D.Cursul de mistica al Parintelui Dumitru Staniloae Parintele Dumitru Staniloae, in Cursul sau de misticit din 1947, pune accentul pe unitatea dintre credinti si mistici, dintre rafionalitatea catafaticd gi apofatismul iubirii, precum si pe delimitarea de panteism si evidentierea repetata a sensului deplin uman, cosmic si istoric al misticii in traditia ortodoxit patristict si bizantind, si a virtualitajilor ei sociale, morale $i culturale. in introducere, vorbind despre diviziunea disciplinei si a cursului sau, Parintele Dumitru Stiniloae pledeaz’ pentru depilgirea schematisntalui de tip scolastic ,ascez& - mistica” in directia unei receptari riguroase a celor ‘rei trepte clasice ale purificdrii, iluminirii si unirii, plecand nu numai de la sistematizarea tomisté sau spaniolA a gandirii dionisiene, ci receptand dezvoltérile autorilor filocalici. Sunt avute in vedere precizérile esenfiale ale lui Evagrie Ponticul si Maxim Mérturisitorul legate de treapta mediana a luminarii injeleasa drept contemplare a lui Dumnezeu in natura si in Scriptura, ignorate in sistematizarile ascetico-mistice occidentale. Desfivarsirea este si ea structurata pe etape si faze distincte, dar care nu pot fi separate, ci se impletese organic, si are un dublu scop: vindecarea si integrarea naturii_umane dezintegrate de egoismul patimilor prin despittimirea purificitrii si restabilirea comuniunii cu Dumnezeu prin vederea Lui fie mijlocita de creaturi gi de rafiunile lor, fie nemijlocit’ in lumina slavei Lui necreate. Prima parte a Asceticii si misticii Parintelui Dumitru Stiniloae o constituie , Purificarea” (p. 65-176), tratata in dou sectiuni: ~ generalat (§11-16), trateaz4 despre patinti in general: fiinti, cauzd, efecte, relafia afecte-patint, relafia patimilor cu facultitile sufletului, procesul impittimirii gi relatia lui cu grija (in sens heideggerian); - special (§17-26), analizeaza coneret procesul de purificare de patimi. Patimile reprezinta distorsiunea afectelor sufletului prin convertirea lor dinspre Dummnezeu spre trup, lume si diavol; ele fntuneat mintea si subjugit voinja ducand la uitare, ignorant si neputintit spiritual; ele réstoarnd ierarhia existentei; iar prin egoismul tiranic aflat la origina lor rup legétura cu Dumnezeu si dezbinit intre ei pe oameni. Scopul negativ al purificarii este despittimirea, curafirea afectelor si facultafilor sufletului de egoism si abuz, iar cel pozitiv este sédirea in locul lor a virtutilor prin folosirea lor corecta gi realizarea nepétimirii, condigie a iubirii autentice sia vederii lui Dumnezeu. In expunerea ordinii purificarii, Parintele Dumitru Stiniloae urmea- 2A schema stabilita de Sfantul Maxim Marturisitorul in deschiderea celor 28400 de Capitole despre iubire: inceputul si condifia primordiala a purificarii este ,,credinta”; atunci cand e vie, aceasta duce la ,frica de Dumnezeu” gi gandul la judecata Lui din care se iveste ,cdinta”; frica si cdinfa duc la _infranarea” de bundvoie a trupului si ,paza minfii sau a gandurilor”; ele fac cu putingd ,ribdarea necazurilor gi incercarile venite ard voie; rabdarea naste ,nddejdea” si duce la , blandete” si , umilinta’; din care se iveste ,nepatimirea”. Credinfa, frica de Dumnezeu gi cinta rap egoismul gi elibereaza de spaima (angoasa) de lume care genereazi patimile, deschizand eul spre o noua atitudine in fafa existentei. Infrénarea de la poftele de bunavoie ale placerii, care reduc lumea si semenii la simple obiecte de consum, paza minjii de ganduri patimase, originea patimilor, gi ribdarea suferintelor, durerilor si incercitrilor venite fiir voic, impiedicd toate actualizarea in patimi a afectelor si migcarilor concupiscentei, irascibilitifit gi inteligenfei, ducand la intarirea gi integrarea armonioasa a naturii umane. Omul eliberat de sub tirania patimilor fsi manifesta libertatea prin nédejde, care ia locul spaimei, bléndefe, care manifesti impacarea léuntricd, si smerenie, care este reversul mandriei luciferice si opusul egoismului primordial, gi, ca atare, concentrarea