FORME DE ENERGIE SI UTILIZAREA LOR IN

GOSPODARIE

-REFERAT-
NUME:
CLASA: a VIII a A
SCOALA:
PROFESOR:

Electricitatea este generată în mod tradiţional prin arderea unor

combustibili fosili, însă problemele de mediu şi de susţinere a consumului
continuu de combustibil fosil au orientat cercetarea spre metode mai curate de
obţinere a electricităţii folosind surse inepuizabile.
 Electricitatea este folosită şi pentru încălzirea locuinţei. În acest caz nu
mai este nevoie de şemineu, deoarece energia circulă în casă prin fire şi este
convertită în căldură prin rezistenţa unui element electric. O formă mai
eficientă de încălzire electrică este printr-o pompă de căldură, care
concentrează gradul scăzut de energie calorică disponibilă în aer, sol şi apă.
Energia electrică este folosită doar pentru a concentra căldura şi nu a o
produce.

În gospodăriile populaţiei, activităţile casnice sunt consumatoare de

energie îndeosebi energie electrică deoarece acesta se transformă cu uşurinţă
în alte forme de energie ce au apoi diferite întrebuinţări: energie termică,
energie luminoasă, energie mecanică, energie chimică. Energia sub diferite
forme este utilizată în gospodărie pentru iluminat, pentru încălzit, pentru
funcţionarea diferitelor aparate electrocasnice şi electronice. Pe tot parcursul
unei zile şi în orice loc din locuinţă se consumă cel puţin o formă de energie.
Circuitele energetice din locuinţă sunt circuitele electrice, termice şi de
gaze.           

Circuite electrice
Într-o casă fiecare circuit electric are o funcţie bine definită. Astfel există
circuite pentru iluminat, circuite pentru prize de curent, circuite specializate
pentru diverşi concumatori.

Asigurarea cu energie electrică pentru consumul casnic se realizează

printr-o instalaţie de alimentare în acest scop, instalaţie ce face legătura între
reţeaua de distribuţie de joasă tensiune şi instalaţia electrică interioară a
locuinţei. Racordarea acestei instalaţii la reţeaua de distribuţie de joasă
tensiune se face fie prin linie electrică aeriană, fie prin cablu subteran.

Instalaţia de alimentare cu energie electrică pentru consum are în

componenţa ei o conductă electrică de legătură denumită branşament, o
coloană electrică, în continuarea branşamentului şi un contor electric.

Legătura între branşamentul propriu-zis şi contorul electric se realizează

printr-o coloană electrică, alcătuită din conducte electrice, introduse in tuburi
metalice de protecţie. În cazul branşamentului aerian, conductele electrice de
la ieşirea lor din ţeava consolei de acoperiş îşi continuă traseul, protejate de
tuburile de protecţie instalate pe pereţii din interiorul locuinţei, trec prin cutia
cu siguranţe (cofret) şi ajunge în final la contorul electric. Uneori, pe acest
traseu al coloanei poate să lipsească cutia cu siguranţe, aceasta fiind înlocuită
cu siguranţe fuzibile aeriene, intercalate între branşamentul propriu-zis şi
reţeaua de distribuţie. În cazul branşamentului subteran, legătura dintre firida
branşamentului şi contorul electric, instalat în interiorul apartamentului, se
realizează prin coloană, ca şi în cazul branşamentului aerian.

Contorul electric este montat între coloană şi tabloul cu siguranţe al

instalaţiei electrice interioare, fiind destinat pentru măsurarea şi înregistrarea
consumului de energie electrică, exprimat în kWh. Contorul şi tabloul cu
siguranţe sint amplasate la intrarea în apartament, astfel încat să fie posibilă
citirea cu uşurinţă a consumului de energie.

Montarea contoarului şi a tabloului de siguranţe

Alimentarea cu energie electrică a punctelor de consum casnic, atât

pentru iluminat, cât şi pentru acţionarea aparatelor electrocasnice se
realizează printr-un ansamblu de circuite electrice, aparate de siguranţă şi
protecţie şi aparate de conectare de mică intensitate, ansamblu care poartă
denumirea de instalaţie electrică interioară.

Luând sensul parcurs al curentului electric de la sursa de alimentare

pană la punctele de consum, instalaţia electrică interioară se consideră de la
ieşirea conductoarelor din contorul electric, pană la punctele de racordare a
becurilor la corpurile de iluminat, precum şi la punctele de racordare
a.aparatelor electrocasnice.

