INITIERE IN AUDIT

- support de cursCAPITOLUL I
AUDITUL FINANCIAR:
concept, tipuri, rol
1. Notiunea de audit, in general
Audit vine de la cuvntul italian "audire", a asculta; cuvnt de origine latin, transformat n timp de
practica anglosaxon, semnific azi, n sens strict, revizia conturilor realizat de experti independenti n vederea
exprimrii unei opinii asupra regularittii si sincerittii acestora.
Prin audit, n general, se ntelege examinarea profesional a unei informatii n vederea exprimrii unei opinii
responsabile si independente prin raportarea la un criteriu (standard, norm) de calitate.
Obiectivul oricrui tip de audit l constituie mbunttirea utilizrii informatiei.
Retinem elementele principale care definesc auditul, n general:
-examinarea unei informatii trebuie s fie exclusiv o examinare profesional;
-scopul examinrii unei informatii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia;
-opinia exprimat asupra unei informatii trebuie s fie responsabil si independent, ceea ce presupune
c persoana care face aceast examinare are anumite responsabilitti pentru activitatea sa si trebuie s fie
o persoan independenta;
-examinarea trebuie sa se faca dupa reguli dinainte stabilite cuprinse intr-un standard ,norma legala ori
profesionala care constituie criteriu de calitate.
-statutul de independent al persoanelor care realizeaz aceste misiuni de audit si autonomia
organismului din care face parte auditorul.
2. Conceptul de audit financiar
2.1. Audit financiar sau audit statutar?
Uniunea European nu cunoaste dect denumirea de controlor legal, dar acesta se cheam comisar de
conturi n Franta, comisar-revizor n Belgia, auditor statutar n Regatul Unit etc.
A audita a avut initial semnificatia de a verifica situatiile financiare ale unei ntreprinderi; azi, a audita
poate avea n plus semnificatia studierii unei ntreprinderi pentru a-i aprecia procesele, tranzactiile si situatiile
financiare (audit financiar), pentru a-i ameliora performantele (audit operational) sau pentru a face o judecat
asupra gestiunii (audit de gestiune).
Se pune ntrebarea:
Care este adevratul audit?
Cine este adevratul auditor?
Este imposibil de a da azi un rspuns convingtor, cu exceptia unui singur tip de audit pentru care exist
texte oficiale si o directiv european: auditul legal, cunoscut si sub denumirea de control legal sau de audit
statutar;
Auditul statutar(legal) este singurul tip de audit reglementat la nivel european (Directiva a VIII-a) si
prevzut, de regul, prin legea companiilor si prin actele constitutive (statutele) acestora;
Denumirea simpl de "audit financiar" poate fi folosit pentru a desemna numeroase alte misiuni ca, de
exemplu:
-auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilittii;

-auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentar a acestora n situatiile
financiare;
-auditul financiar al contabilizrii cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislatiei sociale;
-auditul financiar asupra situatiei fiscale;
-auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica dac evaluarea creantelor ndoielnice s-a fcut de
o manier prudent etc.
Din cele prezentate rezult c sintagma "audit financiar" este mult mai cuprinztoare dect cea
de "audit statutar".
Reglementarea european (Directiva a VIII-a) si reglementrile nationale se refer numai la auditul
statutar, adic auditul asupra situatiilor financiare ale entittii.
2.2. "Audit financiar" versus "cenzorat"
Confuzia creat ntre auditul financiar si auditul statutar a stat la baza unor msuri cum ar fi desfiintarea
cenzorilor n ntreprinderile care sunt supuse auditului financiar.
Cenzorii inlocuiti cu:
-auditorul financiar(independent);
-auditorul intern(subordonat Consiliului de administratie).
2.3. Tipuri de audit
"Auditul operational" are ca obiectiv cerinta de a face analiza riscurilor si a deficientelor existente n
vederea furnizrii de sfaturi.
Auditorii, n general,nu pot avea imixtiuni n gestiunea ntreprinderii auditate si, ca urmare, acestia nu pot
efectua audit operational la entitatea la care fac auditul situatiilor financiare si nici consultanta;
"Auditul de gestiune" are ca obiectiv fie gsirea de probe ale unei fraude, fie de a aduce o judecat critic
asupra unei operatiuni de gestiune sau asupra performantelor unei entitti sau a unui grup de entitti.
Auditul tinde a se generaliza la numeroase domenii care nu au raporturi directe cu situatiile financiare ale
ntreprinderii(social,de calitate ,de mediu,etc...); n acest caz, el desemneaz diagnosticul de organizare si de
gestiune si n mod deosebit controlul procedurilor si maniera n care organismul (ntreprinderea) actioneaz n
raport cu atributiile si obiectivele acesteia;
Clasificarea auditurilor se face n functie de obiectivele urmrite si n functie de specialistii care le
realizeaz,astfel:

Obiective urmarite
Specialisti utilizati
Verificarea
si
certificarea Profesionisti
contabili
situatiilor financiare
independenti alesi sau numiti ,de
regula de actionari
Diagnostic sectorial
Experti independenti numiti de
conducerea entitatii

Denumirea auditului
-audit statutar

-audit fiscal
-audit social
-audit juridic
-audit al calitatii
--etc
Diagnostic asupra conturilor si Compartimente
specializate -audit intern
diagnostic sectorial
independente de alte servicii ale
intreprinderii(de
regula
intreprinderi
mari,
grupuri,holdinguri,etc)
2.4. Categorii de auditori
-auditorul intern ;
-auditorul extern.
Auditorul intern este o persoana fizica ori juridica, salariat al entittii auditate,respectiv angajat prin
contract; cantonat initial n misiuni legate de buna calitate a informatiilor financiare, astzi, auditorul intern se
ocup din ce n ce mai mult de misiuni de audit operational, de verificarea existentei, a gradului de adecvare si a
modului de aplicare a procedurilor interne n toate sectoarele si pe toate functiile ntreprinderii.
Auditorul extern(financiar) :
- obligatoriu -daca entitatea indeplineste conditiile legale care prevad expres aceasta(statutar) ;
- optional in toate celelalte cazuri.
Auditorul extern(financiar) este o persoana fizica ori juridica care isi exercita prerogativele n baza unui
contract cu ntreprinderea:
Entitatea in anumite conditii(prevazute de lege) este obligata s ncredinteze unui specialist competent si
independent o misiune de audit financiar care conduce la certificarea situatiilor financiare .
Auditorul contractual detine o competent mai bine adaptat la o misiune foarte precis (de exemplu,
elaborarea si implementarea procedurilor de control intern, audit al metodelor de evaluare a stocurilor etc.).
ntreprinderea are nevoie de opinia unui auditor a crui semntur se bucur de un prestigiu particular.
O misiune particular de control este cerut de un tert, de exemplu, o banc la acordarea unui mprumut etc.
Auditorul financiar executa :
1.Misiune de auditare in vederea exprimarii unei opinii profesionale si independente cu privire la
situatiile financiar contabile anuale;
2.Executa misiuni la cerere cu obiective prestabilite check list in vederea exprimarii a unei opinii
independente si profesionale.
Orice entitate economica care opteaza pentru auditul financiar este obligata sa-si organizeze
auditul intern.
Auditorul contractual efectueaz o misiune n cadrul unui contract cu entitatea auditat prin care aceasta
(o ntreprindere, o primrie, o institutie public, un minister etc.) fixeaz o misiune unui auditor, termenii si
conditiile de realizare fiind prevzute n contract. Altfel spus, dac nu exist dect o singur misiune de audit
legal (statutar) care cuprinde obiective cunoscute si care se realizeaz potrivit Standardelor Internationale de

