1.

Arhitectura i evoluia calculatoarelor IBM PC

Prezentarea componentelor unui PC
Un PC. (Personal Computer) , produs dupa standardele IBM este un aparat foarte complex care
inglobeaza in interiorul sau foarte multa tehnologie dobandita in zeci de ani de cercetari si studii.
Calculatorul personal este alcatuit din doua componente principale:
1.Hardware(Piesele sau dispozitivele mecanice si electronice)
2.Software (Sistemul de Operare si totalitatea programelor)
Componenta Hardware este la randul ei alcatuita din:
-A.Componente interne (care se afla in Unitatea Centrala- Placa de baza,Microprocesorul,
memoria, HardDisk-ul, unitatile optice(CD-ROM,DVD-ROM),FloppyDISK-ul, placa video,
placa de sunet, placa de retea sau modem, sursa de alimentare.
Unitatea Centrala are drept rol a tine toate componentele ntr-un loc , a le feri de praf , socuri ,etc
. Este pur si simplu o carcasa, care la exterior prezinta o serie de butoane ce indeplinesc functii
de baza : pornire/oprire , resetare si eventual buton pentru schimbarea frecventei ceasului intern.
Ultimele doua butoane nu sunt ntlnite la toate carcasele , la carcasele ATX butonul de reset nu
mai este prezent n unele cazuri , restartarea revenind n sarcina sitemului de operare si a Biosului ; n schimb , butonul de schimbare a frecventei a disparut complet de pe carcasele noi , rolul
sau fiind activ n cazul procesoarelor din familia i286 , i386 , i486 . Avea rolul de a njumatati
frecventa de tact a procesorului sau dimpotriva de a o mari ; astfel frecventa putea fi setata la 66
sau 33Mhz , etc . Pentru buna functionare a unui calculator nu este responsabila o singura
componenta ; fiecare componenta participa activ sau pasiv la realizarea unei functionalitati
satisfacatoare .
-B.Componente externe numite si periferice, care se conecteaza la Unitatea Centrala (Monitorul,
tastatura , mouse-ul boxe , microfon, joystick , modem extern,imprimant, boxe, plac grafic ,
cti etc. )

IBM - primul calculator Personal Computer si descoperirile tehnologice.

IBM (International Business Machines). este o corporatie american, productoare de
tehnologie,care este fondata din 1924.
Istoria companiei IBM a nceput cu decenii inaintea aparitiei calculatoarelor. Inaintea acestora,
corporatia dezvoltase un echipament de procesare pe baza de cartela. Initial purta denumirea de
Computing Tabulating Recording (CTR) Corporation, care a fost fondata la data de 15 iunie
1911 la Binghamton, New York. Aceasta companie s-a format pe baza fuzionarii dintre
Tabulating Machine Corporation, The Computing Scale Corporation si The International Time
Recording Company. Presedintele de la momentul respectiv al Tabulating Machine Corporation
era Herman Hollerith, care fondase compania n 1896. Thomas J. Watson Sr., fondatorul IBM, a
devenit Director General al CTR n 1914 si Presedinte n 1915. La 14 februarie1924, CTR si-a
schimbat denumirea n International Business Machines Corporation.
Compania s-a facut cunoscuta prin pozitia sa de lider n domeniu, ntre anii 1950 si 1980 prin
sisteme precum IBM 1490, IBM 7000, sau prin inventarea hard-disk-ului si prin dezvoltarea n
1981 a microcalculatorului IBM-PC, stramosul calculatoarelor personale bazate pe arhitectura
x86 de astazi. De-a lungul anilor a participat, alturi de diverse companii, la dezvoltarea de
software pentru arhitectura PC, printre care colaborarea cu Microsoft pentru MS-DOS i OS/2.
IBM este, de asemenea, unul din liderii fabricrii microchipurilor, dintre care cele mai
performante pe plan mondial au fost cele de 64bit care au echipat computerele firmei Apple ntre
2002 i 2005, cunoscute sub numele de cod Power G5 sau Power PC 970.Calculatoarele,
mainile CP/M i Apple, nu erau numite calculatoare personale acesta nu a fost un termen
recunoscut pn n august 1981, data de natere a calculatorului IMB PC. Acest termen fost creat
de pia, datorit acelor sisteme de microcalculatoare care au fcut posibil existena
calculatorului IBM PC.Dei microprocesorul care a stat la baz calculatorului IBM PC a fost

produs n 1974, calculatorul IBM PC a fost produs abia n 1981. Intel 8088 era un microprocesor
pe 16 bii, care putea lucra cu mai mult memorie i mai rapid dect predecesorii si. IBM a
delegat o companie necunoscut(la vremea aceea), numit Microsoft, pentru a realiza un sistem
de operare. Restul este, aa cum o spun ei, istorie. IBM PC a devenit un standard, n realitate o
serie de standarde care au adus la vnzarea de aproximativ 100 de milioane de calculatoare
personale din 1981. Puterea marketing-ului IBM a dus la succesul lui IBM PC. IBM avea bani i
poziia pe pia astfel nct s fac calculatorul IBM PC acceptat n corporaii. Dei e uor s
critici IBM pentru greelile, destul de multe, fcute n dezvoltarea pieei calculatoarelor
personale i lipsa de receptivitate fa de o pia care cretea mai rapid dect putea acoperi IBM,
fr amestecul lui IBM, aceast pia ar fi crescut mult mai ncet i mai fragmentat.
Calculatorul IBM PC a continuat tendina dat de Apple II, aducnd puterea de calcul la
ndemna utilizatorilor.Posibilitatea de a-i mbunti i mri productivitatea personal a fost o
atracie att de mare, nct oamenii au trecut peste orice pentru a-i cumpra un calculator
personal. Ei au pclit bugetele departamentale cumprndu-le ca maini de scris sau chiar
pltind diferena din propriul buzunar.Multe companii au avut reineri n a urma tendina de
introducere a calculatoarelor personale, dar au descoperit ulterior c acestea erau folosite din plin
de concurena. Utilizatorii au descoperit c puteau combina i prelucra cum doresc datele. Puteau
realiza rapoarte despre ceea ce i interesa.. (Rapoartele standard consumau o mic pdure de
hrtie, cnd toi utilizatorii doreau doar o pagin ).Astfel a aprut o nou tendin: aceea de a a-i
realiza singur calculele. Puteau s-i porneasc calculatorul personal, s ruleze programul de
calcul tabelar i s realizeze o duzin de scenarii, n timpul n care Centrul de Calcul ar fi luat n
considerare cererea lor.Deja nu mai exista nici o posibilitate pentru Centrul de Calcul de a
schimba lucrurile.. Distribuirea datelor prin companii, avea multe implicaii i exista marele risc
de a scpa totul de sub control.Revoluia calculatoarelor personale, mai mult dect orice, a forat
Centrele de Calcul s-i regndeasc rolul i tehnologia pe care o foloseau. Ele nu au avut cu
adevrat de ales i au devenit Servicii de gestiunea de informaie (Management Information
Service) sau IT (Information Tehnology) sau orice altceva care coninea cuvntul informaie.
Cu toate acestea, n anul 2005, firma IBM i-a vndut divizia de calculatoare constructorului
chinez Lenovo, care a anunat c va continua comercializarea de calculatoare IBM sub propriul
nume. Compania continu s se axeze pe piaa supercalculatoarelor, serverelor i a sistemelor
integrate pentru afaceri medii i mari, contribuind la dezvoltarea Linux.In 2001 departamentul
de cercetari de la IBM face o descoperire revolutionara care poate reduce dimensiunile
viitoarelor computere.Compania aloca resurse uriase pentru cercetare iar in ultima vreme
rezultatele devin din ce in ce mai vizibile. Daca echipele de ingineri de la IBM vor continua in
acest ritm, nu este departe momentul in care un PC o sa aiba dimensiunile unui pachet de tigari.
Nanotuburile de carbon sunt, dupa cum le spune si numele, nano-structuri uni-dimensionale
capabile sa afiseze proprietati electrice unice. Cea mai importanta proprietate a acestora consta in
utilizarea lor ca si canale pentru construirea tranzistorilor cu efect de cimp. Cercetatori de la IBM
au reusit sa puna la punct primul circuit logic ce foloseste o singura molecula. Acestia au reusit
sa creeze un circuit "invertor de tensiune" care este unul din cele trei circuite de baza folosite in
constructia computerelor de azi. Profilul tubular al moleculei de carbon care a fost folosita pentru
obtinerea circuitului este de 100.000 de ori mai subtire decit firul de par uman. Aceasta
descoperire este a doua reusita obtinuta de ingineri de la IBM pentru acest an. Prima, fiind in
aprilie 2001 cind acestia au reusit sa puna la punct o metoda care sa permita obtinerea unei
matrici formata din tranzistori pe baza de nanotuburi de carbon (CNTFET) cu timpi de comutatie
foarte buni. In acel moment sa reusit separarea nanotubutilor cu proprietati metalice de cele
semiconductoare.

2. Arhitectura plcii de baz. Organizarea legaturilor ntre componente

Placa de baz este componenta hardware ce asigur interconectarea fizic i o parte din
cea funcional a tuturor celorlalte componente ( hardware si software ) ale unui sistem de
calcul. Una din cele mai importante componente a unui sistem de calcul este placa principala
numita si placa de baza sau placa de sistem
Arhitectura plcii de baz descrie forma sa general, tipurile de carcase i surse de
tensiune pe care le poate folosi precum i organizarea sa fizic.
Formele constructive ale placilor de baza se refera la dimensiunile fizice si marimea acestora
care determina tipul de carcase n care acestea vor fi introduse. Exista mai multe tipuri de placi
de baza, cele mai importante sunt: Baby-AT, full-size AT, LPX NLX si ATX.
Placa Baby-AT.Prima placa de baza folosita pe scara larga pentru calculatoarele personale a fost
placa originala IBM-PC, urmata de placa IBM XT
Placa de baza Baby-AT foloseste pentru tastatura conectori de tipul standard DIN cu 5 pini.
Placile de baza de tipul Baby-AT se potrivesc n orice tip de carcasa cu exceptia celor denumite
slimline (extraplate).
Placa de baza full-size AT este numita astfel deoarece ea reproduce modelul original de placa
de baza IBM AT. Dimensiunile acesteia sunt de aproximativ 12 inci latime si 13,8 inci lungime.
Conectorul de tastatura si conectorii de extensie trebuie, conform cerintelor de amplasare
specifice, sa se potriveasca cu orificiile carcasei. Acest tip de placa se va potrivi numai ntr-o
carcasa de tip AT Standard sau Tower. n prezent aceste placi nu e mai produc.
Placa de baza LPX are mai multe caracteristici distinctive. Cea mai importanta este aceea ca
sloturile de extensie se gasesc pe o placa Bus Rider (multiextensie), fixata pe placa de baza.
Placile de extensie trebuie fixate n placa multiextensie, n pozitie culcata. Conectorii de extensie
sunt plasati pe o parte sau pe ambele parti ale placii multiextensie, depinznd de modelul de
carcasa si de sistem. O alta caracteristic deosebita este plasarea standard a conectorilor n spatele
placii. O placa LPX are un sir de conectori pentru interfata video (VGA, 15 pini), portul paralel
(25 pini), 2 porturi seriale (9 pini fiecare) si conectori de tipul mini-DIN PS/2 pentru mouse si
tastatura. Toti acesti conectori sunt montati de-a lungul laturii din spate a placii de baza si
patrund printr-o fanta n carcasa.
Placa de baza NLX este tot o placa care foloseste o placa multiextensie, diferenta fiind ca placa
multiextensie se afla la marginea placii de baza si dispune de un rnd de conectoare pe prima
jumatate de lungime si de doua rnduri de conectoare pe cea de-a doua jumatate de lungime.
Placa de baza ATX este cea mai utilizata n ultimul timp, ea incluznd cele mai apreciate
caracteristici ale placilor de baza Baby-AT si LPX, n plus numeroase alte mbunatatiri. Forma
constructiva a placii de baza ATX este asemeni celei a placii de baza Baby-AT a carei pozitia a
fost rotita n interiorul sasiului, la care se adauga schimbarea conectorului si a locului de
amplasare a sursei de alimentare. Aceasta forma este incompatibila cu celelalte anteriore.
Specificatia ATX oficiala a fost definitivata de Intel n 1995, ea aducnd fata de standardele
anterioare urmatoarele mbunatatiri:
panou extern incorporat cu conectoare I/O pe doua rnduri,
un singur conector intern de alimentare cu cheie,
o alta amplasare a procesorului si a memoriei astfel nct acestea sa nu se intersecteze cu
nici una din placile de extensie si mai aproape de sursa de alimentare,
o alta amplasare a conectorilor I/O (pentru unitatile de discheta si hard-disk) astfel nct
accesul la acestea sa fie mai usor, iar cablurile interne sa fie mai scurte,
mbunatatirea racirii direct de ventilatorul sursei de alimentare,
pret de productie mai scazut.
Avnd n vedere ca n prezent cele mai utilizate placi de baza sunt de tipul ATX, vom prezenta
configuratia si caracteristicile acesteia n figura de mai jos:

Principalele componente ale unei placi de baza moderne sunt:

