ABUZUL DE POZITIE DOMINANT

Regulile privind concurenta cuprinse in Tratatul de constituire a Comunitatilor Europene sunt,se pare,
un corolar al prevederilor comunitare relative la libera circulatie a marfurilor intrucat scopul edictarii lor este
acela de a asigura o concurenta libera, nedistorsionata, care sa promoveze circulatia neingradita a marfurilor si
sa impiedice aparitia unor restrictii in functionarea pietii commune, care pot sa afecteze comertul dintre statele
membre, interesul general al intrepinderilor si consumatorilor. Ele se adreseaza in primul rand intreprinderilor,
presupunandu-se ca statele membre au luat masuri de competenta lor stricta sau la nivel comunitar, care
favorizeaza libera circulatie a marfurilor.
Obiectivele mari pe care le are in vedere politica concurentei in UE sunt urmatoarele1:

Integrarea pietelor prin fluidizarea comertului peste frontiere si a alocarii resurselor in functie de cele
mai avantajoase conditii;

Protejarea intreprinderilor mici si mijlocii, care contribuie la mentinerea unui mediu competitiv.;

Protejarea consumatorilor: maximum de beneficii pentru consumatori;

Favorizarea atingerii obiectivului coeziunii economice si sociale;

Dezvoltarea unor intreprinderi de dimensiuni optime pentru a face fata concurentei in plan global;
Toate regulile privind concurenta isi au sorgiunea in prevederile generale ale art. 3 din Tratat, care

stabilesc mijloacele si caile de realizare a obiectivelor comunitare formulate la art. 2 din Tratat. In, concret, ele
se refera la realizarea unei politici comerciale comune [lit. b], realizarea unei piete interne, caracterizata prin
abolirea intre statele membre a obstacolelor la libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si
capitalurilor [lit c], un regim asigurand ca nu este denaturata concurenta [lit. g], apropierea legislatiilor
nationale in masura necesara functionarii pietii comune [lit. h]
Aceste prevederi trebuie sa se raporteze si la dispozitiile art. 4, care impune statelor si Comunitatii ca,
1

Birsan, M., Integrarea economica europeana, Vol. II, Uniunea Europeana - relatii economice cu alte zone, Editura
Fundatiei CDIMM, Maramures, 1999, pag.44

in realizarea obiectivelor comunitare, actiunea lor pentru stabilirea politicii economice sa se conformeze
principiului unei economii de piata deschise in care concurenta este libera. De aceea, orice acte avand scopul
de a impiedica, restrange ori distorsiona (denatura) concurenta, deci afectarea liberei concurente, vor putea
avea ca rezultat functionarea necorespunzatoare a pietii comune, crearea, de dezechilibre sau de discontinuitati
in raporturile intracomunitare care sunt astfel concepute si adaptate incat sa satisfaca exigentele unei economii
deschise de piata.
In acest context mentionam ca, potrivit dispozitiilor art. 96 CE, in cazul in care Comisia constata ca o
deosebire intre prevederile stabilite prin lege, regulamente sau actiune administrative dintr-un stat membru
denatureaza conditiile de concureta in piata comuna si ca aceasta denaturare trebuie sa fie eliminate, ea
procedeaza la consultarea cu statele membre interesate (alin. 1), iar daca aceasta consultare nu are ca rezultat
un acord prin care sa se elimine denaturarea respective, Consiliul, pe baza propunerii Comisiei, statuand cu
majoritate calificata, hotareste directivele necesare si, mai mutl, Comisia si Consiliul pot sa ia orice alte masuri
utile prevazute in Tratat ( alin. 2)2.
Art. 82 din Tratat declara ca fiind incompatibil cu piata comuna orice abuz din partea uneia sau mai
multor intreprinderi de pozitia dominanata in piata comuna ori intr-o parte substantiala a ei, in masura in care
el afecteaza comertul dintre state, un astfel de abuz constand in special in:
a) impunerea in mod direct sau indirect de preturi de vanzare sau de cumparare neechitabile sau de
alte conditii comerciale incorecte;
b) limitarea productiei, pietii de desfacere ori a dezvoltarii tehnice in prejudiciul beneficiarilor lor;
c) aplicare de conditii diferite tranzactiilor echivalente incheiate cu alti parteneri comerciali,
situandu-l, prin aceasta, intr-un dezavantaj concurential;
d) determinarea incheierii de contracte cu conditia acceptarii de catre celelalte parti a unor obligatii
suplimentare care, prin natura lor sau potrivit uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul
acestor contracte3.
Aceste procedee utilizate in exploatarea abuziva a pozitiei dominante, vor fi analizate in
cadrul specificarii practicilor abuzive.
Interzicerea practicilor abuzive are caracter absolut, nefiind admise nici un fel de exceptii.
Severitatea reglementarilor de la art. 82 se intemeiaza pe ideea ca abuzul de pozitie dominanta nu poate sa
aduca niciodata o contributie pozitiva pe piata pe care se manifesta. Prin urmare, exceptarile individuale
sau pe categorii nu sunt, in aceasta materie, posibile.
Dar, in acelasi timp, trebuie relevat faptul ca, daca una sau mai multe intreprinderi au o
2
3