Audit, exist un numr nelimitat de misiuni de audit contractual, realizate de specialisti, de regul experti
contabili.
La originea misiunilor contractuale stau patru motivatii:
Elementele de baz ale conceptului de audit statutar sunt:
-profesionistul competent si independent care poate fi o persoan fizic sau o persoan juridic;
-obiectul examinrii efectuat de profesionistul contabil l constituie situatiile financiare ale entittii, n
totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare, n functie
de referentialul contabil aplicabil;
-scopul examinrii: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidel, clar si complet a
pozitiei financiare (patrimoniului), a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditat;
-criteriul de calitate n functie de care se face examinarea si se exprim opinia l constituie standardele
(normele) de audit si standardele (normele) contabile.
Tertii se asteapt ca auditorul statutar s protejeze interesele lor , prin oferirea unei asigurri referitoare la:
-c rapoartele financiare au "acuratete";
- c declaratiile financiare intr n responsabilitatea auditorului.
3. Directivele contabile europene admit , n mod inevitabil, natura discutabil a multor cifre
contabile.
- acuratetea declaratiilor financiare;
- continuitatea exploatrii si solvabilitatea firmei;
- existenta unor fraude;
- respectarea de ctre firm a obligatiilor sale legale;
- comportamentul responsabil al firmei fat de problemele legate de mediu si problemele sociale.
Analiza modului n care nevoile si asteptrile publicului sunt rezonabile conduce la urmtoarele concluzii:
3.1. Acuratetea declaratiilor financiare
Utilizatorii informatiilor financiare se asteapt ca un raport de audit fr rezerve s garanteze acuratetea
declaratiilor financiare.n legtur cu aceasta subliniem urmatoarele:
-conducerea ntreprinderii se afl n cea mai bun pozitie s cunoasc afacerile firmei, s-i mentin
performantele si s se ocupe de conturi; ea este cea care hotrste asupra tratamentului contabil care urmeaz s
fie aplicat si practicile de declarare adoptate n situatiile financiare; deci,conducerea poart responsabilitatea
modului n care au fost ntocmite situatiile financiare;
-auditorii au servicii foarte bine distinse n legtur cu situatiile financiare; ei stabilesc dac, dup prerea
lor, rapoartele financiare au fost pregtite n conformitate cu reglementrile si dac asigur o imagine corect
si real.

Pentru aceasta, auditorii trebuie s fie independenti fat de situatiile financiare respective: s nu fi participat
n vreun fel la elaborarea lor (fie chiar si sub form de consultanti) si s fie separati de conducere (s nu existe
nici un fel de legtur).
Auditorii trebuie s sesizeze aspecte care ar ameninta continuitatea exploatrii; raportul de audit
trebuie s contin opinia auditorului asupra solvabilittii, n cazul n care situatiile financiare au fost elaborate
pe baza continuittii n exploatare.
Auditorii trebuie s testeze punctele de vedere ale conducerii cu privire la continuitate si solvabilitate.
Responsabilitatea conducerii este continu, n timp ce opinia auditorului se bazeaz pe o situatie vzut la un
moment dat.
3.2. Continuitatea exploatrii, solvabilitatea firmei
Tertii se asteapt ca raportul auditorului statutar s garanteze soliditatea unei firme.
Acceptarea bazei de continuitate n exploatare implic solvabilitatea, respectiv, dac la momentul
ntocmirii bilantului pozitia firmei era de asa natur nct s-si poat ndeplini responsabilittile asa cum era
prevzut.
O ntreprindere poate rmne activ, iar banii actionarilor si creditorilor pot fi salvati, dac problemele au
fost identificate la timp.
Conducerea nu poate garanta continuitatea solidittii financiare a firmei; de aceea, este rezonabil ca aceasta
s declare public, dac, n opinia ei, dat fiind mediul comercial n care opereaz firma, sunt disponibile
resursele.
3.3. Existenta unei fraude
Auditul a fost asociat, aproape ntotdeauna, cu detectarea unei fraude. Trebuie fcute urmtoarele
remarci:
Managerii, conducerea sunt cei care au prima si cea mai mare responsabilitate n detectarea
fraudelor, neregulilor si erorilor, ca parte a rolului de conducere pe care l au.
Responsabilitatea auditorului este s planifice, s desfsoare si s evalueze activitatea de audit, astfel nct s
poat spera, n mod rezonabil, s fie depistate declaratiile.
Auditorii trebuie s fie atenti la modul n care prezint public orice ndoial, pe care ar putea s o aib, cu
privire la continuitate. Continuitatea unei firme depinde si de faptul c lumea nu stie c exist ndoieli n ceea ce
priveste statutul de continuitate al firmei respective (de exemplu, n cazul n care auditorul raporteaz c firma
si mentine continuitatea, dac banca va continua s-i acorde credite, e posibil ca a doua zi banca s nu-i mai dea
credite; cderea unei bnci).
Auditorii trebuie s testeze punctele de vedere ale conducerii cu privire la continuitate si solvabilitate.
Responsabilitatea conducerii este continu, n timp ce opinia auditorului se bazeaz pe o situatie vzut la un
moment dat.
Directiva 95/26/EC, adoptat n iunie 1995, arat c auditorul statutar al unei ntreprinderi "are datoria s
raporteze cu promptitudine autorittilor competente orice fapt sau decizie referitoare la ntreprinderea
respectiv, care este posibil s:
constituie o nclcare grav a legilor;

 afecteze continuitatea functionrii'

conduc la refuzul de a face certificarea conturilor sau la exprimarea de rezerve".
n concluzie, tertii se asteapt ca posibilittile de fraud s fie minimalizate. Conducerea trebuie s ia
msuri de organizare si mentinere a sistemelor de control intern care s micsoreze sansele de fraud. Auditorii
statutari trebuie s confirme in raportul de audit c exist astfel de control intern si s spun dac el
functioneaz.

3.4. Respectarea de ctre firm a obligatiilor legale

Este unanim mprtsit ideea c este de datoria auditorului s depisteze nclcri ale legii companiilor sau
ale statutului; n acelasi timp, nu se poate pretinde auditorului s raporteze aspecte care nu tin de competenta sa.
Conducerea firmei trebuie s asigure c rapoartele financiare reflect implicatiile financiare ale actelor ilegale
detectate (dac se apreciciz a fi importante); auditorul trebuie s confirme aceste lucru.
3.5. Comportamentul responsabil fat de problemele sociale si de mediu
Se asteapt de la auditor s se pronunte cu privire la comportamentul social si de mediu al firmei (respectarea
mediului fizic, practicilor de ocupare a locurilor de munc, sanctiuni comerciale, politici de dezvoltare etc.).
3.6. Distinctia audit statutar (legal), audit contractual
Auditul statutar (legal) se nscrie prin definitie ntr-un cadru stabilit de lege si si are originea n legea
societtilor comerciale;Trebuie sa aiba in vedere:
abuzul de prerogative din partea anumitor persoane;
posibilitatea ocult ntre mai multe persoane de a prejudicia patrimoniul ntreprinderii;
posibilitatea de a "scpa" controalelor interne;
posibilitatea ca unele proceduri s devin inadecvate, ca urmare a schimbrii conditiilor avute initial n
vedere, astfel c nu mai este asigurat validitatea procedurii respective (exemplu, conditii de calitate noi,
cerute la receptionarea unor bunuri inexistente la data elaborrii procedurii).
6.4. Relatia control intern - audit intern
Controlul intern al unei entitti se refer la totalitatea procedurilor si la realizarea lui particip ntreg
personalul entittii respective.
Auditul intern al unei entitti se refer la controlul existentei si aplicrii procedurilor din entitatea respectiv si
se realizeaz prin compartimente distincte care fac parte din structura si sistemul de control intern al acelei
entitti; el poate fi realizat si de firme specializate de audit.
CAPITOLUL II IMAGINEA FIDEL
1. Conceptul de imagine fidel
Notiunea de imagine fidel n audit nu este clar definit; de o manier general, ns, imaginea fidel este
un concept ce nu poate fi disociat de regularitatea si sinceritatea contabilittii.
REGULARITATEA presupune conformitate la regulile si procedurile contabile, deci la principiile contabile
general admise;reglementrile contabile romne prevd, de altfel, c pentru a da o imagine fidel patrimoniului,
situatiei financiare si rezultatelor obtinute trebuie respectate regulile privind evaluarea patrimoniului si celelalte
norme si principii contabile, cum sunt:
- principiul prudentei; prudenta presupune o apreciere rezonabil a faptelor n scopul evitrii riscului de a
transfera n viitor incertitudini prezente susceptibile de a greva patrimoniul si rezultatele financiare ale