tuturor virtufilor crestine. De aici se naste in suflet nepatimirea iubirii curate adevitrate de Dumnezeu, de semeni si de toate fiipturile; aceasta nu este o stare negativa de anihilare a afectivititii, ci activarea natural, originaré, a tuturor puterilor firii umane, condifie necesaré pentru luminarea ci. Concret, nepatimirea inseamna ruperea ascetic’ a opacitéfii aruncate peste mintea patimasa si realitate, fragmentate si dispersate de egoismul patimilor, ceea ce elibereaza calea spre o intuitie simpla a fiinjei adevarate a lucrurilor si evenimentelor si sesizarea prezenjei lui Dumnezeu prin transparenja recdstigata a realilajii unificate yi simplificate. Desi pare a fi un demers ascetic pur negativ, purificarea e un proces de restaurare pozitivi a puterilor naturii umane gi cu implicafii directe in planul cunoasterii. Partea a doua a Cursului siu de ascetici si mistica (§27-34; p. 177- 283) este dedicat de Parintele Dumitru Stiniloae ,luminarii”. in aceasta etap& mintea iluminatt de darurile Duhului Sfint igi exercit’ puterile Purificate in directia simyirii dimensiunii spirituale nevitzute a intregii existenfe printr-o dubla cunoastere indirect a tainei tui Dumnezeu: - una prin mijlocirea sinyirii intuitive a ratiunilor naturii si Scripturii si - alta prin mijlocirea minfii insesi Sunt cele douit forme ale contemplatiei. O contemplare a cosmosului gi istoriei prin Scripturii ca medii de comunicare a prezentei, infelepciunii si providentei Logosului lui Dumnezeu prin mijlocirea rafiunilor divine ascunseinacestea. Si o contemplare a Iui Dumnezeu prin rugaciunea minfii retrase din exterioritatea lumii i concentrata in adancul inimii intr-o cunoastere de tip apofatic existential, distincta de simpla teologie negativa rationala. In miezul sectiunii despre Juminare sunt inserate dowd excursuri ample: - unul despre rugaciunea ,curati” de tip isihast si metoda (psihofizic’) ,,de inlesnire” a ei in diversele ci variante consemnate de tradigia bizantina tarzie (831-32; p. 235-262) si - altul despre cunoasterea apofaticd a lui Dumnezeu si genurile ei (§30, dar si 33-34; p 212-221 si 262-283). Aici Parintele Dumitru Staniloae se delimiteaz critic de exaltarea apofatismului in detrimentul teologiei pozitive la reprezentanfi ai gandirii filozofice si teologice ruse din emigratie (N. Berdiaev si VI. Lossky) afirmand energic unitatea esentiala dintre teologia negativa si afirmatiod, ,ambele la fel de necesare si de legitime”, dar si ,,la fel de insuficiente”, in acest context Parintele Dumitru Staniloae simte nevoia si tempereze, completeze gi nuanjeze concepfia, considerata insuficienta, despre apofatism expusa de Vladimir Lossky cu trei ani inainte in faimosul siu Essai sur la théologie mystique de 1’Eglise WOrient(publicata la Paris in 1944), Teologul rus nu ar sesiza existenta unor ,,trepte” sau ,grade” diferite ale apofatismului, pe care Parintele Dumitru Staniloae le stabileste plecénd de la precizarile introduse de Sfantul Grigorie Palama in disputa sa cu Varlaam Calabrezul. - Treapta intai e feologia negatiod rafionala. ~ A doua treapta a apofatismului e titcerea sau oprirea/ odihna minfii de la capdtul rugiciunii curate (pregatits de rugaciunea neincetata a lui lisus care ajuta la concentrarea gi unificarea minfii in inima si deschiderea ei spre lisus prezent de la Dotez iu adauicul ei). - A treia treapti a apofatismului este cea a vederii luminii dumnezeiesti care iradiazA din intunericul supraluminos al slavei lui Duranezeu. Pe a doua treapta a apofatismului mintea sustinutd de har ajunge la capiitul puterilor ei naturale, atinge farmul omenesc al abisului care desparte cunoasterea adancului inimii proprii de adancul lui Dumnezeu, de unde simte pe intuneric energiile dumnezeiesti. Dincolo de aceasta treapté mai exist 0 a treia, in care mintea unitit cu inima e rifpitit de Dumnezeu dincolo de ea in lumina Lui, unde este inundata de prezenta lui Dumnezeu cu constiinta absolutei Sale infinitati si incognoscibilitayi, Luminarea conduce mintea de la