Sunteți pe pagina 1din 1

Muzic gregorian

Muzica gregorian, numit i cnt gregorian, este un gen muzical liturgic utilizat n cultul cretin
catolic. Inspirat de muzica primelor generaii de cretini de pe teritoriulImperiului Roman de Apus
aceasta avndu-i, la rndul ei, originea n Grecia decadent , muzica gregorian s-a dezvoltat
n secolele VIXI. Desi de cele mai multe ori melodiile gregoriene erau invatate si transmise prin viu
grai in manastiri sau in scoli papale, au fost descoperite si documente sau partituri, cele mai vechi
datand din secolul al X-lea. Primele manuscrise au fost gasite in orasul german Regensburg si in
localitatile St.Gall si St.Martial din Elvetia, respectiv, Franta. Numele su pleac de la cel
al papeiGrigore I cel Mare (a doua jumtate a secolului al VI-lea), care a condus o reform pentru
unificarea muzicilor bisericeti pe tot cuprinsul Europei de vest.

Evoluie
Istoria dezvoltrii muzicii gregoriene se leag de numele a cel pu in trei personalit i. ntr-o etap
preliminar, episcopul Ambroziu de Milano (secolul al IV-lea) realizeaz o unitate a textelor folosite
n cntul liturgic,demersul lui este ns limitat n spaiul diocezei de Milano. Faza propriu-zis
gregorian, iniiat de pontiful Grigore I cel Mare cu dou secole mai trziu, practic muzici mai puin
variate de la o regiune la alta, cutndu-se descurajarea melismelor de sorginte popular i
a improvizaiei.Este folosit ca model cntul bizantin (dezvoltat n estul european).
ntr-o ultim faz, clugrul benedictin Guido d'Arezzo (cca. 990 1050) concepe un sistem riguros
de notare i interpretare a muzicii liturgice, ce st n mod tradiional la baza muzicii culte vesteuropene. Sunt propuse o prim notaie muzical bazat pe portativ (notaie guidonic), un sistem
de solfegiere (numit solmizaie) i un ansamblu de gesturi din partea efului de cor ce aduce cu
rolul dirijorului de mai trziu. Influena puternic a sistemului guidonic va avea ca rezultat dep irea
cadrului muzicii gregoriene. Compozitorii ce urmeaz vor avea un interes afi at pentru
nfrumusearea muzicii bisericeti, pentru dezvoltarea limbajului ei muzical. Primele astfel de reuite
vor avea loc n Frana celei de a doua jumti a secolului al XII-lea, n cadrul Ars Antiqua.

Trsturi
Sistemul sonor. Vocalitatea
Muzica gregorian era modal, folosind opt scri sonore, dintre care erau evitate tocmai cele dou
care vor crea fundamentul sistemului tonal n secolul al XVII-lea. Muzica pornea de la conceptul
de cantus planus (lat. cnt lin), care dezvluie dou caracteristici de baz ale stilului: utilizarea
exclusiv a vocii umane i preferina pentru mersul treptat al melodiei (salturile sunt rare i
atenuate prin tehnica numit gradualis). n secolul al XI-lea, sunt mprumutate elemente din
melodica laic (secvene, tropi), n dorina de a crete atractivitatea muzicii.

Ritmica i conducerea de voci


Ritmica era monoton, excepiile fiind puine la numr (durate mai lungi sau formule ritmice repezi).
Vocile urmau un acelai ritm (izocronie), pentru diversificarea materialului folosindu-se mai trziu
tehnica antifoniei (mprirea cntreilor n dou grupuri care cntau pe rnd, dup
modelul ntrebare i rspuns).