ntreprinderii. Potrivit acestui principiu, nu este admis supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor,
respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinnd cont de deprecierile, riscurile si pierderile
posibile generate de desfsurarea activittii exercitiului curent sau anterior;
-principiul permanentei metodelor - care conduce la continuitatea aplicrii regulilor si normelor privind
evaluarea, nregistrarea n contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, asigurnd
comparabilitatea n timp a informatiilor contabile;
-principiul continuittii activittii - potrivit cruia se presupune c unitatea patrimonial si continu n mod
normal activitatea;
-principiul independentei exercitiului - care presupune delimitarea n timp a veniturilor si cheltuielilor
aferente activittii unittii patrimoniale pe msura angajrii acestora si trecerii lor la rezultatul exercitiului la
care se refer;
-principiul intangibilittii bilantului de deschidere a unui exercitiu care trebuie s corespund cu bilantul de
nchidere a exercitiului precedent;
-principiul necompensrii - potrivit cruia elementele de activ si de pasiv trebuie s fie evaluate si nregistrate
n contabilitate separat, nefiind admis compensarea ntre posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului,
precum si ntre veniturile si cheltuielile din contul de rezultate.
SINCERITATEA presupune aplicarea cu bun credint a regulilor si procedurilor contabile, n functie de
cunoasterea pe care responsabilii conturilor trebuie s o aib despre realitatea si importanta operatiilor,
evenimentelor si situatiilor din ntreprindere.
2. Forme de exprimare a imaginii fidele
Obiectivul auditrii situatiilor financiare este s permit auditorului s exprime o opinie conform
creia situatiile financiare au fost stabilite, sub toate aspectele lor semnificative, n conformitate cu un
sistem contabil de referint identificat.
Pentru a exprima aceast opinie, auditorul va folosi una din urmtoarele dou formule, care sunt echivalente:
"dau o imagine fidel";
"prezint n mod sincer, n toate aspectele lor semnificative".
3. Criterii de apreciere a imaginii fidele
Pentru a putea s se pronunte cu privire la imaginea fidel, auditorul trebuie s se asigure c urmtoarele 6
criterii au fost respectate cu ocazia elaborrii situatiilor financiare:
Exhaustivitatea (integralitatea): toate operatiile care privesc ntreprinderea sunt nregistrate n contabilitate.
Termenul de "operatii" cuprinde toate drepturile si activele ntreprinderii ct si toate obligatiile si pasivele sale
si, de o manier general, orice eveniment sau decizie care antreneaz o modificare a patrimoniului, situatiei
financiare sau rezultatului financiar al ntreprinderii respective.
Realitatea: criteriul realittii operatiilor presupune c toate elementele materiale din scripte corespund cu cele
identificabile fizic si c toate elementele de activ, de pasiv, de venituri sau de cheltuieli reflect valori reale si nu
fictive sau care nu privesc ntreprinderea n cauz; altfel spus, toate informatiile prezentate prin situatiile
financiare trebuie s poat fi justificate si verificate.

 Corecta nregistrare n contabilitate si prezentare n situatiile financiare a operatiilor presupune c aceste

operatii trebuie:
- s fie contabilizate n perioada corespunztoare, urmrindu-se deci respectarea independentei exercitiilor;
criteriul perioadei corecte;
- s fie corect evaluate, adic sumele s fie bine determinate, aritmetic exacte, urmrindu-se respectarea tuturor
regulilor si principiilor contabile, precum si a metodelor de evaluare; deci criteriul corectei evaluri;
- s fie contabilizate n conturile corespunztoare; deci criteriul corectei imputri;
- s fie corect totalizate, centralizate, astfel nct s li se asigure o prezentare n conturile anuale conform cu
regulile n vigoare; criteriul corectei prezentri n conturile anuale.
. Inteligibilitate;
. Relevanta;
. Credibilitate.

4.Auditul financiar sub raport juridic

Sub aspect juridic auditul cunoaste doua forme:
1.Auditul legal (statutar) ;
2.Auditul contractual.
5.Obiectivele auditului financiar
Sunt:
- credibilitate ;
- profesionalism;
- calitatea serviciilor;
- incredere.
Pentru realizarea acestor obiective trebuie sa se respecte urmatoarele principii:
a.Integritatea auditorilor;
b.Obiectivitate;
c.Competenta profesionala si atentie cuvenita;
d.Confidentialitate;
e.Conduita profesionala;
f.Standardele tehnice.

CAPITOLUL III
RISCURILE N AUDIT.
PRAGUL DE SEMNIFICATIE
1. Riscurile n audit
Schematic, aceste criterii se prezint astfel:
Controlul obiectivelor n cadrul unui audit este planificat n functie de factorii de risc si de importanta relativ a
acestora, care difer de la ntreprindere la ntreprindere.

. Riscurile potentiale, adic cele care sunt susceptibile teoretic de a se produce dac nici un control nu este
exercitat pentru a le preveni sau pentru a detecta si corecta erorile care ar putea s se produc; aceste riscuri sunt
comune tuturor ntreprinderilor.
. Riscurile posibile, adic acele riscuri potentiale mpotriva crora ntreprinderea nu dispune de mijloace pentru
a le limita; cnd astfel de mijloace lipsesc, exist o mare probabilitate ca anumite erori s se produc fr s fie
detectate sau corectate de ctre ntreprindere.
Pe parcursul exercitrii misiunii sale, auditorul caut s identifice riscurile posibile n scopul adaptrii
controlului si evalurii incidentei erorilor asupra situatiilor financiare.
ntr-o ntreprindere, auditorul se confrunt, de regul, cu urmtoarele categorii de riscuri:
a) Riscuri generale specifice ntreprinderii - sunt riscuri de natur s influenteze ansamblul operatiilor
ntreprinderii.
Pentru a controla o ntreprindere, auditorul trebuie s identifice deci caracteristicile proprii care o disting de
celelalte; pentru aceasta sunt cercetate si analizate informatiile urmtoare:
activitatea ntreprinderii si sectorul din care face parte;este esential s se stie:
- obiectul de activitate al ntreprinderii (productie, prestri, comert etc.) cci problemele de evaluare, de
exemplu, nu sunt absolut identice;
- dac ntreprinderea face parte dintr-un sector n plin expansiune sau n declin (riscurile de ncetare a
activittii fiind diferite);
- dac exist reglementri speciale ale sectorului (aprovizionare, vnzri, finantri, formare preturi etc.).
Organizarea si structura ntreprinderii: problemele de control se pun diferit atunci cnd:
- o ntreprindere face parte dintr-un grup, fat de una neintegrat;
- toate activittile sunt concentrate sau sunt dispersate n mai multe localitti;
- organigrama ntreprinderii este bine stabilit sau responsabilittile sunt defectuos stabilite etc.;
Politicile generale ale ntreprinderii:
- financiare;
- comerciale;
- sociale.
Perspectivele de dezvoltare ale ntreprinderii: de exemplu, dac ntreprinderea prevede o dezvoltare rapid,
auditorul trebuie s acorde atentie mijloacelor materiale si financiare necesare acestui program, iar dac
perspectivele ntreprinderii sunt pesimiste, auditorul va acorda atentie aspectelor legate de continuitatea
activittii;
Organizarea administrativ si contabil:
- existenta unui sistem informatic;
- existenta unei proceduri administrative si contabile;

