet nedifereniate, numite
iniiale, alturi de care se afl derivatele, rezultate din diviziunea lor. Derivatele i7i
Fig. 11. Apexului rdcinii (structura 7i schem):
c. D caliptra; caD caliptrogen; i.pc+pd iniialele procambiului 7i protodermei;

imf iniialele meristemului fundamental; pd. protoderm; pcD procambiu;
mf meristem fundamental
25
Fig. 13 Meristeme secundare 7i
esuturi secundare.
pstreaz un timp capacitatea de diviziune, dar treptat se difereniaz 7i pe msur ce se
deprteaz de mersistem, devin definitive. La rdcin meristemul primordial este
protejat
de caliptr, iar la tulpin este invelit de primordiile frunzei.
Meristemele primare se formeaz din
meristemele primordiale. Aceste meristeme prin
activitatea lor vor forma structura primar a
rdcinii 7i tulpinii, care este intalnit pe tot
parcursul vieii la monocotiledonate, iar la
dicotiledonate un timp relativ scurt.
Meristemele primare sunt alctuite din
caliptrogen, protoderm, meristem fundamental 7i
procambiu, la rdcin (fig. 11) 7i din protoderm,
meristem fundamental, procambiu 7i meristem
medular, la tulpin (fig.12), care vor da na7tere la
esuturi primare definitive.
Din protoderm se formeaz rizoderma, la
rdcin 7i epiderma, la tulpin, din meristemul
fundamental se formeaz scoara, iar din
procambiu rezult esuturile conductoare.
Caliptrogenul formeaz caliptra, la rdcin, iar
meristemul medular formeaz parenchimul medular, la tulpin.
Meristemele secundare se formeaz din esuturi definitive, printrDun proces de
dedifereniere, ceea ce presupune redobandirea insu7irii de diviziune, redevenind
meristeme. Acestea sunt reprezentate de cambiu 7i felogen, care se mai numesc 7i zone
generatoare. Cambiul 7i felogenul sunt prezente la plantele din clasa dicotiledonate, in
special la cele lemnoase (fig.13).
Cambiul, numit 7i zon generatoare libero(lemnoas, se formeaz intrafascicular
(intre fasciculele conductoare), fiind format dintrDun singur rand de celule iniiale, cu
derivate pe partea extern 7i intern, care genereaz la exterior esut liberian secundar,
iar
la interior lemn secundar, pe care le intercaleaz intre esuturile primare, determinand
cre7terea in grosime.
26
Fig. 14 Epiderma, stomate si peri.
Felogenul, numit 7i zon generatoare subero(felodermic, se formeaz la periferia
tulpinii sau rdcinii, fiind format dintrDun singur rand de celule, care dau na7tere spre
exterior la suber secundar, iar spre interior la feloderm sau scoar secundar.
Tesuturile generate de meristemele secundare contribuie la formarea structurilor

secundare ale rdcinii 7i tulpinii.
2.2. ESUTURI DEFINITIVE
Celulele acestor esuturi nu se mai divid, ele sunt specializate in indeplinirea
diferitelor funcii.
2.2.1. ESUTURI DE APRARE
Tesuturile de aprare sunt situate la exteriorul organelor plantelor 7i au rolul de a
proteja plantele de variaiile duntoare ale factorilor de mediu.
Dup origine, esuturile de aprare pot fi primare 7i secundare
esuturi de aprare primare
Aceste esuturi sDau format din meristemele primare, fiind reprezentate de epiderm,
exoderm 7i caliptr.
Epiderma se afl la exteriorul organelor aeriene (tulpin, frunz, floare), fiind
alctuit dintrDun singur rand de celule parenchimatice, fr spaii intercelulare, cu
pereii
exteriori de obicei cutinizai, cerificai.
In celulele epidermice se gsesc leucoplaste, cromoplaste. Cloroplastele lipsesc, fiind
prezente numai la plantele de umbr 7i de ap.
In epiderm se gsesc stomate 7i peri (fig. 14).
27
Fig. 15. Tipuri de peri
1 Pr pluricelular;
2 Pr unicelular
3 Pr unicelular ramificat
4 Pr secretor
Stomatele sunt formaiuni epidermice,
care prin funcia lor asigur schimbul de gaze
intre plant 7i mediu. O stomat este format
din dou celule stomatice reniforme sau
halteriforme (la Gramineae), situate fa in
fa, intre care se afl o deschiztur numit
ostiol. Celulele stomatice conin cloroplaste 7i
au pereii inegal ingro7ai, cei dinspre ostiol
sunt ingro7ai. Celulele din jurul celulelor
stomatice se numesc celule anexe, luand parte
la funcia acestora, impreun formeaz aparatul
stomatic. Ele sunt de mrimi diferite 7i numr
variabil, in funcie de specie. De exemplu, la
varz Brassica oleracea, aparatul stomatic
este de tip anizocitic, adic cu 3 celule anexe
inegale; la via de vie Vitis vinifera, aparatul
stomatic este de tip anomocitic, cu celulele
anexe asemntoare cu celulele epidermale; la
specii de magnolii, aparatul stomatic este
paracitic, cu dou celule anexe situate paralel
cu celulele stomatice; la garoaf Dianthus caryophyllus, aparatul stomatic este diacitic,

cu dou celule anexe, situate perpendicular pe celulele stomatice.
Sub stomat se afl un spaiu plin cu aer numit camer substomatic.
Numrul stomatelor este variabil, in funcie de specie, intre 100D300/mm2.
La plantele xerofile (de uscciune), stomatele sunt adancite in cripte, iar la plantele
hidrofile (de ap) sunt deasupra nivelului epidermei .
Perii sau trichomii se afl in epiderm, luand na7tere prin alungirea pereilor externi.
Ei pot fi protectori, secretori, agtori, senzitivi, unicelulari sau pluricelulari, simplii
sau
ramificai, stelai, vii sau mori (fig. 15).
Perii au un rol foarte important in taxonomie, la determinarea unor specii, dar
totodat rol de protecie a plantelor contra insolaiei puternice, a transpiraiei, a
gerurilor 7i
atacul animalelor. Unii peri servesc la diseminarea fructelor 7i seminelor (exemplu la
salcie, plop).
28
Fig. 17. Suberul la cartof
De exemplu peri unicelulari, cu rol protector contra animalelor, se intalnesc la urzic
Urtica dioica.
Peri unicelulari, dar mori, se intalnesc pe smana de bumbac Gossypium hirsutum.
La traista ciobanului Capsella bursa(pastoris, perii sunt unicelulari 7i stelai.
Perii pluricelulari sunt de asemenea diferii. Ei pot fi simplii la cartof Solanum
tuberosum sau ramificai (stelai) la salcia mirositoare Elaeagnus angustifolia.
Exoderma este prezent la rdcin, sub
rizoderm, fiind format din 2D4 randuri de celule
impregnate cu suberin. Are rol de protecie dup
distrugerea peri7orilor absorbani, in zona aspr a
rdcinii, in care are loc exfolierea rdcinii (fig.
16).
Caliptra este un esut care protejeaz varful
rdcinii, are form de degetar, este parenchimatic,
se distruge la exterior prin frecare cu solul 7i se
reface la interior din caliptrogen.
La unele plante acvatice, varful rdcinii nu se
mai distruge 7i nu se reface, deoarece este protejat de
rizomitr.
esuturi de aprare secundare
Aceste esuturi rezult din activitatea
meristemului secundar, numit felogen, fiind
reprezentate de suber 7i ritidom.
Suberul este un esut mort, format din mai
multe straturi de celule turtite, dispuse radiar, fr
spaii intercelulare, cu pereii impregnai cu suberin (fig. 17).
El este moale, elastic, cu rol in reducerea evaporrii apei din organele plantelor,
puin permeabil fa de ap, gaz, impiedic ptrunderea unor duntori, este un bun
izolator termic, fiind prezent pe tulpini, ramuri, rdcini, tuberculi, de exemplu tuberculul
la cartof Solanum tuberosum, este protejat la exterior de suber (coaja).
In situaia in care suberul ar inconjura tulpina complet, schimburile dintre esuturile
vii ale tulpinii cu mediul exterior ar fi imposibile. Pentru a se realiza acest schimb, pe
ramurile tinere ale arborilor, dar 7i pe fructe, apar formaiuni numite lenticele.
Lenticelele
Fig. 16. Exoderma
29
au aspect lenticular 7i se formeaz in dreptul fostelor stomate, in care felogenul produce
spre exterior un esut afanat, format din celule sferice, cu spaii intercelulare, care rupe
epiderma, favorizand schimbul de gaze (fig.18).
Ritidomul este ansamblu de esuturi moarte (suber, felogen, feloderm), care se afl
la exteriorul rdcinii 7i tulpinii plantelor lemnoase, rezultate din activitatea multianual
a
felogenului. Suberul, felogenul 7i feloderma formeaz periderma.
Ritidomul poate s fie neted 7i persistent la fag, brzdat la stejar sau se poate exfolia
sub form de plci, la platan, fa7ii longitudinale, la via de vie 7i fa7ii circulare la cire7.
Fig. 18. a,b lenticelele; c structura lenticelei
30
2.2.2. ESUTURI FUNDAMENTALE (PARENCHIMURI)
Tesuturile fundamentale sunt cele mai rspandite esuturi in plante. Ele sunt formate
din celule parenchimatice (izodiametrice), cu pereii subiri, celulozici 7i cu spaii
intercelulare. Aceste esuturi se mai numesc 7i parenchimuri.
Dup rolul pe care il au in plant se difereniaz in: parenchimuri de absorbie,
parenchimuri asimilatoare 7i parenchimuri de depozitare.
Parenchimuri de absorbie
Parenchimurile de absorbie au rolul de a absorbi apa cu srurile minerale din sol 7i
de a o conduce la vasele lemnoase. Acestea sunt reprezentate de: rizoderma cu peri!orii
absorbani(fig. 19), endoderma cu celulele de pasaj (fig. 20), epiderma cotiledonului de
la
Gramineae, care are rolul de a absorbi substanele hidrolizate de enzime din
endospermul
seminei 7i de a le transmite embrionului pentru a germina.
Un tip special de parenchim de absorbie este intalnit in rdcinile aeriene ale unor
plante din inuturile tropicale (orhidee), numit velamen radicum. Rdcinile aeriene nu
au
peri absorbani, dar au velamen. Velamenul este pluristratificat, fr spaii intercelulare.
Celulele au ingro7ri spiralate sau reticulate, celulozice, care funcioneaz ca vase
capilare,
care rein apa.
La plantele parazite 7i semiparazite, lipsite de rdcini propriuDzise, exist haustori
(sugtori), care la plantele parazite se infig in tulpina sau rdcina plantei gazd pan la
vasele liberiene, de unde absorb seva elaborat, iar in cazul plantelor semiparazite,
ptrund
r
pan la vasele lemnoase, de unde absorb seva brut.

Fig. 19. Rizoderma cu peri absorbani Fig. 20. Endoderma cu celule
de pasaj
31
Parenchimuri asimilatoare (clorofiliene)
Parenchimurile asimilatoare au rol in fotosintez, fiind prezente in esuturile verzi ale
plantei, in special frunz, dar 7i in tulpinile tinere. Acestea sunt reprezentate de
esuturile
frunzei esutul palisadic 7i esutul lacunos, bogate in cloroplaste, care formeaz
mezofilul
frunzei (fig. 21). Astfel, la frunza de viDdeDvie, intre cele dou epiderme se afl
mezofilul,
de tip bifacial, format din esut palisadic 7i esut lacunos.
esutul palisadic se afl sub epiderma superioar, fiind format din 1D2 randuri de
celule alungite, dispuse perpendicular pe epiderma superioar, cu un coninut ridicat in
cloroplaste .
esutul lacunos se afl intre esutul palisadic 7i epiderma inferioar, fiind format din
4D5 randuri de celule izodiametrice, cu spaii intercelulare, care au un coninut mai
redus in
cloroplaste.
Parenchimuri de depozitare
Parenchimurile de depozitare sunt acelea care acumuleaz in celulele sale cantiti
mari de substane organice (glucide, protide, lipide), ap sau aer. Acestea se intalnesc in
organele cu rol in depozitare (rdcini tuberizate, tuberculi, rizomi, semine, fructe).
Astfel,
parenchimurile in care se acumuleaz amidonul se numesc parenchimuri amilifere, fiind
prezente in semine, tulpini subterane. Tesuturile in care se acumuleaz ap, poart
numele
de esuturi acvifere, fiind specifice plantelor suculente (cactu7i).
Fig. 21. Parenchim asimilator in frunza
e.s. epiderma superioara; p tesut palisadic; l tesut lacunos; c.c. celule
clorenchimatice; m mezofil; c.s. camera substomatica; s stomata; c.g.
celule de garda; x xilem; f floem; c.o. colenchim; e.i. epiderma inferioara
32
In spaiile intercelulare ale unui parenchim se poate acumula cantiti mari de aer,
acesta purtand numele de aerenchim (fig. 22), specific plantelor de ap sau locuri umede
(rdcina la chiparosul de balt Taxodium distichum).
2.2.3. ESUTURI CONDUCTOARE
Tesuturile conductoare sunt specifice plantelor vasculare, cu corpul difereniat in
rdcin, tulpin, frunz. Acestea sunt alctuite din celule specializate, care au rolul de a
conduce circulaia apei 7i a srurilor minerale (seva brut) de la rdcin pan in frunze
7i a
substanelor organice sintetizate (seva elaborat) de la frunze la toate celelalte organe
consumatoare ale plantei, difereniinduDse in esut conductor lemnos 7i esut
conductor
liberian.
esutul conductor lemnos (xilemul sau lemnul)
Tesutul conductor lemnos are rolul de a conduce seva brut in sens ascendent, fiind
format din vase lemnoase, parenchim lemnos 7i fibre lemnoase.
Vasele lemnoase sunt formate din celule alungite, cilindrice, cu pereii lignificai,
lipsite de coninut viu.
Vasele lemnoase sunt de dou feluri: traheide 7i trahee.
Fig. 22. Parenchimuri aerifere
33
Fig. 23. Trahee
1 vase spiralate;
2 vase inelate
3 vase reticulate;
4 vase punctiforme
Traheidele, numite 7i vase inchise sau imperfecte, sunt formate din celule
prozenchimatice, a7ezate cap la cap, cu pereii transversali prezeni 7i adesea oblici.
Circulaia sevei se face greu prin aceste vase, prin punctuaiuni. Ele sunt caracteristice
plantelor mai puin evoluate (ferigi, gimnosperme).
Traheele se mai numesc 7i vase deschise
sau perfecte, fiind formate din celule lungi
a7ezate cap la cap, sub forma unor tuburi, la care
pereii transversali sDau resorbit. Prin aceste vase
seva brut circul rapid. Traheele sunt specifice
plantelor superioare, avand lungimi diferite, de la
caiva milimetrii pan 3D5 m, la liane.
Pereii vaselor lemnoase sunt ingro7ai cu
lignin sub forma unor inele, la vasele inelate,
sub forma unor spirale, la vasele spiralate, sub
forma unor reele, la vasele reticulate sau lignina
acoper complet peretele intern al vasului,
rmanand neingro7ai numai porii, la vasele
punctiforme (fig. 23).
Traheele funcioneaz mai muli ani, dup
care ele se astup cu tile, expansiuni veziculoase
ale plasmalemei. Tilele asigur o conservare mai
bun vasului, impiedicand ptrunderea apei,
aerului 7i a unor ciuperci parazite.
Parenchimul lemnos insoe7te vasele lemnoase, fiind format din celule vii in care se
acumuleaz substanele de rezerv.
Fibrele lemnoase sunt fibre de sclerenchim, cu rol mecanic 7i sunt prezente mai ales
in lemnul secundar.
esutul conductor lemnos este de origine primar, rezultat din procambiu 7i de
origine secundar, rezultat din cambiu.
esutul conductor liberian (floemul sau liberul)
Tesutul conductor liberian are rolul de a conduce seva elaborat in sens descendent
7i este format din: vase liberiene, celule anexe, parenchim liberian, fibre liberiene.
34
Fig. 24. Fascicule conductoare simple
Vasele liberiene sunt formate din celule vii, a7ezate cap la cap, cu pereii transversali
perforai, formand placa ciuruit. La sfar7itul perioadei de vegetaie, vasele liberiene se
astup cu caloz, iar primvara redevin funcionale prin dizolvarea 7i resorbia calozei.
Astfel, vasele liberiene funcioneaz doar in timpul perioadei de vegetaie, dar nu mai
mult
de 2D4 ani.
Celulele anexe insoesc vasele liberiene, sunt vii 7i au rolul de a reface vasele
liberiene.
Parenchimul liberian este format din celule vii, cu rol in depozitarea substanelor de
rezerv, in special amidon.
Fibrele liberiene sunt fibre de sclerenchim, cu rol mecanic, fiind prezente in liberul
secundar, constituind liberul tare.
esutul liberian este de origine primar, rezultat din procambiu 7i de origine
secundar, rezultat din cambiu.
Fasciculele conductoare +i poziia lor in interiorul organelor plantei
Tesuturile conductoare formate din mai multe vase, parenchim, fibre, formeaz
fascicule conductoare.
In rdcin 7i in tulpin, fasciculele conductoare sunt situate in cilindrul central,
numit stel. Fasciculele conductoare pot fi simple 7i mixte.
Fasciculele conductoare simple sunt formate dintrDun singur tip de fascicul,
respectiv lemnos 7i liberian. Acestea sunt prezente in structura primar a rdcinii, fiind
dispuse in alternan (fig. 24).
In tulpin 7i frunz se gsesc
fascicule mixte.
Fasciculele conductoare mixte
sunt liberoDlemnoase, fiind formate din
cele dou tipuri de fascicule
conductoare, a7ezate fa in fa, numite
7i colaterale.
Fasciculele colaterale sunt formate
din esut liberian la exterior 7i din esut
lemnos la interior, in cazul tulpinii, iar in
frunz, cu esut lemnos la exterior 7i esut
liberian la interior. Acestea pot fi:
35
Fig. 26. Fascicul colateral
deschis in tulpin.
Fig. 25. Fascicul colateral inchis
Fig. 27. Fascicul bicolateral
colateral nchise, colateral deschise, bicolaterale, concentrice.
Fasciculele colateral nchise se caracterizeaz prin aceea c intre fasciculul liberian

7i lemnos lipse7te cambiu, cum ar fi la monocotiledonate (fig. 25).
Fasciculele colateral(deschise se caracterizeaz prin prezena cambiului intre
fasciculul liberian 7i lemnos, cum ar fi la plantele lemnoase 7i la unele dicotiledonate
(fig.
26).
Fasciculele bicolaterale prezint pe
lang esutul liberian extern 7i un esut liberian
intern, intre care se afl lemnul, cum ar fi la
Cucurbitaceae, Scrophulariaceae (fig. 27).
Fasciculele concentrice pot fi:
hadrocentrice, cu esutul lemnos inconjurat de
esut liberian, intalnit la ferigi 7i leptocentrice,
cu esut liberian inconjurat de cel lemnos, cum
ar fi la lcrmioare Convallaria majalis.
2.2.4. ESUTURI MECANICE
Tesuturile mecanice sunt specializate in susinerea plantelor, fiind formate din celule
prozenchimatice, cu pereii celulari ingro7ai, conferind plantelor rezisten,
flexibilitate,
elasticitate la aciunea factorilor de mediu (vant, ploaie, zpad).
Exist dou categorii de esuturi mecanice: colenchimul 7i sclerenchimul.
36
Fig. 28. Colenchimul 7i sclerenchimul
in tulpina de dovleac.
epd. epiderma; col.u. colenchim
unghiular; p.c. parenchim cortical;
end endoderma; a amidon;
per. periciclu (sclerenchim);
p.f. parenchim fundamental;
Colenchimul este format din celule prozenchimatice vii, cu pereii celulari inegal
ingro7ai cu celuloz 7i substane pectice.
Dup modul de ingro7are a pereilor celulari, se cunosc trei tipuri de colenchim:
angular, tabular 7i lacunar.
Colenchimul angular sau unghiular
se caracterizeaz prin aceea c celulele
prezint ingro7ri numai in coluri, ca la
dovleac D Cucurbita pepo (fig.28).
Colenchim tabular este format din
celule cu pereii tangeniali (externi 7i
interni) ingro7ai sub form de plci (in
tulpina de tei, curpen de pdure, soc).
Colenchim lacunar prezint spaii
intercelulare, celulele fiind ingro7ate in
dreptul spaiilor intercelulare, cum ar fi la
plantele din fam. Asteraceae.
Colenchimul este un esut mecanic

adaptat pentru funcia de susinere a
organelor in curs de cre7tere, fiind de
origine primar.
Sclerenchimul este format din
celule prozenchimatice moarte, cu pereii
uniform ingro7ai cu lignin.
El se poate intalni in toate organele
plantelor mature, fie sub form de benzi
continui (exemplu in tulpina de dovleac),
fie sub form de fragmente, arcuri.
Dup forma celulelor, sclerenchimul se poate diferenia in sclerenchim fibros 7i
sclerenchim scleros.
Sclerenchimul fibros este alctuit din celule prozenchimatice lungi, ascuite la capete,
cu pereii puternic ingro7ai (fig. 29). El este prezent in periciclu sau in fasciculele
conductoare, formand liberul tare sau lemnul secundar (exemplu fibrele de in 7i canep).
37
Sclerenchimul scleros este alctuit din celule izodiametrice, cu pereii puternic
ingro7ai cu lignin, strbtui radiar de canalicule ramificate, purtand numele de
sclereide
sau celule pietroase. Acestea se intalnesc in fructele de gutui, pr, in endocarpul
(samburele) la prun, cire7 (fig.30).
2.2.5. ESUTURI SECRETOARE
Tesuturile secretoare sunt formate din celule care sunt specializate in producerea sau
eliminarea unor substane rezultate ale proceselor metabolice (uleiuri eterice, balsamuri,
taninuri, r7ini, nectar, mucilagii, gume, latex etc).
Dup locul de depunere a substanelor secretate, esuturile secretoare se impart in:
esuturi cu secreie extern, esuturi cu secreie intercelular !i esuturi cu secreie
intracelular.
Tesuturile cu secreie extern elimin
substanele elaborate in afara plantei, fiind
reprezentate de: papile secretoare, peri
secretori, solzi secretori, glande nectarifere,
glande saline, glande digestive, hidatodele.
Papilele secretoare sunt celule ale
epidermei in form de con, intalnite pe petalele
unor flori (trandafiri, lcrmioare, panselue),
care dau aspectul de catifelat (fig. 31). Ele secret un ulei volatil, mirositor.
Fig. 29.
Sclerenchim fibros
Fig. 30. Sclereide:
a fazele ingro7rii peretelui cellular;
b sclereide in nodulul fructului de pr
Fig. 31. Papile secretoare in
petalele de panselue