O. Manolache, Drept comunitar, ed. All Beck , 2001, pag 226-227

O. Manolache, Drept comunitar, ed. All Beck , 2001, pag. 255

pozitie dominanta la nivelul pietei comunitare, aceasta nu atrage per se atribuirea practicilor abuzive.
Nu de putine ori aceasta este rezultatul unei activitati profitabile, atat pentru intreprinderile in cauza,
cat si pentru beneficiari, fiind impusa de-a lungul anilor prin furnizarea de produse sau de servicii de
inalta calitate si potrivit exigentelor consumatorilor. Asa cum s-a aratat si in practica promovata de
Curte, constatarea ca o intreprindere are o pozitie doninanta nu este prin ea insasi o acuzatie, ci
inseamna pur si simplu ca, indiferent de ratiunile pentru care ea are o pozitie dominanta,
intreprinderea respectiva are o responsabilitate speciala de a nu ingadui ca, prin comportamentul ei,
sa se afecteze adevarata concurenta nedistorsionata.
Tot astfel, s-a evidentiat faptul ca o intreprindere aflata in pozitie dominanta este in drept de a
apara si de a castiga parti din piata, cu conditia ca ea sa ramana in limitele unui comportament
competitiv normal si ale unei concurente legitime, dar art. 82 interzice unei intreprinderi dominante
numai comportamentele prin care se cauta sa se elimine un alt concurent si sa-si intareasca astfel
pozitia sa recurgand la alte mijloace decat cele care apartin concurentei in fond4.
In cadrul prevederilor art. 82 este interzisa exploatarea abuziva, de catre una sau mai multe
intreprinderi, a unei pozitii dominante pe piata comuna sau pe o parte substantiala a acesteia. In principiu,
detinerea unei pozitii dominante nu este prohibita, ci numai exploatarea ei abuziva, cu toate ca pozitia
dominanta pe piata a uneia sau mai multor intreprinderi poate sa aduca atingere concurentei.
Aplicarea art. 82 din Tratatul C.E. presupune indeplinirea urmatoarelor conditii5:
- Detinerea de catre una sau mai multe intreprinderi a unei pozitii dominante, care este
susceptibila sa produca efecte in cadrul Comunitatii;
- Exploatarea abuziva a pozitiei dominante;
- Posibilitatea sa fie afectat comertul intre statele membre.
In primul rand, in aplicarea art. 82, este necesara existenta unei pozitii dominante in piata
comuna sau intr-o parte substantiala a ei. Curtea de justitie a definit pozitia dominanta avuta in
vedere la art. 82 ca o pozitie de forta economica in care se afla o intreprindere care ii da posibilitatea
sa impiedica concurenta efectiva ca sa fie mentinuta pe o piata relevanta spre a-i da puterea de a se
comporta independent de concurentii sai, de clientii sai si in cele din urma fata de consumatori. Dar,
spre deosebire de situatia cand exista monopol sau cvasi-monopol, aceasta pozitie nu impiedica o
anumita concurenta, ci ii permite intreprinderii care profita de ea, daca nu sa determine, cel putin sa
aiba o influenta apreciabila asupra conditiilor potrivit carora aceea concurenta se va dezvolta si in
orice caz sa actioneze in mare masura cu ignorarea ei cat timp acest comportament nu se manifesta in
4
5