- existenta unui sistem de control bugetar;

- existenta unui sistem de control intern influenteaz modul de organizare si eficienta controlului propriu al
auditorului.
Politicile contabile ale ntreprinderii: chiar nainte de a aborda controlul su, auditorul trebuie s se asigure
de:
- principiile contabile aplicate;
fundamentarea alegerii acestora, cel putin pentru posturile principale sau punctele caracteristice ale activittii.
Informatiile de mai sus permit aprecieri cu privire la riscurile generale urmtoare:
- riscuri legate de situatia economic a ntreprinderii (elemente susceptibile de a pune n discutie
continuitatea activittii, de exemplu);
- riscuri legate de organizarea general (de exemplu, absenta unor proceduri sau excesul de proceduri);
- riscuri legate de atitudinea conducerii (de exemplu, expertul va acorda o anumit atentie n control atunci
cnd conducerea manifest preocupri cu predilectie pentru productie si comercializare si alt atentie cnd
conducerea e preocupat de problemele de control intern si de calitatea informatiei financiare).
b) Riscuri legate de natura operatiilor tratate.
Datele prezentate prin contabilitate pot fi mprtite n trei categorii, fiecare fiind purttoare de riscuri particulare:
-date repetitive - sunt cele care rezult din activitatea obisnuit a ntreprinderii: vnzri, cumprri, salarii etc.;
-date punctuale - sunt complementare celor repetitive, dar sunt puse n evident la intervale de timp mai mult
sau mai putin regulate ca, de exemplu: inventare fizice, evaluare de sfrsit de exercitiu etc. Acestea sunt
purttoare de riscuri semnificative atunci cnd descoperirea lor nu este fcut la timp si deci este necesar ca
auditorul s le cunoasc din timp pentru a-si organiza controalele care se Impun;
-date exceptionale - rezult din operatii sau decizii care deriv din activitti curente: reevaluri, fuziuni,
restructurri.
c) Riscuri legate de conceptia si functionarea sistemelor.
Conceperea sistemelor de descoperire si de tratare a operatiilor trebuie s permit prevenirea erorilor sau s
detecteze pe cele care s-au produs pentru a le corija.
d) Riscul de nedescoperire cu ocazia auditului; alegerea de ctre auditor a procedurilor, a ntinderii si datei
interventiilor antreneaz n mod obligatoriu un anumit nivel de risc, pe care auditorul trebuie s-l diminueze tot
mai mult.
ESTE SEMNIFICATIV TOT CEEA CE:
MODIFIC SENSIBIL PREZENTAREA FINANCIAR
SAU
ADUCE PREJUDICII NTREPRINDERII SAU UNUI TERT
Auditorul poate face constatri semnificative pe tot parcursul exercitiului financiar (supravegherea gestiunii:
aprecierea controlului intern si controlul conturilor), ct si n diferitele stadii de pregtire a conturilor anuale:
evaluare, prezentare sau verificare. Astfel:

a) Constatri referitoare la continutul unei evaluri determinate, din care rezult:

- calculul eronat al unor date (de exemplu, un lot a fost nregistrat de dou ori la inventariere);
- divergente privind aprecierea evalurii unor date (de exemplu, auditorul estimeaz c provizionul aferent unei
creante trebuia constituit n procent de 90% din valoarea ei si nu de 60% cum a apreciat ntreprinderea);
- aplicarea unei proceduri contabile neconforme cu principiile contabile (de exemplu, stocurile sunt evaluate la
pret de vnzare, sau valoarea de achizitie a unei imobilizri a fost nregistrat n cheltuieli);
b) Constatri referitoare la prezentarea unui element patrimonial oarecare:
1.Riscul de audit se divide n 3 componente: riscul inerent, riscul legat de control si riscul de nedescoperire.
a) Riscul inerent const n posibilitatea ca soldul unui cont sau c o categorie de operatiuni s comporte erori
semnificative, izolate sau mpreun cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, datorit unui control
intern insuficient.
Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judecti profesionale bazate pe evaluarea unor factori ca:
_ experienta si cunostintele cadrelor de conducere, eventualele schimbri intervenite n cursul exercitiului la
nivelul conducerii;
_ presiuni exercitate asupra conducerii si alte mprejurri de natur a incita la prezentarea unor situatii financiare
inexacte (numr mare de ntreprinderi falite n sectorul de activitate);
_ natura activittilor desfsurate de ntreprindere (uzura moral a tehnologiei, echipamentelor, produselor si
serviciilor, structuri neadecvate);
_ factori influentnd sectorul din care face parte ntreprinderea: conditii economice si concurenti ale, inovatii
tehnologice, evolutia cererii si practicile contabile;
_ situatii financiare care pot s contin anomalii: conturi continnd ajustri privind exercitiile anterioare sau
estimri;
Este necesar a se face deosebire ntre constatrile ale cror consecinte pot fi cuantificate si ntre acelea ale
cror consecinte sunt nedeterminate, prin natura lor sau din cauza conjuncturilor.
Pe ct posibil, auditorul este necesar s se preocupe de a cuantifica aceste consecinte asupra situatiilor
financiare, a constatrilor fcute sau cel putin s fixeze limita maxim a acestor consecinte.
Din practic, cele mai multe constatri semnificative se pot referi direct sau indirect la un post bilantier si/sau
al unui cont de exploatare, sau un cont de profit si pierdere, sau chiar a unei informatii nscris n anexele la
situatiile financiare.
n unele cazuri consecinta este totusi nedeterminat, pentru c auditorul nu dispune de informatia necesar sau
pentru c constatrile pe care le-a fcut au o influent asupra situatiei generale a ntreprinderii, fr ca aceasta s
aib vreun efect direct asupra situatiilor financiare. Poate fi vorba:
fie de constatri de natur juridic (de exemplu, contractele de distributie exclusiv a produselor unei
ntreprinderi pot fi contestate de o serie de actiuni de nulitate);
_ vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnri;
_ nregistrarea unor operatiuni neobisnuite si complexe, mai ales la sfrsitul exercitiului.
b) Riscul legat de control - const n faptul c o eroare semnificativ n cont sau ntr-o categorie de operatiuni,
izolat sau mpreun cu alte solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenit, nici descoperit si
corectat prin sistemul contabil si de control intern utilizate.