38
Perii secretori sunt prezeni in epiderma frunzei,
tulpinii, fiind formai din 1D4 celule, ultima celul fiind
secretoare (fig. 32).
Solzii secretori sunt formai din celule secretoare
a7ezate in form de rozet, de asemenea prezeni in
epiderm (hamei, ment D fig. 33).
Glande nectarifere sunt structuri specializate care
secret un lichid dulce, numit nectar, consumat de insecte,
participand astfel la polenizare. Ele se formeaz in floare,
fiind numite glande intraflorale, la baza petalelor,
staminelor, ovarului sau pe organe vegetative, fiind numite
glande extraflorale, situate la baza peiolului frunzei de
piersic 7i la baza limbului foliar la cire7.
Glande saline se intalnesc pe frunzele unor plante de
srturi. Ele elimin surplusul de ap prin gutaie activ.
Dup eliminarea apei srurile raman pe frunz sub forma
unui strat pufos.
Glande digestive se intalnesc la plantele carnivore.
Sunt structuri a cror celule secret enzime proteolitice, cu
ajutorul crora diger corpul insectelor, cum ar fi la
Drosera rotundifolia Roua cerului 7i Nepenthes spp..
Hidatodele sunt structuri care elimin apa sub form
de picturi, fenomen numit gutaie.
Tesuturi cu secreie intercelular elimin
substanele secretate in spaiile intercelulare, fiind
reprezentate de buzunare secretoare 7i canale secretoare.
Buzunarele secretoare reprezint spaii intercelulare,
de form sferic, cptu7ite cu celule secretoare, in care se
acumuleaz substanele secretate. Acestea sunt prezente in
parenchimuri, in coaja de portocal, in frunza de suntoare
Hypericum perforatum (fig. 34).
Canale secretoare sunt spaii intercelulare tubuloase, cptu7ite cu celule secretoare,
care secret r7ini, uleiuri eterice, cum ar fi la conifere, in fructele umbeliferelor (fig. 35).
Fig. 34. Buzunar secretor
Fig. 33. Solz secretor
1 celula secretoare;
2 D cuticula
Fig. 32. Peri secretori
39
Fig. 35. Canale secretoare in
frunza de pin (Pinus nigra)
Fig. 36. Laticifere nearticulate la
Euphorbia cyparissias
Tesuturi cu secreie intracelular

elimin substanele secretate in interiorul
celulelor, fiind reprezentate de laticifere.
Laticiferele sunt celule mari, simple
sau ramificate, care secret latex (suc lptos).
Laticiferele pot fi articulate sau nearticulate.
Laticiferele articulate sunt formate din celule puse cap la cap, cu pereii transversali
resorbii. Acestea pot fi simple, neramificate, ca la rostopasc Chelidonium majus sau
ramificate, ca la ppdie Taraxacum officinale.
Laticiferele nearticulate prezint o singur celul alungit, cu numero7i nuclei, cum
ar fi la laptele cainelui Euphorbia cyparissias (fig. 36).
2.2.6. ESUTURI SENZITIVE
Plantele rspund la stimuli sub influena factorilor excitani (lumin, gravitaie,
substane chimice, stimuli tactili) prin mi7cri sau prin modificarea intensitii
funciilor
vitale.
Tesuturile senzitive se impart in 3 categorii:
D esuturi senzitive pentru excitani mecanici;
D esuturi senzitive fa de gravitaie;
D esuturi senzitive fa de lumin.
Tesuturi senzitive pentru excitani mecanici
Tesuturile senzitive pentru excitani mecanici sunt reprezentate de papile senzitive 7i
peri senzitivi.
40
Papilele senzitive se gsesc pe carceii plantelor din familia Cucurbitaceae
(castravete, dovleac). Acestea sunt celule dispuse printre celulele epidermei carceilor, cu
pereii externi foarte ingro7ai 7i prevzui cu o scobitur. In aceast scobitur
ptrunde
citoplasma, in care se gse7te un cristal de oxalat de calciu. La atingere sau prin lovire,
citoplasma prime7te un stimul, carcelul curbanduDse pe suport, executand o mi7care de
rotaie.
Papile senzitive se mai intalnesc la baza filamentelor staminelor de la dracil D
Berberis vulgaris. La atingerea staminelor de ctre insecte, filamentele se curbeaz brusc,
antera love7te stigmatul, realizanduDse polenizarea.
Perii senzitivi se intalnesc la plantele carnivore, avand rol in prinderea insectelor (la
Drosera rotundifolia roua cerului). Cand insectele ating unul din perii senzitivi, situai
pe
faa superioar a frunzei, frunza se pliaz.
La Mimosa pudica, zona sensibil este baza peiolului, datorit unor peri rigizi situai
la baza peiolului pe partea inferioar. Atingerea bazei peiolului, determin imediat
aplecarea frunzei, mi7care numit seismonastie.
Tesuturi senzitive fa de gravitaie
Rdcina are o cre7tere in sensul forei gravitaionale, avand un geotropism pozitiv,
in timp ce tulpina cre7te de jos in sus, avand un geotropism negativ. Tulpinile care nu au
esuturi mecanice dezvoltate, cresc la orizontal, numinduDse plagiotrope.
Tesuturi senzitive fa de lumin

Tesuturile sensibile fa de lumin sunt reprezentate de papile 7i ocele.
Papilele senzitive sunt celule epidermale, cu pereii externi bombai, funcionand pe
principiul unei lentile, care focalizeaz razele luminoase in interiorul celulei.
Ocele reprezint celule epidermice inegale 7i suprapuse, in care celula mic este cea
care prime7te excitaia in momentul in care frunza i7i schimb poziia fa de lumin,
favorizand redresarea ei.
Rezumat
esuturile sunt grupri de celule care au aceea!i form, structur !i ndeplinesc
acelea!i funcii.
Dup forma celulelor, esuturile sunt: parenchimatice, formate din celule
izodiametrice, cu pereii celulari subiri !i cu spaii intercelulare !i prozenchimatice
formate din celule alungite, cu pereii celulari ngro!ai, lignificai.
41
Dup origine, esuturile sunt primare, cnd se formeaz din meristeme primare !i
secundare cnd provin din meristemele secundare.
Dup gradul de difereniere a celulelor, esuturile se mpart n: meristematice
formate din celule tinere, nedifereniate, cu pereii subiri, fr spaii intercelulare, cu
rol
de diviziune !i esuturi definitive care provin din esuturile meristematice, a cror
form !i
structur depind de funcia la care s(au adaptat.
Dup rolul pe care l au n plant, esuturile se mpart n: esuturi meristematice,
esuturi de aprare, esuturi fundamentale, esuturi mecanice, esuturi conductoare,
esuturi secretoare !i esuturi senzitive.
Tesuturile meristematice au rolul de a se divide, de a forma noi celule.
Dup poziia pe care o ocup n plant, meristemele sunt situate n apexul rdcinii
!i tulpinii, determinnd cre!terea n lungime; lateral fa de axa organului, determinnd
cre!terea n grosime !i intercalar situate la baza internodurilor !i a limbului foliar la
Gramineae, printre esuturi definitive, determinnd cre!terea n lungime.
Dup origine, meristemele sunt: primordiale, primare !i secundare.
Tesuturile de aprare sunt situate la exteriorul organelor plantelor !i au rolul de a
proteja plantele de variaiile duntoare ale factorilor de mediu.
Dup origine, esuturile de aprare sunt primare (epiderma, exoderma !i caliptra) !i
secundare (suberul !i ritidomul).
Parenchimurile sunt esuturi formate din celule cu pereii subiri, cu spaii
intercelulare, cu diferite funcii: de absorbie, asimilatoare !i de depozitare.
Tesuturile conductoare sunt specifice plantelor vasculare, fiind reprezentate de
esutul conductor lemnos, cu rol n conducerea sevei brute n sens ascendent !i esutul
conductor liberian, care conduce seva elaborat n sens descendent.
Tesuturile mecanice sunt specializate n susinerea plantelor, fiind formate din celule
prozenchimatice, cu pereii celulari ngro!ai, conferind plantelor rezisten,
flexibilitate,
elasticitate la aciunea factorilor de mediu.
Dup modul n care se ngroa! peretele celular, plantele prezint dou categorii de
esuturi mecanice: colenchimul !i sclerenchimul.

Colenchimul este format din celule prozenchimatice vii, cu pereii inegal ngro!ai cu
celuloz !i substane pectice, acesta fiind angular, tabular !i lacunar.
Sclerenchimul este format din celule moarte, cu pereii uniform ngro!ai cu lignin.
Dup forma celulelor, sclerenchimul poate fi fibros !i scleros.
42
Tesuturile secretoare secret !i excret diverse substane: uleiuri eterice, nectar,
taninuri, r!ini, ap, gume, n afara plantei, n spaiile intercelulare !i n interiorul
celulei.
Plantele rspund stimulilor din mediul extern prin mi!cri sau prin modificarea
ritmului !i intensitii funciilor vitale.
Intrebri
1. Ce sunt esuturile?
2. Caracterizai esuturile meristematice 7i precizai rolul lor.
3. Care sunt esuturile de aprare primare?
4. Care sunt esuturile de aprare secundare?
5. Ce sunt parenchimurile 7i ce funcii indeplinesc?
6. Precizai esuturile conductoare: structur 7i ce rol au?
7. Care sunt diferenele intre colenchim 7i sclerenchim?
8. Ce rol au esuturile secretoare 7i senzitive in viaa plantelor?
Bibliografie
1. Anghel, I. Toma. 1985. Citologie Vegetal. Edit. Univ. Bucure7ti.
2. Arsene Gicu Gabriel. 2004. Botanic I, Citologia, Histologia, Organele vegetale.
3. Bdulescu Liliana, 2009. Botanica 7i Fiziologia plantelor, Edit. Elisavaros.
4. Douglas Houghton Campbell, 2007. Elements of Structural and Systematic
Botany. TYPOGRAPHY BY J. S. CUSHING & CO., BOSTON, U.S.A.
5. Grinescu I. 1985. Botanic (ed. 2). Ed. St. 7i Encicl. Bucure7ti.
6. King B., 1986. Cell Biology, Allen & Unwin, London Boston D Sidney
7. Moore, Randy, et al. Botany, 2nd ed. New York: McGrawDHill, 1999.
8. Toma 7i colab. 1997. Celula vegetal. Edit. Univ. Al. I. Cuza, Ia7i.
9. Serbnescu Jitariu G., Toma C. 1980. Morfologia 7i anatomia plantelor. Ed. Did.
7i Ped. Bucure7ti.
10.Ungurean Livia, 1996. Morfologia plantelor. AMCDU.S.A.M.V Bucure7ti.
43
CAP. 3. ORGANOGRAFIA
Organografia se ocup cu morfologia extern, structura 7i dezvoltarea ontogenetic a
organelor plantelor.
Organele sunt pri ale corpului plantei, care sunt alctuite din mai multe esuturi, cu
form 7i structur adaptate la indeplinirea unor funcii speciale, cum ar fi de nutriie 7i
de
reproducere. Ca urmare, plantele prezint organe vegetative 7i de reproducere.
Organele vegetative sunt intalnite la plantele vasculare, numite 7i cormofite, fiind
reprezentate de rdcin, tulpin, frunz, care asigur viaa plantei.
Organele de reproducere, in care se formeaz celulele reproductoare, fiind

reprezentate de floare, smna 7i fructul, care asigur perpetuarea speciei.
Insu+irile generale ale organelor plantelor
Organele vegetative 7i de reproducere prezint urmtoarele insu7iri: polaritatea,
simetria, orientarea n spaiu, metamorfozarea.
Polaritatea reprezint deosebirea morfologic 7i fiziologic dintre cele dou
extremiti ale unui organ. Toate organele au un pol bazal 7i unul apical, care nu se pot
transforma unul in altul. Astfel, buta7ii de salcie, garoaf, mu7cat, viDdeDvie, pu7i
in ap,
vor forma totdeauna la baz rdcini, iar in partea superioar ramuri 7i frunze. Aceast
insu7ire st la baza practicii inmulirii plantelor prin but7ire.
Simetria este insu7irea organelor de a fi alctuite din pri asemntoare, egale. Linia
de imprire a organului in dou pri simetrice se nume7te plan de simetrie. In funcie
de
numrul de planuri de simetrie care se pot duce printrDun organ, acesta poate prezenta:
simetrie radiar, bisimetrie, monosimetrie, asimetrie.
Simetrie radiar se caracterizeaz prin aceea c organul poate fi imprit in pri
egale prin mai multe planuri de simetrie (rdcina, tulpina). Florile cu simetrie radiar se
numesc actinomorfe 7i se noteaz cu semnul *.
Bisimetrie atunci cand se pot duce dou planuri de simetrie notate cu semnul +,
perpendicular unul pe cellalt, exemplu floarea la familia Brassicaceae.
Monosimetria se intalne7te la organele prin care se duce un singur plan de simetrie,
exemplu frunza. Florile monosimetrice se numesc zigomorfe 7i se noteaz cu , exemplu
floarea de mazre Pisum sativum.
44
Asimetria este intalnit la acele organe care nu pot fi imprite prin niciun plan de
simetrie in pri egale. Organe asimetrice sunt frunza de ulm, tei, precum 7i floarea de
Canna indica.
Orientarea in spaiu reprezint insu7irea organelor plantelor de a cre7te intrDo
anumit poziie fa de vertical, cum ar fi rdcina 7i tulpina cresc vertical, in jos 7i
respectiv in sus, numinduDse organe ortotrope (drepte). Exist 7i organe care fac un
unghi
cu verticala (rizomi, stoloni, tulpini taratoare) 7i se numesc plagiotrope.
Metamorfozarea const in schimbarea formei, structurii 7i funciei organelor sub
influena factorilor de mediu. Prin metamorfozare pot rezulta diferenieri intre organele
cu
origine comun 7i asemnri intre cele deosebite din punct de vedere genetic, ca de
exemplu tulpina, care poate lua forma 7i funcia frunzei. Exist organe omoloage 7i
organe
analoage.
Organele omoloage au aceea7i origine, dar forma 7i funcia sunt diferite, de exemplu
spinii de la Berberis vulgaris dracila 7i carceii de la Lathyrus tuberosus D sangele
voinicului, au origine foliar.
Organele analoage au origine diferit, dar prezint acelea7i forme 7i funcii, exemplu
spinii de dracil au origine foliar, iar cei de la salcam sunt stipele modificate sau carceii
la
mazre au origine foliar, iar cei de la via de vie au origine din tulpin.
3. 1. RDCINA (RADIX)
Cuvinte cheie: rdcina, morfologie, ramificare, rdcini metamorfozate, anatomie
Obiective: D Clasificarea rdcinilor dup origine 7i funciile lor.
D Cunoa7terea morfologiei 7i anatomiei rdcinii 7i importana practic.
Rdcina este primul organ vegetativ al plantei, care apare in procesul de germinaie
din radicula embrionului. Ea cre7te de regul in sol 7i are rol de absorbie a apei 7i
srurilor
minerale 7i de fixare a plantei in sol. Este un organ drept, cre7te in jos, avand un
geotropism pozitiv, are form cilindric 7i prezint simetrie radiar.
Dup origine 7i funciile lor, rdcinile se impart in:
Embrionare, care se dezvolt din radicula embrionului 7i care indeplinesc funciile
amintite. Aceste rdcini au o durat de via diferit: cateva zile la cuscut, 10D20 zile
la
graminee, cateva luni la plantele erbacee anuale, iar la plantele lemnoase muli ani;
45
Adventive, care se formeaz pe tulpini, frunze. La monocotiledonate, rdcina
embrionar are o durat de via scurt, dup care moare, fiind inlocuit de rdcini
adventive;
Metamorfozate, care i7i modific forma, structura, indeplinind alte funcii decat cele
specifice.
Morfologia rdcinii
In cazul unei plantule, de la varful
rdcinii pan la colet (zona de trecere intre
rdcin 7i tulpin), se disting 4 zone: caliptra,
zona neted, zona peri!orilor absorbani 7i
zona aspr (fig. 37).
Caliptra (piloriza sau scufia) este un esut
parenchimatic, in form de degetar, care
protejeaz varful rdcinii. Varful rdcinii are
2D3 mm lungime 7i este compus din celule
iniiale, care formeaz meristemul primordial.
Caliptra se distruge la exterior prin frecare cu
solul, dar se reface la interior din caliptrogen. O
caracteristic a acesteia o constituie prezena 7i
distribuia gruncioarelor de amidon pe pereii
transversali ai celulelor din varf, numite statolii, care au rol in mi7crile geotropice.
Zona neted este zona de cre7tere in lungime a rdcinii. In aceast zon celulele nu
se mai divid, ele i7i mresc volumul prin alungire, incep s se specializeze. Ea are o
lungime de 5D10 mm.
Zona pilifer sau a peri7orilor absorbani, in care celulele incep s se specializeze,
formanduDse esuturi definitive primare. Aceast zon ajunge pan la 1 cm lungime.
Peri7orii absorbani sunt unicelulari 7i rezult din alungirea celulelor rizodermei spre
exterior. Ei se formeaz permanent in partea inferioar 7i mor treptat in partea superioar,
astfel c aceast zon are tot timpul cam aceea7i lungime. Numrul perilor absorbani
difer de la o specie la alta, fiind cuprins intre 200D400/mm2 7i au o durat de via
scurt,
10D20 zile. Ei au rolul de a absorbi apa cu srurile minerale din sol.
Fig. 37. Zonele rdacinii
46
Fig. 38. Rdcina pivotant
la morcov Fig. 39. Rdcina rmuroas
Zona aspr se afl deasupra zonei pilifere prin distrugerea peri7orilor absorbani,
care imprim rdcinii un aspect aspru la pipit. In structura rdcinii se formeaz
exoderma, alctuit din 2D4 randuri de celule impregnate cu suberin, cu rol de
protecie.
Tipuri morfologice de rdcini
Forma rdcinilor este caracteristic pentru anumite specii de plante. Astfel, dup
gradul de dezvoltare a ramificaiilor laterale (radicele), fa de rdcina principal se
disting urmtoarele tipuri de rdcini: pivotante, rmuroase 7i fasciculate.
Rdcini pivotante au rdcina principal foarte bine dezvoltat, in comparaie cu
radicelele, exemplu la morcov Daucus carota, mazre Pisum sativum (fig. 38).
Rdcini rmuroase sunt specifice arborilor, la care radicelele sunt la fel de groase
ca 7i rdcina principal, uneori mai lungi decat aceasta, formand rdcini trasante (fig.
39).
Rdcini fasciculate au origine adventiv, se
formeaz de la nodurile bazale ale tulpinii, au aspect de
fascicul, fiind in numr mare, cu lungimi 7i grosimi
aproximativ egale. Se intalnesc la plantele
monocotiledonate (grau, ceap, fig.40)
Rdcini metamorfozate
Rdcinile unor plante indeplinesc alte funcii
principale, pe lang cele specifice rdcinii, ca atare
acestea i7i schimb forma 7i structura, cum ar fi: rdcini
47
Fig. 40. Rdcina fasciculat
la mohor
Fig. 41. Rdcini tuberizate: a sfecl; b ridiche; c morcov; d D dalie
tuberizate, rdcini drajonante, rdcini fixatoare, rdcini respiratorii, rdcini
simbionte 7i haustorii.
Rdcini tuberizate au ca funcie
principal inmagazinarea substanelor de
rezerv. Ele i7i pierd de timpuriu cre7terea in
lungime 7i incep s se ingroa7e, proces
cunoscut sub numele de tuberizare. Astfel, la
sfecla de zahr D Beta vulgaris, se tuberizeaz
rdcina principal, la ridicheD Raphanus
sativus, rdcina principal 7i hipocotilul, la
dalie D Dahlia variabilis, se tuberizeaz

radicelele (fig.41)
Rdcini drajonante se intalnesc la
unele plante, care formeaz muguri pe
rdcini, din care apar lstari numii drajoni,
cu rol in inmulirea vegetativ a plantei, cum ar
fi la plmid Cirsium arvense, salcam
Robinia pseudoacacia etc (fig. 42).
48
Rdcini fixatoare sunt caracteristice multor liane, exemplu la ieder Hedera
helix. Aceste plante pe lang rdcinile obi7nuite, pe care le au in sol, prezint pe tulpina
lor rdcini adventive, care au rolul de a fixa tulpinile pe trunchiul copacilor sau pe
suport
(fig. 43).
Rdcini respiratorii (cu pneumatofori) sunt intalnite la unele plante de mla7tin,
cum ar fi la chiparosul de balt Taxodium
distichum. Rdcinile acestor plante emit
ni7te ramificaii numite pneumatofori, cu
aerenchimuri, care cresc in sus pan la
suprafaa apei, asigurand respiraia (fig. 44).
Rdcini simbionte sunt rdcini care
triesc in simbioz cu bacteriile sau
ciupercile.
Bacterioriza sunt rdcini care triesc
in simbioz cu bacteriile fixatoare de azot,
fiind intalnit la plantele din fam.
Leguminosae (soia, mazre, trifoi). Pe
rdcinile acestora sunt prezente ni7te
Fig. 42. Rdcin drajonant la plmid
Fig. 43, Rdcini fixatoare la ieder
49
umflturi, numite nodoziti, in care se gsesc bacteriile fixatoare de azot (fig. 45).
Astfel,
planta gazd folose7te compu7ii minerali cu azot, iar bacteria glucidele pe care le
sintetizeaz planta gazd. Aceste bacterii fac parte din genurile: Rhizobium,
Bradyrhizobium !i Azorhizobium.
Micoriza sunt rdcini care triesc in
simbioz cu ciupercile (fig. 46), care sporesc
capacitatea de absorbie a rdcinii, inlocuind
in activitatea lor perii absorbani disprui
(stejar, alun, pin etc.). Ciuperca se poate fixa
la exteriorul rdcinii formand un man7on
paslos de hife (arar, stejar), numinduDse
micoriz ectotrof; se poate fixa in interiorul
rdcinii (de exemplu la nuc, viaDdeDvie) 7i se

