1.

Stphane Mallarm
2. Gustave Kahn
3. Remy de Gourmont
4. Charles Baudelaire
5. Jules Laforgue
6. Paul Marie Verlaine
7. Jean Nicolas Arthur Rimbaud
8. Ren Ghil
9. Tristan Corbire

1. Teoretician si poet simbolist. Provine dintr-o familie de functionari. Pleaca in

Anglia, obtine un certificat pentru a preda engleza si devine profesor in
provincie. Redacteaza catva timp un jurnal de moda. In 1896, este ales print al
poetilor, dupa Leconte de Lisle si Verlaire. Moare in urma unui spasm al
laringelui. Opere: Florile, Azurul, Briza marina, Darul poetului, Dupaamiaza unui faun, Un zar aruncat nu va desfiinta harardul, Poezii, Versuri
si proza, Cantul salveaza fiinta.
A. Cantul salveaza fiinta: Mallarme,(...) prin contrarierea relatiilor obisnuite
dintre cuvintele sintaxei si prin transmutarea sensurilor cuvintelor datorita
contaminarii lor sensice si fonetice (...) a tentat sa ajunga la absenta pura, la
<<tenebrele absolute>> intelese ca <<Neant>>. (George Popa- Meditatii
asupra liricii universale).
Cu care ea,-cind si santal
Si carte-apun, -unduie serii
Pe-acest penet instrumental,
Muziciana a tacerii..
B. Sfanta Este posibil ca poemul Sfinta sa fi fost inspirat de un tablou sau
o gravura de epoca figurind scena respectiva, dar pe care poetul o plaseaza in

dinamica muzicala a inserarii.(George Popa- Meditatii asupra liricii

universale).
C. Dupa-amiaza unui faun: este una din creatiile de referinta ale liricii lui
Mallarme. Intr-un peisaj mediteranean inundat de lumina, un faun indragostit
de doua nimfe prin ochiurile frunzisului monologeaza asupra pasiunii sale,
frumusetii ispititoare si misterului feminin.(Smaranda Cosmin-Mic
dictionar enciclopedia al capodoperelor literaturii universale).
D. Poezii: In primele sale creatii, Mallarme preia marile teme baudelairiene,
cultivand estetica uratului si evaziunea calatoriei. Obsesia lui pentru idealul
inaccesibil nu ii confera deninatatea, intrucat totul e <<corupt>> de moarte
si neant.(Smaranda Cosmin-Mic dictionar enciclopedia al capodoperelor
literaturii universale).

2. Poet, romancier, critic de arta. Debuteaza cu trei poeme dedicate absintului,

fara ecou in randul criticilor, se alatura poetilor din grupul les Hydropathes
si ii cunoaste pe Laforgue si Mallarme. Se proclama aparatorul si
reprezentantul simbolistilor in revista La Vogue, intemeiata in 1886, apoi in
Le Symboliste. Opere: Palatele nomade, Cantece de indragostit, Taram
de zana, Ploaia si vremea buna, Cartea cu poze, Simbolisti si
decadenti, Siluete literare, Originile simbolismului, Florile pasiunii,
Adulter sentimental.
3. Poet, romancier, dramaturg, dar mai ales critic si eseist, atasat grupului
simbolist. In opera de arta este manifestarea spontanaa individualitatii, a
libertatii depline, caci: Arta personala-singura arta- este anormala, ilogica, de
neinteles. Opere:Sixtine, Latina mistic, Lilith, Thodat, Hieroglife,

Cartea mtilor, Pelerinul tcerii, Estetica limbii franceze, Oraii rele, O noapte
la Luxemburg, Plimbrile literare.
4. Poet, critic de arta si literatura, traducator, plubicist. A deschis, prin

noutatea si roiginalitatea operei si optiunilor sale estetice, o cale noua

in lirica franceza si universale, modificand in profunzime registrul de
sensibilitate al generatiilor de intelectuali si poeti ce i-au urmat.Prin
dorinta lui de a descifra misterul creatiei pornita din intuitia
corespondentelor si a analogiei simbolismului universal, el este
precursorul lui Mallarme. Opere: Departe mult de-aici, Orbii, Mortul
vesel, Frumuseea, Eu te slvesc..., Invitaie la cltorie, Mi-aduc
aminte timpul..., Amarele nelinisti, Bntuitul, Gustul neantului,
Armonie in amurg.
A. Armonie in amurg: Organizarea compozitionala a poemului <<Armonie
in amurg>> are loc dupa legile structurarii unui tablou sau ale unei piese