c) Riscul de nedescoperire -const n faptul c controalele declansate de auditori nu reusesc s descopere o

eroare semnificativ n soldul unui cont sau ntr-o categorie de operatiuni, izolat sau mpreun cu alte solduri
sau categorii de operatiuni.
2. Pragul de semnificatie
Prag de semnificatie - nivelul, mrimea unei sume peste care auditorul consider c o eroare, o inexactitate
sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, ct si imaginea fidel a
rezultatului, a situatiei financiare si a patrimoniului ntreprinderii.
De exemplu, diferenta dintre un profit net de 499 mii lei si unul de 500 mii lei nu pare s influenteze
evaluarea unei societti comerciale, n timp ce dou cifre alternative de 250 mii lei si 500 mii lei par s fie
substantial diferite si probabil vor duce la o evaluare destul de diferit a societtii.
La nceputul misiunii, stabilirea unui prag global de semnificatie este necesar pentru a determina domeniile si
sistemele semnificative.
Ca urmare, stabilirea unor praguri de semnificatie permite:
-orientarea mai bun si planificarea misiunii;
-evitarea lucrrilor inutile;
-justificarea deciziilor referitoare la opinia emis.
Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utilizate diferite elemente de referint: capitalurile proprii,
rezultatul net, cifra de afaceri etc.
Definirea pragului de semnificatie permite auditorului nc de la nceputul activittii (misiunii) sale s aprecieze
mai bine sistemele si conturile susceptibile s contin erori sau inexactitti semnificative, iar la sfrsitul misiunii
s aprecieze dac anomaliile pe care le-a descoperit trebuie s fie corectate n cadrul exercitiu lui, n scopul de a
putea emite o opinie fr rezerve.
Unele circumstante particulare trebuie avute n vedere la determinarea pragului de semnificatie:
-existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale;
-evolutia important de la un an la altul a unor posturi;
-capitaluri proprii sau rezultate anormale.
5.1. Testul de semnificatie
n cele ce urmeaz, dorim s sugerm auditorilor o metod de abordare a dificilei probleme a aprecierii
caracterului semnificativ al constatri lor fcute.
Dup ce a fost examinat ansamblul constatrilor fcute, auditorul determin influenta pe care acestea o pot avea
asupra unor mrimi de referint, tinnd seama de circumstantele proprii fiecrui caz n parte.
a. Influenta asupra bazei de referint. Notiunea de prag de semnificatie poate fi stabilit n valori absolute sau n
valori relative.
n marea majoritate a cazurilor, determinarea pragurilor de semnificatie se face tinnd seama c un element nu
este semnificativ dect n raport cu un altul, denumit baz de referint, care poate fi, asa cum prevd standardele
de audit: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri etc.
Constatrile fcute de auditor pot fi semnificative n raport cu elementele care pot avea o influent, fie asupra
rezultatului exercitiului, fie asupra modalittii de prezentare a bilantului contabil.
n functie de constatrile fcute, bazele de referint pot fi diferite, astfel:

a.1. Referitor la elementele avnd o influent asupra rezultatului exercitiului

Baza de referint retinut va fi n general rezultatul net al exercitiului. Aceasta este cea mai simpl baz, dar este
necesar s i se aduc, adesea, unele corective pentru a putea considera rezultatul de referint ca normal:
-mai nti, regruparea elementelor exceptionale (profit si pierdere exceptionale sau cele aferente exercitiilor
anterioare etc.);
Auditorul va aprecia, n aceast situatie, alegerea unei alte baze de referint care s reprezinte mai bine
activitatea ntreprinderii, de pild: rezultatul exploatrii, capacitatea de autofinantare etc.
n practic, se poate considera c n cazul cnd constatrile fcute sunt mai mari dect 10% din rezultatul net,
mai putin rezultatul exceptional, atunci aceste constatri pot fi considerate semnificative, adic avnd o influent
semnificativ asupra rezultatului exercitiului.
a.2. Referitor la elementele avnd o influent asupra modalittii de prezentare a bilantului contabil
Constatrile de acest fel sunt cele care rezult, de exemplu, dintr-o ncadrare inexact a conturilor sau dintr-o
compensare nejustificat ntre posturile debitoare si cele creditoare.
Baza de referint va fi, deci, postul incorect modificat; de exemplu, dac dou conturi de banc, unul creditor si
altul debitor sunt compensate, importanta acestei compensri va fi stabilit prin compararea cu totalul posturilor
respective.
Bazele de referint nu sunt toate de aceeasi important sau greutate: o constatare poate fi semnificativ atunci
cnd intr n calculul unui ratio (rat, indicator) sau n componenta unor date financiare n mod curent utilizate:
fond de rulment, valoare adugat, ratio de trezorerie etc.
De regul, se poate aprecia c dac o constatare privind erori sau inexactitti n prezentarea bilantului contabil
modifica baza de referinta cu mai mult de 10%, atunci acea constatare este considerat semnificativ.
b. Elementele specifice pragului de semnificatie
Pragul de semnificatie determinat ca mai nainte nu poate avea dect o important general; nu va trebui aplicat
automat.
Este necesar a se lua n considerare factorii proprii fiecrui caz n parte, care pot fi grupati n trei categorii:
-necesittile utilizatorilor situatiilor financiare;
-caracteristicile ntreprinderii;
-caracteristicile elementelor considerate semnificative.
b.l. Necesittile utilizatorilor situatiilor financiare
Pragul de semnificatie este stabilit, n primul rnd, n functie de necesittile utilizatorilor. Conturile anuale
furnizeaz informatii necesare diversilor utilizatori si n mod deosebit actionarilor/asociatilor, creditorilor
(actuali si potentiali) si personalului. Printre alti principali utilizatori se pot mentiona clientii, analistii financiari,
statisticienii, economistii, precum si autorittile fiscale si administrative.
Elementele semnificative nu sunt obligatoriu aceleasi, de exemplu, pentru analistii financiari, administratia
fiscal sau membrii consiliului de administratie. Dar opinia exprimat de auditor se adreseaz tuturor si trebuie
s aib aceeasi valoare pentru toti.
b.2. Caracteristicile ntreprinderii
Caracteristicile ntreprinderii susceptibile s reprezinte un element semnificativ sau nu, sunt numeroase.
De exemplu:
-mediul social economic n care functioneaz ntreprinderea; conditioneaz existenta unor elemente la fel de
variate ca si legislatia n vigoare, sau concurenta, climatul social, conjunctura economic, situatia politic etc.