- soclul sau conectorul procesorului,
- setul de cipuri,
- cipul Super I/O,
- memoria BIOS,
- soclurile SIMM si DIMM,
- conectoarele de magistrala,
- regulatorul de tensiune al unitatii CPU,
- bateria.
n afara procesorului, pentru completarea sistemului, mai este necesar un set de cipuri cum ar
fi: generatorul de tact, controllerul de magistrala, temporizatorul sistemului, controllere de
ntreruperi si DMA, memoria si ceasul CMOS etc. Placile de baza Pentium sunt echipate cu un
set de cipuri de nalta performanta care permite verificarea paritatii precum si utilizarea codului
ECC (Error Correcting Code) n cazul modulelor de memorie cu paritate.
Cipul Super I/O contine cel putin urmatoarele trei componente: controllerul unitatii de
discheta, doua controllere pentru porturile seriale si controllerul portului paralel.
Toate placile de baza trebuie sa contina un cip numit BIOS (Basic Input/Output System). BIOS
este o colectie de programe incorporate ntr-unul sau mai multe cipuri EPROM (Erasable
Programmable Read Only Memory) sau EEPROM (Electrically EPROM), denumite si Flash
ROM, n functie de tipul calculatorului. Aceasta colectie de programe este cea care se ncarca
prima, imediat dupa pornirea calculatorului, chiar naintea sistemului de operare. Principale
functii ale BIOS sunt:
- POST (Power On Self Test) - program care testeaza procesorul, memoria, setul de cipuri,
adaptorul video, controllerele de disc, unitatile de disc, tastatura si alte componente ale
calculatorului,
- Bootstrap loader - rutina care gaseste sistemul de operare si l ncarca,
- BIOS - colectia de drivere utilizate pentru a actiona ca o interfata de baza ntre sistemul de
operare si hardware. Atunci cnd se ruleaza Windows n Safe Mode se ruleaza de fapt doar
driverele BIOS,
- CMOS Setup - program pentru configurarea si setarea sistemului care permite configurarea
parametrilor placii de baza si ai setului de cipuri, a datei si a orei, a parolelor, a unitatilor de disc
si a altor parametrii de baza ai sistemului.
Soclurile SIMM/DIMM sunt soclurile de pe placa de baza n care se introduc modulele de
memorie RAM. n functie de tipul placilor se utilizeaza module SIMM de 72 de pini, DIMM
(Dual In-Line Memory Module) de 168 pini. Aceste module se fixeaza n bancuri aflate pe placa
de baza. n cazul modulelor de 72 de pini, acestea vor fi instalate perechi datorita faptului ca
placile sunt proiectate sa lucreze pe 64 de biti, n timp ce modulele DIMM se instaleaza unul cte
unul pe cte un banc de 64 bit

3. Magistrale de sistem. Definitia i clasificari

Magistrala este calea prin care pot circula datele n interiorul unui calculator, ntre doua sau mai
multe elemente ale acestuia. Calculatorul are o ierarhie a diferitelor magistrale deoarece
magistralele mai lente sunt legate la magistrale mai rapide. Fiecare dispozitiv din sistem este
conectat la una din magistrale, unele dintre ele functionnd ca punti ntre magistrale. Principalele
magistrale ale unui PC sunt:
1. Magistrala procesorului care este cea mai rapida si face parte din nucleul setului de cipuri si
al placii de baza. Magistrala procesorului este calea de comunicare ntre CPU (unitatea centrala
de prelucrare) si cipurile cu care lucreaza direct. Aceasta magistrala este folosita pentru a
transfera date ntre CPU si magistrala principala a sistemului sau ntre CPU si memoria cache
externa. n sistemele Pentium II, magistrala procesorului functioneaza la frecventa de 66 sau 100
MHz si are latimea de banda de 64 de biti. Magistrala procesorului este legata la pinii
procesorului si poate transfera un bit de date pe o linie de date la fiecare perioada sau la doua
perioade ale ceasului
2. Magistrala AGP (Accelerated Graphics Port) care este o magistrala de mare viteza de 66
MHz, pe 32 de biti destinata n special pentru o placa video.
3. Magistrala PCI (Pheripheral Component Interconnect) apare n sistem ca un ansamblu de
conectoare pe 32 de biti pentru adaptoare SCSI, placi de retea, placi video.
4. Magistrala ISA (Industry Standard Architecture) este o magistrala foarte lenta cu o frecventa
de 8 MHz, pe 16 biti, dar care se mentine pentru legatura cu diferite periferice mai lente cum ar
fi modemul si placa de sunet.
Magistrala memoriei este utilizata la transferul informatiilor ntre CPU si memoria principala
(RAM) a sistemului. Aceasta magistrala este o parte a magistralei procesorului, sau de cele mai
multe ori este implementata separat cu un set de cipuri responsabil cu transferul informatiilor
ntre magistrala procesorului si memorie. n sistemele a caror frecventa este mai mare dect
posibilitatile cipurilor de memorie se utilizeaza un set de cipuri numit controllerul memoriei care
realizeaza interfata ntre magistrala rapida a procesorului si memoria principala, mai lenta.
Magistrala de adrese este parte a magistralei procesorului si a celei de memorie si ea este
reprezentata pentru procesorul Pentium de cele 32 de linii de adrese. Magistrala de adrese este
folosita pentru a indica adresa de memorie sau adresa de pe magistrala sistemului care va fi
utilizata n cadrul operatiei de transfer al datelor. Magistrala de adrese indica precis locul n care
va avea loc urmatorul transfer n memorie sau pe magistrala. Dimensiune magistralei de
memorie determina marimea memoriei pe care unitatea centrala o poate accesa direct.
Magistrala I/O
Magistrala I/O permite procesorului sa comunice cu dispozitivele periferice. Magistrala I/O
permite adaugarea de dispozitive calculatorului pentru a-i extinde posibilitatile. Numarul
sloturilor de extensie poate sa varieze de la un calculator la altul.
Tipuri de magistrale I/O
n scopul obtinerii unor performante ct mai bune, respectiv cresterea vitezei de intrare/iesire a
fost necesara si mbunatatirea magistralelor I/O, impunndu-se ca acestea sa fie ct mai rapide.
n functie de arhitectura lor, pot fi identificate urmatoarele tipuri de magistrale de I/O:
ISA (Industry Strandard Arhitecture)
MCA (Micro Channel Arhitecture)
EISA (Extended ISA)
VL-Bus (VESA Local Bus)
PCI (Peripheral Component Interconnect)
AGP
Aceste magistrale se deosebesc n principal prin volumul datelor transferate simultan si prin
viteza cu care se face acest transfer. Arhitectura magistralei este realizata cu un set de cipuri care
este conectat la magistrala procesorului.
Magistrala ISA este arhitectura de magistrala utilizata la primul IBM PC n 1981. Initial a fost o
magistrala de 8 biti, iar apoi a fost extinsa la 16 si 32 de biti. ISA sta la baza calculatorului

personal modern si este principala arhitectura folosita astazi la marea majoritate a sistemelor PC.
Ea a permis ca majoritatea componentelor unui sistem, cum ar fi porturile seriale, porturile
paralele, adaptoarele video si de sunet sa fie interschimbabile ntre sistemele compatibile IBM.
n cazul magistralei ISA de 8 biti, o placa adaptoare are 62 de contacte pe marginea sa inferioara,
ea se introduce ntr-un conector cu 62 de contacte montat pe placa de baza. Din punct de vedere
electronic, acest conector furnizeaza 8 linii de date si 20 de linii de adrese si permite lucrul cu 1
M de memorie. n figura este reprezentat conectorul magistralei ISA pe 8 biti.

A1...A31 si B1...B31 reprezinta notatiile pentru pini, n total 62 de pini, fiecare dintre acestia
avnd o anumita semnificatie.
Magistrala ISA pe 16 biti a aparut pe piata odata cu lansarea procesorului 286. Acest procesor
avea o magistrala de date care i permitea comunicatia pe 16 biti cu placa de baza si cu memoria.
Magistrala ISA pe 32 biti a fost disponibila dupa o perioada de la aparitia procesoarelor pe 32
biti. Portiunea suplimentara a magistralei era folosita n general pentru extensii de memorie sau
placi video particulare.
Magistrala MCA. MCA este complet diferita de magistrala ISA si i este superioara din toate
punctele de vedere. Un sistem MCA este foarte usor de folosit deoarece este lipsit de jumpere si
comutatoare, att pe placa de baza, ct si pe placile adaptoare
MCA admite controlul total al magistralei (bus mastering) prin care orice dispozitiv poate cere
acces la magistrala n scopul comunicarii cu un alt dispozitiv, conectat si el la magistrala.
n proiectarea magistralelor MCA se folosesc patru tipuri de conectoare: pe 16 biti, pe 16 biti cu
extensii video, pe 16 biti cu extensii de memorie, pe 32 de biti.
Extensiile video MCA sunt conectoare standard pe 16 biti nsotite de cte un conector special
pentru extensia video. Acest slot apare aproape n toate sistemele MCA n scopul maririi vitezei
subsistemului video.
Magistrala EISA (Extended Industry Standard Arhitecture) permite o dezvoltare mai mare a
sistemului, cu mai putine conflicte ntre adaptoare. Magistrala EISA adauga 90 de conexiuni
suplimentare (55 de semnale noi) fara ca aceasta sa implice cresterea dimensiunilor conectorului
de magistrala ISA pe 16 biti. Totusi, adaptorul EISA are doua rnduri de conectori. Primul rnd
este asemeni cu cel folosit de placile ISA pe 16 biti, iar al doilea, mai ngust, constituie extensia
fata de conectorul de 16 biti. Sistemele EISA au un program de configurare (Setup) care
gestioneaza ntreruperile de la placile adaptoare si iesirile de adrese. Aceste iesiri creeaza adesea
probleme atunci cnd sunt instalate mai multe placi adaptoare diferite n acelasi sistem.
Magistrale locale
Magistrale I/O prezentate pna n prezent au viteza relativ scazuta. Aceasta limitare de viteza se
datoreaza n cazul primelor generatii de PC-uri faptului ca magistralele de I/O operau la aceeasi
viteza cu magistrala procesorului. n timp ce viteza magistralei procesorului a crescut, magistrala
I/O a cunoscut doar ajustari ale vitezei nominale, n principal prin cresterea latimii de banda.
Magistrala I/O a trebuit sa lucreze la o viteza scazuta deoarece majoritatea adaptoarelor instalate
functionau la viteze mici.
Principalele tipuri de magistrale locale sunt: VL-Bus, PCI si AGP.
ncepnd cu anul 1992, VESA Local bus (VL-Bus) a fost cel mai raspndit model de
magistrala locala. VESA reprezenta o organizatie non-profit fondata de NEC.
Magistrala VL-Bus poate transfera 32 de biti simultan si deci permite ca transferul datelor
ntre CPU si un subsistem compatibil video sau un hard-disc sa se faca pe lungimea integrala de
32 de biti a cuvntului. Din punct de vedere fizic, conectorul VL-Bus este o extensie a sloturilor
de baza folosite n orice tip de sistem.

Magistrala PCI (Peripheral Component Interconnect) a fost lansata n 1992 si modificata n

1993. Ea a fost obtinuta prin reproiectarea magistralei traditionale prin intercalarea unei alte
magistrale ntre CPU si magistrala I/O existenta reprezentata prin cipuri de legatura (bridge). S-a
preferat ca n loc sa se intre direct pe magistrala procesorului, sa se puna la punct un nou tip de
cipuri controller pentru a extinde magistrala. n figura este reprezentata schema de principiu a
magistralei PCI.

Magistrala PCI este numita si magistrala mezanin deoarece ea adauga un alt nivel
configuratiei traditionale de magistrala. Ea foloseste magistrala sistemului pentru a creste viteza
ceasului si foloseste toate avantajele cailor de date ale unitatii procesorului CPU. Sistemele care
au inclus magistrala PCI au aparut pe piata n anul 1993 si de atunci au devenit cele mai sigure
sisteme de mare performanta.
Magistrala AGP (Accelerated Graphics Port) este o magistrala dedicata redarii imaginilor
video si grafice de nalta calitate care are la baza modelul PCI, dar beneficiaza de cteva
mbunatatiri suplimentare.
AGP este o conexiune de mare viteza, care functioneaza la o frecventa de baza de 66MHz,
cu latimea de banda de 32 de biti si care ajunge sa faca patru transferuri de date pe un ciclu.
Intel a conceput magistrala AGP nu numai pentru performante video mai bune, dar si
pentru a realiza o legatura directa de mare viteza ntre placa video si memoria RAM de sistem,
reducnd astfel nevoia de tot mai multa memorie video.

4. Arhitectura microprocesoarelor Intel x86. Evoluia microprocesoarelor

I86. Modelul program al acestor microprocesoare.
Evoluia microprocesoarelor
. In anul 1971, o companie foarte mica, pe nume Intel, a combinat mai multe tranzistoare pentru
a crea ceea ce se numete si astzi Central Processing Unit sau CPU. Acel chip a purtat numele
de Intel 4004. Cu toate acestea, abia peste 10 ani avea sa se construiasc primul calculator
personal.
2.1. Perioada 1971-1981
Intel 4004 (anul 1971)
Primul CPU a fost Intel 4004, un procesor pe 4 biti. Acesta procesa datele in grupuri de 4 biti,

insa instruciunile sale erau lungi de 8 biti. Memoria era separata pentru programe si pentru date.
Putea sa foloseasc 1Kb de memorie pentru date si 4Kb pentru programe. De asemenea, existau
16 registri de 4 biti (sau 8 de 8 biti) precum si 46 de instruciuni. Acest procesor utiliza doar
2300 de tranzistoare si rula la o viteza de 740KHz (0,74MHz).
Intel 4040 (anul 1972)
Intel 4040 era o versiune mbuntit a lui 4004, aducnd 14 noi instruciuni, o stiva mai larga
(pe 8 nivele), un spaiu de memorie pentru programe de 8Kb, precum si posibilitatea de a
executa intreruperi. Intel 4040 a ieit si in afara atmosferei terestre fiind folosit in sondele
spaiale Pioneer 10 si Pioneer 11.