cunoasterea indirecti a lui Dumnezeu prin nofiuni si simboluri ale lumii create spre o cunoastere apofatici’ personalit a abisului infinit al Subiectului divin pur prin abisul 30indefinit al inimii sau sufletului ori subiectului nostru pur golit de orice confinuturi obiective, apofatism care are loc in rugéciunea curatd. Rugiiciunea curaté nu este ins o reducere a lui Dumnezeu la eul mistic concentrat si repliat pe sine insusi, ci, dimpotriva, 0 decentrare radicala a acestuia, o golire de sine si o coplesire a subiectului uman strabatut, fara contopire, de Subiectul divin. Este o perihorezif intersubiectioit indicata de invattura PSringilor c& i rugitciunea curata din adéncul ultim al fiinfei umane inima il absoarbe pe Dumnezeu, iar Dumnezeu absoarbe inima. in rugaciunea curat’ mintea vede ins& in mod direct indefinitul subiectului propriu gi doar in mod indirect Subiectul divin infinit. Partea a treia, final’, a Cursului de asceticit si misticit crestina: Desavarsirea prin unirea cu Dumnezeu sau prin indumnezeire” (§35- 38; p. 284-347). Exist o vedere sau cunoastere a lui Dumnezeu mai deplina, in care mintea e riipild din ea insigi, nu se mai vede pe sine, ci vede sau cunoaste pe Dummezeu prin Dumnezeu. Este cunoasterea proprie ultimei faze a urcusului duhovnicesc. Sunt distinse aici doud aspecte sau sensuri ale ,indumnezeirii” (§38): - ,Andumnezeirea in sens larg”, care acoper§ intreg procesul de crestere a omului in asemanarea cat mai deplina cu Dumnezeu prin har si prin virtuti, si - ,indumnezeirea cu Dummnezeu in lumina Lui, experiati pe pamant doar ca stare temporard, iar ca stare definitiva abia in lumea de dincolo. in aceasta a treia parte a Cursului Parintele Dumitru Staniloae dezvolta tema iubirii att in general (835), cat si ,ca unire desavargita si extaz” (§36), insistand intr-o suit&é de excursuri (grupate in §37) asupra relafici dintre ,iubire", ,cunoastere” gi_,vederea” supraconceptuala a -luminii dumnezeiesti” iradiind din fata transfigurat’ a Méntuitorului Hristos. Experienta indwmnezeirii este aici apofaticit in gradul ultim, o treapts pe care mintea pasivit e activatit de energiile necreate, unindu-se prin ele ct Dummezeu in extazul iubirii manifestate ca lumina dumnezeiasca. Tubirea activeazd indumnezeirea ca substituire de euri, ca intersubiectivitate extaticé, realizand in Hristos si Duhul Sfaint in acelagi timp unirea cu Dumnezeu Tatal si intre oameni intr-un noi” comun care este ,,Casa” Tatalui, ,imparatia” lui Dumnezeu Treime. Tubirea, ca gi lumina dumnezeiasca, nu sunt un ocean amorf, ci se configureazi in ,structuri” paradoxale — simbolizate de _,cortul imaterial” al structurilor divine ale creatiei intregi indumnezeite ca 0 Casti sau Impitrittie a lui Dumnezeu —, structuri contemplate de Moise in intunericul supraluminos al slavei tui Dumnezeu de pe Sinai 31Indumnezeirea nu este agadar o desfiinfare, ci ,coplesire” de har a omului sia creafiei sub forma unei transfigurari sau spiritualizari care le face medii deplin transparente pentru iradierea energiilor necreate si Luminii dumnezeiesti. Omul si cosmosul indumnezeite au acum o unica energie cu Dumnezeu, participand prin har la tot ceea ce Dumnezeu are prin fiinja, intre creafie si Dumnezeu stabilindu-se astfel 0 identitate energetict, nu de fina, in finalul Cursului din 1947 (p. 345-346) Parintele Dumitru Sténiloae e de parere c& termenul de ,sofianizare” ar reda mai precis decat cel de vindumnezeire” trecerea omului de la lucrarile create la cele necreate. Sofia exprima lumea energiilor necreate”, ,,Sofia este imparatia cerurilor, este mediul divin care ne uneste, dar in acelasi timp ne distinge de Dumnezeu, ne leaga, dar ne si fine deosebifi de fiinja lui Dumnezeu”; astfel toate vor fi in Dumnezeu si Dumnezcu va fi totul in toate, pastrandu-se atat realitatea prezentei unitare a lui Dumnezeu in toate, cat si realitatea necontopita a tuturor celor unificate in Dumnezeu. in edifia revazuti a Cursului publicata in 1983 ca Spiritualitate ortodoxit (p. 318-319), parintele