-sectorul de activitate (si metodele contabile care-i sunt proprii). Rezultatul net este o baz de referint medie.
Se poate prevedea substituirea acesteia cu alte mrimi care
-dimensiunea ntreprinderii. n cazul marilor ntreprinderi, procentul de 10% din rezultatul net poate aprea
uneori prea ridicat, ntruct conduce la sume considerabile n valori absolute. Auditorul poate fi, n aceast
situatie, ndrepttit s stabileasc un procent mai mic.
-evolutia ntreprinderii n timp. Comparabilitatea datelor din conturile anuale este unul din principiile
fundamentale ale contabilittii. Analiza financiar se efectueaz ntotdeauna pe mai multi ani si tendinta trecut
ca si prevederile sunt factori importanti n evolutia ntreprinderii. Analizele fcute au demonstrat c desfsurarea
actiunii a fost sensibil la diferenta dintre tendintele prevzute si cifrele reale. Se poate deci avea n vedere c o
constatare va fi cu att mai important, cu ct ea se raporteaz la un element care modific mai sensibil evolutia
principalelor valori financiare.
b.3. Caracteristicile elementelor considerate semnificative
Sensibilitatea. Un element este considerat "sensibil" atunci cind o mica variatie a acestui element antreneaz o
mare modificare n aprecierea situatiilor financiare.
Importanta unei erori nu are aceleasi urmri pentru un element determinat prin apreciere fat de un post unde
exactitatea se impune: o diferent n minus la cas este totdeauna important, n timp ce o eroare de 1 % asupra
total ului unui provizion poate fi fr important, tinnd seama de gradul de aproximare cu care este determinat
acest ultim element.
Evolutia elementului. Poate reliefa o tendint de mrire sau de micsorare a elementului. Astfel, n cazul
creantelor dubioase, neprovizionate, reprezentnd 4% din rezultatul net, este necesar s se examineze dac si n
perioadele precedente nu a existat tendinta de a subevalua sistematic provizioanele ce se impuneau a fi fcute. n
acest caz, elementul n sine nu era semnificativ, dar devine semnificativ avnd n vedere evolutia sa.
Cumulul mai multor elemente. Cumulul mai multor elemente nesemnificative, luate separat, poate conduce la
stabilirea diferit a importantei lor. n acest fel, semnificatia relativ a acestora pare a fi un criteriu fr valoare.
Fiind vorba de stabilirea efectului relativ al diferitelor constatri, efectul cumulat este mai determinant dect cel
al fiecruia dintre ele luat izolat.
c. Consecintele pragului de semnificatie La sfrsitul misiunii, auditorul elaboreaz lista recapitulativ a
constatrilor fcute n cursul sondajelor si verificrilor sale, inclusiv a examinrii diverselor obiective privind
ntreprinderea auditat. n cazul foarte frecvent cnd ntreprinderea procedeaz la rectificrile sugerate de
auditor, acesta va putea acorda o certificare fr rezerve.
Certificare:
- n cazul n care constatrile sale nu au un caracter semnificativ, auditorul va acorda o certificare a regularittii
si a sincerittii conturilor anuale fr rezerve;
- atunci cnd constatrile au un caracter semnificativ, auditorul, dup caz, va fi determinat s adopte una din
solutiile urmtoare:
- certificare cu rezerve. Aceast posibilitate presupune c auditorul este n msur s determine rubricile si
posturi'le din situatiile financiare la care face referire rezerva sa.
Raportul va indica deci, ntr-o modalitate care s precizeze elementele care fac obiectul rezervei sale si cum
aceste elemente pot fi corijate si, dac este posibil, influenta pe care aceast corectie o va avea asupra conturilor
anuale.
Dac rezervele sunt prea numeroase, auditorul va refuza certificarea regularittii si sincerittii conturilor anuale;
- refuzul de certificare. Apare n toate cazurile n care regularitatea si sinceritatea contabilittii si a conturilor
anuale nu prezint o imagine fidel, clar si complet a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor.

-imposibilitatea certificrii. Dac auditorul consider c ntreprinderea nu i-a pus la dispozitie sau nu i-a putut
furniza elemente suficiente pentru a-i permite s stabileasc concluziile sale, el va consemna n raportul su c
nu este n msur s emit o opinie.
Datele
Pragurile
de Erori constatate
semnificatie
Bilant total
460.000 lei
Stocuri
60.000 lei
800 lei
400+1.600
Cifra de afaceri
200.000 lei
Capitaluri proprii
70.000 lei
Rezultatul net
10.000 lei
1000 lei
Cumulat
1800 lei
2.000
Niciuna din erori (400 mii lei si 1.600 mii lei) nu este superioar pragului de semnificatie global (1.000 lei plus
800 lei egal 1.800 lei); una singur este superioar pragului determinat pentru stocuri (1.600 lei minus 25 %,
fat de 800 lei); cealalt eroare nu poate fi nlturat ntruct cumulul celor dou erori este superior pragului
global.
Tinnd seama c pragul de semnificatie a fost stabilit lund ca baz de referint profitul net, incidenta erorilor
constatate asupra datelor de mai sus se va determina prin corectarea acestor erori cu procentul de impozit pe
profit (16%).
Incidentele asupra cifrelor caracteristice sunt:
d. Exemplificarea modului de interpretare a pragului de semnificatie
(400 + 1.600) - (2.000 x 16%) = 16,8% din rezultatul net
10.000
(400 + 1.600) - (2.000 x 16%) = 2,4% din capitalurile proprii ;
70.000
(400 + 1600) (2000x 16%) = 2,8% din stocuri.
60.000
e. O concluzie preliminar privind pragul de semnificatie
Dac despre regularitatea si sinceritatea contabilittii si a conturilor anuale toti profesionistii sunt de acord n
aplicarea lor, divergentele de apreciere individuale sunt uneori profunde si suscit multe dezbateri la toate
nivelurile.Ca si n cazul elementelor semnificative si a pragului de semnificatie, standardele de audit nu dau o
estimare monetar procentual sau absolut si nu indic o metod matematic universal aplicabil.
Stabilirea elementelor semnificative si a pragului de semnificatie este lsat de aceste standarde la aprecierea
auditorului, ntruct n acest domeniu judecata profesional este total de nenlocuit, datorit numrului foarte
mare de factori de luat n considerare si a subiectivittii importantei lor relative.
De asemenea, planificarea initial a auditului prin care s-a prevzut realizarea unor proceduri destul de largi
pentru a acoperi toate riscurile semnificative potentiale, inclusiv pragurile de semnificatie stabilite, necesit n
cursul misiunii, din partea ntregii echipe de auditori, concentrarea atentiei spre elementele neprevzute care pot
determina modificarea pragurilor de semnificatie.
5.2. O metod analitic de calcul si estimare a pragului de semnificatie
Se disting dou faze si 5 etape necesare estimrii pragului de semnificatie pe baza analizei domeniilor
semnificati ve prezentate anterior.
Faza de planificare a profunzimii testelor cu dou etape:

a. Fixarea valorii preliminare a pragului de semnificatie;

b. Repartizarea valorii preliminare a pragului de semnificatie.
Faza de evaluare a rezultatelor, n care se disting trei etape:
c. Estimarea valorii totale a prezentri lor eronate din segment;
d. Estimarea valorii cumulate (combinate) a prezentrilor eronate;
e. Compararea estimrii valorii cumulate cu valoarea preliminar sau revizuit a pragului de semnificatie.
(400 + 1.600) - (2.000 x 16%) = 2,8% din stocuri .
60.000
n concluzie, tinnd seama de incidenta asupra rezultatului net si eroarea cumulat fiind superioar pragului de
semnificatie global, auditorul trebuie s sugereze corectarea postului stocuri pentru a putea certifica fr rezerve
conturile anuale.
a. Fixarea valorii preliminare a pragului de semnificatie
Pe baz de rationament profesional se consider c:
Cumulul erorilor de prezentare n situatiile financiare, care depsesc 10%, este considerat semnificativ; sub 5%
este presupus a fi nesemnificativ, n absenta unor factori calitativi de inf1uent; ntre 5% si 10% se impune
utilizarea rationamentului profesional, pentru a stabili dac erorile au caracter semnificativ.
Limitele de 5% si 10% se aplic la o baz de referint adecvat; se recomand urmtoarele baze de referint:
o profitul net de exploatare 5-10%;
o bilantul contabil; valoarea combinat a erorilor de prezentare n bilantul contabil ar trebui mai nti
determinate pentru activele circulante(5-10%),pentru datoriile pe termen scurt (5-10%) si pentru total activ
bilantier (3-6%).
b.repartizarea valorii preliminare a pragului de semnificatie pe segmente(eroare tolerabila).
d. Estimarea valorii cumulate (combinate) a prezentrilor eronate.
c. Estimarea valorilor totale a prezentrilor eronate din segment.
Cnd auditorul aplic procedurile de audit pentru fiecare segment al auditului, el tine un document de lucru, n
care se consemneaz toate erorile sau inexactittile constante.
CAPITOLUL IV NORMELE DE REFERINT N AUDIT
Valoarea cumulat a erorilor
Eroare tolerabil
n auditul situatiilor financiare ale unei entitti sunt folosite dou categorii de norme de referint: norme
contabile si norme de audit.