Prezentare general a procesoarelor Intel

8086 i 8088
Procesorul 8086 are registre de 16 bii, o magistral extern de date de 16 bii, i o magistral de
adrese de 20 de bii, astfel c spaiul de adresare este de maxim 1 MB. Procesorul 8088 este
similar, cu excepia faptului c magistrala extern de date este de 8 bii. Aceste procesoare au
introdus conceptul de segmentare a memoriei:memoria este mprit n zone numite segmente
de maxim 64 KB, iar cele patru registre de segment pot pstra adresele de baz ale segmentelor
active. Prin utilizarea registrelor de segment poate fi adresat un spaiu de memorie de pn la 256
KB fr modificarea coninutului acestor registre, fiind disponibil un spaiu total de memorie
de 1 MB. Aceste procesoare pot funciona numai n modul real, care este un mod uniproces, n
care se execut un singur proces (program sau task) la un moment dat. Din punct de vedere al
programatorului, cele dou procesoare sunt identice, cu excepia faptului c 8086 va prelucra
datele ntr-un mod mai eficient dac acestea sunt aliniate la adrese de cuvnt (adrese pare).
Procesoarele 80186 i 80188 sunt versiuni mbuntite ale procesoarelor 8086, respectiv 8088.
Au fost adugate noi instruciuni i anumite instruciuni vechi au fost optimizate pentru creterea
vitezei. Aceste procesoare conin n aceeai capsul i circuite suplimentare: un generator de tact,
un controler DMA cu dou canale, trei numrtoare/temporizatoare programabile, i un controler
de ntreruperi, care poate gestiona patru surse externe de ntrerupere.4.Unitatea central de
prelucrare 139
Procesorul 80286 poate funciona n modul real al procesoarelor precedente,dar dispune i de un
mod de adresare virtual sau mod protejat. Acest mod utilizeaz coninutul registrelor de
segment ca selectori sau pointeri n tabele ale descriptorilor de segment. Descriptorii furnizeaz
adrese de baz de 24 de bii, permind adresarea unei memorii fizice de pn la 16 MB.
Procesorul dispune de o unitate de gestiune a memoriei virtuale, cu care poate translata adrese
pentru o memorie virtual de 1 GB n spaiul adreselor fizice de 16 MB. n modul protejat,
procesorul poate funciona n regim multi-proces (multitasking), n care pot fi executate mai
multe procese n mod concurent. n acest mod se realizeaz o comutare prin hardware ntre
procesele care se execut concurent. Memoria utilizat de fiecare proces este protejat fa de
aciunile altor procese. Pentru aceasta procesorul dispune de diferite mecanisme de protecie.
Acestea cuprind testarea limitelor segmentelor, existena atributelor de segment care permit doar
citirea coninutului unui segment sau doar execuia codului din acel segment, i pn la patru
nivele de privilegiu pentru protecia codului sistemului de operare de programele de aplicaii sau
de programele utilizatorului. Existena unor tabele ale descriptorilor locali de segment permite
sistemului de operare protejarea ntre ele a programelor de aplicaii sau a programelor
utilizatorului. Sunt disponibile instruciuni privilegiate suplimentare pentru setarea modului
protejat i controlul proceselor multiple.
Procesorul 80386 a introdus n cadrul arhitecturii Intel registre de 32 de bii,utilizate att pentru
pstrarea datelor, ct i pentru adresare. Pentru compatibilitate cu procesoarele anterioare, aceste
registre s-au obinut prin extinderea registrelor de 16bii, fiind posibil utilizarea n continuare a
vechilor registre, acestea constituind jumtatea de ordin inferior a registrelor de 32 de bii. A fost
introdus un nou mod de funcionare, numit mod virtual 8086, care permite execuia mai eficient
a programelor scrise pentru procesoarele 8086 i 8088 pe noul procesor de 32 de bii. Magistrala

extern de adrese a fost extins la 32 de bii, spaiul adreselor fizice fiind astfel de 4
GB. Spaiul adreselor virtuale este de 64 TB. Dimensiunea fiecrui segment nu mai
este limitat la 64 KB, dimensiunea maxim a unui segment fiind de 4 GB. Instruciunile
originale au fost extinse cu noi forme care utilizeaz operanzi i adrese de 32 de
bii, i au fost introduse instruciuni complet noi, ca de exemplu instruciuni pentru
operaii la nivel de bit.Procesorul 80386 a introdus de asemenea mecanismul de paginare ca
metod de gestiune a memoriei virtuale, dimensiunea fix de 4 KB a paginilor de memorie
asigurnd o eficien mai ridicat comparativ cu utilizarea segmentelor, metoda fiind
complet transparent pentru programele de aplicaii, fr o reducere semnificativ a
vitezei de execuie. n plus, posibilitatea definirii segmentelor avnd dimensiunea maxim a
spaiului adreselor fizice de 4 GB, mpreun cu paginarea, au permis introducerea modelului
protejat de adresare liniar n cadrul arhitecturii, n care este necesar140 Arhitectura
calculatoarelor o singur component a adresei pentru accesul la ntregul spaiu de adresare al
memoriei. Acest model este utilizat i de sistemul de operare UNIX. Procesorul 80386 a fost
primul din cadrul familiei 80x86 care a utilizat o form de prelucrare paralel. Arhitectura
acestui procesor cuprinde un numr de aseuniti care funcioneaz n paralel. Acestea sunt
urmtoarele:
Unitatea de interfa cu magistrala, care realizeaz accesul la memorie i la
dispozitivele de I/E;
Unitatea de ncrcare a instruciunilor, care primete codul instruciunilor de
la unitatea de interfa cu magistrala i le depune ntr-o coad de 16 octei;
Unitatea de decodificare a instruciunilor, care decodific codul obiect al instruciunilor i
genereaz un microcod pentru execuia acestora;
Unitatea de execuie, care execut microcodul corespunztor fiecrei instruciuni;
Unitatea de segmentare, care translateaz adresele logice n adrese liniare i
efectueaz testele necesare proteciei;
Unitatea de paginare, care translateaz adresele liniare n adrese fizice, efectueaz testele
necesare proteciei paginilor de memorie i conine o memorie
cache cu informaii despre pn la 32 de pagini cel mai recent accesate.
Procesorul 80486 a extins posibilitile de execuie paralel a instruciunilor,n principal prin
extinderea unitilor de decodificare a instruciunilor i de execuie ale procesorului 80386 n
cinci etaje de tip pipeline, fiecare etaj opernd n paralel cu celelalte asupra a cinci instruciuni
aflate n diferite faze de execuie. Fiecare etaj poate termina prelucrrile pe care le efectueaz
asupra unei instruciuni ntr-o perioad de tact, astfel nct procesorul 80486 poate executa cte
instruciune n fiecare perioad de tact. Procesorului i s-a adugat o memorie cache de nivel 1
(L1 Level 1)de 8 KB pentru a crete n mod semnificativ procentul instruciunilor care se pot
executa la rata de o instruciune ntr-o perioad de tact.Procesorul 80486 a fost primul din familia
80x86 la care unitatea de calcul n virgul mobil a fost integrat n acelai circuit cu unitatea
central. Au fost dezvoltate versiuni ale procesorului 80486 n care au fost incluse faciliti
pentru reducerea consumului de putere, ca i alte faciliti de gestiune a sistemului.
Procesorul Pentium a adugat o nou linie de execuie de tip pipeline a instruciunilor, pentru a
se obine performane superscalare. Cele dou linii de execuie a instruciunilor, numite u i v,
permit execuia a dou instruciuni pe durata unei perioade de tact. Capacitatea memoriei cache
L1 a fost de asemenea dublat, fiind alocai 8 KB pentru instruciuni i 8 KB pentru date.
Procesorul Pentium Pro este primul din cadrul familiei de procesoare P6.
Acest procesor are o arhitectur superscalar mbuntit, care permite execuia a trei
instruciuni ntr-o perioad de tact. Procesorul Pentium Pro, ca i urmtoarele procesoare din
familia P6, se caracterizeaz prin execuia dinamic a instruciunilor, care const din analiza
fluxului de date, execuia instruciunilor ntr-o alt ordine dect cea secvenial, o predicie
mbuntit a salturilor i execuia speculativ.

Procesorul Pentium II se bazeaz pe arhitectura Pentium Pro, la care s-au adugat extensiile
MMX (Multimedia Extensions). La acest procesor s-au utilizat noile
tehnici de ncapsulare numite Slot 1 i Slot 2.
Pentium III.Acest procesor este ultimul din cadrul familiei P6, i se bazeaz pe
arhitecturile procesoarelor Pentium Pro i Pentium II. Au fost adugate 70 de noi instruciuni la
setul de instruciuni existent. Acestea sunt destinate att unitilor funcionale existente la
procesoarele precedente, ct i noii uniti de calcul n virgul mobil de tip SIMD (Single
Instruction, Multiple Data).
Evolutia familiei de procesoare Intel
Familia Intel x86 cuprinde mai multe tipuri de procesoare lansate de firma Intel incepind
din 1978 si pina in prezent (1999). In tabelul de mai jos sunt prezentate procesoarele familiei
impreuna cu principalele caracteristici de performanta.
Tip

Anul
lansarii

Latime
registre
(biti)

Spatiu de
adresare
fizic/virt.

16

Latime
mag. de
date/adres
e
16/20

8086

1978

8088

Alte caracteristici

1Mo

primul procesor pe 16 biti

1980

16

8/20

1Mo

80186

1982

16

16/20

1Mo

procesorul folosit pentru

primul IBM PC
8086 cu suport I/O pe cip

80286

1982

16

16/24

16Mo

80386

1985

32

32/32

80486

1989

32

32/32

4Go/64T
o
4Go/64T
o

Pentium

1992

32

64/32

4Go/64T

Pentium
Pro

1995

32

64/32

4Go/64T

Pentium
II, si III

1997,
1999

32

64/32

4Go/64T

procesor pentru IBMPC,varianta AT

primul procesor pe 32 de biti
incorporeaza coprocesorul
matematic si unitatea de
management a memoriei
arhitectura pipeline
superscalara
primul reprezentant al
familiei P6 realizeaza
executia dinamica a
instructiunilor
facilitati suplimentare de
control al consumului

2.2 Componentele arhitecturii de baza

Procesorul I8086 (primul lansat din familie) contine doua unitati functionale autonome:
unitatea de executie (EU Execution Unit) si unitatea de interfatare a magistralei (BIU
Bus Interface Unit); ulterior functionalitatea acestor unitati a fost divizata pe mai multe unitati si
s-au adaugat altele ca de exemplu: unitatea de decodificare a instructiunilor, unitatea de
segmentare si de paginare, unitatea de management a memoriei cache si procesorul de
virgula flotanta. Din punct de vedere al programatorului aceasta divizare pe unitati este mai
putin vizibila; in schimb sunt vizibile urmatoarele componente: registrele generale, registrele de
adresare, registrele speciale, magistralele interne de date si adrese, unitatile aritmetico-logice si
altele. In figura de mai jos s-au reprezentat aceste componente in structura procesorului I8086.

AL

AH
BH
CH

BL
CL

DH

DL

CS
DS
ES
SS
IP
IR

SI
DI
BP
SP

Logica de
c-da a
magistralei

Reg. temporar
Unitatea
de c-da

UAL

Coada de
instructiuni

Reg. de stare
Figura 1 Arhitectura interna a procesorului 8086
Registrele generale, notate cu AX, BX,CX, DX, SP, BP, DI si SI sunt utilizate pentru pastrarea
temporara a datelor in vederea efectuarii de operatii aritmetico-logice; registrele SP, BP, DI si SI
pot fi utilizate si pentru adresarea memoriei, iar DX pentru adresarea porturilor de intrare/iesire.
Lungimea lor este de 16 biti.
- AX pentru operatii de inmultire si impartire, si operatii pe siruri
- BX pentru adresare bazata
- CX pentru contorizare cicluri
- DX pentru adresare porturi de intrare/iesire
- SP - pentru adresarea stivei
- BP pentru adresare bazata
- DI, SI pentru adresare indexata si pe siruri (Di - poantor sir destinatie; SI poantor sir
sursa)
Registrul de stare program PSW: - contine indicatori de conditie (bistabile) a caror stare se
modifica in urma executiei unor instructiuni. Acesti indicatori se pot utiliza pentru instructiunile
de salt conditionat sau pentru a determina un anumit regim de executie a unui program.
Semnificatia acestora este urmatoarea:
- O Overflow depasire capacitate (generat in urma unor operatii aritmetice)
- D directie determina directia de deplasare la adresarea pe siruri
- I masca de intrerupere daca este setat (I=1) atunci valideaza intreruperile mascabile,
in caz contrar le blocheaza
- T trasare daca este setat (T=1) atunci se va genera o intrerupere dupa executia
fiecarei instructiuni; se utilizeaza pentru depanarea programelor prin trasare.
- S semn indica semnul rezultatului unei operatii aritmetice (0- rezultat pozitiv, 1rezultat negativ)

- Z zero indica un rezultat nul

- A auxiliary transport auxiliar
- C Carry transport de la nivelul cel mai semnificativ
Registrele segment, notate cu CS,DS,ES si SS sunt folosite pentru generarea adresei de
memorie pentru instructiuni si date, prin procedeul de segmentare. Registrele segment se
utilizeaza in mod implicit la urmatoarele adresari:
- CS adresare instructiuni
- DS adresare date
- SS adresare stiva
- ES adresare date pentru instructiuni pe siruri
Registrele speciale IP, RI sunt registre folosite pentru executia instructiunilor, dar la care
programatorul nu are acces direct
- RI- registru de pastrare a instructiunii curente
- IP registru de pastrare a adresei instructiunii curente
Registrele de control: - sunt registre pentru controlul regimului de lucru al procesorului sau
pentru controlul unor functii speciale (ex: segmentare, paginare, memorie cache). Aceste registre
pot fi accesate numai in anumite conditii , de catre programe privilegiate.
Unitatea aritmetico-logica: efectueaza operatiile matematice si logice specificate prin
instructiuni. Operanzii pot fi continuti in registre interne si locatii de memorie. Continutul
porturilor de intrare/iesire nu se poate utiliza in mod direct la operatii aritmetico-logice.
Operatiile se pot efectua pe octet , pe cuvint (16 biti) sau pe dublu-cuvint (32 biti),
Unitatea de adresare: asigura calculul adresei operanzilor pe baza modului de adresare
specificat in instructiune. Pentru adresare se utilizeaza registrele segment si anumite registre
generale (ex: SI, DI, SP, BP, BX).
Unitatea de interfatare a magistralei: asigura legatura intre componentele interne ale
procesorului si modulele sistemului de calcul, externe procesorului ( module de memorie si
interfete de intrare/iesire); contine amplificatoare de magisrala pentru liniile de date, adrese si
comenzi, si circuite de control al transferului de date pe magistrala.