Pe acest traseu, instalaţia electrică interioară are in componenţa ei

tabloul cu siguranţe, circuitele electrice de lumină şi prize, aparatele de
conectare şi corpurile de iluminat.

          

Instalaţia electrică interioară dintr-o locuinţă cuprinde:

      Tabloul de siguranţe- are rolul de a se constitui în loc de plecare

pentru circuitele de lumină şi prize, protejează receptoarele din locuinţă de
variaţiile de tensiune ale curentului electric şi serveşte la scoaterea de sub
tensiune a circuitului pentru efectuarea reparaţiilor.
 Siguranţe Tablou de Contoar
fuzibile siguranţe e

        Siguranţle sunt dispozitive care protejează instalaţia împotriva

scurtcircuitelor. Pot fi siguranţe fuzibile cu filet folosite la instalaţia de
alimentare a concumatorilor de intensitate medie şi la instalaţia de iluminat,
sau automate  ce funcţionează pe baza efectului magnetic al curentului
electric.

        Circuitele electrice de lumină şi prize au trasee orizontale şi

verticale,  pe care se găsesc doze de derivaţie.

        Dozele au orificii pentru introducerea capetelor de tuburi

protectoare. Dozele de aparat au un singur orificiu.

Montarea dozelor
          Tuburile de protecţie sunt din PVC şi se montează îngropat în
pereţi sau planşee.

        Conductele electrice sunt formate din din cel puţin două

conductoare cu izolaţie şi manta individuală.  Conductoarele sunt
confecţionate din Cu sau Al. Izolaţia are diferite culori: verde galben
pentru   protecţie, alb sau albastru pentru nul, maro sau negru pentru pentru
conducta de fază.

        Priza este un aparat de conectare, format din soclu izolant, teci de

contact din alamă prevăzute cu arcuri, borne de racord, carcasă  ce pot fi
montate aparent sau îngropate în tencuială.

       Fişele discpun de  contacte mobile care introduse în priză asigură

închiderea circuitului.

       Întrerupătoarele  închid şi deschid circuitul electric. Sunt compuse

din borne de legătură cu şurub şi piuliţă, două contacte fixe şi un contact mobil
protejate în carcase de material izolant. Se montează numai pe conductorul de
fază, în serie cu elementele de protecţie.

        Comutatoarele modifică succesiv conexiunele unuia sau

mai  multor  circuite electrice.

Comutator
Priză Fişă Întrerupător electric
programabil

   

   Lămpile sunt consumatori care transformă energia electrică în energie

luminoasă. Principalele tipuri de becuri suunt:

      Becuri obişnuite cu filament  - principalul element care emite lumina

este un fir subţire de metal, numit filament care parcurs de cu7renntul
necesar începe să  dea lumină de la roşu pal la portocaliu până la alb
strălucitor. La un bec obişnuit, numai 5% din energia electrică este
transformată în lumină, restul fiind emisie de căldură.

       Becurile „low+ energy” sau compact fluorescente au fost introduse

la începutul anilor 80. Emit aceeaşi cantitate de lumină ca şi cele cu
filament  dar au consum cu 75-80% mai mic.

       Becurile cu neon  sunt de aproximativ 5 ori mai eficiente decât

becurile cu filament.

       Becurile cu halogen  este un model mai dezvoltat al becului cu

filamment, dau o lumină de calitate superioară care se poate focaliza pe un
obiect.

       Becurile HID- necesită câteva minute pentru a se încălzi şi sunt

folosite mai ales pentru iluminatul ieşirilor din garaj, piscină, teren de tenis.

Bec
Becuri cu Bec cu
compact Bec cu neon Bec HID
filament halogen
fluorescent

           

Corpurile de iluminat sunt dispozitive care fixează, protejează

lămpile  electrice şi permit alimentarea lor cu energie electrică.
Schema instalatiei electrice intr-o locuinta:
 Boiler electric cu serpentină
folosit pentru încălzire prin
calorifere şi obţinerea apei
calde

           

       
Circuite termice

  Căldura este o formă de energie care circulă de la o sursă mai fierbinte

la una mai rece. Radiaţia solară este cel mai important factor în determinarea
circulaţiei căldurii; Europa de nord are ierni lungi şi veri scurte; vremea este
invers în Europa de sud.