nume7te micoriz endotrof; poate tri atat la
exteriorul rdcinii, cat 7i la interior 7i se
nume7te micoriz ecto(endotrof sau mixt.
Acest tip este cel mai frecvent intalnit in
natur.
Fig. 44. Pneumatofori la chiparosul de balt
Fig. 45. Rdcini cu nodoziti
50
Haustorii sunt specifici plantelor parazite 7i semiparazite. Ace7tia sunt rdcini
reduse, numite 7i sugtori, adaptate s preia de la planta gazd seva elaborat, in cazul
plantelor parazite 7i seva brut, in cazul plantelor semiparazite.
Ramificarea rdcinii
Rdcina plantelor se ramific dand na7tere la ramificaii laterale, numite radicele.
Aceasta se poate ramifica in dou moduri: dihotomic 7i monopodial.
Ramificarea dihotomic se intalne7te rar, la unele ferigi 7i const in bifurcarea
varfului rdcinii principale in dou radicele, procesul repetanduDse.
Ramificarea monopodial este cel mai
frecvent intalnit. In aceast situaie,
rdcina principal cre7te continuu 7i d
na7tere la ramificaii laterale (radicele) de
ordinul I. Pe acestea se formeaz radicele de
ordinul II, care la randul lor vor forma
radicele de ordin III etc (fig. 47).
Anatomia rdcinii
Structura rdcinii poate fi analizat pe
seciuni transversale 7i longitudinale subiri.
Aceasta difer cu varsta plantei, dar 7i de la
Fig. 46. Tipuri de micorize
Fig. 47. Ramificare monopodial
51
o specie la alta. In cursul dezvoltrii sale, rdcina prezint dou structuri succesive:
structura primar, rezultat din meristemele primare 7i structura secundar, generat de
meristemele secundare.
Structura primar a rdcinii
Structura primar
reprezint ansamblul de
esuturi primare, care iau
na7tere din meristemele
primare.
Ea se pstreaz toat
viaa la ferigi 7i
monocotiledonate. IntrDo
seciune transversal prin
rdcin, la nivelul regiunii

pilifere, se disting 3 zone:
rizoderma, scoara 7i cilindrul
central (fig. 48).
Rizoderma se afl la
exteriorul rdcinii 7i este
format dintrDun singur rand
de celule parenchimatice,
strans unite intre ele, multe
prin alungire transformanduD
se in peri7ori absorbani. Ea
are rolul de absorbie a apei
cu srurile minerale.
Rizoderma este de scurt
durat.
Scoara este multistratificat, difereniat in exoderm, parenchim cortical 7i
endoderm.
Exoderma sau scoara extern este format din 2D4 randuri de celule poligonale,
strans unite intre ele, cu pereii suberificai, cu rol de protecie dup distrugerea
rizodermei.
Fig. 48. Structura primar a rdcinii de porumb
52
Parenchimul cortical sau scoara mijlocie este multistratificat, format din 10D15
randuri de celule ovoidale, cu pereii subiri 7i cu spaii intercelulare. Ea are rol in
acumularea substanelor de rezerv, cum ar fi amidonul sau inulina.
Endoderma sau scoara intern este format dintrDun singur rand de celule, cu pereii
laterali ingro7ai cu suberin 7i lignin, sub forma unor punctuaiuni, cunoscute sub
numele
de benzile lui Caspary (la porumb Zea mays). Ulterior pereii celulelor se lignific in
forma literei U (se ingroa7 pereii laterali 7i interni, iar cei externi rman subiri).
Unele
celule ale endodermei rman neingro7ate 7i se numesc celule de pasaj. Acestea se afl in
dreptul fasciculelor conductoare lemnoase. Endoderma are rol de absorbie, apa circul
prin celulele de pasaj, acolo unde exist sau prin punctuaiuni.
Cilindrul central ocup centrul rdcinii 7i este format din: periciclu, fascicule
conductoare, mduva 7i razele medulare.
Periciclul este format dintrDun singur rand de celule parenchimatice, situate in
alternan cu celulele endodermei. Din periciclu se formeaz radicelele, ramificaiile
laterale ale rdcinii.
Fasciculele conductoare sunt simple !i dispuse n alternan, respectiv fascicule
conductoare lemnoase 7i fascicule conductoare liberiene.
In cadrul fasciculelor conductoare lemnoase (xilemul), primele vase care apar sunt
situate spre periciclu, au diametrul mic 7i se numesc vase de protoxilem. Vasele mai mari,
numite vase de metaxilem, apar mai tarziu 7i sunt situate mai spre centru.
Fasciculele conductoare liberiene (floemul), prezint de asemenea la exterior vase
liberiene mici, numite vase de protofloem, iar la interior vase mai mari, numite vase de
metafloem. Ca urmare ambele tipuri de fascicule au o dezvoltare centripet.
Mduva ocup centrul cilindrului central, fiind format din celule parenchimatice sau
sclerificate (la iris Iris germanica).
Fasciculele de vase liberiene 7i lemnoase sunt separate de raze medulare, formate din
celule parenchimatice sau lignificate, care vin din mduv.
Structura secundar a rdcinii
La plantele dicotiledonate lemnoase 7i la unele ierboase, rdcina incepe s se
ingroa7e, ca urmare a apariiei in interiorul ei a meristemelor secundare (cambiul 7i
felogenul). Aceste meristeme secundare se mai numesc 7i zone generatoare, deoarece
genereaz o serie de esuturi secundare, care se interpun printre cele primare,
determinand
cre7terea in diametru (fig. 49).
53
Cambiul, numit 7i zona generatoare libero(lemnoas, ia na7tere in cilindrul central,
intre fasciculele conductoare, sub forma unor arcuri concave spre interiorul fasciculelor
liberiene 7i arcuri convexe spre exteriorul fasciculelor lemnoase, care se unesc formand o
structur cu contur sinuos.
Cambiul genereaz la exterior esut liberian secundar, care este format din vase
liberiene, celule anexe, parenchim liberian 7i fibre liberiene sub form de pachete,
formand
liberul tare, iar spre interior lemn secundar, alctuit din vase lemnoase largi, parenchim
lemnos 7i fibre lemnoase, rezultand astfel fascicule libero(lemnoase, de tip colateral
deschise.
Lemnul secundar este produs in cantitate mai mare, ceea ce face ca liberul s fie
impins spre exterior, cambiul cptand o form cilindric.
Lemnul produs de cambiu intrDo perioad de vegetaie formeaz un inel anual.
An de an cambiul adaug noi cantiti de esuturi secundare.
Felogenul, se mai nume7te 7i zona generatoare subero(felodermic, apare la
exteriorul cambiului, in scoar sau in periciclu, sub forma unui cilindru. Felogenul este
format dintrDun strat de celule, care genereaz pe partea extern suber secundar, cu rol de
protecie, iar pe partea intern, formeaz scoara secundar sau feloderma, in care se
depoziteaz substanele de rezerv. Ansamblu celor trei esuturi: suber, felogen,
feloderm,
formeaz periderma.
Tesuturile primare aflate la exteriorul suberului se usuc 7i se exfoliaz, iar la
exteriorul rdcinii rmane suberul sau se formeaz ritidomul din totalitatea peridermelor,
rezultate din activitatea multianual a felogenului.
Fig. 49. Structura secundar a rdcinii
54
Importana practic a rdcinilor
Rdcinile unor plante prezint unele utilizri practice, cum ar fi:
D rdcinile tuberizate (de morcov, sfecl, ridiche, elin, pstarnac, ptrunjel) sunt
utilizate in alimentaie, datorit coninutului in substane nutritive, vitamine,
substane aromatice. Unele servesc la furajarea animalelor (sfecla furajer, napi,

morcovi furajeri);
D rdcinile unor plante au utilizri medicinale (rdcina de odolean Valeriana
officinalis);
D rdcinile leguminoaselor imbogesc solul in azot;
D rdcinile moarte, prin descompunere, contribuie la imbogirea solului in humus;
D rdcinile fixez solul, impotriva eroziunii sau contribuie la fixarea nisipurilor.
Rezumat
Rdcina este organul vegetativ al plantei, care apare n procesul de germinaie din
radicula embrionului. Ea are rol de absorbie a apei !i srurilor minerale !i de fixare a
plantei n sol. Este un organ drept, cre!te n jos, avnd un geotropism pozitiv, are form
cilindric !i prezint simetrie radiar.
De la vrful rdcinii pn la colet, zona de trecere ntre rdcin !i tulpin, se
disting 4 zone: caliptra, zona neted, zona peri!orilor absorbani !i zona aspr.
Dup origine !i funciile lor, rdcinile se mpart n 3 categori: embrionare, care se
dezvolt din radicula embrionului; adventive, care se formeaz pe tulpini, frunze;
metamorfozate, adaptate la alte funcii dect cele specifice.
Dup form exist rdcini pivotante, rmuroase !i fasciculate.
Rdcinile metamorfozate sunt acelea care !i schimb forma !i funcia, cum ar fi:
rdcini tuberizate, cu rol n depozitarea substanelor de rezerv; rdcini drajonante, cu
rol n nmulirea vegetativ; rdcini fixatoare, cu rol de prindere, fixare; rdcini
respiratorii, cu rol n respiraie; rdcini simbionte, care triesc n simbioz cu bacterii
sau ciuperci.
Rdcina plantelor se ramific dnd na!tere la ramificaii laterale, numite radicele.
Aceasta se poate ramifica dihotomic !i monopodial.
Structura primar a rdcinii reprezint ansamblul de esuturi primare, care iau
na!tere din meristemele primare !i se pstreaz toat viaa la ferigi !i monocotiledonate.
55
In seciune transversal prin rdcin se disting 3 zone: rizoderma, scoara !i cilindrul
central.
Structura secundar a rdcinii este ntlnit la plantele lemnoase !i la unele
dicotiledonate ierboase !i reprezint ansamblu de esuturi secundare, generate de
meristemele secundare (cambiul !i felogenul), care le intercaleaz printre cele primare,
determinnd cre!terea n grosime.
Rdcinile unor plante prezint diferite utilizri practice, fiind folosite n alimentaia
omului, n furajarea animalelor, au importan medicinal, mbogesc solul n azot,
sunt
antierozionale.
Intrebri:
1. Care sunt zonele rdcinii?
2. Precizai tipuri morfologice de rdcini.
3. Care sunt rdcinile metamorfozate 7i ce rol au ele?
4. Care sunt ramificaiile rdcinii?
6. Precizai printrDun desen structura primar 7i secundar a rdcinii.
7. Care este importana practic a rdcinii?
Bibliografie
1. Andrei M. 1997. Morfologia general a plantelor, Ed. Enciclopedic, Bucure7ti
2. Bavaru A., Bercu R., 2002. Morfologia 7i anatomia plantelor, Ed. Ex Ponto,
Constana
3. Coste I., 2000. Botanica. Morfologia 7i anatomia plantelor, Lito., U.S.A.M.V,
Timi7oara
4. Esau, K., 1965. Plant anatomy, John Willei, Inc., New York London Sidney.
5. Grinescu I. 1985. Botanic (ed. 2). Ed. St. 7i Encicl. Bucure7ti.
6. Mauseth, James D. Plant Anatomy. Menlo Park, CA: Benjamin/Cummings
Publishing Co., 1988.
7. Robert D., Catesson A.M., 1990. Biologie vegetale. Organization vegetative. Ed.
Doin., Paris.
8. Ungurean Livia, 1996. Morfologia plantelor, AMCDU.S.A.M.V Bucure7ti
56
3.2. TULPINA (CAULIS)
Cuvinte cheie: tulpin, hipocotil, epicotil, mugura7, ramificare, anatomie
Obiective: F Cunoa7terea morfologiei 7i anatomiei tulpinii;
D Clasificarea tulpinilor 7i importana practic a lor.
Tulpina este un organ vegetativ articulat, fiind format din noduri 7i internoduri. Ea
are rolul de a conduce seva, de a produce 7i susine frunzele, florile 7i fructele. La unele
plante, tulpina serve7te 7i la inmulirea vegetativ.
Are de regul o cre7tere de jos in sus, avand un geotropism negativ 7i prezint
simetrie radiar.
Din punct de vedere ontogenetic, tulpina i7i are originea din embrion, la formarea
creia particip mugura7ul.
Morfologia tulpinii
La o plantul, tulpina prezint:
hipocotil, epicotil 7i mugura! (fig. 50).
Hipocotilul este partea de tulpin
cuprins intre colet (baza solului) 7i locul de
inserie a frunzelor cotiledonare. Acesta
poate fi lung, la plantele cu germinaie
epigee (cotiledoanele ies la suprafaa
solului), cum ar fi la fasole Phaseolus
vulgaris 7i poate fi scurt, la plantele cu
germinaie hipogee (cotiledoanele rman in
sol), de exemplu la mazre Pisum sativum.
Epicotilul este poriunea cuprins intre
cotiledoane 7i primele frunze adevrate,
numite protofile.
Mugura+ul, prin activitatea meristemului apical, formeaz cea mai mare parte a
tulpinii, format din noduri 7i internoduri.
Nodurile sunt evidente, iar la nivelul lor se prind frunzele. Distana intre dou noduri
se nume7te internod. Lungimea internodurilor variaz de la o specie la alta. Tulpina are in
varf un mugur terminal sau apical, iar la subsuara frunzelor se gsesc muguri laterali sau
axilari.
Fig. 50. Morfologia tulpinii
57
Mugurii sunt formaiuni tinere ale tulpinii, formai dintrDun ax longitudinal, cu
internoduri scurte care poart in varf un meristem primordial, din care se realizeaz
cre7terea in lungime a tulpinii, formarea frunzelor 7i a mugurilor laterali.
Mugurii terminali, realizeaz cre7terea in lungime a tulpinii, iar cei laterali determin
formarea ramificaiilor laterale ale tulpinii.
Dup organele pe care le produc, mugurii sunt: vegetativi, floriferi 7i mic!ti (fig. 51).
Mugurii vegetativi dau na7tere la lstari 7i frunze. Din categoria mugurilor vegetativi
fac parte 7i mugurii dorminzi. Ace7tia sunt muguri in stare latent (in repaus) 7i
reprezint
o rezerv potenial a plantei, in caz de inghe, atac de insecte.
Mugurii floriferi formeaz flori sau inflorescene, iar cei mic7ti dau na7tere atat la
lstari, cat 7i la flori.
Ramificarea tulpinii
La cele mai multe plante tulpina se ramific in mai multe moduri, cum ar fi:
dihotomic, monopodial, simpodial, mixt 7i prin nfrire.
Ramificarea dihotomic este primitiv 7i se intalne7te la unele gimnosperme 7i
ferigi. Ea const in bifurcarea repetat a varfurilor de cre7tere (fig. 52).
Fig. 51. Tipuri de muguri
58
Ramificarea monopodial const in cre7terea continu a axului principal al tulpinii,
prin mugurele terminal, care este vegetativ. Ca urmare, axul principal este bine dezvoltat,
iar pe acesta se formeaz ramuri de ordin I, una sau mai multe la un nivel, pe care apar
ramuri de ordin II. Acest tip de ramificaie este intalnit frecvent la conifere (fig. 53).
Ramificarea simpodial se caracterizeaz prin oprirea din cre7tere a tulpinii, ca
urmare a dispariiei mugurelui vegetativ, care d na7tere la o floare sau inflorescen,
iar
cre7terea continu prin mugurul axilar cel mai apropiat, care se comport ca 7i tulpina
principal. Se intalne7te la nuc, mr, cire7, prun etc.
Ramificarea mixt const in combinarea ramificrii monopodiale cu cea simpodial,
astfel, axul principal 7i ramurile inferioare se ramific monopodial, iar restul ramurilor se
ramific simpodial, cum ar fi la bumbac Gossypium hirsutum (fig. 54).
Infrirea este specific gramineelor. La aceste plante de la nodurile bazale ale
tulpinii se formeaz lstari, numii frai, care impreun cu tulpina principal formeaz o
tuf (fig. 55). Fraii pot rmane intre teaca frunzei 7i tulpina principal, rezultand o tuf
deas (la epo7ic Nardus stricta), ace7tia pot strpunge teaca, rezultand o tuf rar (la
Fig. 52. Ramificare dihotomic la
Lycopodium clavatum
Fig. 53. Ramificare monopodial
59
iarba de gazon Lolium perenne) sau tufele rare sunt legate prin rizomi, rezultand o tuf
mixt (la firu Festuca pratensis).

Clasificarea morfologic a tulpinilor
Dup mediul n care triesc, tulpinile se impart in: aeriene, subterane 7i acvatice.
Tulpinile aeriene, cresc la suprafaa solului, fiind cele mai rspandite.
Dup consisten acestea sunt erbacee 7i lemnoase.
Tulpini aeriene erbacee
Tulpinile erbacee sunt in general verzi, au esuturi nelignificate, moi, fiind
reprezentate de: caulis, culm, calamus 7i scap (fig. 56).
Caulis este tulpina cel mai frecvent intalnit. Este format din noduri 7i internoduri
aproximativ egale, pline cu mduv sau fistuloase (goale), de exemplu la morcov
Daucus
carota, floarea soarelui Helianthus annuus, etc.
Culmul este tulpina specific gramineelor, numit 7i pai, caracterizat prin noduri
evidente, pline cu mduv 7i internoduri fistuloase, rar pline, la porumb Zea mays,
costrei
Sorghum halepense.
Calamusul se caracterizeaz prin noduri dese 7i neevidente, dispuse spre baza
tulpinii, iar internodurile sunt pline cu un esut spongios, ca de exemplu la pipirig
Juncus
effusus, rogoz D Carex riparia.
Fig. 54. Tipuri ds ramificare.
A simpodial; b D mixt Fig. 55. Infrirea la cereale
60
Scapul este tulpina care are internodurile bazale scurte 7i dese, ultimul internod fiind
lung 7i se termin cu o floare sau inflorescen, la bnuei Bellis perennis, ppdie,
Taraxacum officinale.
Dup durata de via, tulpinile erbacee sunt:
Danuale, infloresc 7i fructific intrDo perioad de vegetaie, exemplu fasolea, floarea
soarelui;
Dbienale triesc doi ani, in primul an de vegetaie formeaz organele vegetative
(rdcina, tulpina, frunze), iar in anul al doilea infloresc 7i fructific, cum ar fi
sfecla Beta vulgaris, varza Brassica oleracea;
Dperene, care triesc mai muli ani, infloresc 7i fructific de mai multe ori in via,
cum ar fi cp7unul Fragaria x ananassa, lucerna Medicago sativa.
Dup orientarea in spaiu, tulpinile sunt ortotrope 7i plagiotrope.
Tulpinile ortotrope pot fi erecte 7i urctoare.
Tulpinile erecte se menin singure la vertical datorit esuturilor mecanice bine
dezvoltate, din care fac parte tulpinile enumerate mai sus.
Fig. 56. Tipuri de tulpini erbacee
61
Tulpinile urctoare sunt acelea care au nevoie de mijloace de susinere, acestea pot
fi volubile (se inf7oar in jurul unui suport), cum ar fi la fasole D Phaseolus vulgaris,
volbur D Convolvulus arvensis sau pot fi agtoare prin intermediul carceilor, la
castravete Cucumis sativus sau prin intermediul perilor, la lipicioas Galium aparine
(fig. 57).
Tulpinile plagiotrope sunt acelea care cresc orizontal, deoarece nu au esuturi
mecanice suficient dezvoltate 7i nici organe de prindere, cum ar fi la trifoiul tarator D
Trifolium repens.
Tulpini aeriene lemnoase
In structura lor secundar predomin esuturi cu celule lignificate. Tulpinile lemnoase
se intalnesc la arbori, arbu!ti, subarbu!ti 7i liane.
Arborii sunt de talie mare 7i prezint un trunchi 7i o coroan (stejar, mr, nuc etc).
Trunchiul este tulpina de la suprafaa solului pan la punctul de ramificare. Coroana
reprezint totalitatea ramurilor.
Arbu7tii, spre deosebire de arbori au talia mai mic 7i prezint mai multe tulpini la
suprafaa solului (trandafirul, alunul).
Fig. 57. Tulpini urctoare
62
Subarbu7tii sunt scunzi, au partea bazal lignificat, iar partea superioar ierboas,
care se usuc in timpul iernii (levnica, salvia).
Lianele sunt tulpini lemnoase care se prind de alte plante prin intermediul carceilor,
rdcinilor adventive (via de vie, iedera).
Tulpini aeriene metamorfozate
Aceste tulpini 7iDau modificat forma 7i funcia.
Dup funcia pe care o indeplinesc, tulpinile metamorfozate se impart in: tulpini
asimilatoare, tulpini de depozitare, tulpini de nmulire, tulpini de aprare.
Tulpini asimilatoare indeplinesc funcia de fotosintez. Dintre acestea fac parte:
tulpini suculente, tulpini virgate, cladodii 7i filocladii.
Tulpinile suculente sunt caracteristice
cactu7ilor (fig. 58). Ele sunt groase, crnoase,
suculente, verzi, cu frunze reduse,
transformate in spini, cu suc celular bogat in
substane mucilaginoase, care acumuleaz ap
in parenchimurile acvifere din scoar 7i
mduv.
Tulpinile virgate au aspectul unor nuiele,
sunt verzi, bogate in cloroplaste, lipsite de
frunze sau frunzele sunt reduse la teci,
exemplu la pipirig Juncus effusus, coada
calului Equisetum arvense .
Cladodiile sunt tulpini lite, verzi, cu rol
in fotosintez, intalnite la grozam Genista
sagittalis.
Filocladiile sunt ramuri lite, cu aspect de frunze, intalnite la ghimpe D Ruscus
aculeatus (fig.59).
Tulpini de depozitare sunt adaptate la funcia de inmagazinare a substanelor de
rezerv, cum ar fi la gulie, pe zona tuberizat sunt prezente frunzele (fig. 60).
Tulpini cu rol de inmulire vegetativ sunt acelea care prezint muguri axilari, care
se desprind de plant 7i formeaz noi plante, exemplu la coli7or D Cardamine bulbifera
(fig 61).
Fig. 58 Tulpini asimilatoare
suculente la cactu7i
63
Tulpini cu rol de aprare sunt ramuri transformate in spini, la gldi Gleditsia
triacanthos (fig. 62), la porumbar D Prunus spinosa.
Tulpini cu rol de agare, prindere sunt acelea transformate in carcei, cum ar fi la
via de vie Vitis vinifera (fig. 63), dovleac Cucurbita pepo.
Fig. 59 Tulpini asimilatoare
Fig. 61 Tulpini cu bulbili
la Cardamine
Fig. 60. Tulpina de depozitare la
gulie
64
Tulpini subterane
Tulpinile subterane se formeaz in sol,
asigurand perenitatea plantelor. Ele sunt
tulpini metamorfozate, fiind adaptate la
indeplinirea funciilor de depozitare 7i de
inmulire vegetativ, fiind reprezentate de rizomi, stoloni, tuberculi, bulbi,
bulbo(tuberculi
(Fig. 64).
Rizomii sunt tulpini ingro7ate, care formeaz la noduri rdcini adventive, muguri 7i
frunze reduse la solzi, asigurand inmulirea vegetativ. Sunt simplii sau ramificai,
ortotropi, la ppdie D Taraxacum afficinale sau plagiotropi, la stanjenel Iris germanica,
cu cre7tere monopodial sau simpodial.
Stolonii sunt ramificaii ale rizomilor, cu internoduri lungi 7i subiri. La noduri
prezint rdcini adventive 7i muguri din care se vor forma lstari aerieni, care asigur
inmulirea vegetativ, de exemplu la cp7un Fragaria x ananassa, la cartof Solanum
tuberosum.
Tuberculii sunt tulpini scurte (microblaste), crnoase, cu rol in depozitarea
substanelor de rezerv, protejai la exterior de suber (coaja), de exemplu la cartof,
tuberculul se formeaz din mugurele terminal al stolonului. Acesta prezint pe suprafaa
lui
muguri a7ezai in adancituri, numite popular ochi.
Fig. 62 Ramuri transformate
in spini la Gldi
Fig. 63. Tulpin agtoare la via de vie
65
Bulbii sunt microblaste cu materii de rezerv in frunzele crnoase 7i sunt protejai la
exterior de catafile (frunze uscate, subiri). Tulpina propriuDzis are forma unui disc,
prezint in partea inferioar rdcini adventive, in centru 1D2 muguri, din care se
dezvolt
frunze crnoase, numite tunici, cu rol de depozitare.