1. Normele contabile; Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul
contabilittii care sunt, de regul, organisme de interes public, autonome.
Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaz si utilizeaz situatiile
financiare. Entittile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele prevzute la art. 1 din Legea
Contabilittii. Cei care controleaz sunt prevzuti prin legislatia fiecrei tri (auditori, cenzori) si au ca referint
in activitatea lor normele contabile.
Situatiile financiare sunt destinate s satisfac nevoile comune de informatii ale unei game largi de utilizatori.
Pentru multi utilizatori aceste situatii financiare constituie singura surs de informatii complementare care s le
satisfac nevoile.
Aceste situatii financiare trebuie s fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referintele urmtoare:
standarde internationale de raportare financiar;
standarde sau norme contabile nationale;
alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor
financiare.
Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF (Fundatia Comitetului pentru Standarde Internationale
de Contabilitate) si sunt denumite generic Standardele Internationale de Raportare Financiar (IFRS) care
cuprind:

Standardele Internationale de Raportare Financiar emise de IASB (IFRS);

Standardele Internationale de Contabilitate (lAS);
Standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC;
Alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC.
2. Normele de audit
Normele (standardele) de audit reprezint un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesional la care se
refer auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi:
Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Internationale de Audit (IAPS), Standardele Internationale
privind Angajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare
(ISAE), Standardele Internationale pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul pentru Standarde de Audit
si Asigurri (IAASB) din cadrul Federatiei Internationale a Contabililor (IFAC);
norme nationale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate n domeniu.
Normele de audit permit tertilor s aib asigurarea c opinia auditorului va fi emis n functie de criterii de
calitate omogene;
ele permit ns si auditorului s defineasc scopurile pe care le are de atins prin punerea n lucru a celor mai
potrivite tehnici.
Normele de audit se clasific n trei categorii, acoperind ntreaga activitate a auditorului:
norme profesionale de lucru;
-norme de raportare;
-norme generale de comportament.

CAPITOLUL V
TERMINOLOGIA FOLOSIT N AUDIT
Anomalie: Informatie financiar deformat ca urmare a unor erori sau fraude.
Asertiune privind situatiile financiare: Ansamblul de criterii, explicite sau nu, retinute de ctre conducerea
entittii pentru elaborarea situatiilor financiare (conturilor anuale), care se pot clasa n:
existent: un activ sau o datorie exist la un moment dat;
drepturi si obligatii: un activ sau o datorie se refer la ntreprinderea n cauz la un moment dat;
apartenent: tranzactie sau eveniment care priveste ntreprinderea n cauz si care s-a produs n cursul
perioadei;
exhaustivitate: toate activele, datoriile, tranzactiile sau evenimentele au fost nregistrate si toate faptele
importante au fost corect prezentate;
evaluare: nregistrarea unui activ sau a unei datorii la valoarea sa de inventar;
msurare: o operatiune sau un eveniment este nregistrat la valoarea sa de tranzactionare si o ncasare sau o
cheltuial se refer la perioada corespunztoare;
prezentare si informatii date: o informatie este prezentat, clasat si descris conform referintei contabile
aplicabile.
Asigurare: satisfactie a profesionistului contabil cu referire la calitatea unei informatii produs de o persoan si
destinat s fie utilizat de o alt persoan, calitate apreciat n raport de criterii
Cabinet de audit: societate sau entitate care ofer servicii de audit cuprinznd, dup caz, mai multi asociati,
salariat sau un auditor individual.
Calculul: verificarea exactittii aritmetice a documentelor justificative si contabile, sau efectuarea de calcule
distincte.
Colaboratori: personal tehnic care particip la un audit sub supravegherea auditorului.
Compilare: n cursul unei misiuni de compilare, profesionistul utilizeaz competentele sale contabile si nu cele
de auditor, n vederea strngerii, clasrii si sintetizrii informatiilor financiare.
Control de calitate: politici si proceduri adoptate de ctre profesionistul contabil n scopul asigurrii rezonabile
c toate misiunile efectuate sunt realizate conform principiilor fundamentale nscrise n norme.
Controlul substantiv: proceduri folosite de auditor (interventii proprii) pentru obtinerea de elemente probante.
Este de dou feluri:
-control asupra operatiilor si solduri lor si control prin proceduri analitice.
Declaratii ale directiunii: declaratii fcute de ctre directiune profesionistului contabil n cursul unui audit, n
mod spontan sau ca rspuns la ntrebrile (chestionarele) puse de acesta.
Deficiente majore: insuficiente ale controlului intern care pot avea repercusiuni semnificative asupra situatiilor
financiare.
Directiune: ansamblul cadrelor si altor persoane care-si asum responsabilitti importante n functionarea,
controlul si supravegherea operatiunilor realizate de entitate.
Documentatie: ansamblu de documente (documente de lucru) pregtite de profesionistul contabil sau pe care
acesta le-a obtinut si pstrat, necesare pentru realizarea misiunii sale.
Domenii si sisteme semnificative: prti ale situatiilor financiare si tipuri de operatiuni sau sisteme care trateaz
date contabile ce pot avea o incident important asupra situatiilor financiare n ansamblul lor.

Dosare de lucru: Documente care strng informatiile referitoare la realizarea auditului: natura, calendarul si
ntinderea procedurilor de audit efectuate ct si rezultatul acestor proceduri si concluziile la care ajunge
auditorul pornind de la elementele probante culese. Aceste dosare de lucru pot fi pe hrtie, pe microfilm, pe
suport informativ sau pe orice alt suport.
Elemente probante: informatii obtinute de ctre profesionistul contabil pentru a trage concluzii pe baza crora
s-si fondeze opinia. Aceste informatii sunt constituite din documente justificative, care sustin situatiile
financiare si care se coroboreaz cu informatiile din alte surse.
Eroare: inexactitate involuntar, continut n situatiile financiare.
Eroare tolerabil: eroare maximal ntr-o populatie selectionat pe care auditorul poate s o accepte trgnd
concluzii c rezultatele sondajului au atins obiectivul auditului.
Estimare contabil: evaluarea aproximativ a sumei unui post n absenta unei metode de msurare precis.
Estimarea contabil se bazeaz pe rationament fondat pe ultimele informatii (cunoscute sau previzionale)
disponibile.
Expert: persoan sau cabinet care posed competentele, cunostintele si o experient ntr-un domeniu, altul dect
contabilitatea si auditul.
Expert contabil: profesionist contabil abilitat s exercite profesia contabil n conditiile fixate prin normele
internationale si prin O.G. nr. 65/1994, aprobat prin Legea nr. 42/1995 cu modificarile si completrile
ulterioare; aceste norme definesc expertul contabil ca fiind profesionistul abilitat s revizuiasc si s aprecieze
contabilitatea entitti lor de care nu este legat printr-un contract de prestari servicii.
Fraud: act voluntar comis de una sau mai multe persoane care fac parte din conducere, salariati sau terti, care
duce la situatii financiare eronate.
Informatii financiare previzionale: informatii financiare bazate pe ipoteza c anumite evenimente se vor produce
si c ntreprinderea va executa anumite actiuni n viitor. Ele pot s ia forma de previziuni, de proiectii sau de o
combinatie a celor dou.
Inspectie: operatiune constnd n a examina registre contabile, documente sau active fizice.
Ipoteza de continuitate a exploatrii: ipotez potrivit creia ntreprinderea va continua activittile sale ntr-un
viitor previzibil si ea nu are nici intentia nici nevoia de a depune bilantul sau de a proceda la o reducere
semnificativ a activittii sale. n consecint activele sunt evaluate pe baza continurii exploatrii si nu pe baza
valorii nete realizabile sau lichidati ve.
Imposibilitatea exprimrii unei opinii: constatare a auditorului constnd n faptul c o limitare a ntinderii
lucrrilor este att de important sau priveste un numr important de probleme nct el nu a ajuns s obtin
suficiente elemente probante pentru a putea exprima o opinie asupra situatiilor financiare.
ntinderea lucrrilor de audit: diligente apreciate ca necesare, n circumstante precise, pentru atingerea
obiectivului auditului.
Limitarea ntinderii lucrrilor de audit: limitarea cmpului de investigatii ale auditorului, uneori impus de
ntreprindere, alteori dictat de circumstante (de exemplu, cnd calendarul misiunii nu permite auditorului s
controleze inventarul fizic al stocurilor) sau atunci cnd documentele contabile sunt incomplete sau cnd
auditorul nu este n msur s pun n lucru procedurile apreciate ca necesare.
Misiune de audit special: misiune de audit distinct asupra unor informatii financiare privind:
situatii financiare stabilite conform unui referential contabil diferit de Standardele Internationale de Raportare
Financiar sau Normele contabile nationale;
conturi sau elemente de conturi specifice sau rubrici dintr-o situatie financiar;