           Nivelul confortului în interiorul unei clădiri depinde de anotimp,

perioada din zi şi dacă încăperea este încălzită sau răcită; el depinde şi de
nivelul activităţii, adică lucrul în timpul zilei şi somnul noaptea. În locuinţă cea
mai mare cantitate de energie este folosită pentru încălzirea spaţiului şi este
important să înţelegem modul în care căldura poate să circule pentru a reduce
consumul de energie şi a folosi mai eficient energia.

          Energia calorică poate fi transferată de la un obiect mai cald la unul

mai rece în trei moduri:

- Conducţie, unde căldura este transferată fizic, de exemplu prin perete sau
fereastră;

- Convecţie, în care căldura circulă de la sursa de căldură prin mişcarea

aerului;              

-  Radiaţie, în care căldura este transferată prin unde de căldură, soarele

fiind sursa elementară de radiaţie.

          Energia calorică poate fi produsă în diferite moduri, dintre care cele
care folosesc surse neregenerabile au cel mai ridicat impact asupra mediului,
în timp ce cele care folosesc surse regenerabile au un impact scăzut sau
neglijabil. În capitolele următoare sunt descrise diferite metode de încălzire
din surse regenerabile.

           După modul în care se produce căldura şi este amplasată sursa de

căldură, încălzirea locuinţelor poate fi locală sau centralizată. Încălzirea locală
se realizează individual la nivel de apartament sau casă şi colectiv la nivel de
scară de bloc sau bloc de apartamente. Încălzirea centralizată se realizează
prin circulaţia agentului termic, respectiv  abur sau apă caldă printr-o reţea
de conducte armături şi corpuri de încălzit.

           

           

Încălzirea locuinţei cu
panouri solare

            Incalzirea folosind soarele

           Cea mai comună sursă de încălzire este gazul natural care este ars
într-un boiler. Căldura este transferată spre aer sau mai potrivit spre apă,
circulând printr-un sistem de schimb de căldură. Apa încălzită este distribuită
de exemplu, prin calorifere, unde căldura este dată prin conducţie spre aer şi
aerul încălzit circulă apoi prin convecţie în interiorul camerei. Apa rece trece
înapoi în boiler unde este reîncălzită.

            În mod similar, petrolul, cărbunele sau lemnul, alte tipuri de gaze
sau chiar biomasa pot fi utilizate în alte tipuri de boilere în care combustibilul
va fi ars, şi va încălzi apa într-un mod asemănător. Decizia relativă la tipul de
combustibil ce va fi folosit depinde de disponibilitatea sa şi de cost. Pentru a
limita schimbarea climei, este important să se ţină cont de eficienţa combustiei
şi de poluarea mediului rezultată, provenind din procesul de combustie. Cel
mai mare poluant este dioxidul de carbon, care este principalul gaz
responsabil pentru încălzirea globală, în timp ce alţi poluanţi care pot fi nocivi
sunt monoxidul de carbon şi oxizii de azot. În timp ce lemnul şi biomasa sunt
surse energetice regenerabile, petrolul şi gazul au fost create de-a lungul a
milioane de ani şi sunt utilizate mult mai repede decât au fost create.

(A) Intrare
aer de
combustie
primară

(B) Intrare
aer secundar

(C) Pârghie
reglare aer
secundar

(D) Intrare
apă rece

(E) Ieşire
apă caldă

(F) Ieşire
gaze arse

(G) Sertar
cenuşar

(H) Serpenti
nă
Termosoba este proiectată pentru a produce
apă caldă de trimis în circuitul instalaţiilor de
încălzire şi de apă caldă menajeră.
    Distribuirea caldurii

            În casele noastre cel mai adesea căldura este distribuită prin
calorifere, care de obicei, sunt situate sub ferestre. Caloriferele sunt
interconectate prin ţevi mici care sunt uneori vizibile sau sunt ascunse în
pereţi sau pardoseală şi prin care circulă apa caldă. Un alt mod de încălzire
include ventilarea aerului cald prin conducte şi circularea apei prin ţevi situate
sub pardoseală.

           

Boilerul poate fi o cutie mică situată undeva în casă sau apartament.

Alternativ, poate fi un boiler mai mare situat în vecinătate sau în blocul unde
este apartamentul şi care permite distribuirea căldurii în toate casele sau
apartamentele din jur.

Consumatorii electrocasnici

Se grupează în trei categorii:

- Lămpi

·  -  Aparate electronice

·    -   Aparate electrocasnice

            Lămpile  sunt necesare pentru iluminatul locuinţelor  Alegerea

tipului de lampă pentru iluminat se face ţinând seama de unele aspecte:

Pentru o utilizare de 2-3 ore pe zi se preferă becurile compact

fluorescente. Acestea nu se vor folosi în debara sau camară deoarece
investiţia ar fi recuperată în timp îndelungat. Pot fi folosite şi în  în suporturi
de becuri standard cu consum ridicat de energie.