muzicale. Poemul dezvolta o savanta ritmica intre apeluri sdenzoriale si

valori plastice-dozate, nuantate si distribuite in functie de starea spirituala,
de intentia de semnificare si simbolizare. .(George Popa- Meditatii asupra
liricii universale).
E ceasul cand pe lujer in seara ce se stinge,
Cadelnitind miresme, se-evapora-orice floare:
Si svonuri si arome se-nvalmasesc usoare;
Vals trist si o sfirseala ce sfisie si-nfringe.
5.poet simbolist si prozator. Scriitor original, pesimist schopenhauerian, obsedat
de ideea esecului si a frustratiei, a compus poeme si cantece desperate,
patetice si suave, in care ironia si umorul negru se impletesc cu o duiosie si o
trandete romantica si o fantezie despletita. Laforgue scria, in ultimii ani ai vietii:
Eu nu voi fi fost acolo, in stele, cu un regret inocent ce-l va face pe Emile
Verhaeren sa-l declare un copil, bland, primitiv si simplu, extraordinar de bun si
de senin.
6. poet precursor prestigios al simbolismului european. Poet incorigibil, a dus o
viata de poet blestemat, neconformistpacatuind in repetate randuri fata de
morala burgheza si caindu-se tot de atatea ori, cu aceeasi nedezmintita
sinceritate. Aparitia acestui poet intr-o epoca saturata de estetism, dominata de
exigentele formale ale doctrinei arta pentru arta, cand se cultiva o poezie cu
forme fixe, care sa rivalizeze cu stiinta pe toate planurile, este de-a dreptul
uimitoare. Lui Verlaine i-a placut sa sugereze, si nu sa descrie, folosind procedee
care ar fi fost condamnate in prozodia clasica. Un poet atat de autentic, atat de
putin teoretician, a fost adeptul sinceritatii si al spontaneitatii in poezie. La
sfarsitul activitatii, a marturisit in cuvinte simple si chiar banalesecretul artei
sale: Arta, copii, este sa fii tu insuti. Ridicandu-se impotriva formalismului
parnasian, el a condamnat ca pe un artificiu de neiertat retorica, atat de
daunatoare in toata poezia traditionala, prezenta pana si in poezia atat de
muzicala a lui Lamartine.
Suceste-i gatul elocinei a fost invatatura cea mare a lui Verlaine. El a mers si
mai departe, condamnand orice artificiu formal care s-ar interpune intre poet si
opera sa:...Tot restul e literatura.
Opere: Poeme saturniene, Serbarile galante, Cantecul cel bun, Romante
fara cuvinte, Intelepciune, Odinioara si altadata, Iubire, Paralel,
Fericire, Cantece pentru ea, Liturghii intime, Elegii, Carne, Poetii
blestemati, Memoriile unui vaduv, Spitalele mele, Inchisorile mele,
Confesiuni, Calatorie in Franta scrisa de un francez.
7. poet si prozator. A fost un copil inzestrat cu insusiri exceptionale; la 17 ani isi
scrisese o parte din opera poetica. Dorind sa scape de sub tutela familiei, fuge la
Paris, il intalneste pe Verlaine, in cercul caruia intra ca mare poet. Intre 1871 si
1873, duce, alaturi de Verlaine, o viata de boem la Paris, in Anglia si in Belgia,
continuandu-si opera poetica. In urma rupturii de Verlaine din 1873, se retrage la
Chaeleville, orasul sau natal.