Bulbii pot fi tunicai, cand frunzele crnoase se acoper complet, cum ar fi la ceap
Allium cepa 7i solzo!i, cand tunicile se acoper parial, la crin Lilium candidum.
BulboDtuberculii sunt tuberculi, invelii la exterior de catafile (la gladiole, 7ofran).
Tulpini acvatice
Sunt caracteristice plantelor iubitoare de ap, prezentand unele modificri, mai ales in
structura lor. Astfel, epiderma tulpinii este subire, lipsit de cuticul, conin in scoar
parenchimuri aerifere, cu spaii intercelulare mari.
Fig. 64 Tulpini subterane
66
Tulpinile acvatice pot fi: natante, care plutesc la suprafaa apei (la linti Lemna
minor); submerse, fiind scufundate in ap (la ciuma apelor D Elodea canadensis) 7i
amfibii,
care pot tri atat in ap cat 7i pe uscat (la piperul de balt Polygonum amphibium).
Anatomia tulpinii
Tulpina prezint o structur primar, rezultat din meristemele primare 7i o structur
secundar generat de meristemele secundare (cambiul 7i felogenul).
Structura primar a tulpinii
Structura primar reprezint ansamblul de esuturi primare, rezultate din activitatea
meristemelor primare, care se pstreaz toat viaa la ferigi 7i la monocotiledonate.
In seciune transversal printrDo tulpin tanr, la nivelul unui internod se disting trei
zone principale: epiderma, scoara 7i cilindrul central (Fig. 65).
Epiderma este un esut de protecie, se
afl la exterior, fiind format dintrDun singur
rand de celule strans unite intre ele, cu pereii
exteriori cutinizai, cerificai. In epiderm se
afl stomate, peri protectori sau secretori.
Scoara este mai subire decat la rdcin,
fiind format din parenchim cortical 7i
endoderma .
Parenchimul cortical (scoara extern)
este format din celule cu pereii subiri 7i cu
spaii intercelulare, in care se acumuleaz substanele de rezerv. Primele straturi pot
conine cloroplaste (la tulpinile tinere), iar ultimele amidon. In parenchimul cortical pot
fi
prezente 7i alte esuturi, cum ar fi sclerenchim, colenchim, esuturi secretoare,
laticifere.
Endoderma sau scoara intern este de regul unistratificat 7i acumuleaz amidon,
ea lipse7te la monocotiledonate.
Cilindrul central (stelul) este format din: periciclu, fascicule conductoare, razele
medulare, mduv.
Periciclul este pluristratificat, fiind reprezentat de sclerenchim, sub forma unor
pachete, mai ales in dreptul fasciculelor conductoare. La monocotiledonate lipse7te.
Fig. 65 Schema structurii primare a
tulpinii

67
Fasciculele conductoare sunt mixte, libero(lemnoase, de tip colateral nchise, cu
liber la exterior 7i lemn la interior. Numrul fasciculelor conductoare in tulpin este
variabil. La dicotiledonate, fasciculele sunt a7ezate pe 1D2 cercuri, iar la
monocotiledonate
sunt impr7tiate in tot cilindrul central, cum ar fi la porumb Zea mays (fig. 66).
esutul conductor liberian (floemul) este format din vase liberiene, celule anexe 7i
parenchim liberian, avand o dezvoltare centripet, prezint vase de protofloem spre
exterior 7i vase de metafloem spre interior.
esutul conductor lemnos (xilemul) este format din vase lemnoase, parenchim
lemnos, avand o dezvoltare centrifug, prezint vase de metaxilem spre exterior 7i vase
de
protoxilem spre interior.
Fasciculele conductoare sunt separate intre ele prin razele medulare formate din
parenchim.
In centrul tulpinii se afl mduva format tot din parenchim, care adesea se resoarbe
formand lacuna central (la tulpinile fistuloase).
Structura secundar a tulpinii
La plantele lemnoase 7i la unele dicotiledonate ierboase, tulpinile se ingroa7 prin
adugarea de esuturi secundare, produse de cele dou meristeme secundare D cambiul
7i
felogenul (fig. 67).
Fig. 66. Structura primar a tulpinii de porumb
68
Cambiul este primul meristem
secundar care i7i incepe activitatea,
luand na7tere in cilindrul central,
intrafascicular. Prin diviziunea
celulelor, cambiul produce spre exterior
esut liberian secundar, iar spre interior
esut lemnos secundar.
Liberul secundar este alctuit din
vase liberiene, celule anexe, parenchim
liberian, care formeaz liberul moale 7i
din fibre liberiene, care constituie
liberul tare 7i care alterneaz cu liberul
moale sub forma unor pachete.
Lemnul secundar este format din
vase lemnoase, cu diametrul mare,
insoite de parenchim lemnos 7i fibre
lemnoase, care au diametrul mai mic.
Lemnul format primvara prezint
mai multe vase, cu diametrul mare,
purtand numele de lemn de primvar.
Toamna se formeaz mai puine

vase, cu diametrul mai mic, dar mai
multe fibre, constituind lemnul de
toamna.
Lemnul secundar produs de
cambiu intrDo perioad de vegetaie
formeaz inelul anual. Acesta este de 10
ori mai gros decat esutul liberian
secundar, produs in aceea7i perioad.
Din activitatea multianual a cambiului,
rezult inelele anuale, care indic varsta
arborelui sau a ramurei.
Intre fasciculele de liber secundar,
Fig. 67. Structura secundara in tulpina de tei
E epiderma; s suberul; fg felogenul;
fd feloderma; s.p. scoara primar;
p periciclu; l.m liber moale; l.t liber
tare; p.d.D parenchim de dilatare; c cambiu;
r.m.p. raz medular pricipal;
r.s. raz secundar; lm.p. lemn primar;
m mduva; c.c cilindrul central;
v.l.p vas lemn primvar;
v.l.t vas lemn toamn.
69
cambiul produce parenchim de dilatare, in care se depoziteaz diferite substane de
rezerv,
in special amidon.
Intre fasciculele de lemn secundar, cambiul formeaz raze medulare principale
Cambiul i7i pstreaz intotdeauna locul, el inceteaz activitatea toamna 7i 7iDo reia
primvara in acela7i loc.
Felogenul este cel deDal doilea meristem secundar, care apare mai tarziu 7i se
formeaz la exteriorul cambiului, la nivelul scoarei.
Acesta genereaz spre exterior suber secundar, iar spre interior feloderma sau scoara
secundar. Ansamblu de suber, felogen, feloderm, formeaz periderma.
Felogenul ca 7i cambiul funcioneaz o singur perioad de vegetaie, dar spre
deosebire de cambiu, felogenul nu i7i pstreaz locul, reapare mai spre interior, datorit
suberului care este impermeabil, esuturile rmase la exteriorul lui mor, se exfoliaz.
Din activitatea multianual a felogenului rezult ritidomul.
Importana practic a tulpinilor
Tulpinile multor plante prezint multiple intrebuinri, in funcie de substanele pe
care le conin 7i de consistena esuturilor pe care le prezint.
Tulpinile unor plante sunt folosite ca legume in alimentaia omului (sparanghelul,
muguri de bambus, tuberculii de cartof, bulbii de ceap, usturoi), iar altele in furajarea
animalelor (graminee, leguminoase).
Tulpinile plantelor lemnoase sunt utilizate in industria mobilei (nuc, fag), la
confecionarea instrumentelor muzicale, la obinerea celulozei, a unor impletituri, a

fibrelor textile (in, canep).
Din tulpinile unor plante se obin: pluta, cauciucul, r7ini, colorani, zahr (trestia de
zahr), substane aromatice (scori7oara), substane medicinale (chinina) etc.
Rezumat
Tulpina este un organ vegetativ articulat, format din noduri !i internoduri, cu rolul
de a conduce seva, de a produce !i susine frunzele, florile !i fructele. Are de regul o
cre!tere de jos n sus, avnd un geotropism negativ !i prezint simetrie radiar.
La o plantul, tulpina prezint: hipocotil, epicotil !i mugura!.
La cele mai multe plante tulpina se ramific n mai multe moduri: dihotomic,
monopodial, simpodial, mixt !i prin nfrire.
Dup mediul n care triesc, tulpinile se mpart n: aeriene, subterane !i acvatice.
70
Tulpinile aeriene, dup consisten sunt erbacee !i lemnoase.
Tulpini aeriene erbacee sunt reprezentate de: caulis, culm, calamus !i scap.
Tulpini aeriene lemnoase se ntlnesc la arbori, arbu!ti, subarbu!ti !i liane.
Tulpini subterane sunt reprezentate de: rizomi, stoloni, tuberculi, bulbi, bulbo(
tuberculi.
Structura primar a tulpinii reprezint ansamblu de esuturi primare, rezultate din
activitatea meristemelor primare, care se pstreaz toat viaa la ferigi !i la
monocotiledonate.
n seciune transversal printr(o tulpin se disting trei zone principale: epiderma,
scoara !i cilindrul central.
Structura secundar a tulpinii este ntlnit la plantele lemnoase !i la unele
dicotiledonate ierboase !i reprezint ansamblu de esuturi secundare, generate de
meristemele secundare (cambiul !i felogenul), care le intercaleaz printre cele primare
determinnd cre!terea n grosime.
Tulpinile multor plante prezint multiple ntrebuinri, n funcie de natura
substanelor pe care le conin, fiind folosite n alimentaia omului, n furajarea
animalelor,
n industria lemnului etc.
Intrebri
1. Care este morfologia tulpinii?
2. Cum se ramific tulpina?
3. Care sunt tulpinile aeriene?
4. Care sunt tulpinile subterane 7i ce rol indeplinesc?
5. Prezentai printrDun desen structura primar a tulpinii.
6. Prezentai printrDun desen structura secundar a tulpinii.
7. Ce utilizare practic au tulpinile?
Bibliografie
1. Andrei M., 1987. Anatomia plantelor, Ed. Didactic 7i Pedagogic, Bucure7ti.
2. Ciocarlan V., 2009. Flora Ilustrat a Romaniei, Ed. Ceres, Bucure7ti.
3. Coste I., 1993. Curs de Botanic, Morfologia 7i anatomia plantelor, Lito,
Timi7oara.
4. Grinescu I., 1965, Botanic.

71
5. Morariu I., 1965. Botanic general 7i sistematic, ed. a IIDa, Ed. AgroDSilvic,
Bucure7ti
6. Morlova Irina 7i colab, 1966. Botanic Lucrri practice, Ed. Didactic 7i
Pedagogic, Bucure7ti.
7. Ozenda P., 1991. Les organismes vegeteaux. Ed. Masson, Paris, Millan,
Barcelona, Bonn.
8. Toma C., Gostin I., 2000. Histologie vegetal, Ed. Junimea, Ia7i
72
3.3. FRUNZA (FOLIUM)
Cuvinte cheie: frunza, limb, incizii, nervaiune, anexe, prefoliaie, mezofil
Obiective: F Cunoa7terea ontogenetic a frunzei;
D Morfologia frunzei simple 7i compuse;
D Anatomia frunzei;
D Importana frunzelor.
Frunza este organul vegetativ monosimetric, cu structur dorsiDventral, cu cre7tere
limitat, durat de via scurt, cu rol in fotosintez, transpiraie 7i respiraie.
Din punct de vedere ontogenetic, frunza se formeaz din primordiile produse de zona
meristematic periferic a apexului tulpinal. Primordiul prezint dou segmente: superior
7i inferior. Mai intai i7i incepe activitatea segmentul inferior, din care iau na7tere teaca 7i
stipelele, dup care se dezvolt 7i segmentul superior din care se formeaz peiolul 7i
limbul.
La monocotiledonate, din segmentul inferior se formeaz numai teaca, iar din cel
superior limbul, intre teac 7i limb existand un meristem intercalar, care determin
alungirea limbului, frunza rmane ingust datorit lipsei unor zone de cre7tere lateral.
La dicotiledonate, zona de cre7tere terminal determin formarea nervurii 7i a unei
zone laterale meristematice, care contribuie la cre7terea in lime a limbului. Cre7terea
in
grosime a limbului se datoreaz unui meristem ventral care apare sub epiderma
superioar.
Segmentarea limbului foliar se realizeaz datorit
activitii inegale a zonei laterale meristematice.
Frunzele se impart in dou categorii: simple 7i
compuse.
Morfologia unei frunze simple
O frunz simpl, complet, este format din: limb,
peiol 7i teac (fig. 68).
Limbul sau lamina este partea lit, cea mai
important a frunzei care este strbtut de nervuri.
Peiolul (codia) este un cordon cilindric, plan,
convex sau concav, care susine limbul 7i il expune intrDo
poziie favorabil fa de lumin.
Fig. 68 frunza simpl
73
Teaca este partea bazal a peiolului, cu ajutorul creia frunza se prinde de nodul
tulpinal. La graminee (grau), teaca este mare, cilindric, despicat longitudinal,
inconjoar
internodul tulpinal.
Exist plante care au frunze incomplete. Astfel, la graminee, frunza este format
numai din teac 7i limb, la altele numai din limb, in aceste situaii frunza se nume7te
sesil.
Cand este format numai din limb, frunza se prinde de tulpin prin baza acesteia 7i se
nume7te amplexicaul, cum ar fi la sugel Lamium amplexicaule sau poate inconjura
complet tulpina 7i se nume7te perfoliat, ca la punguli Thlaspi perfoliatum.
Nervaiunea frunzei
Limbul frunzei este strbtut de nervuri. Acestea reprezint totalitatea fasciculelor
conductoare, care ptrund din tulpin. Modul in care acestea se dispun in limb, formeaz
nervaiunea frunzei.
Tipuri de nervaiuni
Exist frunze cu o singur nervur, cunoscute sub numele de uninerve, cum ar fi la
brad Abies alba 7i cu mai multe nervuri (fig.69), dup cum urmeaz:
Nervaiune dihotomic se caracterizeaz printrDo bifurcare repetat a nervurilor,
fiind specific plantelor mai puin evoluate, cum ar fi la unele ferigi, la Ginko biloba.
Nervaiune penat prezint o nervur principal, median, mai dezvoltat, din care
pornesc nervuri secundare laterale mai subiri, asemntoare cu ramificaiile unei pene,
la
corcodu7 Prunus cerasifera.
Nervaiune palmat const in aceea c nervurile principale pornesc din acela7i loc,
din varful peiolului 7i ptrund in limb sub diferite unghiuri, cum ar fi la via de vie
Vitis
vinifera, dovleac Cucurbita pepo, mu7cat Pelargonium zonale etc.
Nervaiunile penat 7i palmat sunt specifice plantelor din clasa dicotiledonate.
Nervaiune paralel se caracterizeaz prin prezena mai multor nervuri care sunt
paralele intre ele, cum ar fi la grau Triticum aestivum.
Nervaiune arcuat const in aceea c nervurile secundare sunt u7or curbate, cum
ar fi la corn Cornus mas, mrgritar Convallaria majalis.
Nervaiunile paralel 7i arcuat sunt specifice plantelor din clasa monocotiledonate.
Forma limbului
Forma limbului define7te forma frunzei 7i ea se raporteaz la diferite forme
geometrice, obiecte 7i organe.
74
Exist astfel mai multe tipuri de frunze (fig. 70):
D eliptic, asemntoare unei elipse, cu limea cea mai mare la mijlocul limbului, la
fag Fagus sylvatica;
D ovat, la care limea cea mai mare se afl spre baza limbului, la liliac Syringa
vulgaris;
D obovat sau invers ovat, cu limea cea mai mare spre varf, la scumpie Cotynus
coggygria;
D lanceolat, in form de lance, cu lungimea de 3D5 ori mai mare decat limea, la
salcie Salix alba;
D circular, cu lungimea 7i limea aproximativ egale, la prul pdure Pyrus
pyraster;
D triunghiular, la plopD Populus nigra;
D romboidal, la mesteacn Betula pendula;
D liniar, la care lungimea dep7e7te cu mult limea, la graminee;
D acicular, asemntoare unor ace, la molid Picea abies;
D spatulat, asemntoare unei spatule, la bnuei Bellis perennis,
D reniform, in form de rinichi, cu limea mai mare decat lungimea 7i cu un sinus
bazal rotunjit, la calcea calului Caltha palustris;
D cordiform, in form de inim, la liliac;
D fistuloas, cilindric, goal la interior, la ceap Allium cepa;
D ensiform, in form de teac de sabie, la stanjenel Iris germanica.
Fig. 69. Tipuri de nervaiuni
75
Fig. 70. Forma limbului foliar
76
Culoarea limbului este in general verde de diverse nuane, dar poate fi: concolor,
colorat uniform pe ambele fee; discolor, verde inchis pe partea superioar 7i verde
deschis
pe cea inferioar; variegat, cu benzi galbenDverzui sau maculat, cu pete mai deschise.
Limbul frunzei poate fi: pubescent (cu peri scuri), glabru (fr peri), glauc (acoperit
de cear), hirsut (cu peri lungi, drepi, rigizi), lanat (cu peri mtso7i).
Baza limbului
Baza limbului se prezint sub diverse forme (fig.71), cum ar fi: cordat, in form de
inim, la liliac; hastat, in form de cazma, ca la volbur D Convolvulus arvensis;
sagitat,
cu doi lobi ascuii, la sgeata apei Sagittaria sagittifolia; reniform, in form de
rinichi,
la calcea calului; cuneat, in form de pan; asimetric, la ulm; auriculat, cu doi lobi
mici
rotunzi, la stejar Quercus robur; decurent, cand se continu in lungul tulpinii, care
devine astfel aripat, cum ar fi la ttneas Symphytum officinale; peltat, cand
peiolul
se prinde de mijlocul limbului, ca la ricin Ricinus communis etc.
Varful limbului
Varful limbului este de asemenea variabil (fig. 72). Acesta poate fi: ascuit, cum ar fi
la salcie Salix alba; acuminat, cu varful brusc ingustat 7i filiform, ca la fasole
Phaseolus vulgaris; rotund, ca la scumpie Cotynus coggygria; trunchiat, retezat, ca la
coroni7teD Coronilla varia; emarginat, cu un sinus apical, la brad Abies alba; mucronat,
cu
o prelungire subire in varf, cum ar fi la foliolele de mzriche Vicia sativa etc.
Fig. 71. Baza limbului

