Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ro
http://pshihopedagogie.blogspot.ro/2008/08/tema-10-definitivat.html
Tema 10 - Definitivat
(tema 7 din programa veche de gradul II)
X. Predarea: concept i stiluri de predare. Aplicaii.
Concept
Cunoscand diverse modele ale predarii educatorul poate utiliza numeroase posibilitati de optimizare a predarii si
invatarii.
I. Modelul comportamental al lui E. P. REESE
Prin structura lui functionala modelul cere:
rutina nu se leaga direct de procesele gandirii, ci mai degraba de conducerea si atitudinea in clasa.
V. Modelul Taba
- porneste de la procesele logice implicate de activitatea elevilor si foloseste trei tipuri de sarcini cognitive
realizabile de catre elevi, adecvate obiectivelor predarii: formarea conceptelor, generalizarea si inferarea prin
interpretarea datelor, aplicarea principiilor si faptelor cunoscute pentru a explica si prezice noi fenomene.
VI. Modelul Turner:
- se bazeaza pe elementele cognitive si operatiobnale definitorii pentrru competenta profesorului;
- se distinge prin anumite idei interesante:
definirea;
interpretarea.
- procesul empiric:
enuntarea de fapt;
explicarea.
- procesul evaluativ:
exprimarea de opinii;
justificarea.
d. semnificatia instructionala:
- lectia;
- materialul;
- persoana;
- procedeul;
- formularea;
- procesul logic;
- actiunea generala;
- actiunea vocala;
- actiunea fizica;
- actiunea cognitiva;
- actiunea afectiva;
- mecanismul limbii.
e. semnificatia instructiv-logica:
- procesul analitic:
definirea;
interpretarea.
- procesul empiric-enuntarea faptului, justificarea, aprecierea enunturilor de metacomunicare (hotarate,
ingaduitoare, repetata, de clasificare, neingaduitoare, negativa etc).
f. semnificatia afectiva:
valenta (placut-neplacut);
forta (puternic-slab);
activitatea (activ-pasiv).
Eficiena predrii crete dac elevii sunt angajai n elaborarea cunotinelor i dac metodele sunt mbuntite,
n funcie de informaiile primite prin feed-back.
Stilurile de predare
Ideea de stil de predare", inclusiv de stilistic didactic" constituie o cucerire relativ recent n teoria instruirii. Ea
s-a impus, ctignd amploare i profunzime, n ultimele decenii, datorit multiplelor semnificatii teoretice i
- stilul definit prin laissez-faireexprima un educator care se remarca prin roluri pasive, prin indiferenta ori
Mosston distinge un numr de 11 stiluri didactice frecvent utilizate, ordonate dup cum urmeaz:
Stilul de comand sau directiv, bazat pe autoritatea profesorului care comanda succesiunea activittilor;
sau activittile sunt impuse, n totalitate, prin intermediul programrii (a programelor-nucleu);
Stilul practic (bazat pe o explicatie precis, apoi pe o executie prin imitatie din partea subiectului);
Stilul de reciprocitate (bazat pe evaluarea reciproca, dup criterii pregtite de profesor, ca n cazul activittii
n echip, a invatrii n perechi);
Stilul de autocontrol (cu accent pe autonomia subiectului i capacittile sale de autoevaluare);
Stilul de incluziune (de includere a elevului n ndeplinirea unor sarcini de niveluri diferite, el fiind acela care
decide la ce nivel se poate implica);
Stilul centrat pe descoperirea dirijat;
Stilul centrat pe descoperirea convergent (menit s conduca la descoperirea solutiei unei probleme, la
formularea unei concluzii prin rationament si gndire critic);
Stilul centrat pe activitate divergent, ce conduce gndirea pe traiectorii necunoscute, neobinuite, spre
solutii inedite, spre creativitate;
Stilul bazat pe proiectarea programului individual (personal);
Stilul initiat de cel care invat (acesta avnd posibilitatea sa initieze experiene proprii, sa le proiecteze, s
le exceute i s le evalueze);