Se pot înlocui o parte din becurile cu filament, cu becuri compact

fluorescente, însă nu în camerele în care se intră şi se iese de multe ori pe zi.

Nu se folosesc becuri cu consum ridicat în locuri care nu necesită prea

multă lumină.

Pentru iluminatul exterior se pot folosi becuri cu halogen, sau HID.

            Aparatele electronice  fac parte azi din viaţa noastră. Acestea
sunt: televizor, radio, combină muzicală, calculator,aparat foto digital, sistem
audio etc.

            Până în prima jumătate a secolului XX, aparatura electronică

consta în proporţie de aproximativ 95 % doar în maşini şi utilaje folosite în
industrie. Abia incepând cu a doua parte a secolului XX, când Cel de-al Doilea
Război Mondial se încheiase definitiv, îşi fac aparţtia în casele oamenilor
televizoarele, maşinile de spălat, frigiderele si multe altele. Dacă în anii ’50
foarte puţină lume avea un televizor în casă, în ultimii ani ai secolului XX o
mare parte dintr-o casă obişnuită este dominată de aparatură electronică de
orice fel.

             Piaţa produselor electronice este într-o continuă evoluţie

tehnologică, lucru care face din ce în ce mai dificilă o alegere potrivită a unui
produs bun. Produsele încep să semene foarte bine din punct de vedere al
designului exterior, să aibă preţuri cât mai apropiate şi să fie dotate cu
aproape aceleaşi opţiuni.

            Aparatele electrocasnice  sunt aparate electrice destinate

activităţilor gospodăreşti.  După forma de energie în care este transformată
energia electrică se împart în trei grupe:

- parate electrocasnice care transformă energia electrică în energie

mecanică: mixer, robot de bucătărie, aspirator, aparat de ras etc;
- Aparate electrocasnice care au la bază trecerea curentului
electric printr-o rezistenţă care transformă energia elecltrică în
energie termică: fierbător, plită elelctrică, boiler electric, prăjitor
de pâine, cafetieră etc;
- Aparate electrocasnice care transformă energia electrică în
energie mecanică şi în  energie termică: uscător de păr, maşină
de spălat, aerotermmă.

După utilitate aparatele electrocasnice se clasifică astfel:

Consumatori pentru încălzire

-  radiatoare : cu radiaţie directă, cu suflantă, cu acumulare (calorifere

electrice)

-  aparate pentru încălzirea apei de consum (boilere)

Receptoare electrice pentru călcat

- fiare de călcat

Consumatori pentru prepararea alimentelor

- cuptor cu microunde

- robot, mixer, râşniţă

- plită electrică

Receptoare pentru conservarea alimentelor

- frigider

- congelator

Consumatori pentru curăţenie

- aspirator

- maşină de spălat

Consumatori pentru terapie şi igienă

- uscător de păr

- placa pentru păr

- epilator electric

Metode de economisire a energiei

Este greu să ne imaginăm viaţa noastră fără energie electrică. Cu toate

acestea, puţini oameni se gândesc la faptul că energia, care ne dă căldură şi
confort, este obţinută prin arderea cărbunelor, petrolului şi gazelor naturale la
centrale de diferite tipuri. În atmosferă se emite dioxid de carbon, şi creşterea
concentraţiei lui duce la procese climatice ireversibile.

Există 15 moduri în care este posibilă economia energiei. Dacă le urmaţi,

puteţi reduce semnificativ costurile pentru energie electrică, precum şi să
manifestaţi grijă pentru mediul înconjurător.