77
Marginea limbului
Marginea limbului poate fi intreag, ca la liliac sau cu incizii (crestturi). Inciziile pot
fi mici sau mari.
Incizii mici sunt considerate atunci cand ele ptrund superficial in limb, acestea sunt:
serat, dinat, crenat 7i sinuat (fig. 73).
D serat, atunci cand dini7orii sunt orientai spre varful limbului, intalnit la
majoritatea plantelor cu incizii mici;
D dinat, cand dini7orii sunt perpendiculari pe limb, cum ar fi la alun Corylus
avellana;
D crenat, cand dini7orii sunt rotunjii, ca la urzica moart Lamium amplexicaule;
D sinuat, cand marginea limbului este ondulat cum ar fi la fag Fagus sylvatica,
porumb Zea mays.
Incizii mari sunt considerate atunci cand ele ptrund mai mult de un sfert in limb 7i
se definesc dup nervaiune 7i gradul de adancire a inciziilor.
In cazul frunzelor cu nervaiune penat, inciziile sunt dispuse simetric fa de nervura
median a frunzei, iar segmentele se numesc lobi (fig. 74).
Dup adancimea inciziilor, deosebim frunze penat(lobate, cand inciziile ptrund un
sfert din jumtatea limbului foliar, la stejar Quercus robur; penat fidate, cand inciziile
Fig. 72. Varful limbului
78
ptrund pan la jumtate in limb, la stejarul ro7u american Quercus rubra; penat partite,
cu incizii pan la trei sferturi, la traista ciobanului Capsella bursa(pastoris 7i penat(
sectate, cand inciziile ptrund pan la nervura principal, la mrar D Anethum
graveolens.
Fig. 73. Inciziile mici ale limbului frunzei
Fig. 74. Inciziile mari ale frunzei
79
La frunzele cu nervaiune palmat, adancimea inciziilor se raporteaz la limbul
intreg, respectiv intre baza 7i varful acestuia. Astfel, identificm frunze: palmat(lobate
(1/4), la via de vie Vitis vinifera; palmat(fidate (1/2), la ricin Ricinus communis;
palmat(partite (3/4), la nemi7orul de camp Consolida regalis; palmat(sectate (4/4), la
canep Cannabis sativa.
Frunze compuse
Frunza compus se formeaz din frunza simpl, penatDsectat sau palmatDsectat, la
care segmentele se numesc foliole 7i au peioli proprii.
Foliolele pot fi dispuse penat sau palmat, precum nervurile, rezultand frunze penat(
compuse sau palmat(compuse (fig. 75).
Frunzele penat(compuse pot fi: imparipenat(compuse, cand se termin cu o foliol in
Fig. 75. Frunze compuse
80
varf, ca la salcam D Robinia pseudoacacia 7i paripenat(compuse, cand foliola terminal
lipse7te sau sDa transformat in carcel, cum ar fi la mazre Pisum sativum. Frunzele
paripenatDcompuse pot fi 7i biparipenat(compuse, prin ramificarea nervurii principale
(rahisului), cum ar fi la Albizia julibrissin.
Frunzele palmat(compuse sunt acelea care au un numr impar de foliole, trei, cinci,
7apte 7i toate pornesc din varful peiolului, exemplu la castan D Aesculus
hippocastanum,
lupin D Lupinus polyphyllus.
Frunzele cu 3 foliole se numesc trifoliate, la fasole Phaseolus vulgaris.
Anexele frunzelor
Frunzele sunt insoite adesea la baz de ni7te formaiuni foliacee sau membranoase
numite anexe foliare. Acestea sunt reprezentate de: stipele, ochrea, ligula 7i urechiu!ele
(fig. 76).
Stipelele se intalnesc la frunzele fr teac, sunt formaiuni pereche, a7ezate la baza
peiolului 7i sunt mai mici decat frunza. Rolul stipelelor este de a proteja mugurii. Exist
7i
stipele asimilatoare, cu rol in fotosintez, cum ar fi la mazre Pisum sativum, care sunt
mai mari decat foliolele.
Ochrea se intalne7te la plantele din familia Polygonaceae, are form de cornet 7i
invele7te baza internodului tulpinal. Ea provine din concre7terea stipelelor.
Ligula este o formaiune membranoas situat la baza limbului de la graminee.
Aceasta impiedic ptrunderea apei sau a diferiilor duntori intre teac 7i tulpin.
Urechiu+ele se intalnesc tot la frunzele de graminee, fiind prelungiri ale bazei
limbului, care strang frunza in jurul tulpinii.
Dispoziia frunzelor pe tulpin sau ramuri
Frunzele se prind pe tulpin la noduri (fig.77).
Exist trei moduri de prindere a frunzelor: altern, cate o frunz la nod, cum ar fi la
mr, salcam; opus, cate dou frunze la acela7i nod, la arar D Acer platanoides 7i
verticilat, cate 3 sau mai multe frunze la acela7i nod, la leandru Nerium oleander,
sanziene Galium mollugo.
Tipuri de frunze in dezvoltarea ontogenetic
In dezvoltarea plantelor, de la germinaie 7i pan la inflorire, apar urmtoarele frunze:
cotiledoanele, catafile, nomofile 7i hipsofile.
Cotiledoanele sunt primele frunze care iau na7tere din embrionul seminei. Ele sunt
in numr de dou, la dicotiledonate 7i unul la monocotiledonate. In timpul germinaiei
81
seminei, acestea pot ie7i la suprafaa solului, germinaia fiind epigee, cum ar fi la
fasole
sau pot rmane in sol, germinaia fiind hipogee, la mazre.
Catafilele sunt frunze incomplet dezvoltate, adesea reduse la teaca frunzei. Ele
protejeaz mugurii, bulbii, bulboDtuberculii.
Nomofilele sunt frunzele propriuDzise, cu rol in fotosintez. Primele frunze care apar
se numesc protofile, iar cele care apar mai tarziu se numesc metafile.
Hipsofilele sunt frunze de inlime, situate in apropierea florilor 7i inflorescenelor.
Dintre hipsofile fac parte: bracteea 7i bracteolele, din axila crora se formeaz flori sau
inflorescene; involucrul 7i involucelul de la baza inflorescenei familiei Apiaceae;
glumele
Fig 76. Anexe foliare
82
de la Poaceae; spata care protejeaz inflorescena la ceap, la floarea de narcis;
hipsofila,
care insoe7te inflorescena sau fructul teiului; hipsofilele care formeaz cupa la stejar.
Prefoliaia
Prefoliaia reprezint modul de a7ezare a frunzelor in muguri. Frunzele, pentru a
ocupa in muguri un spaiu cat mai redus, sunt indoite, cutate in diferite moduri.
Prefoliaia variaz in funcie de specie, fiind un caracter important in recunoa7terea
speciilor.
Exist mai multe tipuri de prefoliaie, cum ar fi: prefoliaie plan, prefoliaie
conduplicat, prefoliaie plicat, prefoliaie involut, prefoliaie revolut, 7i
prefoliaie
circinat (fig. 78).
Prefoliaia plan este specific frunzelor de pin, care stau in mugur cate dou, fa
in fa.
Prefoliaia conduplicat const in plierea celor dou jumti ale limbului pe
nervura median, cum ar fi la piersic Persica vulgaris.
Prefoliaia plicat const in plierea frunzei pe nervurile laterale, exemlpu la ulm
Ulmus minor.
Prefoliaia convolut se realizeaz prin rsucirea limbului de la o margine la alta pe
partea superioar, in form de con, la mr Malus domestica.
Prefoliaie involut const in rsucirea independent a marginilor frunzei pe partea
superioar a limbului, cum ar fi la pr Pyrus communis.
Prefoliaie revolut const in rsucirea independent a marginilor frunzei pe faa
inferioar a limbului, ca la 7tevie Rumex patientia.
Fig. 77. Dispoziia frunzelor pe tulpin
83
Prefoliaie circinat intalnit la ferigi, const in aceea c varful frunzei este rsucit
in form de spiral, carj.
Frunze metamorfozate
Frunzele metamorfozate sunt acelea care i7i modific forma, structura, indeplinind
alte funcii decat cele specifice, cum ar fi: cu rol de protecie, agtoare, transformate
in
capcane (fig. 79).
Frunzele cu rol de protecie sunt adesea transformate in spini, cum ar fi cele de
dracil D Berberis vulgaris sau la cactu7i.
Frunzele unor plante sunt transformate in carcei, cu rol de prindere, agare, la
mazre Pisum sativum, carceii sunt rezultai din transformarea foliolelor terminale.
Frunzele transformate in capcane sunt specifice plantelor carnivore, fiind adaptate la
prinderea insectelor, cum ar fi la Utricularia vulgaris, Nepenthes, frunzele au diferite
forme, de urn, b7ici.
Anatomia frunzei
La angiosperme, structura limbului prezint o mare variabilitate 7i cel mai inalt grad
de difereniere 7i specializare a celulelor.
Fig 78. Tipuri de prefoliaie
84
In seciune transversal prin limb se observ structura acestuia, format din dou
epiderme: superioar (adaxial) 7i inferioar (abaxial), intre care se afl parenchimul
asimilator sau mezofilul frunzei.
Epiderma se formeaz din protoderm, prin diviziuni anticlinale, fiind format dintrD
un singur rand de celule, cu pereii exteriori, cutinizai, cerificai sau mineralizai.
In epiderm, din activitatea meristemoidelor se formeaz stomatele, cu rol in
schimbul de gaze. Stomatele sunt formate din dou celule stomatice reniforme sau
halteriforme (la graminee), insoite de 2 sau mai multe celule anexe. Numrul de
stomate
difer de la o specie la alta, intre 100D300/mm2.
Stomatele pot fi prezente in ambele epiderme 7i frunza se nume7te amfistomatic,
cum ar fi la graminee, fie numai in epiderma inferioar 7i se nume7te hipostomatic, cum
ar fi la mr Malus domestica sau numai in epiderma superioar 7i frunza se nume7te
epistomatic, exemplu la plantele de balt.
La Gramineae, in epiderma superioar sunt prezente celule buliforme (celule cu ap),
care in timp de secet i7i pierd apa, ca urmare frunza se rsuce7te spre interior,
mic7oranduD7i astfel suprafaa de transpiraie (fig. 80).
La gimnosperme (conifere), epiderma prezint adaptri pentru reducerea transpiraiei,
cum ar fi o cutinizare puternic 7i adancirea stomatelor in hipoderm sau chiar in
mezofil.
In epiderm sunt prezeni peri protectori sau secretori, care pot fi: unicelulari sau
pluricelulari, simpli sau ramificai, moi sau rigizi.
Fig.79. Frunze metamorfozate
85
Mezofilul frunzei sau parenchimul asimilator, are culoare verde, datorit coninutului
in cloroplaste.
Mezofilul poate fi: omogen, bifacial 7i ecvifacial (fig. 81).
Mezofilul omogen se intalne7te la graminee 7i ferigi, fiind alctuit din celule ovoidale,
alungite, elipsoidale, cu spaii intercelulare, care conin cloroplaste, cu rol in
fotosintez.
Mezofilul bifacial este caracteristic dicotiledonatelor 7i este difereniat in parenchim
palisadic 7i parenchim lacunos.
Sub epiderma superioar se afl parenchimul palisadic, format din 1D3 randuri de
celule alungite, dispuse perpendicular pe epiderm, cu puine spaii intercelulare 7i cu
un
coninut ridicat in cloroplaste, faa superioar a frunzei fiind mai intens colorat in
verde.
Intre parenchimul palisadic 7i epiderma inferioar se afl parenchimul lacunos,
format din 4D5 randuri de celule ovoidale, alungite, elipsoidale, cu spaii intercelulare 7i
cu
un coninut mai redus in cloroplaste, faa inferioar a limbului avand culoare mai
deschis.
Mezofilul ecvifacial se intalne7te la frunzele care au ambele fee egal colorate,
deoarece au parenchim palisadic sub ambele epiderme, ambele fee fiind egal luminate.
Intre cele dou parenchimuri palisadice se afl un parenchim asimilator format din celule
izodiametrice, cum ar fi la garoaf Dianthus caryophyllus.
La gimnosperme se intalnesc toate tipurile de mezofil, la unele specii mezofilul
avand celule septate (fig. 82)
esutul conductor este reprezentat de fascicule conductoare de tip colateral inchise,
cu lemnul orientat spre epiderma superioar 7i liberul spre epiderma inferioar.
Fasciculele
Fig. 80. Anatomia frunzei de porumb
86
mai groase sunt insoite de esut mecanic, colenchim la dicotiledonate 7i sclerenchim la
monocotiledonate, de aceea frunza se rupe mai greu la nervuri.
Fig. 81. Tipuri de mezofil
Fig. 82. Anatomia frunzei la gimnosperme (Pinus nigra)
87
Structura peiolului
In structura peiolului se identific: epiderma, colenchim, parenchim asimilator 7i
fasciculele conductoare. La unele specii fasciculele sunt separate de parenchim printrDo
endoderm.
Cderea frunzelor
La majoritatea speciilor din zona temperat, frunzele au o via scurt, sunt cztoare,
triesc o perioad de vegetaie 7i se numesc monociclice. Altele triesc un an, cum ar fi
la
piperul lupului 7i se numesc holociclice. Unele au frunze persistente, cum ar fi la
conifere,
care triesc 2D8 ani 7i se numesc pleiociclice.
La sfar7itul perioadei de vegetaie, la speciile lemnoase din zona temperat, frunzele
cad (cu excepia coniferelor). Cderea frunzelor este precedat de o serie de schimbri
morfoDfiziologice, care determin senescena frunzei. Astfel, pereii celulari se
impregneaz cu substane minerale, vasele lemnoase se astup cu tile, iar cele liberiene
cu
caloz. Totodat are loc inglbenirea 7i inro7irea frunzelor, ca urmare a degradrii
clorofilei.
Din punct de vedere anatomic, cderea frunzelor se datoreaz formrii unui suber la
baza peiolului, datorit activitii meristemului secundar numit felogen. Acest suber se
une7te cu cel din lstar, intrerupe legtura dintre esuturile frunzei 7i ale tulpinii, cu
excepia esutului conductor. La exteriorul acestui suber se formeaz o zon
separatoare,
alctuit din 2D3 straturi de parenchim bogat in amidon. Intre celulele acestei zone se
distruge lamela median, frunza rmanand fixat de tulpin prin fasciculele conductoare.
Sub influena vantului 7i a ploii, frunzele cad.
Importana economic a frunzelor

Frunzele multor specii de plante sunt folosite in alimentaia omului, cum ar fi: varza,
spanacul, salata, loboda, ptrunjelul, leu7teanul, mrarul etc.
Frunzele altor specii au proprieti medicinale, cum ar fi: menta, salvia, melisa
origanul.
Unele plante conin in frunzele lor pigmeni, care sunt utilizai in vopsirea fibrelor
textile, cum ar fi frunzele de nuc, de corcodu7 ro7u, de volbur etc.
Alte specii sunt cultivate in scop ornamental, datorit frunzelor divers colorate:
corcodu7ul ro7u, via de Canada, stejarul ro7u american, molidul argintiu etc.
Unele plante se inmulesc vegetativ prin frunze (violetele).
Multe plante sunt cunoscute prin importana lor furajer (gramineele, leguminoasele).
88
Rezumat
Frunza este organul vegetativ cu cre!tere limitat, durat de via scurt, cu rol n
fotosintez, transpiraie !i respiraie.
Este monosimetric, cu structur dorsi(ventral. Din punct de vedere ontogenetic,
frunza se formeaz din primordiile produse de zona meristematic periferic a apexului
tulpinal.
Frunzele se mpart n dou categorii: simple !i compuse.
O frunz simpl complet este format din: limb, peiol !i teac.
Limbul frunzei este strbtut de nervuri, modul n care acestea se dispun n limb
formeaz nervaiunea frunzei. Exist frunze cu o singur nervur principal !i se numesc
uninerve !i frunze cu mai multe nervuri, cum ar fi: nervaiune dihotomic, nervaiune
penat, nervaiune palmat, nervaiune paralel !i nervaiune arcuat.
Forma limbului define!te forma frunzei !i se raporteaz la diferite forme geometrice,
obiecte !i organe, cum ar fi: eliptic, ovat, obovat, lanceolat, circular, triunghiular,
romboidal, liniar, acicular, reniform, cordiform !i fistuloas.
Marginea limbului poate fi ntreag sau cu incizii mici sau mari.
Frunzele compuse rezult din frunza simpl, penat(sectat sau palmat(sectat, fiind
formate din mai multe foliole cu peioli proprii.
Unele frunze pot prezenta la baz anexe foliare, cum ar fi: stipele, ochrea, ligula !i
urechiu!ele.
Frunzele se prind pe tulpin la noduri: altern, opus !i verticilat.
La plante, de la germinaie !i pn la nflorire, se disting urmtoarele frunze:
cotiledonale, catafile, nomofile !i hipsofile.
Prefoliaia reprezint modul de a!ezare a frunzelor n muguri, aceasta fiind: plan,
conduplicat, plicat, involut, revolut !i circinat.
Exist !i frunze metamorfozate, care ndeplinesc alte funcii dect cele specifice, cum
ar fi de protecie, de agare, pentru prinderea insectelor.
In ceea ce prive!te anatomia frunzei, n seciune transversal prin limb, acesta este
format din: parenchimul asimilator, numit mezofil, mrginit de dou epiderme: superioar
!i inferioar.
Epiderma este format dintr(un singur rnd de celule cu pereii exteriori cutinizai,
mineralizai sau cerificai. In epiderm se gsesc stomate !i peri protectori sau secretori.
89
Mezofilul poate fi: omogen, bifacial !i ecvifacial.
Mezofilul omogen se ntlne!te la graminee !i ferigi.
Mezofilul bifacial este caracteristic dicotiledonatelor !i este difereniat n parenchim
palisadic, aflat sub epiderma superioar !i parenchim lacunos situat ntre parenchimul
palisadic !i epiderma inferioar.
Mezofilul ecvifacial este format din parenchim palisadic situat sub ambele epiderme,
iar la mijloc parenchim lacunos.
Fasciculele conductoare sunt de tip colateral nchise, cu lemnul orientat spre
epiderma superioar !i liberul spre epiderma inferioar.
Frunzele unor plante au importan alimentar, medicinal !i furajer.
Intrebri:
1. Care sunt prile componente ale unei frunze simple?
2. Care sunt frunzele compuse 7i prin ce se deosebesc de cele simple?
3. Care sunt tipurile de nervaiuni?
4. Caracterizai frunzele dup forma limbului.
5. Care sunt inciziile mici 7i mari?
6. Care sunt anexele foliare 7i precizai caracteristicile acestora?
7. Precizai tipuri de prefoliaie, exemple.
8. Care sunt dispoziiile frunzei pe tulpin?
9. Schiai anatomia limbului foliar, prezentand cele 3 tipuri de mezofil.
10.Ce importan au frunzele?
Bibliografie
1. Catteson A.M., 1980. Les tissus vegeteaux. Ultrastructure biogenese. Ed.
Gauthier, Villar, Paris
2. Esau, K., 1965. Plant anatomy, John Willei, Inc., New York London Sidney
3. Fahn A., 1990. Plant anatomy, Rd.Pergamon Press, Oxford, New York, Seul,
Tokio
4. Grinescu I., 1965, Botanic.
5. Ungurean Livia. 1996, Morfologia plantelor. AMCDU.S.A.M.V Bucure7ti
90
3.4. FLOAREA (FLORES) LA ANGIOSPERME
Cuvinte cheie: floare, periant, perigon, androceu, gineceu, fecundaie, inflorescene
Obiective: D Cunoa7terea modului de formare a florii;
D Morfologia florii;
D Polenizarea;
D Fecundaia
D Inflorescene
Floarea de angiosperme se formaz din floarea de gimnosperme.
Din punct de vedere ontogenetic, floarea se formeaz din mugurii floriferi sau mic7ti
in urma procesului de organogenez floral.
Floarea este un lstar scurt, cu cre7tere limitat, cu rol in reproducerea sexuat,
inveli7ul floral fiind frunze modificate, care adpostesc staminele 7i carpelele, organele
de
reproducere.
La plantele erbacee, organogeneza floral se desf7oar intrDun singur an.

La plantele lemnoase, organogeneza se desf7oar in dou perioade de vegetaie,
separate prin repausul de iarn. In primul an are loc procesul de inducie floral 7i de
formare a primordiilor florale. Inducia floral are loc in apexul mugurelui unde se
produc
modificri biochimice, hormonale, fiziologice, care determin modificri morfologice ale
acestuia 7i anume boltirea lui, alunginduDse in form de cilindru. Pe acest apex alungit
incep s se diferenieze primordiile sepalelor, petalelor, staminelor, gineceului 7i
ovulului.
In anul urmtor, in primvar, are loc inflorirea, rezultand polenul 7i sacul embrionar,
iar apoi gameii.
Morfologia florii
O floare complet este format din: pedicel, receptacul, nveli! floral, androceul 7i
gineceul (fig.83).
Pedicelul (codia florii) serve7te la prinderea florii pe tulpin 7i este format din 1D2
internoduri. La baza pedicelului se prinde o frunz, numit bractee, cu rol de protecie.
Pedicelul, la unele plante, poate s lipseasc 7i floarea se nume7te sesil, cum ar fi la
floarea soarelui Helianthus annuus.
Receptaculul este partea terminal a pedicelului pe care sunt inserate componentele
florale. El poate avea diferite forme: disc, cup, con, globulos, urceolat.
91
Inveli+ul floral reprezint organele florale cu rol de aprare. Acesta poate fi dublu,
numit periant sau simplu, numit perigon. In unele situaii inveli7ul floral poate s
lipseasc
7i florile sunt nude (gola7e), ca la salcie.
Periantul este inveli7ul floral difereniat in caliciu 7i corol.
Caliciul (K) reprezint totalitatea sepalelor, care sunt in general verzi. Dac sepalele
sunt libere, caliciu se nume7te dialisepal, exemplu la mr Malus domestica, iar dac
sepalele sunt unite, caliciul se nume7te gamosepal, cum ar fi la castravete D Cucumis
sativus.
Caliciul gamosepal poate fi: tubulos, cu sepalele unite in form de tub, la garoaf
Dianthus caryophyllus; campanulat, in form de clopoel, la dovleac Cucurbita pepo;
umflat, la opai Silene pendula; urceolat, in form de urcior, la trandafir Rosa
chinensis.
Din punct de vedere al simetriei, caliciul poate fi actinomorf, cu sepalele egale 7i
zigomorf, cu sepalele inegale.
La unele plante, caliciul este dublu, format din caliciu extern, numit calicul 7i caliciu
intern, cum ar fi la cp7un Fragaria x ananassa, zmo7ia de Siria Hibiscus syriacus.
Corola (C) reprezint totalitatea petalelor, de diferite culori, cu rol decorativ 7i in
atragerea insectelor (polenizare).
Petalele pot fi libere alctuind o
corol dialipetal, la mr sau pot
fi unite, corola fiind gamopetal,
cum ar fi la petunie Petunia
hybrida, la dovleac (fig. 84).
Corola dialipetal poate

avea simetrie actinomorf, cand
toate petalele sunt egale, exemplu
la mr sau zigomorf, cand
petalele sunt inegale, cum ar fi la
mazre Pisum sativum.
In cazul corolei gamopetale,
petalele pot concre7te complet sau
parial, iar prile libere se numesc
lacinii. Fig. 83. Morfologia unei flori complete
92
Exemple de corol gamopetal cu simetrie actinomorf:
( rotat, cand petalele sunt unite la baz intrDun tub scurt, iar laciniile sunt mari, cum
ar fi la cartof Solanum tuberosum;
( hipocrateriform, cu petalele unite intrDun tub lung 7i ingust, lacinii mici, la liliac
Syringa vulgaris;
( infundibuliform, in form de palnie, la petunie;
( tubuloas, cu petalele unite in form de tub, cum ar fi florile centrale din
inflorescena florii soarelui;
( urceolat, in form de urcior, la afin Vaccinium myrtillus.
Exemple de corol gamopetal cu simetrie zigomorf:
Fig. 84. Tipuri de corole
Fig 85. Flori cu inveli7 perigon
93
( ligulat, cu petalele unite la baz intrDun tub scurt, care se continu cu o parte lit,
numit ligul, cum ar fi la floarea soarelui florile dispuse pe marginea inflorescenei;
( bilabiat, cu petalele unite, care se termin in dou labii inegale, la urzica moart
Lamium maculatum.
Perigonul (P) este inveli7ul floral simplu, nedifereniat in caliciu 7i corol, fiind
format din totalitatea tepalelor (fig 85).
Tepalele pot fi colorate ca 7i petalele, formand un perigon petaloid, cum ar fi la lalea
Tulipa gesneriana sau pot fi verzi, de culoarea sepalelor, perigonul fiind sepaloid, la
sfecl Beta vulgaris.
Tepalele pot fi libere, perigonul fiind dialitepal, la lalea sau unite, formand un
perigon gamotepal, la lcrmioare D Convallaria majalis.
Androceul (A) este format din totalitatea staminelor, care reprezint organele de
reproducere brbte7ti (gr. andros brbat). O stamin este format din filament 7i
anter.
La cele mai multe specii filamentul poate fi simplu, dar exist 7i filament ramificat, cum
ar
fi la ricin D Ricinus communis.
Filamentele staminelor pot fi libere, in acest caz androceul este dialistemon sau pot fi
unite, androceul fiind gamostemon (fig. 86).
In cazul androceului dialistemon, filamentele pot fi egale sau inegale.
Androceul care prezint stamine cu filamente inegale poate fi:

( didinam prezint dou stamine cu filamente lungi 7i dou stamine cu filamente
scurte, in cazul plantelor din familia Lamiaceae;
( tetradinam prezint patru stamine cu filamente lungi 7i dou stamine cu filamente
scurte, intalnit la plantele din familia Brassicaceae.
In cazul androceului gamostemon, acesta poate fi:
( monadelf, cand toate staminele sunt unite prin filamente intrDun singur mnunchi,
cum ar fi la plantele din familia Malvaceae;
( diadelf, cand staminele sunt unite prin filamentele lor in dou mnunchiuri, ca la
majoritatea plantelor din familia Fabaceae;
( triadelf, cand staminele sunt unite prin filamentele lor in trei mnunchiuri, ca la
dovleac Cucurbita pepo;
( pentadelf, cand staminele sunt unite in cinci mnunchiuri, ca la tei Tilia
tomentosa;
( poliadelf, cu staminele unite in mai multe mnunchiuri, la lmai Citrus limon.
94
Exist 7i cazuri cand staminele sunt unite prin anterele lor 7i filamentele sunt libere,
androceul se nume7te in acest caz sinanter, cum ar fi la majoritatea plantelor din familia
Asteraceae.
Antera reprezint cea mai important parte a staminei, deoarece in ea are loc
formarea polenului (gametofitul brbtesc).
Structura anterei
Antera, intrDo seciune transversal, este format din dou pri simetrice numite teca,
ata7ate de o parte 7i de alta a conectivului (esutul conductor) 7i desprite parial de
un
7an median (fig. 87).
Conectivul este format din parenchim 7i are in mijloc un fascicul colateral, cu liberul
orientat la exterior, iar lemnul spre 7anul median.
Fiecare teca prezint doi saci polenici, intre care se afl un 7an lateral.
Peretele anterei este format din mai multe esuturi: la exterior se afl epiderma
format dintrDun singur rand de celule, care in dreptul 7anurilor laterale se gelific,
favorizand deschiderea anterei. Sub epiderm se afl esutul mecanic cu celule mari, cu
pereii interni 7i laterali ingro7ai cu benzi de lignin. Datorit ingro7rilor neuniforme,
Fig. 86. Tipuri de androceu
95
acest strat are rol in deschiderea anterei, astfel, celulele stratului mecanic pierd apa, se
contract mai puternic pereii externi, care sunt mai subiri, determinand ruperea
peretelui
anterei in dreptul 7anurilor laterale, unde esutul mecanic este intrerupt. Sub stratul
mecanic se afl esutul tranzitoriu, format din 2D3 randuri de celule turtite,
parenchimatice,
sub care se gse7te stratul tapet, cu celule mari, polinucleate, bogate in materii de
rezerve,
cu rol in hrnirea celulelor mame, microsporilor 7i polenului. La maturitatea polenului
aceste dou esuturi se dezorganizeaz, dispare esutul parenchimatic dintre sacii

polenici
7i teca devine in aceast situaie unilocular.
Polenul este eliberat prin 7anurile laterale sub form de grunciori izolai.
Structura grunciorului de polen
Polenul este sferic la cele mai multe plante (fig. 88). Mrimea lui variaz in general
intre 15D50 m.
Grunciorul de polen prezint un perete dublu format din exin 7i intin. Exina se
afl la exterior este groas 7i prezint ornamentaii in relief. Din loc in loc exina prezint
poriuni neingro7ate numite pori prin care se formeaz tubul polenic. Sub exin se afl
intina, care este subire. Grunciorul de polen este format din dou celule haploide:
vegetativ 7i generativ.
Celula vegetativ este mai mare 7i are un nucleu sferic, iar celula generativ este mai
mic 7i are un nucleu lenticular. Din diviziunea celulei generative rezult doi gamei
brbte7ti.
Fig. 87. Structura anterei la crinul alb
96
Formarea grunciorului de polen (gametofitul brbtesc)
Formarea grunciorului de polen incepe inc din faza de primordiu al anterei 7i se
desf7oar in cinci etape.
1. Microarhesporogeneza
In faza de primordiu al anterei se individualizeaz cate un 7ir de celule mari, bogate
in citoplasm, in patru locuri. Acestea reprezint microarhesporii primari, care se divid
mitotic 7i dau na7tere la dou celule diploide: celula parietal spre exterior 7i celula
sporogen spre interior, care reprezint microarhesporul secundar. Celula parietal prin
diviziuni repetate formeaz peretele anterei, alctuit din esut mecanic, esut tranzitoriu
7i
stratul tapet. Celula sporogen continu s se divid mitotic, formand celulele mame.
2. Microsporogeneza
Celulele mame formate se divid meiotic 7i formeaz patru celule haploide sau tetrada
de microspori.
3. Eliberarea microsporilor
Pereii celulelor mame se rup 7i microsporii sunt eliberai in sacul polenic, unde se
hrnesc cu substane prezente in celulele stratului tapet. Ei cresc 7i devin sferici.
4. Formarea grunciorilor de polen
Fig. 88. Grunciori de polen, structur 7i form
97
Microsporii se divid mitotic rezultand dou celule inegale: celula vegetativ 7i celula
generativ, dup care se formeaz peretele dublu al grunciorului de polen. In aceast
faz
se distrug esuturile tranzitoriu 7i tapet care au servit la hrnirea polenului.
5. Microgametogeneza
Const in formarea gameilor in prima etap a fecundaiei. Celula generativ se
divide 7i rezult doi gamei brbte7ti.
Staminele care au antere reduse se numesc staminodii. Uneori staminodiile se

transform in foliole, rezultand florile involte, cum ar fi la garoaf sau se transform in
nectarine, ca la spanz.
Gineceul (G) este format din totalitatea carpelelor 7i reprezint organele de
reproducere femeie7ti (gr. gyne femeie). O carpel prezint o parte bazal mai umflat
numit ovar, care se continu cu o parte ingust numit stil, care se termin cu o parte
mai
dilatat numit stigmat. In interiorul ovarului se gsesc ovulele in care se formeaz
gameii
femeie7ti. Stigmatul prezint celule alungite numite papile, care secret un lichid dulce
cu
rol in reinerea polenului in timpul polenizrii. Stilul poate s lipseasc 7i atunci
stigmatul
este sesil, exemplu la mac Papaver rhoeas, lalea.
Gineceul este format din una sau mai multe carpele (fig. 89). Carpelele pot fi libere,
rezultand un gineceu dialicarpelar, cum ar fi la mce7 Rosa canina sau pot fi unite 7i in
aceast situaie gineceul este gamocarpelar, la varz Brassica oleracea.
Poziia ovarului in floare
In funcie de forma receptaculului, ovarul poate fi: superior, inferior 7i semiinferior
(fig. 90).
Ovarul superior se intalne7te la florile care au receptaculul convex sau plan, el fiind
situat deasupra receptaculului, iar componentele florale fiind inserate la baz, cum ar fi la
cp7un.
Ovarul inferior se intalne7te la florile care au receptaculul concav, in care ovarul este
complet scufundat, iar componentele florale se prind deasupra ovarului, cum ar fi la mr.
Ovarul semiinferior este rar intalnit, fiind caracteristic receptaculului concav, in care
ovarul este adancit pan la jumtatea receptaculului, iar componentele florale se prind la
mijlocul acestuia, exemplu la sfecl.
Structura ovarului
Ovarul monocarpelar prezint o structur asemntoare unei frunze, cu marginile
rsucite spre partea superioar 7i unite (fig. 91). Carpela are un parenchim asimilator,
98
delimitat spre exterior de epiderma extern, iar spre loja ovarian de epiderma intern. In
parenchim sunt inglobate fasciculele conductoare liberoDlemnoase, cum ar fi: un
fascicul
median, corespunztor 7anului median, cu liber la exterior 7i lemn la interior 7i dou
fascicule placentare in zona de sutur, cu lemnul spre exterior 7i liberul la interior.
Ovulele se gsesc in loja ovarian, ele se prind de peretele ovarului pe o poriune
numit placent.
Structura ovulului
Ovulul are rolul de a produce 7i proteja gametofitul femeiesc. In general ovulul are o
form oval 7i se formeaz in interiorul ovarului, pe peretele intern sau pe receptaculul
ptruns in cavitatea ovarian (fig. 92). Ovulul se prinde de placent printrDun cordon
numit
funicul. In funicul se afl un fascicul conductor liberoDlemnos, care se ramific la baza
ovulului intrDun punct numit chalaz.

Fig. 89. Tipuri de gineceu
Fig. 90. Poziia ovarului in floare
99
Locul unde se une7te funiculul cu ovulul se nume7te hil. Ovulul prezint la exterior
1D2 integumente (cute), formate din cateva straturi de celule. Integumentele nu inchid
complet ovulul, lsand o deschiztur, numit micropil. Sub integumente se afl un esut
parenchimatic numit nucel. In nucel se afl sacul embrionar, gametofitul femeiesc, cu 7
celule dispuse polar 7i central. La polul dinspre micropil sunt situate 3 celule haploide,
cea
din mijloc este oosfera, gametul femeiesc, iar cele dou laterale se numesc sinergide. La
polul dinspre chalaz, se afl 3 celule antipode, haploide. In mijlocul sacului embrionar
este situat celula secundar, care este diploid. Celulele de baz ale sacului embrionar
sunt oosfera 7i celula secundar, care vor participa la procesul de dubl fecundaie.
Tipuri de ovule
In funcie de poziia hilului, micropilului 7i chalazei, se intalnesc trei tipuri de ovule:
( ovulul ortotrop (drept), care are micropilul, chalaza 7i hilul a7ezate pe aceea7i linie;
D ovulul anatrop (rsturnat), care are micropilul 7i hilul alturate, iar chalaza se afl la
polul opus;
( ovulul campilotrop (curbat) este puternic curbat in form de rinichi 7i prezint hilul,
chalaza 7i micropilul foarte apropiate intre ele.
Formarea sacului embrionar (gametofitul femeiesc)
Formarea gametofitului femeiesc se desf7oar in trei etape:
1. Macroarhesporogeneza
Fig. 91. Structura ovarului la crinul alb Lilium candidum
100
Ovulul apare in ovar sub forma unui
primordiu, care este nucela. In nucel se
individualizeaz macroarhesporul primar,
care este o celul mai mare. Aceasta se
divide mitotic 7i rezult dou celule
diploide, celula parietal 7i celula
sporogen sau arhesporul secundar.
Celula parietal prin diviziuni mitotice,
formeaz calota, care reprezint un esut
protector in dreptul micropilului.
2. Macrosporogeneza
Celula sporogen (celula mam a
macrosporilor) se divide meiotic 7i rezult
tetrada liniar de macrospori haploizi.
3. Macrogametogeneza
Unul din macrospori, cel inferior, se dezvolt 7i formeaz sacul embrionar, iar ceilali
macrospori se distrug.
Nucleul macrosporului inferior, se divide succesiv de trei ori, rezultand sacul
embrionar binucleat, tetranucleat 7i octanucleat. Nucleii rezultai cu citoplasm 7i

membran se distribuie polar 7i central. La polul micropilar se grupeaz 3 celule, oosfera
7i
dou sinergide, iar la polul chalazal, 3 celule antipode. Doi dintre nuclei se unesc 7i
formeaz in centrul sacului embrionar celula secundar, care este diploid 7i care va
participa la procesul de dubl fecundaie alturi de oosfer.
Tipuri de flori in funcie de repartizarea sexelor
Florile care au atat androceu cat 7i gineceu se numesc hermafrodite, de exemplu la
cire7 Cerasus avium, iar cele care au un singur organ de reproducere se numesc
unisexuate, brbte7ti (au numai stamine) 7i femeie7ti (au numai carpele). Florile
unisexuate pot fi dispuse pe aceea7i tulpin 7i plantele se numesc unisexuat(monoice,
cum
ar fi la nuc Juglans regia, porumb Zea mays sau florile unisexuate pot fi dispuse pe
tulpini diferite, astfel unele tulpini au numai flori brbte7ti, iar altele au numai flori
femeie7ti, in aceast situaie palntele se numesc unisexuat(dioice, cum ar fi la plop
Populus nigra, canep Cannabis sativa.
Fig. 92. Structura ovulului ortotrop
101
Exist 7i plante poligame, care au pe aceea7i tulpin flori hermafrodite 7i flori
unisexuate, cum ar fi la arar Acer platanoides.
A+ezarea componentelor florale pe receptacul
Componentele florale se dispun pe receptacul in trei moduri: spirociclic, ciclic 7i
hemiciclic.
In cazul dispoziiei spirociclice, toate componentele florale sunt a7ezate pe o spiral,
exemplu la magnolie Magnolia kobus.
Dispoziia ciclic, const in a7ezarea componentelor florale pe cercuri, acestea fiind
dispuse pentamer, tetramer, trimer, respectiv pe 5, 4 7i 3 cercuri concentrice (fig. 93).
Cele mai multe angiosperme prezint componentele florale dispuse pe 5 7i 4 cercuri.
Dispoziia hemiciclic, const in aceea c inveli7ul floral este a7ezat ciclic, iar
organele de reproducere, staminele 7i carpelele, in spiral, ca la piciorul coco7ului
Ranunculus sardous.
Formule +i diagrame florale
Exprimarea succint a organizrii unei flori se face cu ajutorul unei formule florale.
Formula floral este redat prin anumite simboluri, litere, cifre 7i semne convenionale,
cum ar fi:
Floare hermafrodit
Floare unisexuat, brbteasc
Floare unisexuat, femeiasc
Simetrie:
Actinomorf *
Fig. 93. A7ezarea componentelor florale pe receptacul diagrame florale

102
Bisimetrie +
Zigomorf
Perigon P
Caliciu K
Corol C
Androceu A
Gineceu G
Cifrele care insoesc literele indic numrul elementelor respective;
Semnul , reprezint un numr mare de elemente;
Parantezele mici ( ) reprezint unirea pieselor de acela7i fel;
Parantezele mari [] reprezint unirea pieselor de la organe diferite;
Linia de deasupra gineceului arat poziia inferioar a acestuia;
Linia de sub gineceu arat poziia superioar a acestuia;
Linia de la mijlocul gineceului arat poziia semiinferioar a acestuia
Exemple de formule florale:
* K5 C5 A10+10+10 G1, la prun D Prunus domestica
* P A G, la magnolie D Magnolia kobus
K(5) [C(5) A4] G(2), la sugel D Lamium maculatum
+ K2+2 C4 A2+4 G(4), la varz Brassica oleracea
Diagrama floral este o reprezentare grafic a unei seciuni prin floare, in proiecie
orizontal, cu menionarea numrului, locului 7i a raportului dintre piesele florale.
La florile ciclice, piesele florale se dispun pe cercuri concentrice;
La florile care aparin unei inflorescene, deasupra diagramei se deseneaz axul
inflorescenei cu (a).
Inflorescene
Floarea poate fi solitar, cand tulpina nu este ramificat 7i poart o singur floare,
cum ar fi la lalea Tulipa gesneriana. Atunci cand axul se ramific 7i fiecare ramificaie
prezint cate o floare, se formeaz o inflorescen, ca la zambil Hyacinthus orientalis.
Inflorescenele se impart in dou categorii: racemoase 7i cimoase.
Inflorescenele racemoase sau monopodiale se caracterizeaz prin cre7tere continu,
datorit faptului c axul principal (rahisul) se termin cu un mugur vegetativ, iar
inflorirea
se face de la exterior spre interior sau de la baz spre varf.
Inflorescenele racemoase sunt de dou feluri: simple 7i compuse.
103
Inflorescene racemoase simple au florile prinse direct de rahis, cum ar fi: racemul,
corimbul, umbela, spicul, capitulul, antodiul, amentul 7i spadicele (fig. 94).
Racemul prezint un ax alungit 7i subire de pe care pornesc ramificaii aproximativ
egale, dispuse opus sau altern, care se termin cu cate o floare, exemplu la salcam
Robinia pseudoacacia.
Corimbul se caracterizeaz prin aceea c de pe axul principal pornesc ramificaii
inegale, care ajung la aceea7i inlime. Ramificaiile descresc de la baz spre varf, cum
ar
fi la pr Pyrus communis.
Umbela prezint un ax scurt, ramificaiile pornesc din acela7i loc 7i ajung la aceea7i
inlime. La baza ramificaiilor se afl involucrul, la ghizdei Lotus corniculatus.
Spicul prezint un ax alungit 7i subire pe care se prind flori sesile, la ptlagin D

Plantago lanceolata.
Capitulul se caracterizeaz printrDun ax scurt 7i ingro7at, cu flori scurt pedunculate,
la trifoi Trifolium pratense.
Antodiu sau calatidiul are axul ingro7at disciform sau globulos pe care se prind flori
sesile, cum ar fi la floareaDsoarelui Helianthus annuus. Pe partea inferioar a antodiului
se gsesc numeroase hipsofile (frunzi7oare), care alctuiesc involucru.
Amentul se caracterizeaz printrDun ax pendul, cu flori sesile, unisexuate, cum ar fi
la nuc Juglans regia, salcie Salix alba.
Spadicele prezint un ax ingro7at cu flori sesile unisexuate, la floarea Flamingo
Anthurium andreanum, porumb Zea mays.
Inflorescene racemoase compuse au florile dispuse pe ramificaii secundare sau
teriare ale axului inflorescenei, cum ar fi: racem compus, corimb compus, umbela
compus, spic compus, panicul cu spiculee, panicul spiciform, panicul (fig. 95).
Racemul compus este intalnit la unele Brassicaceae (ridiche, varz)
Corimbul compus se intalne7te la pducel Crataegus monogyna.
Umbela compus se intalne7te la plantele din fam. Apiaceae (Umbelliferae) 7i este
format din umbele simple, numite umbelule, insoite de involucel 7i care sunt dispuse
pe
axe, care pleac din acela7i loc, avand la baz involucru.
Spicul compus se caracterizeaz printrDun ax numit rahis pe care se prind sesil
inflorescene simple numite spiculee. Spiculeul prezint un ax pe care se prind sesil
una
sau mai multe flori. Spiculeul este protejat la baz de dou frunzi7oare modificate,
numite
glume, iar florile sunt protejate de dou palee (grau, secar, orz).
104
Panicul cu spiculee se caracterizeaz prin aceea c spiculeele se prind pe
ramificaii, la ovz Avena sativa, orez Oryza sativa.
Panicul spiciform prezint spiculee scurt pedunculate, inflorescena are aspect
cilindric, cum ar fi la mohor Setaria glauca.
Panicul are aspect piramidal, ramificarea se repet de multe ori, cum ar fi la liliac
Syringa vulgaris.
Inflorescene cimoase sau simpodiale caracterizeaz prin cre7tere finit, deoarece
mugurul vegetativ dispare 7i este inlocuit de o floare, iar inflorirea are loc din interior
spre
exterior (centrifug).
Dup numrul de ramificaii aprute la baza florii terminale, deosebim monocaziu,
dicaziu !i pleiocaziu (fig.96).
Fig. 94. Inflorescene racemoase simple
105
Monocaziu are axul principal terminat cu o floare, de sub care pleac o singur
ramificaie lateral, care se termin cu o floare, procesul repetanduDse unilateral, la
gladiole
Gladiolus communis, stanjenel Iris germanica.

Fig. 95. Inflorescene racemoase compuse
106
Dicaziu prezint dou ramificaii opuse la baza florii terminale, procesul repetanduD
se, cum ar fi la gu7a porumbelului Silene vulgaris.
Pleiocaziu const in aceea c de sub floarea terminal pornesc trei sau mai multe
ramificaii care se termin cu cate o floare, la laptele cucului Euphorbia cyparissias.
Inflorescene mixte
Inflorescenele mixte reprezint diferite combinaii intre o inflorescen racemoas 7i
una cimoas, cum ar fi:
Racem cu dicazii , la via de vie Vitis vinifera;
Umbel cu cime elicoidale, la ceap Allium cepa;
Corimb cu calatidii, la plmid Cirsium arvense
Inflorirea (anteza)
Inflorirea const in deschiderea inveli7ului floral 7i etalarea organelor de reproducere.
Exist flori care nu se deschid 7i se numesc cleistogame, cum ar fi la alunele de pmant,
momentul infloririi fiind marcat de maturitatea polenului.
Inflorirea este determinat de mai muli factori: temperatur, lumin, umiditate,
substane nutritive etc.
Perioada infloririi difer in funcie de specie. Astfel, unele plante infloresc primvara
devreme 7i se numesc vernale, cum ar fi ruscua de primvar Adonis vernalis.
Majoritatea plantelor infloresc in timpul verii 7i se numesc estivale, exemplu coco7eii de
camp Adonis aestivalis, iar unele infloresc toamna, fiind numite plante autumnale,
exemplu brandu7a de toamn Colchicum autumnale.
Fig. 96. Inflorescene cimoase
107
Cele mai multe flori se deschid in timpul zilei, ins la unele specii florile se deschid
seara 7i se inchid dimineaa, cum ar fi la regina nopii Nicotiana alata, iar la altele
florile
se deschid dimineaa 7i se inchid la amiaz, exemplu zorelele D Ipomoea
rubro(coerulea.
Pentru fiecare specie exist o corelaie intre inflorire 7i infrunzire. Multe plante
lemnoase, dar 7i erbacee infloresc inainte de infrunzire (cornul, salcia, ulmul, spanzul),
fiind numite plante protante. La unele plante inflorirea coincide cu infrunzirea (fagul,
ghiocelul) 7i se numesc mezante, iar la cele mai multe specii inflorirea are loc dup
infrunzire 7i se numesc metante.
Durata de inflorire variaz in funcie de specie 7i de condiiile de mediu. De exemplu
la mr 7i vi7in, durata de inflorire este de 6D12 zile, la soc pan la 3 sptmani, iar la
bumbac 2D3 luni. Sunt 7i specii la care durata unei flori este de cateva ore, cum ar fi la
in.
La plantele cultivate ornamental, durata de inflorire prezint o importan deosebit.
Polenizarea
In urma deschiderii florilor are loc procesul de polenizare, urmat de fecundaie.
Prin polenizare se inelege transportul polenului de la anterele staminelor pe
stigmatul gineceului. Polenizarea se realizeaz pe cale natural sau artificial de ctre om.
Polenizarea natural poate fi direct (autopolenizare) 7i indirect (incruci7at).
Polenizarea direct
Polenizarea direct se realizeaz cu polen propriu, de la aceea7i floare (autogamie),
cum ar fi la mazre Pisum sativum sau cu polen de la diferite flori, dar de pe aceea7i
tulpin (geitonogamie), exemplu la porumb Zea mays. Autogamia este intalnit la
florile
hermafrodite, iar geitonogamia la florile unisexuatDmonoice.
Polenizarea indirect
Se realizeaz cu polen provenit de la flori de pe tulpini diferite, cum ar fi la plantele
unisexuatDdioice, care se numesc alogame. In aceast situaie transportul polenului de
la
antere pe stigmatul florilor are loc prin intermediul unor ageni: vntul, insectele,
psrile,
gravitaia, apa, omul.
Vantul este unul din agenii care realizeaz polenizarea in proporie de 10%. Plantele
ale cror flori se polenizeaz prin intermediul vantului se numesc anemofile. Florile
adaptate la polenizarea anemofil se caracterizeaz prin inveli7 floral redus, sunt lipsite
de
miros 7i nectar, dar au polen in cantitate foarte mare (nucul, stejarul, porumbul).
Insectele transport grunciorii de polen de la anter pe stigmat, la numeroase specii
de plante, polenizarea numinduDse entomofil. Florile adaptate la polenizarea entomofil
108
sunt in general mari, viu colorate, cu esuturi nectarifere in atragerea insectelor (floarea
soarelui).
Psrile sunt atrase de nectarul florilor, timp in care se incarc pe pene cu polen, pe
careDl duc la alte flori. Polenizarea prin intermediul psrilor se nume7te ornitofil.
Gravitaia are efect la florile cu stile scurte, polenul cade pe stigmat in virtutea
propriei greuti, cum ar fi la bulbuci Trollius europaeus.
Apa este un agent de polenizare specific plantelor acvatice. O astfel de polenizare se
nume7te hidrofil.
Polenizarea artificial
Este efectuat de ctre om, in scopuri 7tiinifice 7i experimentale, pentru obinerea
unor soiuri 7i hibrizi cu caliti deosebite (floareaDsoarelui, porumb).
Fecundaia (amfimixia)
Fecundaia este un proces complex, care const in unirea gameilor.
Acest proces se desf7oar in dou faze: progam 7i gamogam.
In faza progam, grunciorii de polen sunt reinui de celulele alungite ale
stigmatului, unde germineaz in lichidul dulce secretat de aceste celule. Germinarea
polenului const in formarea tubului polenic de ctre intin printrDun por al exinei. Tubul
polenic inainteaz spre ovar prin canalul stilar. In tubul polenic coboar nucleul celulei
vegetative, urmat de nucleul celulei generative. Nucleul celulei generative se divide 7i d
na7tere la doi gamei brbte7ti numii spermatii.
Tubul polenic ptrunde in ovul, de obicei prin micropil, dar 7i prin chalaz, la arin,
curpen sau integumente, la ulm. Ajuns in sacul embrionar, peretele tubului polenic se
resoarbe, iar coninutul se vars in aceasta.