5. Modurile de adresare i formarea adresei fizice.

Citirea sau scrierea unei locatii de memorie necesita specificarea adresei acesteia. Modul
de determinare a acestei adrese depinde de modul de adresare utilizat. Procesoarele din familia
Intel x86 dispun de o gama variata de moduri de adresare, ceea ce ofera flexibilitate si eficienta
in programare. Diversele moduri de adresare ofera suportul necesar pentru implemenatrea
accesului la diferite structuri de date specifice limbajelor de nivel inalt (ex: variabile simple,
tablouri, inregistrari, etc.).
Moduri pentru adresarea datelor:
a. Adresarea imediata: - operandul este continut in codul instructiunii
-exemplu: MOV
AX, 1234H ;1234H este o data imediata inclusa in codul instrictiunii
b. Adresarea de tip registru: - operandul este continut intr-un registru intern al procesorului
-exemplu: MOV AX, BX
; registrele AX, si BX reprezinta destinatia si respectiv sursa
transferului de date
c. Adresarea directa: - adresa operandului este specificata in codul instructiunii
-exemplu:
MOV AX, [1234H] ; 1234H este adresa operandului sursa
d. Adresarea indexata: adresa operandului este continuta intr-un registru index (SI sau DI);
acest mod de adresare este specific pentru accesul la structuri de date de tip tablou (vector,
matrice), la care elementele structurii se regasesc prin incrementarea unui index.

-exemplu:
MOV AX, [SI]
MOV AX,[SI+1234H]
cu adresa 1234H;

; registrul SI contine adresa operandului

; registrul SI contine adresa relativa a operandului in raport

e. Adresarea bazata: adresa operandului sa afla intr-un registru de baza (BPsau BX); acest mod
de adresare este specific pentru structuri de date de tip inregistrare (record); un element al
inregistrarii se regaseste prin adunarea la adresa de inceput a inregistrarii (adresa de baza) a unei
adrese relative.
-exemplu: MOV
AX,[BX+123H]
; registrul BX contine adresa de inceput a structurii
de date iar 123H este adresa relativa a elementului cautat
f. Adresarea bazat indexata: este o combinatie a metodelor precedente; se utilizeaza pentru
adresarea unor structuri de date complexe (ex: inregistrare de tablouri sau tablou de inregistrari)
-exemplu:
MOV AX, [BX+SI+1234H] ; adresa operandului se obtine prin insumarea continutului
registrelor SI, BX si a adresei 1234H.
g. Adresarea de tip stiva: adresa este specificata in mod implicit; ea este continuta in registrul
poantor de stiva (SP); la efectuarea unui transfer continutul registrului SP este actualizat prin
incrementare sau decrementare pentru a indica catre virful stivei; singurele instructiuni care
folosesc acest mod de adresare sunt cele de salvare pe stiva (PUSH) si de citire de pe stiva
(POP).
-exemplu:
PUSH AX
POP AX
h. Adresarea pe siruri: este o forma speciala de adresare indexata ce permite parcurgerea unui
sir de date prin executia ciclica a unei singure instructiuni; registrele folosite in mod implicit
pentru adresare sunt: SI pentru sirul sursa si DI pentru sirul destinatie. Dupa efectuarea
instructiunii registrele index sunt incrementate sau decrementate functie de starea indicatorului
D din registrul de stare program (PSW). Registrul CX se utilizeaza pentru contorizarea
numarului de cicluri efectuate; el se decrementeaza dupa fiecare executie de instructiune pina se
ajunge la 0.
-exemplu:
MOVSW
; transfer pe cuvint
MOVSB
; transfer pe octet
obs: pentru ciclare se foloseste instructiunea prefix REP
Modurile de adresare prezentate mai sus determina adresa unui operand in cadrul unui segment
(adresa offset). Pentru a determina adresa fizica a unei date trebuie sa se utilizeze informatia
continuta in registrul segment folosit in mod implicit (CS cod, DS - date, SS- stiva), sau
specificat in mod explicit. In regimul de lucru real adresa fizica se calculeaza in felul urmator:
adresa de segment (continuta intr-un registru segment) se deplaseaza la stinga cu 4 pozitii binare
(o pozitie hexazecimala) dupa care se aduna la adresa de offset.
-exemplu (adresele sunt in hexazecimal):
Adresa de segment
1
2 3 4
Adresa de offset
5 6 7 8
Adresa fizica
1
7 9 B 8
In regimul de lucru protejat informatia continuta in registrele segment reprezinta descriptori de
segment iar calculul adresei fizice este diferit (a se vedea lucrarea 2).

Moduri pentru adresarea instructiunilor:

a. Prin incrementare - adresa instrictiunii urmatoare se determina prin incrementarea registrului
PC; este metoda implicita de adresare folosita pentru majoritatea instructiunilor cu exceptia celor
de salt.
b. Prin adresare directa - adresa instructiunii urmatoare este continuta in instructiune. Acest
mod se foloseste la instructiunile de salt.
-exemplu:
JMP 1234H ; salt la adresa 1234H
c. Prin apel direct de rutina: adresa de salt este continuta in instructiune; pe stiva se salveaza
adresa de offset si adresa de segment a instructiunii urmatoare celei de apel.
-exemplu:
CALL 1234H ;salt la rutina de la adresa 1234H
d. Prin revenire din rutina:- adresa de salt se determina prin incarcarea registrelor PC si CS cu
informatia aflata pe virful stivei (adresa salvata pe stiva la apelul rutinei).
-exemplu: RET
e. Prin salt relativ: adresa de salt se determina prin adunarea la registrul PC a adresei relative
continuta in instructiune; observatie: registrul PC contine adresa instructiunii imediat urmatoare;
adresa relativa se exprima pe octet, ceea ce inseamna ca saltul trebuie sa se incadreze in limitele
(-127 +127).Acest mod de adresare se utilizeaza in cazul salturilor conditionate.

6. Extensiile MMX, 3DNow!, SSE

MMX, SSE, SSE2, 3Dnow, 3Dnow2 si extensiile lor sunt seturi de instructiuni pe care
procesorul le executa direct, fara recompilare.
Tehnologia MMX este orientat aplicaiilor multimedia, grafica 2D/3D i comunicaiilor.
Avantajul principal al MMX const n prelucrarea concomitent a unui ir de date cu o
instruciune conform tehnologiei SIMD (Single Instruction Multiple Data). Tehnologia
MMX prelucreaz noi tipuri de date mpachetate n registre pe 64 bii: 8 Byte, 4 cuvinte, 2
cuvinte duble, cuvnt pe 64 bii. Aceste date sunt prelucrate n registrele MMX0-MMX7, care
reprezint 64 bii inferiori ai registrelor FPU pe 80 bii.
Tehnologia 3DNow! (21 instruciuni) a fost implementat de firma AMD n microprocesoarele
sale K6-2, pentru extinderea capacitilor blocului MMX. Aceast tehnologie prelucreaz date n
format FP 2 cuvinte pe 32 bii cu o precizie unitar i date mpachetate (8 Byte, 4 cuvinte, 2
cuvinte duble, cuvnt pe 64 bii). n microprocesoarele Athlon setul de instruciuni a fost extins
cu 24 instruciuni. Setul extins este notat - 3DNow!E. Noile instruciuni sunt destinate
procesoarelor DSP (12 instruciuni), ce prelucreaz date n format FP, sa extins setul de
instruciuni MMX (12 instruciuni numere ntregi), extins gestiunea memoriei cache (7
instruciuni destinate accelerrii transferului de date). Unele instruciuni coincid cu instruciunile
din setul SSE. Setul 3DNow! Professional (72 instruciuni), introdus n microprocesoarele
Sempron, este compatibil cu setul SSE i este notat 3DNow!P.n microprocesoarele Intel
extensiile 3DNow! nu sunt utilizate.

7. Ierarhia de memorie a calculatorului.

Principalele caracteristici de care trebuie s se in cont la realizarea unui
sistem de memorie sunt capacitatea i performanele memoriei, n special
timpul de acces. Pe lng acestea, trebuie s se ia n considerare i costul
memoriei. Aceste caracteristici sunt contradictorii. De exemplu, exist n
general urmtoarele relaii ntre capacitatea, timpul de acces i costul pe bit
al diferitelor tehnologii utilizate pentru implementarea sistemelor de
memorie:

 O capacitate mai mare implic un timp de acces mai mare;

O capacitate mai mare implic un cost pe bit mai mic;
Un timp de acces mai mic implic un cost pe bit mai mare.
Pe de o parte, trebuie utilizate tehnologii de memorie care asigur o
capacitate ridicat, pentru c o asemenea capacitate este necesar, i
deoarece costul pe bit al acestor tehnologii este mai redus. Pe de alt parte,
pentru a satisface cerinele de performan, trebuie utilizate memorii cu un
timp de acces redus, care au un cost ridicat i o capacitate relativ redus.
Aceste cerine contradictorii se pot asigura dac se utilizeaz n cadrul unui
sistem de calcul mai multe componente i tehnologii de memorie, care
formeaz o ierarhie de memorii. O ierarhie tipic este ilustrat n Figura 8.1.
Memoria intern principal a calculatorului este cea la care fac referire cele
mai multe instruciuni i date. Pentru operaiile interne ale UCP i cele
aritmetice i logice, se utilizeaz registrele. Memoria principal este extins
uneori cu o memorie mai rapid, de dimensiuni mai mici, numit memorie
cache sau memorie tampon rapid.
Memoria principal i extensiile sale sunt, n general, volatile. Datele sunt
pstrate pe termen lung n memorii externe de mas, dintre care cele mai
utilizate sunt discurile i benzile magnetice. Acestea se utilizeaz pentru
memorarea fierelor de programe i de date. Discurile se utilizeaz de
asemenea pentru a asigura o extensie a memoriei principale, numit
memorie virtual.

Pe msura deplasrii din partea superioar a ierarhiei spre cea inferioar, se

constat urmtoarele:
(a) Scade costul pe bit;
(b) Crete capacitatea;
(c) Crete timpul de acces;
(d) Scade frecvena de acces la memorie de ctre UCP.
Rezult deci c memoriile rapide, cu un cost mai ridicat, sunt extinse prin
memorii de dimensiuni mai mari, mai lente, dar mai ieftine. Dac memoria
poate f organizat conform punctelor (a) - (c), i dac datele i instruciunile
pot f distribuite n cadrul acestei memorii conform condiiei (d), aceast
organizare va reduce costurile globale,
meninnd n acelai timp un anumit nivel al performanelor.
Baza pentru validitatea condiiei (d) o reprezint principiul cunoscut sub
numele de localitate a referinelor. Referinele la memorie efectuate de UCP,

att pentru date, ct i pentru instruciuni, tind s se grupeze n anumite

zone. Programele conin de obicei un numr de bucle repetitive i subrutine.
Dup intrarea ntr-o asemenea bucl
sau subrutin, vor exista referine repetate la un numr redus de instruciuni.
n mod similar, operaiile cu tablouri de date implic accesul la un set grupat
de cuvinte de date. ntr-o perioad mai lung de timp, zonele de memorie
accesate se schim, dar ntr-o perioad scurt de timp, UCP lucreaz mai
ales cu referine de memorie grupate.
n mod corespunztor, este posibil organizarea datelor n cadrul ierarhiei
astfel nct procentul de accesuri la nivelul imediat inferior este cu mult mai
redus dect cel
la nivelul imediat superior. Considerm, de exemplu, c memoria este
organizat pe dou nivele, nivelul 1 find nivelul superior. Nivelul 2 conine
toate instruciunile i datele programului. O parte a instruciunilor i datelor
pot f plasate temporar n nivelul 1. Periodic, anumite zone din nivelul 1 sunt
mutate n memoria de nivel 2, elibernd spaiu pentru alte zone din nivelul 2.
n medie ns, majoritatea referinelor se vor efectua la instruciunile i
datele aflate n memoria de nivel 1.

8. Memoria static. Principiile de functionare. Arhitectura i

caracteristici.
Termenul SRAM indic faptul c datele depuse n memorie sunt stabile. Circuitele flip-flop sunt
o variant de circuite de memorare stabile. Un dispozitiv simplu de memorare cu aceast
proprietate este reprezentat n fig. 1.

Fig. C11.1 Dispozitiv simplu de stocare

Dispozitivul de stocare este construit cu dou pori NU; ieirea fiecreia este conectat la
intrarea celeilalte, sau altfel spus, sunt conectate n cruce. Dac punctul A este 1, atunci punctul
B va fi 0; dac punctul A este 0, atunci punctul B va fi 1. Dac este posibil s fie stabilit o
valoare iniial a unuia din punctele A sau B, acest dispozitiv va menine acea valoarea un
timp nedefinit, presupunnd c dispozitivul este alimentat tot acest timp. Considernd cele
descrise, dispozitivul este un dispozitiv static.
Valoarea punctelor A i B poate fi iniializat utiliznd circuitul reprezentat n fig. C11.2.

Tranzistoarele, numite i tranzistore de trecere, plasate pe partea dreapt i pe partea stng a

circuitului de memorare, permit nscrierea unei stri n punctele A i B atunci cnd linia
Read/Write este activ. Dac linia Read/Write nu este activ, tranzistoarele de trecere nu
conduc i liniile Data i Data' nu sunt conectate spre dispozitivul de memorare ceea ce face
informaia plasat pe liniile de date s nu poat ajunge la punctele A i B. Pentru ca o
operaie de scriere s aib loc, se plaseaz valoarea dorit a fi nscris pe linia Data i
complementul acesteia pe linia Data', dup care se activeaz linia Read/Write. Tranzistoarele de
trecere intr n conducie i valorile de pe liniile Data i Data' vor fi transferate ctre punctele A
i B.
O poart NU poate fi construit cu dou tranzistoare MOS, astfel o celul RAM static, ce este
capabil s memoreze un bit de informaie, poate s fie construit cu 6 tranzistoare MOS. n
fig. C11.3 este ilustrat un model abstract al unei celule RAM static, model ce ascunde detaliile
constructive.

Pentru a forma o memorie pentru un cuvnt, se plaseaz ntr-un acelai rnd attea celule de
memorare ct este lungimea cuvntului. n fig. C11.4 se arat cum este construit un dispozitiv
pentru memorarea unui cuvnt de patru bii.