- Germania produce o treime din energia electrică cu panouri

solare.
- Înlocuind becurile convenţionale cu cele de economisire a
energiei, puteţi să reduceţi consumul energiei electrice cu 4-5 ori
.
 - Părăsind casa pentru o lungă perioadă de timp, stingeţi lumini şi
aparate electrice.
- Nu lăsaţi aparate electrice să funcţioneze în regim sleep.
- Nu lăsaţi încărcătorul conectat atunci când nu-l utilizaţi.
- Dacă pentru gătit la aragazul electric veţi utiliza vase cu un
diametru, care corespunde diametrului arzătoarelor, puteţi
economisi energia electrică.
- Opriţi aragazul electric un pic mai înainte de preparare, bucatele
vor fi gata datorită căldurii restante.
- Folosind vasul pentru gătitul rapid, veţi economisi timp şi energie
pentru prepararea bucatelor.
- Utilizarea aragazului pentru încălzire este ineficientă şi
periculoasă.
- Pentru băutul ceaiului fierbeţi apa într-o cantitate necesară,
folosind un ceainic electric.
- Curăţind la timp partea interioară a ceainicului, puteţi reduce
semnificativ costurile de energie.
- Folosind senzori speciali, care, în mod automat, opresc lumina în
cameră atunci când un om iese şi-o aprind la intrare, puteţi, de
asemenea, reduce costurile de energie.
- Folosind la maxim lumina naturală, veţi obţine un iluminat fără
plată şi util pentru sănătate.
- Puteţi economisi energia electrică, urmând regulile de utilizare a
frigiderului: curăţaţi la timp de praf partea din spate, lăsând o
distanţă de 5-10 cm între frigider şi perete, pentru a preveni
încălzirea corpului frigiderului, nu puneţi alimente calde în
frigider.
- Puteţi economisi energia electrică, folosind fierul de călcat cu
regulator de temperatură şi comutator pe mâner, utilizând căldura
restantă.
- Izolând ferestre şi uşi în timp de iarnă, puteţi să renunţaţi la
aparate de încălzire, care necesită cantităţi mari de energie
electrică.

Defecte ce pot aparea

Cunoaşterea elementelor componente ale instalaţiei electrice interioare,

precum şi cunoaşterea tehnologiei de execuţie a celor mai uzuale lucrări de la
această instalaţie sunt strict necesare depanatorului amator pentru remedierea
cu competenţă a defectelor posibile ce se pot ivi în timpul folosirii instalaţiei
electrice.

De mare importanţă în acest domeniu este cunoaşterea şi respectarea

întocmai a regulilor de electrosecuritale în timpul executării oricăror lucrări de
instalaţii electrice, precum şi in timpul exploatării instalaţiei electrice
interioare. Nerespectarea acestor reguli poate avea urmări grave, care se pot
finaliza cu deteriorarea parţială sau totală a instalaţiei, precum şi prin
electrocutare. O regulă de extremă importanţă, ce trebui e respectată
întocmai, este aceea de a nu executa nici un fel de lucrare la elementele
componente ale instalaţiei care să fie sub tensiune. In cazul cand pentru
anumite lucrări de „intervenţie", instalaţia trebuie să fie sub tensiune, cum
este în situaţia înlocuirii unei siguranţe arse sau cand este necesar ca să se
determine conductorul de fază pentru executarea legăturilor-corecte la un
comutator etc., trebuie luate o serie de măsuri de electrosecuritale din care se
menţionează :

-să se evite orice atingere a corpului omenesc cu conducte de apă, conducte

de gaz, radiatoare de calorifer, pereţi şi alte corpuri bune conducătoare de
electricitate ;

-să fie protejate părţile corpului omenesc, prin îmbrăcarea mainilor în mănuşi
izolante (lină uscată, cauciuc etc.), prin utilizarea încălţămintei cu talpă de
cauciuc, prin utilizarea de ochelari care să nu stanjenească vederea ;

-să se verifice cu multă atenţie ca izolaţia conductorului să fie în bună stare,

înainte de a fi prins cu mana pentru manevrare sau pentru executarea unei
legături;

-să se folosească indicatorul de tensiune pentru verificarea prezenţei sau

lipsei tensiunii în conductor ori Ia bornele aparatelor de conectare (prize,
întrerupătoare etc.) ;

-să se evite orice reparaţie la instalaţia electrică, atata timp cat nu există o
certitudine că prin lucrările ce se vor executa, nu se va produce o deteriorare
a instalaţiei, un scurtcircuit, o electrocutare ;

-să se execute lucrările de reparaţie, de verificări, pe cat posibil la lumina

zilei, pentru ca în cazul arderii siguranţei de la tablou sau întreruperii
accidental a curentului electric, să nu împiedice continuarea lucrărilor, ori să
favorizeze provocarea unor accidente ;

-se interzice stingerea incendiilor de natură electrică cu ajutorul apei sau

stingătoarelor cu spumă, în locul stingerii cu nisip ori prin acoperirea cu
pături, haine groase etc. Stingerea cu apă este posibilă numai după
întreruperea curentului electric.