In faza a doua, gamogam, are loc unirea gameilor. La angiosperme, fecundaia este
dubl, deoarece se formeaz doi zigoi. Astfel, un gamet brbtesc fecundeaz oosfera
(gametul femeiesc), din care rezult oul sau zigotul principal care este diploid 7i din
diviziunea lui se formeaz embrionul.
Cellalt gamet brbtesc fecundeaz celula secundar, din care rezult zigotul
secundar sau accesoriu, care este triploid 7i prin diviziuni va da na7tere endospermului
secundar sau albumenului. In urma acestei duble fecundri, din ovul se formeaz
smana,
iar din ovar rezult fructul.
Dup fecundaie, celelalte celule ale sacului embrionar (sinergidele 7i antipodele), se
dezorganizeaz iar zigoii intr in repaus de cateva ore.
109
Embrionul se poate forma 7i in absena fecundaiei, prin apomixie din oosfer 7i
poart numele de partenogenez; din sinergide, cunoscut sub numele de apogamie; din
celulele nucelei sau chiar din cele ale integumentelor ovulului.
In natur apomixia exist sub diferite forme:
Poliembrionia este procesul de formare a mai multor embrioni, care se formeaz din
sinergide, antipode sau chiar din celulele nucelei sau integumentelor 7i care de obicei nu
sunt viabili. Asemenea cazuri sunt intalnite la unele specii ale genului Citrus, la unele
plante din fam. Fabaceae, Rosaceae.
Partenocarpia reprezint formarea fructelor fr semine in absena fecundaiei.
Partenocarpia este intalnit la unele soiuri de viDdeDvie, pepeni, portocal, smochin
etc.
Rezumat
Floarea se formeaz din mugurii floriferi sau mic!ti n urma procesului de
organogenez floral.
Floarea este un lstar scurt, cu cre!tere limitat, cu rol n reproducerea sexuat,
nveli!ul floral fiind frunze modificate, care adpostesc staminele !i carpelele, organe de
reproducere.
O floare complet este format din: pedicel, receptacul, nveli! floral, androceul !i
gineceul.
nveli!ul floral poate fi dublu, numit periant sau simplu, numit perigon. n unele
situaii nveli!ul floral poate s lipseasc.
Periantul este nveli!ul floral difereniat n caliciu !i corol.
Perigonul este format din totalitatea tepalelor.
Androceul reprezint totalitatea staminelor. O stamin este format din filament !i
anter.
Antera reprezint partea cea mai important a staminei, deoarece n ea are loc
formarea grunciorilor de polen.
Antera este format din dou pri simetrice numite teca, ata!ate de o parte !i de
alta a conectivului !i desprite parial de un !an median.
Fiecare teca prezint doi saci polenici, ntre care se afl un !an lateral.
Polenul este eliberat prin !anurile laterale sub form de grunciori izolai.
110
Grunciorul de polen este format din dou celule haploide: vegetativ !i generativ.
Din diviziunea celulei generative rezult doi gamei brbte!ti, care vor participa la
fecundaie.
Gineceul este format din totalitatea carpelelor. O carpel este format din ovar, stil
!i stigmat. n interiorul ovarului se gsesc ovulele. In ovul se afl sacul embrionar cu 7
celule, din care cele mai importante sunt oosfera (gametul femeiesc) !i celula secundar,
care vor participa la procesul de dubl fecundaie.
Floarea purtat de un ax neramificat este o floare solitar, iar cnd axul se ramific
!i fiecare ramificaie prezint cte o floare, se formeaz o inflorescen.
Inflorescenele se mpart n dou categorii: racemoase !i cimoase.
Inflorescenele racemoase se caracterizeaz prin cre!tere continu, datorit faptului
c axul principal se termin cu un mugur vegetativ, iar nflorirea se face de la exterior
spre interior sau de la baz spre vrf.
Inflorescenele racemoase sunt de dou feluri: simple !i compuse.
Inflorescenele racemoase simple au florile prinse direct de rahis, fiind reprezentate
de: racem, corimb umbel, spic, capitul, antodiu, amentul !i spadicele.
Inflorescenele racemoase compuse au florile dispuse pe ramificaii secundare ale
axului inflorescenei, cum ar fi: racem compus, corimb compus, umbel, compus, spic
compus, panicul cu spiculee, panicul spiciform, panicul .
Inflorescenele cimoase se caracterizeaz prin cre!tere finit, deoarece mugurul
vegetativ dispare !i este nlocuit de o floare, iar nflorirea are loc din interior spre
exterior.
Dup numrul de ramificaii aprute la baza florii terminale deosebim monocaziu,
dicaziu !i pleiocaziu.
nflorirea const n deschiderea nveli!ului floral !i etalarea organelor de
reproducere. Perioada nfloririi difer n funcie de specie !i condiiile de mediu.
Prin polenizare se nelege transportul polenului de la anterele staminelor pe
stigmatul gineceului. Polenizarea se realizeaz pe cale natural sau artificial de ctre
om. Polenizarea natural poate fi direct (autopolenizare) !i indirect (ncruci!at).
Polenizarea indirect are loc prin intermediul unor ageni, cum ar fi: vntul,
insectele, psrile, gravitaia, apa, omul.
Fecundaia este un proces complex, care const n unirea gameilor.
111
La angiosperme, fecundaia este dubl, deoarece se formeaz doi zigoi, ca urmare
n urma fecundri din ovul se formeaz smna, iar din ovar rezult fructul.
Intrebri
1. Prezentai printrDun desen prile componente ale unei flori
2. Care sunt prile componente ale periantului 7i perigonului?
3. Ce reprezint androceul?
4. Ce reprezint gineceul?
5. Care este structura anterei?
6. Care este structura ovarului?
7. Care sunt inflorescenele racemoase 7i prin ce se caracterizeaz?
8. Care sunt inflorescenele cimoase 7i prin ce se caracterizeaz?
9. Ce este polenizarea 7i de cate tipuri este?

10.Ce reprezint fecundaia 7i care sunt fazele acesteia?
Bibliografie
1. Anghel, I. Toma. 1985. Citologie Vegetal. Edit. Univ. Bucure7ti.
Ed. Brumar, Timi7oara
3. Ciobanu, I., 1965. Morfologia plantelor, Edit. Did. 7i Ped. Bucure7ti.
4. Esau, K., 1965 Plant anatomy, John Willei, Inc., New York London D Sidney
5. Grinescu I., 1965. Botanic.
6. Palanciuc Vasilica, 2006. Morfologia 7i anatomia plantelor. Edit. Elisavaros
7. Toma 7i colab. 1997. Celula vegetal. Edit. Univ. Al. I. Cuza, Ia7i
8. Ungurean Livia, 1996. Morfologia plantelor. AMCDU.S.A.M.V Bucure7ti
9. Vallade, J., 1999. Structure et developpement de la plante. Morphogenese et
biologie de la reproduction des Angiospermes, Dunod, Paris
10.Swink and Wilhelm, 1994. Plants of the Chicago Region ( Fourth Edition.
112
3.5. SMANA (SEMEN)
Cuvinte cheie: samana, tegument seminal, embrion, endosperm, perisperm
Obiective: Cunoa7terea originii, morfologiei 7i structurii seminei
Smana este prezent la gimnosperme (conifere) 7i angiosperme (plantele cele mai
evoluate) 7i se formeaz din ovul in urma unei fecundaii simple, la gimnosperme 7i a
unei
fecundaii duble, la angiosperme.
Morfologia +i structura seminei
Forma seminei este variat, fiind un caracter important in recunoa7terea speciilor.
Seminele pot fi: sferice (la mazre Pisum sativum), reniforme (la fasole Phaseolus
vulgaris), piriforme (la via de vie Vitis vinifera), lenticulare (la linte Lens culinaris).
Mrimea seminelor variaz in limite foarte mari. Astfel, seminele orhideelor sunt
extrem de mici, abia sunt vizibile cu ochiul liber, la castan D Aesculus hippocastanum
sunt
mari, iar la unii palmieri sunt foarte mari, ex. la nucul de cocos D Cocos nucifera.
Greutatea seminelor este variabil in funcie de mrimea lor. La tutun 1 g de
semine, cuprinde cca. 10.000 semine; o sman de bob cantre7te 1 g, iar la palmier
D
Lodoicea seycellarum, smana cantre7te 1 kg.
Culoarea seminelor poate fi: alb, galben, neagr, brun, marmorat (pestri) etc.
Prile componente ale seminei +i originea lor
O sman complet este alctuit din: tegument seminal, embrion, endosperm 7i in
unele situaii din perisperm (fig. 97).
Tegumentul seminal reprezint ansamblu de esuturi care invelesc 7i protejeaz
smana. El se formeaz din integumentul sau integumentele ovulului.
In cazul in care se formeaz din dou integumente, tegumentul seminal, este gros,
difereniat in test 7i tegmen.
Testa reprezint partea extern a tegumentului 7i este dur format din mai multe
randuri de celule sclerificate, iar tegmenul este subire.
Atunci cand tegumentul seminal se formeaz dintrDun integument, acesta nu este

difereniat in test 7i tegmen 7i este subire.
De asemenea, tegumentul seminal este mai subire 7i redus, in cazul seminelor
formate in fructe indehiscente 7i este de consisten tare la cele rezultate in fructe
dehiscente.
113
Suprafaa tegumentului seminal poate fi: neted 7i lucioas, cum ar fi la fasole 7i
ricin; reticulat, la mac; alveolat la cuscut; cu peri, la bumbac, care reprezint fibra
textil sau cu epi, la neghin.
Anexele tegumentului seminal
Pe suprafaa tegumentului seminal sunt prezente diferite formaiuni, care au fost
prezente 7i pe ovul, purtand numele de anexe ale tegumentului.
Hilul este cicatricea rmas in urma desprinderii seminei de funicul. El are diferite
forme, la fasole de butonier, la castan, hilul este ca o pat mare circular.
Micropilul apare pe sman sub forma unui por 7i este zona cu cea mai slab
rezisten pe care o strpunge radicula embrionului in timpul germinaiei.
La seminele formate din ovul ortotrop (drept), micropilul este opus hilului, iar la cele
rezultate din ovule anatrope (rsturnate) 7i campilotrope (curbate), micropilul este
apropiat
de hil.
Rafa se prezint ca o dung longitudinal care se intinde de la hil pan la chalaz. Ea
Fig. 97. Morfologia seminei
114
se formeaz din concre7terea funiculului cu ovulul 7i este prezent numai la seminele
formate din ovule anatrope, cum ar fi la mr Malus domestica, via de vie Vitis
vinifera.
Chalaza marcheaz locul de ramificare a fasciculelor conductoare 7i apare sub
forma unei proeminene circulare sau a unei ramificaii.
Arilul este o anex crnoas care se dezvolt in jurul hilului 7i invele7te parial
smana ca o cup, exemplu la tis D Taxus bacata sau complet, la nucu7oar D
Myristica
fragrans, fiind aromat este folosit drept condiment.
Arilodiul este asemntor arilului, dar incepe s se dezvolte din jurul micropilului 7i
se extinde pe toat suprafaa seminei, cum ar fi la salba moale Euonymus europaeus.
Caruncula este o excrescen in form de neg, care se dezvolt la unele semine in
jurul micropilului pe care il acoper, la ricin Ricinus communis. La unele specii este
bogat in grsimi 7i se nume7te elaiosom, exemplu la panselue Viola wittrockiana.
Structura tegumentului seminal
Majoritatea semielor au tegumentul seminal format din test 7i tegmen.
Testa reprezint inveli7ul extern, cu rol de protecie, fiind format din unul sau mai
multe randuri de celule cu pereii lignificai.
Testa poate fi format dintrDun
singur rand de celule inegale, puternic
lignificate, cum ar fi la neghin
Agrostemma githago.
La seminele plantelor din familia
Fabaceae, cum ar fi la fasole, testa este
alctuit din dou randuri de celule (fig.
98). Primul rand de celule numit 7i strat
palisadic, este format din celule lungi,
lignificate, iar stratul al doilea, numit strat
mosor este format din celule
osteosclereide. Stratul palisadic prezint o
linie luminoas, datorit structurii
peretelui celular, care ii asigur
impermeabilitate.
Testa poate fi 7i pluristratificat, la
smana de mr, fiind format din Fig. 98. Anatomia seminei la fasole
115
sclerenchim fibros. Stratul extern sau epiderma testei, prezint pe pereii externi
depuneri
de substane pectice, care in prezena apei se umfl, determinand dezorganizarea
pretelui
celular.
Tegmenul este format din mai multe randuri de celule, cu pereii subiri. Acesta se
comport ca un esut acvifer, cu rol in reinerea apei.
Seminele care nu au tegumentul seminal difereniat in test 7i tegmen se numesc
unitegumentate, avand tegumentul format dintrDun singur rand de celule, cum ar fi la
orhidee, fie din mai multe randuri de celule asemntoare.
La unele graminee, tegumentul seminal este distrus, fiind reprezentat de o linie de
culoare brun, iar la plantele parazite, acesta este complet redus.
Embrionul se formeaz din zigotul principal (unirea unui gamet brbtesc cu
oosfera) 7i este partea cea mai important a seminei, intrucat din el se formeaz viitoare
plant. El este format din: radicul (rdcini), hipocotil (tulpini), mugura! (plumul)
7i
1D2 cotiledoane (fig. 99).
In sman, embrionul poate fi situat central (la ricin), periferic (la sfecl), bazal (la
grau). Forma embrionului difer, acesta poate fi: drept (la ricin), curbat (la tutun), spiralat
(la cartof).
Cotiledoanele pot fi: 1, la monocotiledonate; 2, la dicotiledonate; 15D20, la
gimnosperme sau poate s lipseasc la plantele parazite (cuscut, lupoaie).
Formarea embrionului
Zigotul principal rezultat in urma fecundaiei intr in repaus, perioad care difer in
funcie de specie, cum ar fi de la cateva ore pan la cateva luni, exemplu la brandu7a de
toamn Colchicum autumnale.
Zigotul rezultat se divide mitotic in dou celule, printrDun perete transvesal, una
apical 7i alta bazal. Din celula apical se formeaz suspensorul prin diviziuni mitotice
repetate. Celula inferioar se divide printrDun perete longitudinal din care rezult
proembrionul bicelular, dup care urmeaz o a doua diviziune printrDun perete
perpendicular pe peretele anterior, formanduDse proembrionul tetracelular. Apoi urmeaz

o
a treia diviziune printrDun perete transversal pe cei doi anteriori, rezultand 8 celule.
Aceste
celule se divid in continuare, periclinal (prin perei paraleli cu suprafaa
proembrionului)
din care se formeaz un proembrion globulos, care are la exterior protoderma, care
inconjoar un promeristem interior. Ca urmare, proembrionul capt o form bilobat,
fiecare lob reprezentand un cotiledon. Intre cele dou cotiledoane se formeaz
mugura7ul,
116
sub care se formeaz hipocotilul, iar la captul suspensorului, dintrDo celul numit
hipofiz se dezvolt radicula, dup care suspoensorul se resoarbe. Acest tip de formare a
embrionului este cel mai rspandit.
La graminee exist un tip specific de embriogenez, care se caracterizeaz prin aceea
c primele diviziuni sunt oblice, lucru care duce la o structur dorsiventral a
proembrionului 7i embrionului.
Endospermul (albumenul) se formeaz din zigotul accesoriu (unirea unui gamet
brbtesc cu celula secundar). El este un esut de depozitare a substanelor de rezerv
(amidon, grsimi, substane proteice).
Seminele care prezint endosperm se numesc albuminate, iar seminele lipsite de
endosperm se numesc exalbuminate.
La seminele albuminate, embrionul consum substanele de rezerv din endosperm
dup germinare, ca urmare acestea au cotiledoanele subiri 7i mugura7ul mic, cum ar fi
la
ricin.
La seminele exalbuminate, substanele de rezerv din endosperm sunt consumate in
timpul formrii embrionului. Substanele de rezerv care vor hrni embrionul, dup
germinare, se depun in cotiledoane, care in acest caz sunt mari, cum ar fi la fasole.
Formarea endospermului
Zigotul accesoriu se divide inaintea zigotului principal 7i mult mai rapid decat acesta.
Fig. 99. Embrionul seminei la dicotiledonate 7i monocotiledonate
117
Se cunosc trei tipuri de formare a endospermului, cum ar fi: nuclear, celular 7i
intermediar.
Endospermul nuclear se caracterizeaz prin apariia a numero7i nuclei, formai prin
diviziune repetat a nucleului zigotului accesoriu. Astfel, nucleii rezultai se dispun
parietal
in sacul embrionar. Aceast faz, la graminee, corespunde cu faza de coacere in lapte,
iar
la smana de cocotier este de lung durat.
Dup aceasta apar pereii despritori, formanduDse celule de la exterior la interior,
aceast faz corespunde, la graminee, cu faza de coacere in cear.
Endospermul celular se formeaz prin diviziuni mitotice tipice, rezultand celule.
Acest tip de endosperm este specific plantelor mai evoluate, cum ar fi gamopetalele.
Endospermul intermediar este intalnit la plante mai puin evoluate, cum ar fi la
Nymphaeaceae, Ranunculaceae, Rosaceae. Acesta const in formarea a dou celule
inegale, din diviziunea zigotului accesoriu. Celula mare d na7tere unui endosperm de tip
nuclear, iar celula mic are rol in extragerea substanelor nutritive din nucel.
Perispermul este un esut de depozitare a substanelor de rezerv 7i rezult din
nucela ovulului. Substanele de rezerv pot fi depozitate atat in endosperm, cat 7i in
perisperm, exemplu la piper Piper nigrum.
In timpul germinaiei, primul organ care iese din sman este radicula, apoi apare
hipocotilul, care la unele plante se alunge7te mult 7i scoate cotiledoanele la suprafaa
solului, germinaia fiind epigee (la fasole), alteori axa hipocotilului cre7te puin 7i
cotiledoanele rman in sol, germinaia fiind hipogee (la soia).
Seminele au un rol foarte important in alimentaia oamenilor 7i in hrana animalelor.
Rezumat
Smna se formeaz din ovul n urma unei fecundaii simple, la gimnosperme !i a
unei fecundaii duble, la angiosperme.
Forma, mrimea !i greutatea variaz n funcie de specie.
O smn complet este alctuit din: tegument seminal, embrion, endosperm !i n
unele situaii din perisperm.
Tegumentul seminal reprezint ansamblu de esuturi care nvelesc !i protejeaz
smna. El se formeaz din integumentul sau integumentele ovulului.
Tegumentul seminal care se formeaz din dou integumente este gros, difereniat n
test !i tegmen.
118
Tegumentul seminal care se formeaz dintr(un integument, nu este difereniat n test
!i tegmen !i este subire.
Pe suprafaa tegumentului seminal sunt prezente diferite formaiuni, care au fost
prezente !i pe ovul, purtnd numele de anexe ale tegumentului.
Embrionul se formeaz din zigotul principal !i este partea cea mai important a
seminei, ntruct din el se formeaz viitoare plant. El este format din: radicul
(rdcini), hipocotil (tulpini), mugura! (plumul) !i 1(2 cotiledoane.
Endospermul se formeaz din zigotul accesoriu !i reprezint un esut de depozitare a
substanelor de rezerv n smn. Seminele care prezint endosperm se numesc
albuminate, iar seminele lipsite de endosperm se numesc exalbuminate.
Perispermul este un esut de depozitare a substanelor de rezerv !i rezult din
nucela ovulului.
Intrebri
1. Care este forma, mrimea 7i greutatea seminelor? (exemple)
2. Ce reprezint tegumentul seminal 7i care sunt anexele lui?
3. Din ce este alctuit embrionul 7i care este originea lui?
4. Ce reprezint endospermul 7i perispermul 7i din ce rezult?
Bibliografie
1. Anghel Gh., Chiril C., Baciu Eugenia, Turcu Gh., 1979. Botanic, Lito. IANB,
Bucure7ti
2. Arsene Gicu Gabriel, 2004. Botanic I, Citologia, Histologia, Organele vegetale.