Observai c prin activarea liniei R/W din stnga, toate cele patru celule sunt conectate la liniile
Data i Data.
O memorie ce corespunde necesitilor reale trebuie s fie capabil s stocheze un numr
mare de cuvinte. Aceasta se realizeaz prin stivuirea mai multor celule de memorare a unui
cuvnt, aa cum ilustreaz fig. C11.5.
Atunci cnd se activeaz o linie R/W, valorile interne din celulele de memorare de pe rndul
respectiv sunt transferate pe liniile Data i Data sau valorile plasate pe liniile Data i Data sunt
transferate n celulele de memorare ale acelui rnd. La un moment dat, este permis unui singur
semnal R/W s fie activ. Pentru a ne asigura c un singur semnal R/W este activ, se adaug
structurii, pe partea stng a ariei de celule, un decodor 2:4.

n urma acestei modificri, primul cuvnt este selectat cnd la intrarea decodorului se aplic 00;
valoarea aplicat la intrarea decodorului este numit adres de memorie. Urmtorul cuvnt se
afl la adresa 01, iar cel mai de jos cuvnt se afl la adresa 11.
n fig. C11.6 este artat reprezentarea abstract a unei memorii de 4 cuvinte a cte 4 bii.

Modulul de memorie este funcional, dar este dificil de utilizat din cauza celor patru linii de date
i a complementelor acestora (sunt prea multe). Utilizatorul ar trebui s poat s scrie i s
citeasc informaie fr a mai considera i liniile negate. Cu ct memoria este mai mare pe
dimensiunea vertical (crete numrul de cuvinte), inversoarele celulei de memorare vor
comanda greu liniile lungi ce conecteaz toate celulele unei coloane. Pentru a crete viteza de
lucru la memoriile mari, fiecrei coloane din structur i se adaug un amplificator. Totodat,
amplificatorul sesizeaz diferena dintre liniile Data i Data. Pe lng amplificatoare, se mai
completeaz structura cu circuite tampon (buffer).
Dispozitivul ilustrat n fig. C11.6 dispune de o singur linie I/O (Input/Output - Intrare-Ieire)
pentru fiecare bit al cuvntului; bitul este citit sau scris pe aceeai linie. Exist memorii care au
linii separate pe a accesa un bit n mod scriere, respectiv n mod citire. Observai c atunci
cnd linia R/W este activ, dispozitivul este n mod citire, iar atunci cnd nu este activ,
dispozitivul este n mod citire; nu exist linii diferite pentru a selecta modurile scriere, citire.

9.

Memoria dinamic. Tipuri i caracteristici. Memory Timing.

Memoria RAM dinamic este asemntoare cu memoria RAM static, cu exceptia faptului c n
loc s stocheze informatie un timp nedefinit, aceasta pierde cu timpul informatia. Dei pare
ridicol, memoria RAM dinamic prezint totui o serie de avantaje; problema pierderii
informaiei este destul de uor rezolvat. O celul de memorie RAM dinamic, capabil s
stocheze un bit de informaie, este construit cu un singur tranzistor i un condensator, aa
cum se arat n fig. C11.7.

Condensatorul este elementul care memoreaz starea; ntr-un univers ideal, acesta ar stoca
informaia un timp nedeterminat. n universul real, sarcina electric stocat n condensator se
scurge ncet i aceasta trebuie nlocuit cu regularitate. Atunci cnd se activeaz linia
Read/Write, valoarea stocat n condensator este plasat pe liniile de ieire date; dac are loc o
operaie de scriere, valorile plasate pe liniile de date sunt stocate n condensator.
Abstracia prezentat pentru memoriile RAM statice poate fi folosit i pentru memoriile
dinamice, pentru a ascunde detaliile constructive. n aceast abstractizare, cele dou tipuri de
memorie se comport aproximativ la fel, diferena const doar n problema pierderii
informaiei, problem caracteristic memoriilor RAM dinamice.
Atunci cnd se stocheaz informaie ntr-o memorie RAM dinamic, datorit imperfeciunilor
condensatorului, aceasta se pierde cu timpul. n medie, o celul RAM dinamic pierde
informaia n 32 de milisecunde. Ori de cte ori este citit informaia dintr-o celul de memorie,
condensatorul este descrcat i informaia nu mai poate fi citit a doua oar, aceasta se
pierde. Atunci cnd se face o operaie de scriere n memorie, condensatorul este ncrcat, prin
tranzistor, de ctre un agent extern.
Ambele probleme de pierdere a informaiei, n timp i la citire, pot fi depite. Problema
pierderii n timp a informaiei este rezolvat prin declanarea unui proces cunoscut ca
mprosptare (refresh). Procesul poate fi neles mult mai uor dac se descrie pentru nceput
cum este rezolvat problema pierderii informaiei n urma unei citiri.
n urma citirii unei celule, condensatorul este descrcat; sarcina acumulat este folosit pentru a
genera curent pe liniile de date pe care este citit informaia. Circuitele logice prin care s-a
efectuat citirea au recepionat valoarea cerut, dar totodat au descrcat condensatorul. O
soluie simpl pentru a nu pierde informaia nscris n celul, este aceea de a rescrie imediat
informaia dup ce aceasta a fost citit. Acest lucru poate fi realizat uor utiliznd circuite
suplimentare. Cu alte cuvinte, o citire va fi de fapt o citire urmat imediat de o scrierea napoi a
valorii citite. n acest fel circuitul de citire va primi valoarea cerut i condensatorul va fi
rencrcat.
Dac celula de memorie nu este accesat n nici un fel, nici pentru citire, nici pentru scriere, mai
mult de 32 de milisecunde, informaia din aceasta se va pierde. O soluie o reprezint citirea
fiecrei celule de memorie din aria de celule la fiecare 32 milisecunde. Aa cum a fost precizat
n paragraful anterior, citirea va fi asociat cu o scriere i astfel datele vor fi mprosptate.
Logica ataat la liniile de date va ignora starea liniilor de date n timpul ciclurilor de
mprosptare.

10. Memoria DDR (DDR II) SDRAM. Caracteristici.

DDRSDR este o memorie un model de memerie pentru calculatoare, destinata pentru unitatilte
de calcul si memorie a chipset-urilor video.

Viteza de lucru a DDR SDRAM este dde 2 ori mai mare in comparatie cu SDRAM, deoarece
citirea datelor se face atit pe frontul pozetiv cint si pe cel negativ. Latimea magistralei de date
este de 64 biti, deci in timp de un tact are loc transmiterea a 8Baiti de date. Formula de calcul
pentru viteza transmiterei a datelor este : Vdata = Fregde lucru ( tacte pe secunda ) * 2 ( timp de
un tact datele se transmit dublu ) * 8 ( nr de Baiti transmisi timp de un tact ). Pentru ca sa
formam transmiterea dubla a datelor timp de un tact se foloseste tehnologia 2n Preferance
( latimea interna a MD este de 2 ori mai mare decit cea externa ), asadar la transmiterea datelor
pe frontul pozetiv se transmite prima parte de date de pe magistrala interna apoi pe frontul
negativ cealalta parte.
Pe linga vitezei duble DDR SDRAM mai are si alte aspecte principale care nu sunt la SDRAM,
ele poarta caracter tehnologic de exemplu a fost adaugat semnalul QDS, el se foloseste pentru
sincronizarea datelor la transmitere.
Memoria DDR SDRAM este formata din mai multe module SDRAM. Pe placa memoriei se afla
de regula 4,8, 16 module si un circuite de configurare SPD.
Caracteristicile modulelor SDRAM.
Volumul. Este indicat in MB sau GB
Numarul de module pe o placa. Nr maxim poate fi de 36 si amplasare sa se efectueze pe
ambele parti a placii
Marimea unui cuvin. De obicei marimea cuvintului intr-un modul este de 4 sau 8 biti,
insa daca avem nevoie modulele se leaga intre ele avind aceleasi adrese in asa mod se
dubleaza lungimea cuvintului pastrat in memorie.
Timpii de retinere : sunt timpii de acces la un modul, timpul minim de citire, timpul de
adresare la memorie, timpul de incarcare a celulelor, perioada de reinmprospatare a
celulelor.

11.

Arhitectura RAMBUS. Caracteristici.

Magistrala memoriei este utilizata la transferul informatiilor ntre CPU si memoria

principala (RAM) a sistemului. Aceasta magistrala este o parte a magistralei
procesorului, sau de cele mai multe ori este implementata separat cu un set de cipuri
responsabil cu transferul informatiilor ntre magistrala procesorului si memorie. n
sistemele a caror frecventa este mai mare dect posibilitatile cipurilor de memorie se
utilizeaza un set de cipuri numit controllerul memoriei care realizeaza interfata ntre
magistrala rapida a procesorului si memoria principala, mai lenta.

Magistrala memoriei este formata din 3 magistrale principale :

Magistrala de date in dependenta de calculator ele pot fi de 16,32,64 biti. Prin

ea are loc transmiterea datelor intre memoria cache si RAM.

Magistrala de adrese este parte a magistralei procesorului si a celei de

memorie si ea este reprezentata pentru procesorul Pentium de cele 32 de linii de
adrese. Magistrala de adrese este folosita pentru a indica adresa de memorie sau
adresa de pe magistrala sistemului care va fi utilizata n cadrul operatiei de transfer al
datelor. Magistrala de adrese indica precis locul n care va avea loc urmatorul transfer
n memorie sau pe magistrala. Dimensiune magistralei de memorie determina marimea
memoriei pe care unitatea centrala o poate accesa direct.

Magistrala de control prin ea se transmit semnale de control cu dirijarea

memoriei rom.

12.
Sporirea vitezei de transfer a datelor ntre microprocesor
i memorie.
Performanele sistemelor moderne de calcul pot f serios afectate de viteza
de lucru a
dispozitivelor ce compun memoria principal, vitez n general mai mic
dect viteza de lucru a
procesoarelor. La ce bun un procesor ce funcioneaz cu o frecven de ceas
mai mare de 1GHz,
dac memoria principal este lent i se introduc multe stri de ateptare.
Circuitele integrate de
memorie dinamic tradiionale (care constituie i nucleul memoriilor sincrone
ce pot f citite la
frecvene de ordinul sutelor de MHz) au timpi de acces standard de
aproximativ 60 ns, dar timpii
medii de acces, prin diferite organizri i tehnici de sincronizare pot, n
prezent, s ajung sub 10
ns. Se consider c un sistem funcioneaz inefcient, cu multe stri de
ateptare pentru procesor,
dac viteza procesorului este mai mare de cel puin 3 ori fa de viteza cu
care se transmit datele pe magistrala comun cu memoria; excepie face
cazul cnd memoria cache este substanial mrit.
Cteva din soluiile folosite pentru a compensa aceasta incompatibilitate de
vitez ntre
procesor i memoria principal (MP) sunt:
- introducerea unei memorii intermediare ntre procesor imemoria
principal, numit memorie
tampon (cache) care lucreaz cu mare vitez i are dimensiuni medii / mici;
- suprapunerea operaiilor de adresare la memoria principal cu alte activiti
efectuate de procesor, prin realizarea unei uniti de interfa cu magistrala
care face o aducere (fetch)
prealabil a instruciunilor dinmemoria principal i le stocheaz ntr-o coad
local a UCP;
- organizarea memoriei principale sub forma de blocuri, cu porturi distincte
de acces i cu adrese
ntreesute, ceea ce va asigur o vitez medie de transfer mai mare dect
inversul timpului de
acces la un bloc.
Soluiile menionate mai sus nu sunt complet independente. Crucial pentru
performanele
sistemului sunt creterea lrgimii de band a memoriei i scderea latenei
(ntrzierii rspunsului n timp) accesului la memorie.
Memoriile cache (tampon) sunt folosite pentru stocarea unor fragmente de
program, date i
rezultate intermediare, frecvent folosite de ctre procesor. Memoria cache
este amplasat ntre
procesor i memoria principal.
Utilizarea unei memorii cache, de mare vitez, n care se pot stoca att
instruciuni, ct i

date, frecvent folosite, are ca scop principal obinerea unei valori mici pentru
timpul mediu de acces al UCP la memorie. Avnd un timp mic de acces,
memoria cache permite ca o operaie de citire /scriere s se efectueze ntr-o
singur perioad de tact, ceea ce face ca procesorul s nu ntre n stri de
ateptare. Prezena memoriei cache va f vizibil pentru utilizator numai prin
sporirea vitezei de lucru la execuia programelor.

13.
Memoria Cache. Principiul de funcionare. Mapare
direct, semiasociativ i asociativ.

Principiul memoriei cache este ilustrat n Figura 8.10. Exist o memorie

principal de dimensiuni relativ mari, dar mai lent, i o memorie cache mai redus,
dar mai rapid. Memoria cache conine o copie a unor pri din memoria principal.
Atunci cnd UCP ncearc citirea unui cuvnt din memorie, se testeaz dac
respectivul cuvnt se afl n memoria cache. n caz afirmativ, cuvntul este furnizat
unitii centrale. n caz contrar, se ncarc n memoria cache un bloc al memoriei
principale .
n Figura 8.11 se prezint structura unui sistem de memorie format din memoria
principal i o memorie cache.

