Profesor: Raluca Bonteanu

Liceul Teoretic Nicolae Cartojan, Giurgiu

Competentele specifice istoriei
Printre multe lucruri care se reproseaza nvatamntului preuniversitar se afla centrarea pe continuturi, si nu pe
formarea de competente. Asa sa fie? Daca luam ca exemplu disciplina de nvatamnt Istoria, sustinem ca
majoritatea profesorilor lucreaza cu elevii pentru formarea competentelor.
Competentele specifice istoriei pot fi ncadrate ntr-un ansamblu alcatuit din: competente de comunicare,
competente de valorizare, competente de expresie culturala si competenta de a nvata pe tot parcursul vietii. n acest
sens, elevul este ajutat de profesor sa nteleaga si sa reprezinte timpul si spatiul n istorie, sa cunoasca si sa
interpreteze surse istorice, sa investigheze si sa interpreteze fapte si procese istorice, sa nteleaga si sa utilizeze
adecvat vocabularul si informatia de specialitate n comunicarea orala sau scrisa, sa manifeste curiozitate pentru
studiul istoriei, sa-si dezvolte atitudinea pozitiva fata de sine si de ceilalti.
Dimensiunea europeana a educatiei impune istoriei sa aiba n vedere urmatoarele competente-cheie: competente
cognitive, competente sociale si competente afective.
n domeniul competentelor cognitive (a nvata sa nveti), profesorul de istorie si instruieste elevii oferindu-le
posibilitatea de a se informa rapid si eficient, de a folosi cunostintele acumulate n contexte diferite pentru
rezolvarea problemelor specifice domeniului. Fara a ncerca sa transforme elevul n istoric, ci doar sa modeleze
formarea unor aspecte ale gndirii istorice si a unor capacitati practice, profesorul stimuleaza curiozitatea elevilor
prin investigarea si interpretarea diferitelor fapte, opinii si puncte de vedere, ca si prin posibilitatea de a analiza si
evalua critic informatia.
Istoria se studiaza prin abordari inter si multidisciplinare. Elevilor le sunt prezentate diferite surse deschise
interpretarii. Prin conversatii si dezbateri, activitati individuale si de grup, alcatuirea unor proiecte s.a., elevii si
exerseaza capacitatile proprii pentru investigarea si argumentarea unor subiecte istorice. Selectarea informatiei din
mai multe surse si efortul de a o ntelege contribuie la dezvoltarea competentei lor de a manifesta obiectivitate si
rezistenta la manipulare. Elevii exploreaza si reconstituie trecutul utiliznd surse istorice primare si secundare,
textul de autor, citind si interpretnd harti istorice, imagini, modele grafice si vestigii istorice pe care pot efectua
analize comparative, pot ntelege ca nu exista o singura interpretare, ci perspective multiple asupra evenimentelor si
personalitatilor istorice, si pot organiza un discurs cu puncte de vedere pe care sa le sustina cu argumente
personale, pot formula concluzii bazate pe valorile n jurul carora se centreaza istoria: adevarul, binele, libertatea,
dreptatea, dialogul social, solidaritatea, respectul de sine si de ceilalti. Valori care nu-i sunt impuse de catre
profesor, elevul fiind ajutat sa le descopere si sa le interiorizeze prin efort personal.
n lectiile de istorie elevii pot ntelege mesajul surselor, dar si falsificarea, distorsionarea, ascunderea informatiilor
ca fiind exemple de proasta folosire a istoriei.
Competentele cognitive sunt o baza de pornire n formarea competentelor sociale prin studiul istoriei. Elevii sunt
pusi n situatii de nvatare n care lucreaza individual, dar si n echipa, dialogheaza si interactioneaza, coopernd
pentru a descoperi solutii si pentru a-si asuma responsabilitatea alegerii celei mai eficiente variante. Colabornd cu
colegii, elevul si exerseaza deprinderile sociale si si dezvolta comportamentul civic. Contemporani cu
evenimentele social-politice n derulare, elevii pot deveni constienti de importanta atitudinii civice pozitive, pot
recunoaste si accepta diferentele, si pot exersa competentele de a fi toleranti si de a accepta diversitatea etnoculturala. Dimensiunea civica a istoriei i ajuta pe elevi sa-si formeze atitudinea pozitiva fata de trecut, fata de
valorile estetice ale culturii, sa devina constienti de necesitatea conservarii patrimoniului national si a patrimoniului
istoric al omenirii. Predarea-nvatarea istoriei ocupa locul central n educarea cetateanului responsabil si implicat n
viata sociala. Istoria ne nvata sa traim mpreuna.
Importante sunt si competentele afective formate sau dezvoltate cu ajutorul istoriei. Atitudinea de toleranta duce
la acceptarea diversitatii motivatiilor, intereselor si emotiilor. Elevul nvata si exerseaza competenta de a fi
purtatorul propriei identitati etno-culturale, pe care o protejeaza, o pastreaza si o mbogateste cu propria-i
experienta. n acelasi timp, si exerseaza si asumarea tolerantei etnice, religioase si culturale, accepta diversitatea
intereselor, motivatiilor, emotiilor si rezolvarea pe cale non-violenta a conflictelor.
n ipoteza ca la majoritatea profesorilor ntlnim competentele individuale necesare exercitarii meseriei,
profesionalismul fiecaruia se mplineste doar daca atinge un nivel de performanta n activitatea sa, cu rezultate