 respectarea clauzelor contractuale;

situatii financiare condensate.
Nonconformitate: omisiuni sau acte comise de ntreprindere, n mod deliberat sau nu, care sunt contrare legilor
si reglementrilor n vigoare.
Norme nationale de audit: ansamblul de norme de audit stabilite de ctre un organism profesional competent la
nivel national, care au un caracter obligatoriu si care se aplic n realizarea unei misiuni de audit sau de servicii
conexe.
Operatiuni ntre prti legate: transfer de drepturi sau obligatii ntre prti legate, indiferent dac aceste
transferuri fac sau nu obiectul unor transferuri financiare.
Paragraf de observatii: observatiile au scopul de a atrage atentia cititorului asupra unui element care are un
impact semnificativ asupra situatiilor financiare si care face obiectul unei note explicative mai detaliat, anexat.
Adugarea acestui paragraf nu are nici o incident asupra opiniei auditorului. Paragraful de observatii poate s
se refere la chestiuni care nu privesc n mod direct situatiile financiare.
Prti legate: prtile sunt considerate ca legate dac una din de are posibilitatea s exercite un control sau o
influent notabil asupra celorlalte cu ocazia lurii unor decizii financiare sau operalionale.
Planificare: elaborarea unei strategii generale si prezentarea detaliat a naturii, calendarului si ntinderii
lucrrilor de audit.
Practici nationale de audit: ansamblul de reguli de audit care nu au valoarea de norme definite de un organism
competent la nivel national si care sunt n mod obisnuit aplicate de auditor ntr-o misiune de audit sau misiuni
conexe.
Previziuni: informatii financiare previzionale elaborate pe baz de ipoteze referitoare la evenimente viitoare pe
care conteaz ntreprinderea.
Proiectii: informatii financiare prospective bazate pe:
ipoteze privind evenimente viitoare si actiuni ale conducerii care se pot produce sau nu, de exemplu, demararea
unei noi activitti sau schimbarea radical a activittilor prezente ale ntreprinderii;
combinarea estimrilor celor mai plauzibile si a ipotezelor.
Proceduri convenite: misiune n care un auditor pune n lucru proceduri de audit stabilite de comun acord cu
ntreprinderea si tertii interesati. Destinatarii raportului trag ei nssi concluziile din lucrrile auditorului; acest
raport este adresat exclusiv prtilor care au convenit procedurile de pus n lucru cci alte prti, care nu cunosc
motivele pentru care s-au convenit procedurile, risc s interpreteze eronat rezultatele.
Referential contabil (referint contabil): ansamblul de criterii utilizate pentru pregtirea situatiilor financiare
care se aplic la toate elementele importante si care se sprijin pe date si/sau piese justificative.
Risc de audit: riscul ca auditorul s exprime o opinie incorect prin faptul c erori semnificative exist n
situatiile financiare. El se divide n trei:
-riscul inerent;
- riscul legat de control ;
- riscul de nedetectare.
Riscul inerent: posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzactii s comporte erori semnificative izolate sau cumulate cu erori n alte solduri sau categorii de tranzactii - datorate insuficientei controlului intern.
Riscul legat de control: riscul ca o eroare semnificativ ntr-un sold sau ntr-o categorie de tranzactii - izolat
sau cumulat cu erori n alte solduri sau categorii de tranzactii - s nu fie prevenit sau detectat sau corectat la
timp prin sistemul contabil si de control intern, existente.
Riscul de nedetectare: riscul ca controalele substantive puse n lucru de ctre auditori s nu reuseasc s
detecteze o eroare ntr-un sold sau ntr-o categorie de tranzactii care - izolat sau cumulat cu erori din alte
solduri sau categorii de tranzactii - ar fi semnificativ.

Scrisoare de misiune: scrisoare confirmnd acceptarea de ctre auditor a unei misiuni de audit, care descrie
obiectivul si ntinderea auditului ct si responsabilittile fat de client si forma raportului.
Servicii conexe: cuprind examenele pe baz de proceduri convenite si misiuni de compilare.
Semnificativ: termen utilizat pentru a exprima importanta unei date contabile cuprins n situatiile financiare.
Sondaje n audit: aplicarea procedurilor de audit numai la o parte din elementele unui sold de cont sau dintr-o
categorie de tranzactii, permitndu-i astfel auditorului s obtin si s evalueze elemente selectionate n vederea
tragerii unei concluzii asupra ntregii populatii. Populatia reprezint ansamblul de date din care auditorul
selectioneaz un esantion pentru a ajunge la o concluzie.
Sistem contabil: ansamblul de proceduri si documente ale unei entitti care permit tratarea operatiunilor
(tranzactiilor) n scopul nregistrrii lor n conturi. Acest sistem permite identificarea,semnarea, analizarea,
calculul, clasarea, nregistrarea si recapitularea tranzactiilor si a altor evenimente.
Sistem de control intern: ansamblul de politici si proceduri puse n aplicare de ctre directiunea unei entitti n
vederea asigurrii, n msura posibilului, a unei gestionri riguroase si eficiente a activittilor acestei
ntreprinderi. Acest procedeu implic respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea si
detectarea fraudelor si erorilor, exactitatea si exhaustivitatea nregistrrilor contabile si stabilirea la timp a
informatiilor financiare.
Situatii financiare (conturi anuale ): bilant, contul de rezultate (contul de profit si pierdere), tabloul de
finantare (care se poate prezenta sub diferite forme, de exemplu, o situatie a miscrilor de trezorerie sau un
tablou de resurse si utilizri), note anexe si alte situatii si documente explicative care fac parte integrant din
situatiile financiare, n functie de referentialul contabil dat.
Situatiile financiare rezumate (condensate); o ntreprindere poate elabora situatii care rezum situatiile sale
financiare n scopul informrii unor grupuri de utilizatori interesati numai de principalele trsturi
(caracteristici) ale situatiilor financiare ale acelei ntreprinderi.
Teste de procedur: teste care permit obtinerea de elemente probante privind eficacitatea:
conceperii sistemelor contabile si de control intern, adic dac acestea au fost corect concepute pentru a putea
preveni, detecta si corija erorile semnificative;
functionrii controalelor interne n tot timpul exercitiului.