Memoria principal const din 2^n cuvinte adresabile, fiecare cuvnt avnd o
adres unic de n bii. Se consider c aceast memorie este format dintr-un numr
de blocuri de lungime fix de K cuvinte fiecare. Exist deci 2n/K blocuri. Memoria
cache const din blocuri de cte K cuvinte fiecare, un asemenea bloc fiind numit linie.
Exist L linii n memoria cache, numrul de linii fiind mult mai mic dect numrul
blocurilor din memoria principal (L << K).
n orice moment, o anumit parte a blocurilor de memorie se afl n liniile
memoriei cache. Dac se citete un cuvnt al unui bloc din memoria principal, blocul
respectiv este transferat ntr-una din liniile memoriei cache. Deoarece exist mai
multe blocuri dect linii, o anumit linie nu poate fi dedicat n mod unic i permanent
unui anumit bloc. De aceea, fiecare linie conine un marcaj care identific blocul pe
care l conine linia respectiv. Marcajul este de obicei o parte a adresei din memoria
principal.
Parametrii principali ai memoriei cache :
- Costul mediu pe bit CS al sistemului de memorie format din memoria
principal i memoria cache este dat de:

unde:
CC = costul mediu pe bit al memoriei cache;
CM = costul mediu pe bit al memoriei principale;
DC = dimensiunea memoriei cache;
DM = dimensiunea memoriei principale.
Timpul de acces al sistemului de memorie nu depinde numai de viteza
memoriei cache i a memoriei principale, ci i de probabilitatea ca un anumit cuvnt
adresat de UCP s fie gsit n memoria cache. Aceast probabilitate este numit rat
de succes.
Avem:
unde:
TS = timpul mediu de acces al sistemului de memorie;
TC = timpul de acces al memoriei cache;
TM = timpul de acces al memoriei principale;
PS = rata de succes.
Studiile au artat c o dimensiune relativ redus a memoriei cache, de 64 KB
sau 128 KB, este n general adecvat, obinndu-se o rat de succes de peste 0,75,
indiferent de dimensiunea memoriei principale.
Caracteristici ale memoriei cache :
Dimensiunea
Aceast dimensiune trebuie s fie suficient de mic, astfel nct costul mediu pe
bit al ntregului sistem de memorie s fie apropiat de cel al memoriei principale, i
suficient de mare, astfel nct timpul mediu de acces al ntregului sistem de memorie
s fie apropiat de cel al memoriei cache. O dimensiune relativ redus, ntre 64 KB i
512 KB, satisface de obicei aceste cerine.
Funcia de mapare

O caracteristic de baz a memoriei cache este funcia de mapare (de

translatare), care atribuie locaii din memoria cache blocurilor din memoria principal.
Se pot utiliza trei tehnici: direct, asociativ i asociativ pe seturi.
Metoda de nlocuire a blocurilor
Atunci cnd este ncrcat un nou bloc n memoria cache, unul din blocurile
existente n aceast memorie trebuie nlocuit. Este necesar un algoritm care s
selecteze blocul care va fi nlocuit.
Principalii algoritmi utilizai sunt :
LRU (Least Recently Used): Se nlocuiete blocul care a fost cel mai puin
recent utilizat. Deoarece se presupune c blocurile utilizate cel mai recent au
probabilitatea cea mai mare de a fi accesate, aceast metod d cele mai bune
rezultate.
FIFO (First-In, First-Out): Se nlocuiete blocul care a fost ncrcat primul n
memoria cache (cel mai puin recent).
LFU (Least Frequently Used): Se nlocuiete blocul care a fost utilizat cel mai
puin.
Exist i o tehnic bazat pe nlocuirea aleatoare a unui bloc, fr a se ine
cont de utilizarea acestuia.
Tehnica de scriere
naintea nlocuirii unui bloc, trebuie s se testeze dac acest bloc a fost modificat
n memoria cache, dar nu a fost modificat i n memoria principal. Dac blocul nu a
fost modificat n memoria cache, poate fi nlocuit, dar dac a fost modificat, trebuie s
se actualizeze memoria principal cu noul coninut al blocului. Sunt posibile mai multe
tehnici de actualizare a memoriei cache. Acestea trebuie s in cont de dou
elemente:
la memoria principal pot avea acces mai multe componente ale sistemului.
dac un modul de I/O a modificat memoria principal, cuvntul din memoria
cache nu mai este valid.
Tehnica cea mai simpl se numete write-through. n acest caz, toate
operaiile de scriere se efectueaz att n memoria principal, ct i n memoria
cache, asigurndu-se faptul c memoria principal este valid ntotdeauna.
Dezavantajul acesteia este c exist un numr ridicat de operaii de scriere care nu
sunt necesare.
O alt tehnic, numit write-back, minimizeaz numrul operaiilor de scriere,
in cazul acestei tehnici, actualizrile se efectueaz numai n memoria cache. La o
operaie de actualizare, este setat un bit asociat cu blocul din memoria cache. La
nlocuirea unui bloc, acesta este scris n memoria principal numai dac bitul asociat
acestuia este setat. Problema care apare n acest caz este c anumite poriuni din
memoria principal sunt invalide, deci accesul la memorie de ctre un modul de I/E
poate fi realizat numai prin memoria cache.

Mapare direct.
n cazul tehnicii celei mai simple, numit mapare direct, fiecare bloc al memoriei
principale poate ocupa o singur linie posibil a memoriei cache (Figura 8.13).
Maparea este: C = A mod L , unde:
C = numrul liniei din memoria cache;
A = adresa din memoria principal;
L = numrul de linii din memoria cache.

Pentru exemplul considerat, L = 128 i C = A mod 128. Funcia de mapare poate

fi implementat simplu utiliznd adresa de 16 bii. Cei 3 bii mai puin semnificativi
identific un cuvnt (octet) unic n cadrul unui bloc al memoriei principale. Restul de
13 bii specific unul din cele 213 = 8 K blocuri ale memoriei principale. Cmpul de 7
bii, numit linie, indic numrul blocului, modulo 128. Astfel, blocurile 0, 128, 256, ,
8064 vor fi amplasate n linia 0; blocurile 1, 129, , 8065 vor fi amplasate n linia 1, i
aa mai departe, pn la blocurile 127, 255, , 8191, care vor fi amplasate n linia
127. Cmpul de 6 bii, numit marcaj, are rolul de a identifica n mod unic blocul din
linie. Astfel, blocurile 0, 128, 256, , 8064 au numerele de marcaje 0, 1, 2, ,
respectiv 63.
Operaie de citire are loc astfel. Memoriei cache i se prezint o adres de 16
bii. Numrul liniei de 7 bii este utilizat ca un index n memoria cache pentru accesul
la o anumit linie. Dac marcajul de 7 bii este egal cu marcajul liniei respective,
atunci numrul de 3 bii al cuvntului este utilizat pentru a selecta unul din cei 8 octei
ai liniei respective. n caz contrar, marcajul i numrul liniei (n total 13 bii) se
utilizeaz pentru a ncrca un bloc din memoria principal.
Maparea direct este o tehnic care se poate implementa simplu. Principalul
dezavantaj al acesteia este c exist o locaie fix n memoria cache pentru oricare
bloc dat. Deci, dac un program face referire n mod repetat la cuvinte din dou
blocuri diferite care se mapeaz n aceeai linie, blocurile vor fi interschimbate n mod
continuu n memoria cache, i rata de succes va fi redus.

Mapare asociativ.
O metod care elimin dezavantajul maprii directe este maparea asociativ
(Figura 8.14).

n acest caz, adresa memoriei principale const dintr-un marcaj de 13 bii i un

numr al cuvntului de 3 bii. Un bloc din memoria principal se poate ncrca n
oricare linie, iar marcajul su de 13 bii se memoreaz mpreun cu blocul. Pentru a
determina dac un bloc se afl n memoria cache, sunt necesare circuite pentru a
compara simultan marcajul su cu marcajele fiecrei linii.
n cazul maprii asociative, exist o flexibilitate n privina nlocuirii unui bloc
atunci cnd un nou bloc este ncrcat n memoria cache. Principalul dezavantaj al
acestei metode l reprezint circuitele complexe necesare pentru a examina marcajele
tuturor liniilor din memoria cache.

1. Magistrala ISA. Caracteristici.

15. Magistrala PCI. PCI-X. Caracteristici.

Magistrala PCI (Peripheral Component Interconnect) este o magistral (fizic este un mnunchi
de fire)care permite o rat destul de mare de transfer a datelor.
Portul PCI aferent magistralei PCI arat aa:
Ca i aspect, acesta difer de portul ISA, prin dimensiune, fiind mai mic.
Magistrala PCI este format din:
-Suportul fizic: mnunchiul de fire, proprietile geometrice ale conectorului PCI precum i
proprieti electrice.
-Suportul logic, fr de care transmisia datelor ar fi haotic, dac nu imposibil.
- Suportul fizic descrie tensiunile i frecvenele care circul pe un numr specificat de fire (din
mnunchi). Acestea au stat la baza standardului iniial, care ntre timp a mai evoluat.
-Suportul logic are rolul de a mpri folosirea unei singure magistrale ntre mai multe
dispozitive. De asemenea suportul logic are rolul de a asigura folosirea echilibrat a resurselor
magistrale, astfel nct toate dispozitivele s funcioneze corespunztor.
Fiecare plac de extensie vine cu propriul su BIOS care este executat de BIOS-ul sistemului, la
pornire. Unele dintre aceste dispozitive funcioneaz dup principiul Bus Mastering, care
resupune c fiecare astfel de dispozitiv are un cronometru care-l foreaz s foloseasc doar un
anumit numr de cicluri ale magistralei (cteva nanosecunde) dup care pred controlul
magistralei ctre un alt dispozitiv ce o poate folosi maxim acelai numr de cicluri.Numrul de
cicluri de magistral poate s difere de la dispozitiv la dispozitiv, n funcie de ct nevoie de
resurse are. Din acest punct de vedere cele mai hapsne dup resure sunt plcile video, iar cele
mai puin hapsne sunt controllerele de porturi seriale (COM) i paralele (LPT).
Caracteristicile iniiale (prima versiune) :
-Funcioneaz la 33,3 MHz (deci 33,3 milioane de cicluri pe secund).
-Rata maxim de transfer este de 133 MB/s (33,3 x 32 de bii) pentru magistralele pe 32 de bii i
de 266 MB/s pentru cele pe 64 de bii (acestea din urm fiind mai rare).
-Spaiul de adrese de memorie este de 32 de bii, deci se pot accesa pn la 4 GB. Nu e prea
folositor pentru c pe microprocesoarele de 32 de bii se pot accesa tot attea adrese de
memorie, deci dac avei un asemenea sistem dotat cu 4 GB de RAM fizici, o parte din
dispozitive vor fura din spaiul de adresare a memoriei pentru a accesa dispozitivele. Deci

sistemul de operare nu va vedea toat memoria RAM.

-Funcionaez la 5 voli.
Caracteristicile din practic:
-Funcioneaz la 66 MHz.
-Rata maxim de transfer este de 533 MB/s (la magistralele de date de 64 de bii).
-Spaiul de adresare este tot de 32 de bii.
-Funcionarea este fie la 5V la plcile de extensie mai vechi, fie la 3,3 V la plcile mai noi.
PCI-X 1.0 i 2.0
PCI-X este o extensie cu performane mai ridicate a magistralei PCI convenionale, compatibil
cu diferitele variante ale acesteia. Aceast extensie asigur ratele ridicate de transfer necesare
pentru conexiuni cum sunt Gigabit Ethernet, Fibre Channel i Ultra-3 SCSI. Actualmente,
magistrala PCI-X
este utilizat pentru servere i unele staii de lucru.
Versiunea 1.0 a magistralei PCI-X a fost standardizat de grupul PCI-SIG n anul 1999. Aceast
versiune permite frecvene de funcionare de pn la 133 MHz, numrul de linii ale magistralei
fiind de 32 sau 64. Pentru o magistral de 64 de bii, rata de transfer maxim care se poate obine
la aceast frecven este de 1,064 GB/s.Pe lng frecvena mai ridicat, versiunea 1.0 a
magistralei PCI-X introduce i unele mbuntiri ale protocolului magistralei PCI convenionale
pentru o funcionare mai eficient, inclusiv la frecvene mai reduse. Principalele mbuntiri
sunt urmtoarele:Tranzaciile divizate permit unui dispozitiv iniiator s efectueze o singur
cerere pentru un transfer de date i apoi s elibereze magistrala, n locul interogrii continue a
magistralei pentru detectarea rspunsului la aceast cerere.Introducerea unui contor de octei
permite unui iniiator s specifice n avans numrul de octei solicitai, eliminnd ineficiena
ncrcrilor speculative. Ordinea relaxat a tranzaciilor mbuntete performanele n cazul
sistemelor multiprocesor complexe i aplicaiilor n timp real. Magistrala PCI-X 1.0 asigur
compatibilitatea hardware cu versiunile anterioare ale magistralei PCI prin faptul c permite
funcionarea dispozitivelor la frecvenele de 33 MHz sau 66 MHz i cu protocolul convenional
atunci cnd sunt instalate n sisteme convenionale. Similar, n cazul n care dispozitivele PCI
convenionale sunt conectate la o magistral care poate funciona n modul PCI-X, ceasul
magistralei va rmne la o frecven acceptabil acestor dispozitive, iar celelalte dispozitive de
pe magistral vor utiliza protocolul convenional.Pe lng compatibilitatea hardware, magistrala
PCI-X asigur i compatibilitatea software cu versiunile anterioare. Sistemele de operare care
permit utilizarea magistralei PCI convenionale, cum sunt Windows 95/98/Me/2000/XP, Linux,
UNIX, OpenVMS, Novell, permit i utilizarea magistralei PCI-X. Aceast compatibilitate este
valabil i pentru BIOS, ca i pentru driverele de dispozitiv, care nu necesit nici o modificare.
Versiunea 2.0 a specificaiilor magistralei PCI-X a fost publicat de organizaia PCI-SIG la
mijlocul anului 2002. Aceast versiune introduce mbuntiri suplimentare ale magistralei PCIX, care vor permite utilizarea de ctre serverele viitoare a unor tehnologii de I/E cu performane
foarte ridicate, cum sunt reeaua Ethernet de 10 Gbps, magistrala Fibre Channel de 10 Gbps,
magistrala InfiniBand i altele. Aceste mbuntiri sunt obinute pstrnd compatibilitatea
hardware i software cu generaiile anterioare ale magistralei PCI.Specificaiile PCI-X 2.0
introduc dou noi frecvene de funcionare ale magistralei, de 266 MHz i 533 MHz. Variantele
corespunztoare ale magistralei sunt denumite PCI-X 266 (sau DDR Double Data Rate) i PCIX 533 (sau QDR Quad Data Rate), datele fiind transmise la o rat de 2 ori, respectiv de 4 ori
mai mare dect frecvena semnalului de ceas. Ratele maxime de transfer ale acestor variante sunt
de 2,128 GB/s, respectiv 4,264 GB/s. Astfel, performanele maxime sunt de 32 de
ori mai ridicate comparativ cu cele ale primei generaii a magistralei PCI. Pe lng aceste
frecvene de 266 MHz i 533 MHz, este posibil funcionarea i la frecvene mai reduse, de 66
MHz, 100 MHz sau 133 MHz.