O. Manolache, Drept comunitar, ed. All Beck , 2001 pag. 255

Conf.univ. dr. Radu GEAMANU Note de curs

prejudiciul sau. In acest sens s-a considerat ca detinerea unei parti a pietii intr-o proportie mai mare
de 60 % apare ca o suficienta dovada a unei pozitii dominante, in afara imprejurarilor exceptionale.
Chiar si un procent mai mic poate sa fie relevant daca exista o diferenta semnificativa data, fata de
partea din piata principalilor concurenti. Totusi, nu s-a admis existenta unei pozitii dominante, in
afara de imprejurari exceptionale, in cazul in care se detine intre 5 si si 10 la suta dintr-o piata din
domeniul produselor de inalta tehnicitate care, totusi, apar majoritatii consumatorilor ca usor de
substituit6.
Art. 82, in conceptia Curtii, priveste practicile care sunt susceptibile de a afecta structura
pietii, unde, ca rezultat al prezentei intreprinderii in cauza, concurenta a fost deja atenuata, si care,
prin recurgerea la metode diferite de cele ce carmuiesc concurenta normala cu privire la produse ori
servicii bazate pe performanta comerciantilor, au efectul de a impiedica mentinerea sau dezvoltarea
nivelului de concurenta inca existent pe piata.
In afara detinerii unei mari parti din piata, intre factorii relevanti ce pot dovedi o pozitie
dominanta pe piata se mai pot afla: relatia dintre partile detinute pe piata ale intreprinderilor in cauza
si ale concurentilor lor, in special aceia dintre cei mai apropiati, avansul tehnologic al unor
intreprinderi fata de concurentii lor, existenta unei retele dezvoltate de vanzari si absenta
concurenmtei potentiale.
Lipsa temporara de profit ori chiar pierderile nu sunt incompatibile cu existenta unei pozitii
dominante. Mai mult, faptul ca pretul impus de o intreprindere nu constituie un abuz si nu sunt anume
chiar mai ridicate, nu justifica afirmatia ca o pozitie dominanta nu exista. In acelasi timp, nici
marimea, puterea financiara si gradul de diversificare al concurentilor intreprinderii la nivel mondial,
nici echilibrul care survine din faptul ca acei consumatori ai produsului sunt beneficiari comerciali
experimentati nu au fost apreciate ca susceptibile de a lipsi intreprinderea de pozitie privilegiata pe
piata in cauza7.
Pozitia dominanata trebuie sa se manifeste, asa cum am mai subliniat, in cadrul pietii comune
sau al unei parti substantiale din ea, in virtutea art 82. Aceasta ne duce la concluzia ca, stricto sensu,
piata comuna sau o parte substantiala a ei se refera numai la limitele ei georgrafice. Dar poate fi
admis si un criteriu colectiv in sensul considerarii acestei piete sau parti substantiale, ca un spatiu de
concurenta presupunand o multime de conexiuni care nu de putine ori depaseste cadrul limitat al unui
teritoriu anume. In acest sens Curtea a aratat ca atunci cand detinatorul unei pozitii dominante
impiedica accesul pe piata din partea concurentilor, el nu face nici o deosebire dupa cum un astfel de
6
7

O. Manolache, Drept comunitar, ed. All Beck ,2001 pag. 256

O. Manolache, Drept comunitar, ed. All Beck ,2001 pag. 257

comportament este limitat la un singur stat membru cat timp el este capabil sa afecteze formele de
comert si concurenta in cadrul pietii comune.
Pentru a caracteriza abuzul de pozitie dominanta, este necesara implicarea uneia sau mai
multor intreprinderi. Curtea a interpretat extensiv notiunea de intreprindere care este destinatara
regulilor de concurenta, astfel ca a inclus orice unitate exercitand activitati economice, indiferent de
forma juridica si natura finantarii.
Cand sunt in discutie mai multe intreprinderi trebuie sa se faca o distinctie intre situatiile in
care intre aceste intreprinderi exista obligatii legale sau de fapt care fac obiectul unui acord sau al
unui comportament reciproc si real armonizat si alte situatii care privesc comportamentul paralel sau
suplimentar al intrepriderilor plasat intr-un oligopol (care presupune un mic numar de intreprinderi pe
piata si existenta unui comportament paralel si ocult semnificativ). In primul caz este aplicat art. 81
din Tratat, iar in al doilea, fiind vorba de o pozitie dominanta colectiva pe piata, va fi aplicabil, art.
82. Intr-o alta ipoteza, cand comportamentul a doua societati dintre care una detine puterea de control
asupra celeilalte si o exercita efectiv, este caracterizat prin unitatea evidenta de actiune fata de terti,
cele doua societati trebuie sa fie considerate ca o unitate economica si comportamentul incriminat le
este imputabil8.

O. Manolache, Drept comunitar, ed. All Beck ,2001 pag. 258

BIBLIOGRAFIE

1. O. Manolache, Drept comunitar, Editia a III a, ed. All Beck , 2001;

2. Conf.univ. dr. Radu GEAMANU Note de curs

3. Maria Birsan, Integrarea economica europeana, Vol. II, Uniunea Europeana - relatii
economice cu alte zone, Ed. Fundatiei CDIMM, 1999

4. Surse internet: www.ccir.ro, www.concurenta.ro