Sociologie curs 11

Teoria conflictului
Fenomenele de devianta isi au cauzele in conflictele interne ale societatii
de tip capitalist.
Teoria conflictului are la orgine teoria marcsista.
Teoria conflictului afirma ca proprieterii mijloacelor de productie respectiv
capitalisti controleaza sistemul legal, ei definesc ca fiind crima orice fapta
ce le-ar ameninta privilegiile si proprietatile pe care le-au cumulat prin
capitalist.
Din aceasta perspectiva chiaracele crime care par neinsemnate ca
jocurile de noroc, bautura, legaturile sexuale ilicite sunt considerate ca
ameninta functionarea capitalismului.
Afirma ca intrucat cei care fura ameninta proprietatea celor bogati acest
comportament ar putea fi definit criminal.
Un autor Kenei in 1980 propune ca proprietarii capitalistii sa joace un rol
cheie in ai defini devianti pe cei care nu vor sa efectueze munca
necesara pentru a functiona societatea capitalista sau pe cei care nu
arata respectul cuvenit fata de autoritate.
Pe de alta parte cei ale caror comportamente sprijina modul de viata
capitalist sunt prezentati ca modele in contrast cu deviantii.
In primul rand presupune ca bigatii sunt de atot puternici, ca ei sunt liberi
sa defineasca orice om ca fiind devianti.
Aceasta teorie ignora consumatorul sau legile pentru protejarea
muncitorilor care restrans libertatea de actiune a capitalistilor.
Ignora devianta in societatile in care nu exista o inegalitate importanta.
Teoria reactiei sociale sau de marcaj considera devianta ca fiind
incapacitatea de a clasifica anumite actiuni potrivite sau nepotrivite desi
asemanatoare cu cu teoria conflictului, teoria reactiei sociale se bazeaza
mai putin pe sfera economica decat pe puterea indivizilor sau a
grupurilor pentru a eticheta comportamentul.
Autorii acestorul teorii Erixon Beker : nici un comportament nu este
inerent sau in mod automat deviant ca devianta reclama o definitie astfel
1

ei disting intre devianta primara si devianta secundara si revin la teoria

etichetarii publice ca deviant.

Mijloace de inregistrare a crimei

Pentru a crea o sociologie a criminalitatii este nevoie de culegerea
datelor despre faptele criminale petrecute intr-un spatiu si un timp.
Scopul este descrierea tendintei si modelelor activitatii criminale.
Aceste date empirice furnizeaza informatii esentiale pentru a explica
relatia dintre criminalitate cu strctura sociala si cultura societatii.
Aceste date ofera o baza necesara pentru politicile de intarire a legii.
Totodata aceste date sunt capabile sa asigure calcularea probabilitatii ca
persoanele sa fie victime ale crimei in situatii variate cum a r fi in diverse
cartiere ale orasului.
Deci, aceste date pot fi un ghid pentru organizarea unor actiuni
preventive.
Una dintre cele mai discutate probleme in legatura cu statisticile
criminalitatii este cea a cifre negre a crimei, crima ascunsa.
Toti criminologii cunosc ca statisticile oferite de politie nu reprezinta o
imagine adevarata, exacta a starii de criminalitate.
Ei s-au bazat pana recent numai pe aproximari speculative pentru a
stabili cifra neagra.
Sunt cunoascute 3 niveluri de criminalitate :
1. criminalitatea aparenta : adica totalitatea crimelor savarsite intr-un
areal intr-un spatiu si in timp.
2. criminalitatea reala : totalitatea delictelor cunoscute si raportate la
politie.
3. criminalitatea legale cunoaste 2 forme : Sensul dat de catre sociologi
crimei, al doilea sens este totalitatea delictelor care s-au soldat cu o
hotarare judecatoreasca definitiva.
Diferenta intre primele 2 este cifra neagra a crimei.