Variantele PCI-X 133, PCI-X 266 i PCI-X 533 ale magistralei permit utilizarea unui singur
conector i a unei ncrcri electrice. Aceste variante pot fi utilizate deci doar pentru aplicaii
punct la Sisteme de I/E - Magistrala PCI 5 punct. La 100 MHz se pot utiliza doi conectori i sunt
posibile dou ncrcri electrice, n timp ce la 66 MHz se pot utiliza 4 conectori i sunt posibile 4
ncrcri electrice. n cazul n care nu se utilizeaz conectori (componentele sunt lipite), exist
posibilitatea unor ncrcri multiple la frecvene mai ridicate: 133 MHz, 266 MHz sau 533 MHz.
Prin utilizarea modurilor de 16 bii sau 32 de bii ale magistralei PCI-X 2.0 exist de asemenea
posibilitatea unor ncrcri electrice multiple.
Pe lng frecvenele mai ridicate de funcionare, magistrala PCI-X 2.0 introduce i alte
caracteristici noi, cele mai importante din acestea fiind descrise n continuare.Utilizarea unui cod
corector de erori ECC (Error Correcting Code) mbuntete robusteea interfeei. Se utilizeaz
8 bii suplimentari de control, care permit corectarea erorilor de un singur bit i detecia erorilor
de 2 bii. Erorile de un bit sunt corectate automat, n timp ce erorile de doi bii sunt marcate
pentru a realiza retransmisia datelor.Introducerea unor registre de configuraie specifice versiunii
2.0 a fost necesar pentru a implementa funcia de corecie a erorilor.Utilizarea unui protocol
mbuntit care crete gradul de utilizare i eficiena magistralei.O alt mbuntire se refer la
introducerea unor semnale de strob pentru variantele PCI-X 266 i PCI-X 533 ale magistralei.
Aceste semnale comand intrrile de ceas ale bufferelor de date i asigur memorarea datelor la
momente precise de timp. Deoarece semnalele de strob i cele de date sunt supuse acelorai
variaii de tensiune, temperatur etc., ele deviaz n aceeai direcie i cu aceeai amplitudine,
ceea ce permite memorarea sigur a datelor i la ratele foarte ridicate ale variantelor PCI-X 266
i PCI-X 533.
Utilizarea unor semnale de 1,5 V permite funcionarea la frecvene mai ridicate. Pentru a menine compatibilitatea cu tehnologia de 3,3 V a generaiilor anterioare, bufferele de I/E au fost
proiectate astfel nct s permit ambele nivele ale semnalelor.Introducerea unei versiuni de 16
bii a magistralei a fost destinat aplicaiilor la care este important reducerea numrului de pini.
Aceast versiune poate fi implementat fie prin crearea unei magistrale independente, fie prin
divizarea unei magistrale de 64 de bii n 4 segmente de
cte 16 bii.Este de ateptat ca serverele i staiile de lucru performante bazate pe varianta PCI-X
266 a magistralei s apar n anul 2003, iar cele bazate pe varianta PCI-X 533 s apar n anul
2004.

16.Interfaa AGP. Versiuni. Caracteristici.

AGP (Accelerated Graphics Port) este o interconexiune pentru acceleratoarele grafice din
sistemele utilizate pentru aplicaii grafice 3D i pentru redarea secvenelor video. Utilizatorii
calculatoarelor PC pot beneficia prin utilizarea interfeei AGP de aplicaii grafice i video
disponibile n prealabil numai pe staiile de lucru performante.AGP este un port i nu o
magistral, deoarece la o magistral se pot conecta mai multe dispozitive, n timp ce AGP este o
conexiune punct la punct ntre adaptorul video i procesorul sistemului.
AGP este o interfa de 64 bii care poate funciona la frecvena magistralei sistem, spre
deosebire de magistrala PCI care funcioneaz, de obicei, la jumtatea acestei frecvene. Aceasta
nseamn c la o plac de baz obinuit, interfaa AGP funcioneaz la 66 MHz n locul
frecvenei de 33 MHz a magistralei PCI. Astfel, rata de transfer se dubleaz. n plus, interfaa are
avantajul c nu trebuie s partajeze rata de transfer cu alte dispozitive PCI.Specificaiile AGP se
bazeaz pe extensia de 64 de bii a specificaiilor PCI 2.1, care descriu i un mod de lucru cu o
frecven de 66 MHz, a crei implementare este ns destul de rar. Interfaa AGP este
implementat cu un conector similar celui utilizat pentru magistrala PCI, cu 32 de linii pentru
adrese i date multiplexate. Exist 8 linii suplimentare pentru adresarea secundar, descris n
seciunea urmtoare. Plcile de baz AGP au un singur conector de extensie pentru adaptorul

video AGP, avnd de obicei cu un conector PCI mai puin.Exist mai multe cerine pentru ca un
sistem s poat utiliza avantajele interfeei AGP:o plac de baz cu un set de circuite AGP;
Un sistem de operare cu drivere pentru interfaa AGP (Windows98/Me/2000/XP);
Drivere speciale ale adaptorului video pentru interfaa AGP, care pot utiliza modurile de transfer
mbuntite ale acesteia.
Avantajele AGP
Principalele avantaje ale AGP sunt rezumate mai jos.
-Rata de transfer mai ridicata. Rata de transfer la varf este de 2-4 ori mai mare decat cea a
magistralei PCI, datorita modului pipeline, adresarii secundare si a transferurilor de date care au
loc atat pe frontul crescator, cat si pe cel descrescator al ceasului.
-Interpretarea directa a texturilor din memoria sistem. AGP permite accesul direct cu viteza
ridicata la memoria sistem de catre controlerul grafic, in locul incarcarii prealabile a texturilor in
memoria video locala.
-Grafica de calitate mai ridicata. Se pot utiliza texturi cu dimensiuni, si nivele de detaliere
nelimitate.
-Costuri mai reduse. Prin minimizarea necesarului de memorie video, AGP ajuta la reducerea
costurilor noilor sisteme.
-Congestie mai redusa pe magistrala PCI. AGP functioneaza concurent cu, si independent de cele
mai multe tranzactii de pe magistrala PCI. Sistemele vor avea o stabilitate mai mare atunci cand
traficul necesar pentru imaginile grafice si cele video este eliminat de pe magistrala PCI
Tipuri de AGP:
AGP 2X MODE
AGP 4X MODE
AGP 8X MODE

17. Magistrala PCI-Express. Arhitectura i caracteristici

Arhitectura PCI Express este mprit n mai multe nivele (Figura 3). Nivelul de configurare
asigur compatibilitatea cu modelul de adresare PCI i cu mecanismul de configurare definit n
specificaiile Plug and Play. Astfel, se asigur compatibilitatea cu toate aplicaiile i driverele
existente. Nivelul software genereaz cereri de citire i scriere care vor fi transportate de nivelul
tranzaciilor la dispozitivele de I/E utiliznd un protocol bazat pe pachete. Nivelul legturii de
date adaug numere de secven i coduri CRC acestor pachete pentru a asigura un transfer
fiabil. Nivelul fizic are la baz o legtur punct la punct format din dou canale de comunicaie
simplex, unul pentru transmisie i unul pentru recepie.

Legtura fizic de baz utilizeaz 4 conexiuni ntre dou dispozitive, semnalele transmise fiind
difereniale i avnd tensiuni reduse. Semnalul de ceas este codificat mpreun cu datele pentru a
obine rate de transfer ridicate. Rata de transfer iniial este de 2,5 Gbii/s pentru fiecare direcie,
fiind de ateptat ca aceasta s creasc ulterior pn la 10 Gbii/s pe direcie (limita maxim
pentru conexiuni prin fire obinuite de cupru). Rata de transfer a unei legturi poate fi mrit
liniar prin adugarea a noi canale. Numrul de canale poate fi de 1, 2, 4, 8, 12, 16 sau 32.
Viitoarele mbuntiri pentru creterea frecvenei de funcionare, modificarea tehnicii de
codificare sau schimbarea mediului fizic vor afecta numai nivelul fizic.
Nivelul legturii de date are ca rol principal asigurarea transmiterii fiabile a pachetelor. Acest
nivel asigur integritatea datelor prin adugarea unui numr de secven i a unui cod CRC la
fiecare pachet creat de nivelul tranzaciilor. Un protocol special asigur ca un pachet s fie
transmis numai atunci cnd este disponibil un buffer pentru recepia acestui pachet la destinaie.
Aceasta elimin retransmisia pachetelor datorit resurselor limitate. Un pachet va fi retransmis
automat de nivelul legturii de date atunci cnd a aprut o eroare la transmisia acestuia.
Nivelul tranzaciilor primete cereri de citire i scriere de la nivelul software i creeaz
pachetele care vor fi transmise de nivelul legturii de date. Toate cererile de transfer sunt
implementate ca tranzacii divizate, unele pachete de cerere necesitnd un pachet de rspuns.
Nivelul tranzaciilor recepioneaz de asemenea pachetele de rspuns de la nivelul legturii de
date. Fiecare pachet are un identificator unic. Formatul pachetelor permite adresarea memoriei
pe 32 de biisau pe 64 de bii.
Nivelul software i cel de configurare asigur compatibilitatea cu aplicaiile existente att la
iniializare, ct i n timpul funcionrii. La iniializare, sistemul de operare detecteaz toate
dispozitivele hardware prezente i apoi le aloc resursele necesare. Spaiul de configurare PCI i
programabilitatea dispozitivelor de I/E nu sunt modificate n cadrul arhitecturii PCI Express.
ntr-un sistem bazat
pe magistrala PCI Express, toate sistemele de operare se vor putea ncrca fr nici o modificare.
Magistrala PCI Express va fi utilizat n urmtorii ani de diferite tipuri de calculatoare:
servere, calculatoare de birou, staii de lucru, calculatoare portabile, platforme de comunicaie.
Procesoarele cu frecvene de peste 10 GHz, memoriile mai rapide, grafica de nalt rezoluie,
reelele Gigabit Ethernet, interfaa IEEE 1394b i alte aplicaii vor necesita rate de transfer mult
mai ridicate dect cele posibile cu magistralele PCI actuale. Magistralele PCI-X, USB i Serial
ATA vor putea coexista cu magistrala PCI Express n sistemele viitoare. Este posibil ns ca alte
magistrale sau interfee, cum este interfaa AGP utilizat pentru adaptoarele grafice, s fie
nlocuite de magistrala PCI Express. Primele produse bazate pe aceast magistral au nceput s
apar n partea a doua a anului 2003.

18.Comunicaii seriale. RS-232. RS-422. RS-485.

Interfata Seriala RS232
Protocolul de transmisie RS232 a fost dezvoltat original pentru transmisia de date pe linia
telefonica. A fost definit ca bytii de date 8-bit sunt transmisi. In plus, la inceput un bit de start
este trimis care marcheaza inceputul unui byte de date. La sfarsitul byte-ului este trimis un bit de
stop, in plus. Asta inseamna ca in total sunt trimisi 10 biti. Nivelul de tensiune al unui bit de start
si al unuia de stop este de asemenea definit, de acees bitii trimisi de user sunt cu siguranta
detectati. Pentru transmiterea datelor de la user a fost definit codul ASCII (American Standard
Code of Information Interchange) astfel ca informatia sa fie universala si independenta de tipul
teminalelor de date. Interfata este realizata pentru manevrarea si utilizarea modemurilor
(Modulator / Demodulator) si contine niste semnale speciale in acest scop. Totusi, aplicatii de
genul celor de testare a automobilelor care folosesc de asemenea o interfata RS232, nu necesita

aceste semnale specifice modemurilor. Pentru acest echipament este suficienta utilizarea
semnalelor RD, TD si GND (Masa). Aceste semnale sunt explicate aici in detaliu.
RS232 Glosar
DCE = Echipament de Comunicatii de Date (Data Communications Equipment)DCE. Aceasta
este o alta denumire pentru modem. Acesta este un dispozitiv care transforma datele in asa fel
incat sa poata fi transmise pe linie telefonica. Echipamentele de Comunicatii de Date (de ex.
modemuri si convertoare de nivel) sunt dispozitive care transmit si receptioneaza semnale si le
canalizeaza spre alte echipamente fara a le procesa.
DTE = Echipament Terminal de Date (Data Terminal Equipment). Acesta poate fi de ex. un
terminal de computer al unui sistem mainframe, care este de fapt originea acestei denumiri.
Poate fi o imprimanta, un ploter sau un PC, etc. Echipamentele Terminale de Date sunt
dispozitive care transmit si / sau receptioneaza date si le proceseaza fara a le retransmite mai
departe la alt echipament.
Null Modem = Aceasta expresie defineste un cablu de conexiune RS232 intre doua DTE, care
folosesc acest protocol de transmisie fara a folosi modemuri. Acesta este de ex. cazul cand o
imprimanta seriala este conectata la un PC. Lungimea cablului, totusi, este limitata la 10 metri.
Exista amplificatoare disponibile care pot fi conectate intre cabluri si astfel permite o lungime
mult mai mare a cablului. Cum nu sunt folosite modemuri, este necesara conectarea semnalelor
specifice modem intr-un anumit fel pentru a simula prezenta unui modem. Detaliile conectarii
firelor sunt date mai jos.
RS232 Descrierea Semnalelor
RD/RX = Receptie date. Pe acest fir se primesc bitii de date de la terminalul de date (DTE).
TD/TX = Transmisie date. Pe acest fir sunt transmisi bitii de date catre terminalul de date
(DTE).
DSR = Data Set Ready. Acest semnal este generat de catre modem si inseamna ca modemul
este activ si pregatit sa comunice cu terminalul de date.
DTR = Data Terminal Ready. Acest semnal este generat de terminalul de date si transmis catre
modem si insemna ca terminalul de date este activ si pregatit sa comunice cu modemul.
DCD/CD = Data Carrier Detect sau Carrier Detect. Acest semnal arata ca modemurile de la
ambele capete sunt conectate pe linia telefonica si sunt pregatite sa faca schimb de date.
RTS = Cerere de Transmisie. Acest semnal este generat de terminalul de date si inseamna ca
terminalul doreste sa transmita date.
CTS = Permisiune (Liber) de Transmisie. Acesta este semnalul raspuns de la modem catre
terminalul de date (urmand un RTS) si semnaleaza ca modemul este pregatit sa receptioneze date
de la terminalul de date si sa le transforme pentru formatul liniei telefonice.
SIG GND = Semnal Masa. Aceasta masa este masa de referinta pentru toate semnalele. In
functie de echipament, acesta poate fi o masa separata sau poate fi conectata la masa comuna.
RI = Ring Indicator. Este un semnal de la modem catre terminalul de date care arata ca vine un
semnal telefonic extern pe linia telefonica. De.ex. "suna" telefonul. In functie de aplicatie,
repectorul este "ridicat". Numarul de ringuri pana la ridicare poate fi setat in modem.