Ţinand seama de cauzele care produc cele mai multe deranjamente, la o

instalaţie electrică interioară se disting următoarele defecte posibile:

defecte de izolaţie ale conductoarelor electrice, cu privire la izolaţie ;

defecte de izolaţie la legăturile conductoarelor electrice ;

defecte de izolaţie la aparatele de protecţie şi siguranţă, la aparatele de
conectare şi la corpurile de iluminat.

DEFECTELE DE IZOLAŢIE ALE CONDUCTOARELOR DE LA INSTALAT IILE

ELECTRICE MONTATE APARENT, PRECUM ŞI DE LA CELELALTE
INSTALAŢII, LA LOCURILE UNDE EXISTĂ POSIBILITATEA DE ACCES,
(DOZE), se determină pe cale vizuală şi în cazul constatării acestor defecte se
procedează la înlocuirea lor, la întărirea sau refacerea izolaţiei. Defectele de
izolaţie ale conductoarelor montate în tuburi de protecţie se determină cu
ajutorul unui aparat special, numit megohmmetru şi odată defectul găsit se
trece la înlocuirea conductorului în cauză.

DEFECTELE LA LEGĂTURILE CONDUCĂTOARELOR ELECTRICE au ca o

cauză principală executarea în mod necorespunzător a îmbinării
conductoarelor. La aceste legături defectuoase, la trecerea curentului electric
se produce o încălzire mai mare decat în restul conductorului, datorită
rezistenţei mari create la contactul capetelor conductoarelor, încălzire ce
poate conduce la arderea izolaţiei, respectiv a conductorului.

DEFECTELE DE LA APARATELE DE PROTECŢIE ŞI SIGURANŢĂ, DE LA

APARATELE DECONECTARE ŞI DE LA CORPURILE DE ILUMINAT, avand
cauze care pot fi bine determinate şi remedierea lor fiind pe măsura
posibilităţilor de realizare ale depanatorului, se prezintă defectele posibile şi
remedierea lor la următoarele elemente componente :

-arderea siguranţei şi înlocuirea patronului ars ;

-defectele posibile la întrerupător, comutator şi remedierea lor ;

-defectele posibile la priză şi remedierea lor ;

-defectele posibile la corpul de iluminat şi remedierea lor. Odată cu

prezentarea defectelor posibile şi remedierea lor se vor arăta cauzele care au
condus la aceste neajunsuri, pentru a se putea lua măsurile de prevenire a lor.

Scule utilizate in instalatiile electrice

La executarea lucrărilor de intfalaţii electrice interioare, şi în mod
deosebit pentru cele cu caracter de depanări şi reparaţii, sunt necesare o
serie de seule specifice şi dispozitive cu ajutorul cărora să se poată executa o
gamă cat mai largă de operaţii , dintre care se menţionează :

Scule specifice lucrărilor de instalaţii electrice interioare.

-cleştele universal cu minere electroizolante, care este folosit pentru apucat,

îndoit sau tăiat conducte electrice ;
-cleştele cu fălci late care este folosii pentru apucat şi tras sarma la
introducerea conductelor în tuburi de protecţie;

-cleştele cu varfuri rotunde zi ascuţite , care este folosit la formarea

ochiurilor din conductoare, pentru legarea acestora la bornele aparatelor ;

-cleştele de tăiat sarma, care este folosit în exclusivitate pentru tăierea

conductoarelor ;

-cleştele pentru dezizolarea conductoarelor, care este folosit pentru

îndepărtarea îmbrăcăminţii electroizolante, pe o anumită porţiune de la capătul
conductorului, fălcile clestelui putand li reglat în funcţie de diametrul acestuia

-briceagul , care este folosit în numeroase operaţii, pentru tăiat materiale moi,
pentru dezizolarea conductoarelor, pentru curăţirea contactelor electrice etc.;

-cleştele pentru dulii , care este folosit la extragerea din dulii a soclurilor de
la becurile sparte sau a soclurilor desprinse de balonul de sticlă ;

-şurubelniţe cu minere electroizolante , una din acestea fiind cu varful lat de 3

mm, care este folosită la şuruburi mici şi alta fiind cu varful lat de 6 mm, care
este folosită la şuruburi mai mari;

-burghiul pentru găuri , care este folosit la executarea găurilor în zid, pentru
traversarea tuburilor de protecţie ; burghiul este realizat dintr-o ţeava din
oţel manganos, prevăzută la un capăt cu dinţi ascuţiţi, iar celălalt capăt întărită
pentru a suporta loviturile de ciocan.