Leo Razinovici a sustinut ca numai 15% din toate crimele comise in

Anglia sunt inregistrate real.
Haor Jones a inregistrat cifra de 25%.
In Anglia inainte de legea golfurilor in 1968 numai un sfert din avorturi
erau cunoscute.
Se pune intrebarea de ce nu sunt raportate toate crimele ?
Sunt 8 motive :
1. multe crime nu sunt cunoascute decat de criminali.
2. criminalul poate fi un prieten, ruda caruia victima nu vrea sa ii
provoace rau.
3. crima poate fi potential incomoda pentru victima in cazul in care este
cunoascuta, de pilda santajul.
4. deseori oamenii se tem de represalii (agresiuni) din partea agresorilor.
5. crima pare prea neinsemnata pentru a justifica consumul de timp si
efort in vederea declararii.
6. existenta unei atitudini : la ce foloseste declararea crimei adica victima
crede ca daca criminalul este prins nu se i-a nicio masura impotriva lui.
7. deseori nu exista o dorinta din partea unor segmente ale publicului de
a intari anumite legi in cazul consumului de alcool, droguri
8. victima nu vrea sa aiba de a face cu politia, in acest caz este posibil
ca victima sa se teama ca vor fi cunoscute propriile ei acte ilegale.
Exista mai multe abordari a problemei inregistrarii crimei, cea mai
cunoascuta si eficienta este FBI. si se numeste raportul uniform al
crimei.
In fiecare luna, serifii si politia statului intocmesc rapoarte asupra
crimelor cunoascute de acestia ( in SUA.).
El cuprinde un index al crimelor strcturate in 7 categorii.
1. asasinat si omor fara premeditare si nu din neglijenta : crimele de
homicid dar se exclu tentativele de ucidere, sinuciderile, moartea
accidentala, omuciderile legitime.
2. viol prin forta : viol prin forta si incercari de viol.

3. spargerile : orice patrundere ilegala cu scopul de a comite o crima sau

un furt si incercarile de o comite o crima sau un furt.
4. jafurile : furturile sau orice alta insusire de valori prin mijlocirea fortei
sau amenintari cu forta, amenintarile de a face asa ceva.
5. atac grav : atac cu intentia de a ucide.
6. furtul : furtul proprietatii sau articole de valoare fara folosirea
violentei,fortei sau fraudei.
7. furtul de autovehicule : toate cazurile in care vehiculele sunt luate si
abandonate dar nu se includ vehicule luate pentru folosirea temporara si
readusa la cel ce le-a luat.
Intre mijloace se inscrie si ceasul crimei : metoda care indica frecventa in
timp al fiecarei crime inclusa in indexul crimelor.

crima din index la fiecare 4 secunde;

crima violenta la 24 secunde;
un furt la fiecare 5 secunde;
un asasinat la 25 de minute;
crima contra proprietatii la fiecare 4 secunde;
un viol prin forta la fiecare 7 minute;
un furt de automobil la 30 de secunde;
o spargere la fiecare 9 secunde;

Raportul victimizarii obtinut pe baza unui sondaj de opinie pe esantiont

reprezentativ care ofera informatii cu privire la victime si relatiile dintre
victime si cel care a incalcat legea si cu privire la masura in care
incidentele au fost declarate sau nu politiei.
Crima inregistrata in indexul crimei nu acopera toate tipurile de crima ci
doar pe cele facute de indivizii din clasele de jos.
In literatura sociologica exista si crima clasei mijlocii numita crima
gurelelor albe.
Exista cateva categorii :
1.Crima comisa de corporatii sau de alte organizatii mari : reclama falsa,
neluarea in considerare in contructia masurilor de siguranta,eliminarea
necinstita a concurentului.
2.Acte incluse in codul informal al unei profesii : mita, favoritisme,
insusirea unor valori.
4

3. Incalcari ale legii de catre salariati in dauna patronilor : furtul din

magazine facuta de vanzatori sau de producatori cand se livreaza marfa.
4. criminalitatea informatica : introducerea de date false, calul troian,
tehnica salamului ,sustrangerea in timp felie cu felie dintr-un cont pana
cand banca ajunge la faliment.
Se puna probelema in sociologia dreptului veridicitatii datelor cu privire la
marimea si dinamica diferitelor forme ale criminalitatii.
Nu intotdeauna datele statistice crescute indica si cresterea reala a
criminalitatii pot fi si alte cauze ale cresterii datelor respective :
1. perfectionarea procesului de inregistrare a crimei.
2. nevoia de a influenta organele parlamentare pentru a spori bugetul
politiei sau pentru a grabi trecerea unor legi care vizeaza combaterea
criminalitatii si crimei organziate.
3. interesul unor grupuri sau mijloace mass-media de a demigra
natiunea, realitatile dintr-o tara.