3. Bdulescu Liliana, 2009. Botanic 7i fiziologia plantelor. Ed. Elisavaros,
Bucure7ti.
4. Ciobanu I., 1971. Morfologia plantelor, Ed. Didactic 7i Pedagogic, Bucure7ti.
6. Esau, K., 1965. Plant anatomy, John Willei, Inc., New York, London , Sidney
7. Grinescu I., 1985. Botanic. Edid. etiinific 7i Enciclopedic, Bucure7ti
8. Ungurean Livia, 1996. Morfologia plantelor. AMCDU.S.A.M.V, Bucure7ti.
119
3.6. FRUCTUL (FRUCTUS)
Cuvinte cheie: fruct, epicarp, mezocarp, endocarp, esut placentar
Obiective: D Cunoa7terea modului de formare a fructelor (proveniena);
D Clasificarea fructelor 7i rspandirea lor;
D Inmulirea plantelor
Fructul este organul specific angiospermelor, care inchide seminele pe care le
protejeaz. Se formeaz din peretele ovarului in urma fecundaiei, ins de multe ori la
formarea fructului particip 7i receptaculul sau inveli7ul floral.
Fructul se nume7te pericarp 7i este difereniat in: epicarp, mezocarp 7i endocarp.
Epicarpul este partea extern a fructului, care se formeaz din epiderma extern a
ovarului.
La fructele uscate, epicarpul poate fi neted, exemplu la mac sau acoperit cu ghimpi,
cum ar fi la ricin.
La fructele crnoase, epicarpul este subire, uneori acoperit cu pruin (cear), cum ar
fi la fructele de prun, mr, vi de vie sau poate fi pubescent (acoperit cu peri), la cais.
Mezocarpul provine din parenchimul ovarului. La fructele crnoase inmagazineaz
substanele de rezerv.
Endocarpul rezult din epiderma intern a ovarului. Acesta este subire in majoritatea
cazurilor, rareori mai dezvoltat, la portocal, lmai sau poate fi lignificat, la prun, cire7,
unde in vorbirea curent se nume7te sambure.
Clasificarea fructelor
Tinand seama de tipul de gineceu, consistena fructelor, dac se deschid sau nu,
fructele se impart in 4 categorii: simple, multiple, mericarpice, compuse.
Fructe simple se formeaz dintrDun gineceu monocarpelar sau pluricarpelar,
gamocarpelar (cu carpele unite), dar 7i din gineceu dialicarpelar (cu carpele libere), care
concresc cu receptaculul la maturitate. Ca urmare, dintrDo floare se formeaz un singur
fruct.
Dup consisten, fructele simple sunt uscate 7i crnoase.
Fructele uscate sunt de consisten tare la maturitate, formate din celule cutinizate,
parenchimatice 7i sclerificate. Acestea pot fi dehiscente (se deschid la maturitate) 7i
indehiscente (nu se deschid).
120
Fructe simple uscate dehiscente
Din aceast categorie fac parte: folicula, pstaia, silicva, silicula 7i capsula (fig.
100).
Folicula se formeaz dintrDun gineceu cu o singur carpel. La maturitate se deschide

pe o singur linie 7i anume linia de sutur (linia de unire a marginilor carpelei), ex. la
nemi7orul de camp Consolida regalis.
Pstaia provine dintrDun gineceu cu o singur carpel. La maturitate se deschide in
dou valve, pe dou linii, linia nervurii mediane 7i linia de sutur, ex. la fasole
Phaseolus
vulgaris.
Silicva rezult dintrDun gineceu cu patru carpele unite, desprite de un perete numit
septum. Ea are lungimea de 3D4 ori mai mare decat limea, iar la maturitate se
deschide pe
4 linii de o parte 7i de alta a septumului. Este fructul specific multor plante din familia
Brassicaceae.
Silicula are aceea7i origine ca 7i silicva, dar spre deosebire de aceasta, lungimea
fructului este aproximativ egal cu limea, exemplu la traista ciobanului Capsella
bursa(
pastoris.
Capsula se formeaz dintrDun gineceu pluricarpelar, gamocarpelar.
Dup modul de deschidere, capsula poate fi:
valvicid, cand se deschide pe linii longitudinale in una sau mai multe valve;
( loculicid, deschiderea are loc in lungul nervurilor mediane, cum ar fi la liliac D
Syringa vulgaris, bumbac Gosypium hirsutum;
( septicid, deschiderea se face pe linia de sutur, la ricin D Ricinus communis;
( septifrag se deschide de o parte 7i de alta a liniei de sutur a carpelei, la ciumfaie
Datura stramonium.
denticulat, se deschide prin dini, la garoaf Dianthus caryophyllus;
poricid, se deschide prin pori, la macD Papaver rhoeas;
pixid, se deschide transversal printrDun cpcel, la gra7i Portulaca oleracea.
Fructe simple uscate indehiscente
Din aceast categorie fac parte: achena, cariopsa, samara, silicva indehiscent,
silicula indehiscent, lomenta (fig. 101).
Achena se formeaz dintrDun ovar bicarpelar, pluricarpelar, gamocarpelar. Prezint o
singur sman liber in fruct, neconcrescut cu fructul, exemplu la floarea soarelui
Helianthus annuus.
121
Cariopsa rezult dintrDun ovar monocarpelar. Prezint o singur sman concrescut
cu fructul, cum ar fi la plantele din familia Gramineae (grau).
Samara este o achen, la care pericarpul se extinde unilateral devenind aripat,
exemplu la frasin D Fraxinus sp.
Silicv indehiscent, la ridiche Raphanus sativus.
Silicul indehiscent, la urda vacii Cardaria draba.
Lomenta este un fruct puternic gatuit intre semine, la coroni7te Coronilla varia.
Fig. 100. Fructe simple uscate dehiscente
122
Fructe simple crnoase
Fructele crnoase sunt de consisten moale la maturitate 7i de regul sunt

indehiscente. Din aceast categorie fac parte: baca, hesperida, melonida, poama 7i drupa
(fig. 102).
Baca se formeaz dintrDun gineceu cu 2D6 carpele unite. Are pericarpul in intregime
crnos 7i este difereniat in: epicarp (pielia), care este subire, mezocarp subire 7i
crnos,
endocarp subire, cptu7e7te lojele seminale, esutul placentar bine dezvoltat, cum ar fi
la
tomate Lycopersicon esculentum.
Melonida (Peponida) provine dintrDun gineceu tricarpelar, gamocarpelar inferior, la
care particip 7i receptaculul. Din receptacul se formeaz epicarpul, care este de regul
lignificat. Mezocarpul este crnos 7i subire, endocarpul este subire, iar esutul
placentar
bine dezvoltat, acesta reprezint partea comestibil la pepene, dovleac.
Hesperida prezint epicarpul cu pungi secretoare, mezocarpul este spongios (buretos)
7i endocarpul bine dezvoltat, format din celule lungi, care reprezint partea comestibil,
exemplu la citrice.
Fig. 101. Fructe simple uscate indehiscente
123
Poama provine dintrDun gineceu inferior cu 5 carpele libere, dar care concresc la
maturitate cu receptaculul, ca urmare la formarea fructului particip receptaculul. Aceasta
are epicarpul subire, mezocarpul bine dezvoltat, bogat in vitamine, endocarpul
cartilaginos, inchide seminele, cum ar fi la mr, pr, gutui.
Drupa se formeaz dintrDun ovar inferior cu o singur carpel. Prezint epicarp
subire, uneori acoperit cu pruin (cear), mezocarp crnos, bine dezvoltat, bogat in
materii
de rezerv, endocarp (samburele) puternic lignificat, cum ar fi la prun, cire7 etc.
Fructe crnoase dehiscente
Drupa parial dehiscent este intalnit la nuc, migdal 7i se caracterizeaz prin aceea
c epicarpul 7i mezocarpul, crap la maturitate, iar endocarpul este lignificat, inchide
smana.
Baca, la plesnitoare D Ecballium elaterium, la maturitate arunc seminele prin
orificiul rezultat in urma desprinderii fructului de pedicel.
Fructe multiple se formeaz dintrDun gineceu pluricarpelar, dialicarpelar ( cu carpele
libere). Ca urmare, dintrDo floare rezult mai multe fructe (fig. 103).
Dup consisten sunt uscate 7i crnoase, iar cele uscate sunt dehiscente 7i
indehiscente.
Fructe multiple uscate dehiscente
Polifolicula prezint dou sau mai multe folicule, exemplu la spanz Helleborus
purpurascens, magnolie Magnolia kobus.
Fig. 102. Fructe simple crnoase
124
Fructe multiple uscate indehiscente
Poliachena este format din mai multe achene galbene 7i proase, inchise in
receptaculul, care la maturitate este ro7u, bogat in vitamine, cum ar fi la mce7 D Rosa
canina.
Polisamara este format din mai multe samare, la arborele lalea D Liriodendron
tulipifera.
Fructe multiple crnoase
Polidrupa este format din mai multe drupe, exemplu la zmeur D Rubus idaeus, mur
Rubus caesius.
Fructe mericarpice provin
dintrDun gineceu gamocarpelar, care
la maturitate se desfac in fructe
pariale, numite mericarpii (fig.
104). Ca urmare, dintrDo floare
rezult dou sau mai multe fructe,
cum ar fi: tetraachena, la plantele
din familia Lamiaceae, dicariopsa,
la Apiaceae 7i disamara, la
Aceraceae.
Fructe compuse
Fructele compuse rezult dintrDo inflorescen prin concre7terea inveli7urilor florale
(fig. 105).
Fig. 103. Fructe multiple
Fig. 104. Fructe mericarpice
125
Glomerulul, la sfecl Beta vulgaris, rezult dintrDo inflorescen cimoas, la care
inveli7urile florale, concresc, se lignific 7i inchid fructele propriuDzise numite achene.
Soroza, la dud D Morus alba, provine din inflorescena femeiasc spiciform, unde
inveli7urile florale devin crnoase, inchizand achenele.
Sicona, la smochin Ficus carica, provine din inflorescena, care devine crnoas 7i
inchide in interior fructele, achenele.
Diseminarea fructelor +i seminelor
Dup ce au ajuns la maturitate, fructele 7i seminele se rspandesc datorit unor
factori naturali sau prin intermediul omului. Seminele germineaz dand na7tere la noi
plante, asigurand astfel perpetuarea speciilor.
Plantele cu fructe indehiscente i7i rspandesc odat cu fructele 7i seminele, pe cand
la cele dehiscente i7i rspandesc numai seminele.
Dup modul cum i7i rspandesc fructele 7i seminele, plantele sunt de dou feluri:
autohore 7i alohore.
Plantele autohore sunt plante cu fructe uscate dehiscente, care datorit structurii
particulare se deschid 7i arunc la distan seminele, cum ar fi la plesnitoare, fasole.
Plantele alohore i7i rspandesc fructele 7i seminele cu ajutorul unor factori externi:
vant, animale, ap.
Plantele care i7i rspandesc fructele 7i seminele prin intermediul vantului se numesc
anemohore. Fructele 7i seminele acestor plante prezint anumite particulariti: sunt
mici
7i u7oare (la orhidee), aripate (la arari) sau prevzute cu peri (la multe Asteraceae).
Fig. 105. Fructe compuse

126
Plantele care i7i rspandesc fructele 7i seminele prin intermediul animalelor se
numesc zoohore. Unele plante sunt consumate de animale impreun cu fructele 7i
seminele lor, trec prin tubul digestiv, ajung pe platforma de gunoi, iar de aici in camp
unde germineaz. Astfel de plante se numesc endozoohore. Animalele le pot transporta pe
blana lor 7i se numesc epizoohore (la lipicioas Galium aparine).
Unele semine 7i fructe sunt rspandite de ctre psri 7i se numesc ornitohore, de
exemplu seminele de tis Taxus baccata.
Plantele care i7i rspandesc seminele 7i fructele cu ajutorul apei se numesc
hidrohore, cum ar fi orezica Leersia orizoides.
Omul con7tient sau incon7tient contribuie la rspandirea unor semine de buruieni.
In vederea satisfacerii nevoilor sale, omul a transportat fructe 7i semine de plante pe
care leDau cultivat. Astfel, sDau adus din America in Europa cartoful Solanum
tuberosum,
porumbulD Zea mays, tutunul Nicotiana tabacum, salcamul Robinia pseudoacacia.
Odat cu acestea sDau adus 7i semine de buruieni duntoare culturilor agricole, cum
ar fi:
7tirul Amaranthus retroflexus, D btrani7ul D Erigeron canadensis etc.
Plantele rspandite prin intervenia omului se numesc antropohore.
In prezent pentru a se preveni rspandirea unor buruieni duntoare, sDau stabilit liste
cu buruieni de carantin, care cuprind plante ce nu sunt admise de organele vamale s
ias
sau s intre in ar. Dintre acestea sunt cuscuta, lupoaia etc.
Inmulirea plantelor
Este una dintre funciile fundamentale ale organismelor de a da na7tere la urma7i
asemntori cu ele, asigurand astfel continuitatea speciei.
La plante, intalnim: nmulire vegetativ, nmulire asexuat 7i reproducere sexuat.
Inmulirea vegetativ.
Se poate realiza pe cale natural prin: rizomi, bulbi, tuberculi, stoloni, drajoni, prin
fragmentarea talului (alge, licheni). Ea poate fi realizat 7i de ctre om prin desprirea
tufelor (la crizanteme), but!ire (meri7or, trandafir), marcotaj, in pomicultur 7i
viticultur, altoire intre specii inrudite, culturi de celule !i esuturi in vitro, prin care se
multiplic plante cu caliti deosebite.
Inmulirea asexuat
Se realizeaz prin participarea unor celule specializate numite spori. Sporii rezult
din celule sporogene in urma diviziunii reducionale (meioza).
Inmulirea sexuat (reproducerea)
127
Inmulirea sexuat se realizeaz prin fecundaie, la care particip celule, specializate,
haploide, numite gamei, care se unesc 7i dau na7tere la ou sau zigot, care este diploid,
din
care se va dezvolta un nou organism. Gameii sunt haploizi, iar zigotul rezultat este
diploid.
Zigotul este punctul de plecare al unei noi plante, in a crei dezvoltare se succed dou
faze: diplofaza (2 n) 7i haplofaza (n). La plantele inferioare 7i la cele superioare, aceste
faze difer ca durat.
Astfel, la plantele inferioare, gameii se unesc in procesul fecundaiei rezultand
zigotul care este diploid, acesta se divide meiotic 7i se formeaz sporii (n), din care prin
mitoze haploide se dezvolt talul (organismul plantei). La aceste plante diplofaza este
scurt, reprezentat de zigot, iar haplofaza are o durat mare, fiind reprezentat de plant.
La plantele superioare, zigotul se divide mitotic, rezultand corpul plantei format din
rdcini, tulpini, frunze, flori. In anterele florilor are loc meioza celulelor mame,
rezultand microsporii, polenul, apoi gameii brbte7ti care sunt haploizi (n), iar in ovul,
prin meioz rezult macrosporii (n), unul dintre ei d na7tere sacului embrionar in care se
formeaz gametul femeiesc (oosfera). In aceast situaie predomin diplofaza. De aici
rezult c fecundaia reface diplofaza, iar meioza produce haplofaza.
La ambele categorii de plante diplofaza (sporofitul) 7i haplofaza (gametofitul) sunt
dou generaii care alterneaz.
Rezumat
Fructul este organul specific angiospermelor, care nchide !i protejeaz seminele.
Acesta se formeaz din peretele ovarului n urma procesului de fecundaiei, la care
uneori
pot participa !i alte pri ale florii, receptaculul sau nveli!ul floral.
Fructul se nume!te pericarp !i este difereniat n: epicarp, mezocarp !i endocarp.
In funcie de tipul de gineceu, consistena lor, dac se deschid sau nu, fructele se
mpart n 4 categorii: simple, multiple, mericarpice !i compuse.
Fructele simple se formeaz dintr(un gineceu monocarpelar sau pluricarpelar,
gamocarpelar (cu carpele unite), dar !i din gineceu dialicarpelar (cu carpele libere) care
concre!te cu receptaculul. Ca urmare, dintr(o floare se formeaz un singur fruct.
Dup consisten, fructele simple sunt uscate !i crnoase.
Fructele uscate pot fi dehiscente (se deschid la maturitate) !i indehiscente (nu se
deschid).
128
Fructe uscate dehiscente sunt: folicula, pstaia, silicva, silicula !i capsula.
Fructe uscate indehiscente sunt: achena, cariopsa, samara, silicva indehiscent,
silicula indehiscent, lomenta.
Fructele crnoase sunt de consisten moale la maturitate !i de regul sunt
indehiscente. Din aceast categorie fac parte: baca, hesperida, melonida, poama !i
drupa. Fructe crnoase dehiscente sunt drupa parial dehiscent !i baca la plesnitoare.
Fructele multiple se formeaz dintr(un gineceu pluricarpelar, dialicarpelar ( cu
carpele libere). Ca urmare, dintr(o floare rezult mai multe fructe.
Dup consisten, fructele multiple sunt uscate !i crnoase, iar cele uscate sunt
dehiscente !i indehiscente.
Fructe multiple uscate dehiscente sunt polifolicula la spnz, magnolie.
Fructe multiple uscate indehiscente sunt poliachena !i polisamara.
Fructe multiple crnoase sunt polidrupa.
Fructele mericarpice provin dintr(un gineceu gamocarpelar, care la maturitate se
desfac n fructe pariale, numite mericarpii, ca urmare dintr(o floare rezult dou sau
mai
multe fructe, cum ar fi: tetraachena, dicariopsa !i disamara.
Fructele compuse rezult dintr(o inflorescen prin concre!terea nveli!urilor
florale, cum ar fi: glomerulul, soroza !i sicona.
Dup rspndirea fructelor !i seminelor, plantele sunt: autohore, alohore, zoohore,
ornitohore, hidrohore !i antropohore.
nmulirea plantelor este una dintre funciile principale ale organismelor de a da
na!tere la urma!i asemntori cu ele, asigurnd astfel perpetuarea speciei.
La plante, ntlnim: nmulire vegetativ, nmulire asexuat !i reproducere sexuat.
Intrebri
1. Ce reprezint fructul 7i cum se formeaz?
2. Care sunt fructele simple uscate dehiscente?
3. Care sunt fructele simple uscate indehiscente?
4. Care sunt fructele simple crnoase? Precizai caracteristicile lor.
5. Care sunt fructele multiple?
6. Care sunt fructele compuse 7i din ce se formeaz?
7. Care sunt factorii care ajut la rspandirea fructelor 7i seminelor?
8. Prin ce se inmulesc plantele?
129
Bibliografie
1. Anghel, I. Toma, 1985. Citologie Vegetal. Edit. Univ. Bucure7ti.
4. Esau, K., 1965. Plant anatomy, John Willei, Inc., New YorkLondonDSidney
5. Grinescu I., 1965. Botanic.
6. Palanciuc Vasilica, 2006. Morfologia 7i anatomia plantelor. Edit. Elisavaros.
7. Toma 7i colab, 1997. Celula vegetal, Edit. Univ. Al. I. Cuza, Ia7i.
8. Ungurean Livia, 1996. Morfologia plantelor, AMCDU.S.A.M.V Bucure7ti.

Botanica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Botanica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Botanic Morfologia plantelor

In procesul de ameliorare, pentru a se imprima plantei anumite caractere, care direct

Botanic Morfologia plantelor

Suberificarea reprezint depunerea stratificat cu suberin (o substan gras) pe faa

Membranele plasmatice prezint o semipermeabilitate selectiv, permit trecerea apei,

ereditare ale organismului.

organice (glucide, enzime).

constituie suportul enzimelor. Ace7tia au rol in digestia intracelular a materialului

reprezint amidonul de rezerv pe care plantele il depun in amiloplastele din rdcini,

se caracterizeaz prin apariia in nucleu a

unor filamente fine, gruparea lor in perechi (reducerea

inferioare se ntlne!te diviziunea direct, care const n scindarea celulei n dou,

esuturile prozenchimatice sunt formate din celule alungite, cu pereii celulari

c. D caliptra; caD caliptrogen; i.pc+pd iniialele procambiului 7i protodermei;

Tesuturile generate de meristemele secundare contribuie la formarea structurilor

cu celulele stomatice; la garoaf Dianthus caryophyllus, aparatul stomatic este diacitic,

pan la vasele lemnoase, de unde absorb seva brut.

Fasciculele colateral nchise se caracterizeaz prin aceea c intre fasciculul liberian

Colenchimul este un esut mecanic

Botanic Morfologia plantelor

Tesuturi cu secreie intracelular

Tesuturi senzitive fa de lumin

esuturi mecanice: colenchimul !i sclerenchimul.

Organele de reproducere, in care se formeaz celulele reproductoare, fiind

dalie D Dahlia variabilis, se tuberizeaz

rdcinii (de exemplu la nuc, viaDdeDvie) 7i se

rdcin, la nivelul regiunii

substane aromatice. Unele servesc la furajarea animalelor (sfecla furajer, napi,

mixt (la firu Festuca pratensis).

frunze crnoase, numite tunici, cu rol de depozitare.

Botanic Morfologia plantelor

Toamna se formeaz mai puine

confecionarea instrumentelor muzicale, la obinerea celulozei, a unor impletituri, a

Botanic Morfologia plantelor

Botanic Morfologia plantelor

Importana economic a frunzelor

La plantele erbacee, organogeneza floral se desf7oar intrDun singur an.

Corola dialipetal poate

Androceul care prezint stamine cu filamente inegale poate fi:

aceste dou esuturi se dezorganizeaz, dispare esutul parenchimatic dintre sacii

Staminele care au antere reduse se numesc staminodii. Uneori staminodiile se

ovulului intrDun punct numit chalaz.

embrionar binucleat, tetranucleat 7i octanucleat. Nucleii rezultai cu citoplasm 7i

Botanic Morfologia plantelor

Spicul prezint un ax alungit 7i subire pe care se prind flori sesile, la ptlagin D

Gladiolus communis, stanjenel Iris germanica.

resoarbe, iar coninutul se vars in aceasta.

9. Ce este polenizarea 7i de cate tipuri este?

Atunci cand tegumentul seminal se formeaz dintrDun integument, acesta nu este

perpendicular pe peretele anterior, formanduDse proembrionul tetracelular. Apoi urmeaz

Ed. Brumar, Timi7oara.

Folicula se formeaz dintrDun gineceu cu o singur carpel. La maturitate se deschide

Fructele crnoase sunt de consisten moale la maturitate 7i de regul sunt

Fig. 105. Fructe compuse

S-ar putea să vă placă și