Fig. 7.2. Conectarea calculator modem prin

cablu one to one

Foarte raspandite datorita prezentei pe majoritatea computerelor personale,interfetele

RS232 au totusi o serie de limitari serioase intre care enumeram:
a. Lungimea maxima a liniei de comunicatie este limitata la 15m,
b. Viteza de comunicatie (la un cablu de 15m) este limitata la 19200 baud,
c. Topologie stricta point to point,
d. Vulnerabilitate mare la perturbatii elecromagnetice.
Standardul RS422 a fost conceput sa elimine aceste inconveniente. Principala inovatie consta
in codificarea diferentiala a semnelelor de pe linie. Datele nu mai sunt codificate printr-o
tensiune pozitiva sau negativa fata de masa, ca in cazul transmisiei single-ended, ci prin
diferenta de potential intre doi conductori. Pretul eliminarii
dezavantajelor interfetei RS232 este dublarea numarului de conductori necesaripentru transmisie,
ca in figura 1.8.

Fig. 1.8 Schema unei conexiuni point to point simplex cu circuite de interfata RS422
ZT este impedanata de terminare a liniei. Pentru cabluri twisted, pair valoarea acesteia este 120
Ohms.
Cu acest mod de codare electrica a semnalelor pe linia de comunicatie,
standardul RS422 asigura urmatoarele performante:
a. Viteza maxima de comunicatie de pana la 10Mbps
b. Lungimea liniei de pana la 1200m, dar nu la viteza maxima
c. Topologii multidrop cu pana la 10 receptoare conectate la un driver, ca in figura 1.10.A
RS422 nu permite realizarea
unor topologii multipoint, cu
alte cuvint, pe o linie de
comunicatie poate fi conectat
un singur circuit driver. Acest
neajuns a fost rezolvat prin
introducerea standardului de
interfata RS481.
Interfata RS485 este foarte
asemanator cu RS422 si
circuitele de interfata RS485 indeplinesc in totalitate cerintele standardului RS422 (RS422 nu
indeplineste toate cerintele RS485). Cea mai importanta deosebire consta in faptul ca driverele
RS485
admit o stare de inalta impedanta a iesirilor, stare inc are acestea sunt virtual deconectate de la
linia de comunicatie. In consecinta, se pot realiza conexiuni mutipoint cu pana la 32 de
drivere/receptoare conectate la acelasi tronson de linie, cu conditia ca un singur driver sa fie
activ la un moment dat (comunicatia este halfduplex).

Cel mai raspandit circuit de interfata RS485 este MAX485 (produs de Maxim), echivalent cu
SN75176 de la Texas Instruments. Schema logica a acestui circuit este prezentata in figura 1.12.

19.Interfaa USB. Caracteristici. Moduri de funcionare.

USB (englez: Universal Serial Bus, romn: Magistral Serial Universal[1]) este o specificaie
ce stabilete comunicaia ntre anumite dispozitive i gazda ce le controleaz (de
obicei, calculatoarele obinuite). A fost creat n ianuarie 1996[3], la proiectarea sa
contribuind Intel,Compaq, Microsoft, Digital Equipment Corporation, IBM i Northern
Telecom[3]. USB-ul este capabil de a conecta majoritatea perifericelor,
precum mausuri, tastaturi, camere digitale, imprimante, hard-diskuri externe etc.
Exist dou feluri de a trimite informaii printr-un cablu sau chiar de la aplicaie la aplicaie:
serial i paralel - serial nseamn bit cu bit pe un singur canal de comunicaie i paralel
nseamn tot bit cu bit dar in paralel pe mai multe canale de comunicaie.
Magistrala USB reprezint soluia oferit comunicaiilor seriale de noua generaie de
calculatoare PC. Este o interfa serial rapid, bidirecional, ieftin i uor de folosit. USB a
fost creat ca un standard industrial, o extensie a arhitecturii PC orientat spre armonizarea cu
standardele de comunicaie din telefonie, ceea ce este numit CTI (Computer Telephony
Integration). Acest aspect este considerat fundamental din punct de vedere al aplicaiilor
generaiei urmtoare.
Avantajele acestei soluii fa de btrna interfa serial RS-232 transformat sunt:
-rata de transfer - poate atinge 12 Mbps fa de 115 000 bps;
-conecteaz pna la 127 de dispozitive la PC, (ceea ce nseamn c opereaz ca o magistral)
fa de numai 2 dispozitive;
-uor de utilizat de ctre utilizatorul final (end user) - adugarea/eliminarea de dispozitive n/din
sistem este foarte comod;
-are un protocol flexibil;
-este o soluie ieftin de interconectare.
USB este o magistral pe cablu care permite schimb de date ntre un calculator gazd i o gam
larg de periferice accesibile simultan. Magistrala permite ca perifericul s fie ataat, configurat,
folosit i deconectat n timp ce gazda i celelalte periferice opereaz. USB a fost proiectat n
primul rnd pentru utilizatorii care nu doresc s intre n detalii de instalare hardware, astfel
sistemul complicat de cablare a fost nlocuit cu un control software. Toate problemele presupuse
de interconectarea mai multor dispozitive cu performane i rate de transfer diferite sunt tratate
prin software. Magistrala USB definete trei categorii de dispozitive fizice:
-gazda USB (USB Host)
-funcii USB (USB function)
-distribuitoare USB (USB Hub)
Acestea sunt interconectate ntr-o topologie specific de tip stea multipl.

20.Sisteme de diagnosticare a calculatoarelor.

Programele de diagnosticare, sosite o dat cu calculatorul sau disponibiledin alte surse, au o
mare important pentru utilizator i tehnician ori de cate oricalculatorul nu funcioneaz.
Programele de diagnosticare deschid poarta prin care sse poat exprima hardware-ul
despre modul n care funcioneaz diversele componente ale calculatorului.Pentru
calculatoarele personale compatibile PC sunt disponibile mai multe tipurid e
p r o g r a m e d e d i a g n o s t i c a r e . Ac e s t e p r o g r a m e , p r i n t r e c a r e u n e l e s u n t
l i v r a t e l a cumprarea sistemului, i ajut pe utilizatori s localizeze multe dintre problemele
datorate componentelor calculatorului, n anumite cazuri aceste programe pot face cea mai mare
parte a muncii pentru depistarea componentei defecte
n ordinea complexitii i a puterii, programele de diagnosticare pot fi cuprinse ntr-una dintre
urmtoarele categorii:
POST-Power-On Self Test este un program de auto test, lansat la fiecare punere sub
tensiune a oricrui calculator.
Muli dintre productorii de marc, cum ar fi IBM, Dell, Compaq, Hewlett Packard realizeaz
programe de diagnosticare speciale, destinate expres sistemelor proprii.

Exist programe de diagnosticare generale, destinate calculatoarelor personale de orice tip.

Printre aceste programe se numr Norton Utilities (Symantec),Microscope (Micro 2000), PCTechnician (Windson Technologics) i altele.Pentru testarea i depanarea sistemelor, muli
operatori de calculatoare utilizeaz primul i ultimul dintre aceste trei de programe: testele POST
i pachetele de programe furnizate de teri.Programele de diagnosticare furnizate de productori
sunt uneori scumpe, dar ele sunt complete i dau rezultate foarte bune n cazul sistemelor pentru
care au fost create.De cate ori se va porni calculatorul, acesta executa automat o serie de teste
care verific componentele de baz ale sistemului. Se verific unitatea central de
procesare(CPU) memoria nevolatil (ROM), circuitele plcii de baz i principalele periferice
(cum ar fi cele conectate intern).
SiSoft Sandra e s t e u n u t i l i t a r d e d i a g n o s t i c p e n t r u c o m p o n e n t e l e
hardware i software. SiSoftware Sandra (System ANalyser, Diagnostic and ReportingAssistant)
este un utilitar de diagnosticare i informare de sistem . Cuajutorul lui se pot afla toate
informaiile despre componentele fizice (hardware) i celevirtuale (software) dintr-un sistem care
sunt necesare utilizatorilor i depanatorilor decalculatoare. Lucreaz mpreun i cu utilitarele
din Windows, dar merge dincolo deacestea, i arat mult mai mult din sistem dect cunoate
sistemul de operare. Se potobine informaii despre procesor, chipset, adaptor video, porturi,
printere, plac desunet, memorie, reea, Windows, AGP, PCI, PCI-X, PCIe, baze de date, USB,
USB2,1394/Firewire, etc.
EVEREST Ultimate Edition este un software de diagnostice si o soluiede evaluare
comparativ a PC-ului. Ofer eseniale informaii de overclock, avansate dehardware capacitile
de monitorizare i diagnostice pentru a verifica efectele de aaplica setrile (Fig. 4.2.2). Procesor,
memorie i FPU sunt puncte de referindisponibile, pentru a msura performana sistemului
actual i pentru a compara cu altesisteme. EVEREST Ultimate Edition instrumentul de
diagnosticare, care ofer un totalde 100 de pagini de informaii despre PC. Everest Ultimate
Edition este unul dintre celemai cunoscute si mai bune programe cu care putei afla informaii
despre calculatoruldumneavoastr . Acest program ofer informaii detaliate n legtura cu
componentelehardware si software .Everest este un program profesional de benchmarking pentru
PC.Operaiile de benchmark sunt folosite pentru ntreg sistemul. Putei afla informaiidespre :
procesor , placa video , memorie ram , hard-disk , placa de baz , BIOS ,sistem de operare ,
procese , reea , dispozitive , periferice de intrare ,
imprimante
,c o m p o n e n t e u s b , c o m p o n e n t e P C I , s o f t w a r e , d e s p r e s e c u r i t a t e a s
i s t e m u l u i d e operare si o mulime de alte informaii
P C Tec h n i c i a n , p r o d u s d e W i n d s o r T e c h n o l o g i e s , e s t e u n u l d i n
t r e programele de test cu cea mai mare vechime pe pia. n consecin el a fost n modcontinuu
mbuntit pentru a reflecta schimbrile survenite pe piaa calculatoarelor personale.PC
Technician este un utilitar dotat cu funcii complete pentrudiagnosticare depanare hardware i
testeaz toate componentele principale ale unuisistem. La fel ca i alte programe de vrf, PC
Technician are propriul su sistem de
operare, fiind izolat de programele cauzate de conflictele software. Programul este scris n limbaj
de asamblare i are acces direct la partea hardware a sistemului pe care ltesteaz. La livrare,
mpreun cu programul, se includ i conectoarele pentru testareaporturilor seriale i paralele.
PC Technician a fost mult timp favoritul companiilor de service lucrau pe teren, care
i-au dotat specialitii cu acest produs pentru depanare. Programul a fost pentruspecialitii din
domeniul activitii de service, dar poate fi utilizat cu uurin i de
amatori.

21.Sisteme de diagnosticare a calculatoarelor. Programul POST.

Programele de diagnosticare
Pentru calculatoarele personale compatibile PC sunt disponibile mai multe tipuri de programe de
diagnosticare. Aceste programe, dintre care unele sunt livrate la cumprarea sistemului, i ajut
pe utilizatori s localizeze multe dintre problemele datorate componentelor calculatorului, iar n
multe cazuri, aceste programe pot face cea mai mare parte a muncii pentru depistarea
componentei defecte. Unele functii de diagnosticare sunt integrate in hardware-ul PC-ului sau in
dispozitive periferice, ca placile de extensie, in timp ce altele iau forma utilitarelor din sistemul
de operare sau a unor produse software separete.
Sunt disponibile mai multe programe de localizare a defeciunilor insa noi vom descrie pe scurt
ce cuprinde programa POST .
POST. Power-On Self Test este un program de autotest, lansat la fiecare punere sub tensiune
a oricrui calculator.
Testele POST furnizeaza, de obicei, trei tipuri de mesaje de iesire: coduri audio, mesaje text pe
ecran si coduri numerice hexazecimale, transmise catre un port de I/O.
Erorile POST pot fi semnalizate in urmatoarele trei moduri :
-Coduri audio.Se aud prin intermediul difuzorului atasat placii de baza
-Coduri pentru pasul testului POST.Coduri hexazecimale pentru pasul testului, trimise la o
adresa de port I/O.Pentru a vedea aceste coduri, este necesara o placa speciala, introdusa intr-un
slot ISA sau PCI.
-Mesaje pe ecran :Mesaje de eroare afisate pe ecran dupa ce adaptorul video a fost initializat.
Spre deosebire de suportul de disc IDE, care este inglobat in sistemul BIOS al fiecarui PC, SCSI
este o tehnologie complementara, iar majoritatea adaptoarelor SCSI contin propriul lor sistem
BIOS, care permite incarcarea sistemului de operare de pe un hard disc SCSI. In unele cazuri,
sistemul SCSI BIOS contine si un software de configurare a diverselor caracteristici ale
adaptoarelor, precum si un software de diagnosticare.