Dumitru Staniloae reformuleazit acest pasaj final. Elimind mai intai orice fel de aluzii la ,sofianizare” ori ,,Sofia” gi vorbeste exclusiv despre indumnezeire ca asimilare infinité a energiilor necreate in impiratia cerurilor. Si insereazd un pasaj nou despre energiile divine: acestea ,nu sunt decat razele Fiinfei divine stralucind din cele Trei Persoane divine” Ele au fost puse odata in creafie de Logosul divin Creator sub forma diversificata a rafiunilor divine, iar prin intrupare toate au fost concentrate din nou in Logosul intrupat. ,,Astfel indumnezeirea finala va consta intr-o privire gi o traire a tuturor valorilor gi energiilor divine gandite si iradiate, pe masura suprema a omului, iu fafa lui Hristus, Dar prin aceasta in faja fiecarui om se vor reflecta luminos, prin rafiunile si energiile adunate in el, rafiunile si energiile Logosului. De aceea, fericirea vegnicd va consta in contemplarea fetei lui Hristos (Apoc. 22, 4)" (p. 319). wAceasta este perspectiva eterna a indumnezeirii. Dar problema e prea importanta ca si nu ne ispiteascd de a reveni asupra ei, cu o alta ocazie, mai pe larg” (p. 347). Cu aceste cuvinte igi incheia la inceputul verii anului 1947 Parintele Dumitru Staniloae (in varst& de 46 de ani) formidabilul satu Curs de asceticit si misticii crestinit tinut la Facultatea de Teologie a Universitatii din Bucuresti — © jncercare de a sistematiza teologic experienta duhovniceasci de care dideau mirturie scrierile Filocaliei, pe care tot el le punea acum in circulatie in ritm alert in Sibiul de unde fusese silit si plece la inceputul aceluiasi an. Cursul se termina cu speranta autorului de a 32reveni”, ,mai pe larg”, ,cu alté ocazie” asupra ,,perspectivei eteme a indumnezeirii”, al carei vast tablou eshatologic il schijau ultimele pagini. Orizonturile ascetico-mistice ale experientei filocalice pe care fincerca s& le deschida teologiei gi culturii romanesti Parintele Dumitru Staniloae in primii ani postbelici ai Romaniei ocupate se ciocneau ins& inevitabil de realitatea dura si dramatica a sovietizarii societafii romanesti. Deasupra acesteia se vor intinde pentru decenii lungi nu perspectivele testaurérii omului” in lumina divinizarii mistice, ci umbrele intunecate si inséngerate ale dezumanizarii si demoniz&rii aduse de experimentul ingineriei ideologice si totalitare staliniste. Acesta incepuse si fie imple- mentat inca inainte de abolirea monarhiei si proclamarea Roméniei drept Republica Populara” de tip sovietic, pe 30 decembrie 1947. Din 1948 ins in Romania incepea lunga ,noapte obscura” a comunismului, care avea si dureze patru lungi decenii. Procesul de intunecare treptata a orizonturilor declangat ined din vara lui 1944 isi facea simfit reverberafiile gi in mediul universitar. inainte de reforma invajamantului legiferata pe 3 august 1948, in octombrie 1947 0 Comisie de rationalizare a invatimantului superior aplica deja primele masuri ale noului regim indepartand 500 de profesori universitari prin pensionare gi desfiintand alte 300 de posturi. Catedra de mistica de la Facultatea de Teologie — care mai cazuse o data victima /Tationalizarii” din 3 noiembrie 1938 — a fost si ea desfiinfati, impreun’ cu cea de apologeticé, considerate primejdioase pentru noul regim ateist materialist. Profesorul N. Crainic se ascundea in Ardeal, fiind condamnat la in- chisoare pe viata in 1945. Profesorul loan Gh, Savin a fost pensionat fortat in iarna lui 1947, iar intre 1950-1955 a fust intemmifat pentru activitate politic si intelectualé ostila comunismului. Asistentul lui Savin gi al Parintelui Dumitru Staniloae de la catedra de misticd, arhimandritul Benedict Ghiug, a fost concediat si el odata cu desfiintarea catedrei. Jar incepand din 1948 Parintele Dumitru Stiniloae a fost reincadrat ca profesor de dogmatic’, calitate in care a functionat — cu intreruperea detenfiei — pana la pensionarea sa in 1973, in cadrul nou creatului Institut Teologic din Bucuresti care Iua locul facultajii de teologie, exclus& incepand din 1948 din Universitate.