Este un poet cu totul deosebit in literatura franceza, atat din punct de vedere al
perioadei lui de creatie (intre 17-23 de ani), cat si al valorii inovatoare a operei.
Isi constituie o estetica deopotriva opusa romantismului si parnasienilor, expusa
in celebra scrisoare din 25 mai 1871 catre Paul Demeny: poetuleste receptorul
unui glas, strain de el insusi (inspiratia), iar poezia este o forma a cunoasterii
proiectate in timp si spatiu, capabila sa descopere deopotriva unitatea secreta a
lumii-inaccesibila majoritatii oamenilor- si perspectivele viitoare ale omenirii.
Astfel, poetul este conceput ca un magician, un vizionar care ajunge sa
stapaneasca secretele universului printr-o lunga si savanta dereglare a
simturilor.
Evolutia lui merge de la poezia muzicala de tip incantatoriu la o poezie-forma a
activitatii spirituale-capabila sa perceapa prin imagini raporturile primordiale ale
universului. De aceea in Iluminari-culmea creatiei sale- logica, rationamentul si
metafora clasica sunt inlocuite de revelatie.
Volumul Poezii :
A. Convingerile republicane si comunarde se traduc prin satirizarea lui
Napoleon al III-lea in <<Furiile Cezarilor>>. (Smaranda Cosmin-Mic
dictionar enciclopedia al capodoperelor literaturii universale).
B. Un <<denunt>>emotionant si inedit al ororii razboiului este prezent in
<<Adormitul din vale>>, capodopera a sonetului european in care
invectiva sau oroarea sunt absente, moartea tanarului soldat fiind sugerata
prin <<socul culorilor>>. (Smaranda Cosmin-Mic dictionar enciclopedia
al capodoperelor literaturii universale).
C. <<Ultimele versuri>>, scrise in perioada convietuirii cu Verlaine sunt
<<marcate de influenta verlainiana si de o preocupare permanenta de a
se elibera de constrangerile versului clasic si gandirii rationale>>. In
aceasta etapa acorda importanta <<ritmuriloe naive>> si <<refrenelor
neroade>>, folosind un vocabular vag si o sintaxa spontana, neelaborata.
(Smaranda Cosmin-Mic dictionar enciclopedia al capodoperelor literaturii
universale).
D. Cel mai reprezentativ text din volum este <<Eternitate>> in care se
presimte modernitatea arbitrului dadaist. (Smaranda Cosmin-Mic
dictionar enciclopedia al capodoperelor literaturii universale).
In poemul, reluat in doua variante, <<Eternitate>>, Rimbaud ne releva
viziunea sa solara asupra vietii, fiintarea vazuta in puritatea ei insemnand
adevarul intr-un suflet si intr-un trup indistinct unite si arzand intr-o traire
incandescenta. In felul acesta toate ingradirile si granitele au cazut,
dispare distinctia dintre subiect si obiect:<<Iat-o regasita./ Cine? Vesnicia./
Este marea vie,/ Soarelui nuntita.>>
Eternitatea este unda <<infinit reinceputa>> si logodita cu soarele:
miscarea necurmata de pe pamant unita cu intensitatea suprema a
astrului care condenseaza lumina cereasca, pentru ca din nuntirea celor

doua fluide sa se intrupeze adearul omenesc: carne si suflet. (...) Zilnicul,

numarul, spiritul de turma trebuie depasite, sufletul trebuie sa se detaseze
de elanurile comune si sa-si ia <<feeric>> zborul de dincolo, pentru a
atinge unicul: <<Din avint numeric,/ Din comuna trupa/ Te desprinzi feeric/
Si-ti iei zborul dupa...>> .(George Popa- Meditatii asupra liricii
universale).

Poezia lui Rimbaud este o insolita explozie de metafore dintre cele mai
<<neauzite>>, chemate sa ne absoarba intr-un <<prezent absolut>> al
inefabilului unde, intr-o <<debandada de parfumuri>>, plutesc ingeri de
flacara...in culorile legendare ale apusului... deasupra abisurilor de azur si
a fantanilor de foc. .(George Popa- Meditatii asupra liricii universale).

8. poet si teoretician al poeziei stiintifice. Simbolist la inceputurile lui, si-a faurit

in cele din urma o conceptie singulara, spiritualista si mesianica, a poeziei, nu
foarte convingator realizata.(Dictionar al Literaturii Franceze)
9.poet francez. Lirica a disperarii si a revoltei, obsedata de sentimentul mizeriei
umane (Iubiri galbene-1873), cu aceente sarcastice si grotesti. Prin cautarile
sale formale este considerat precursor al liricii moderne. Titluri precum: Duel cu
camelii, Un tanar care se duce, Rapsodia unui surd, Somnul, Rondeluri
pentru dupa sugereaza, prin ele insele, o tematica a regretului, a stragatului de
revolta si a marturisirii murmurate, toate organizate de un eu liric dornic de
seninatate - copil, hot de stele, usor daracitor de comete (Rondeluri pentru
dupa) care-si ineaca hohotele de plans in sarcasm.
Opere: Duel cu camelii, Un tanar care se duce, Rapsodia unui surd,
Somnul, Rondeluri pentru dupa, Iubiri galbene