pozitive asupra formarii si dezvoltarii personalitatii elevilor.

Experienta scolii romnesti din ultimii ani demonstreaza ca, si n cazul activitatii unor profesori care detin
competentele profesionale si relationale, care si ndeplinesc rolul de mediator ntre sursele informatiei si elevi, sunt
tot mai multi elevi care nu receptioneaza mesajul didactic. Cauzele sunt numeroase. Se evidentiaza incapacitatile de
nvatare de care sufera tot mai multi copii. Sunt cei care nu pot asculta o simpla prezentare pentru ca au probleme n
urmarirea ordinii sunetelor n cuvnt si a cuvintelor n fraza. Nu pot urmari o succesiune de evenimente, nu pot citi
fluent un text, nu pot desprinde ideile principale, cititul devine obositor si plictisitor, nu se pot concentra pe sarcini
de nvatare de lunga durata. Pentru multi elevi, trebuintele de crestere nu au nicio semnificatie, iar ultimele trei
trepte ale piramidei lui Maslow nu pot fi urcate daca ei nu sunt interesati sa nvete. Majoritatea competentelor se
formeaza si se exerseaza doar daca elevul este dispus sa le nvete si sa le aplice. Motivatia si vointa, inteligentele
elevilor sunt diverse. De ele depind energia si perseverenta cu care elevii se angajeaza n nvatare. nsa, de prea
multe ori, dreptul, obligatia si responsabilitatea de a nvata sunt nlocuite cu aberantul drept de a nu nvata!
Profesorul nu poate impune nvatarea si regulile de comportament dect ntre limite foarte scazute, att ct i
permite legislatia n vigoare. Altfel, risca sa fie acuzat de presiuni, constrngeri, forme abuzive de autoritate, abuz
verbal, abuzuri de orice fel n raport cu elevii. si daca elevul nu vrea sa nvete, ce poate face profesorul ntr-o relatie
pedagogica tot mai degradata si ntr-un mediu din ce n ce mai ostil?
Cu totii dorim o societate n care toate domeniile, inclusiv cel politic, sa fie performante. Cu totii dorim un
nvatamnt eficient, relevant, echitabil si de buna calitate, o scoala n care elevii sa acumuleze cunostinte si
competente n pas cu timpul. ndraznim sa sustinem ca asa ceva nu se va realiza daca guvernantii nu nteleg ca
profesorul este figura centrala a reformei educationale.