Dr.

Mediului Curs 1
Ordonanta 195/2005 Legea cadru cu privire la protectia mediului in Romania.
Mediul reprezinta un ansamblu de componente si elemente naturale ale terei, respectiv aer,
apa, sol, subsol, toate straturile atmosferice, fl ora, fauna, inclusiv om, intre toate acest elemente
existaand legaturi.
Comunitatea internationala a decis sa trateze problemele mediului prin masuri colective la
nivel global pe care a cautat sa le defineasca si sa le aplice printr-un cadru international adecvat.
Acest cadru s-a format in timp si se afla intr-o evolutie dinamica cuprinzand masuri legale cu
caracter obligatoriu in forma tratatelor sau conventiilor sau cu caracter neobligatoriu sub forma
declaratiilor, rezolutiilor sau seturilor de linii directoare si orientari politice, masuri institutionale si
mecanisme de finantare viabile.
Comunitatea internationala s-a reunit pentru prima data in cadrul Conferitei de la Sockholm
privind mediul uman in 1972 pentru a dezbate problema mediului global.
In urma conferintei au rezultat:
Declaratia de la Stockholm continand 26 de principii;
Planul de actiune pentru mediul uman cu 3 componente respectiv: Programul pentru
evaluarea mediului global, Activitatile pentru managementul mediului, Masurile de
sprijin;
Programul Natiunilor Unite pentru Mediu, al carui consiliu de conducere si secretariat
au fost infiintate in 1972 de catre Adunarea generala a ONU.
Fondul voluntar pentru mediu, infiintat in 1973 in conformitate cu procedurile
financiare ale Natiunilor Unite.
Toate acestea sunt considerate a fi piatra de temelie a primului cadru international pentru
tratarea problemelor mediului.
Conferinta a fost dominata in principal de problemele de mediu si a condus la cresterea
constientizarii publice in acest domeniu.
Conferinta a recunoscut ca problemele de mediu ale tarilor industrializate (cum sunt:
degradarea habitatelor, toxicitatea si ploile acide) nu reprezinta probleme neaparat importante pentru
toate statele, adica strategiile de dezvoltare nu indeplinesc necesitatile si prioritatile tarilor si
comunitatilor celor mai sarace.
Problemele globale ale mediului au inceput sa devina predominante si au creat necesitatea
initierii unor actiuni suplimentare pentru cresterea constientizarii publice care sa determine
comunitatea internationala sa ia in timp util masuri functionale atat pe plan international cat si
national.
Evaluarea efectelor acestor noi probleme de mediu a condus la recunoasterea faptului ca s-a
realizat un progres prea redus in integrarea protectiei mediuluiin politicile si activitatiile de
dezvoltare, respectiv obiectivul consacrat in principiul 13 al Declaratiei de la Stockholm nu a fost
realizat.

2 Conferinta de la Rio din 1992 privind mediul si dezvoltarea.

La aceasta conferinta au participat 115 sefi de state si a fost recunoscuta oficial necesitatea de
a integra dezvoltarea economica si protectia mediului in obiectivul de dezvotare durabila.
In urma acestei conferinte au rezultat:
Declaratia de la Rio continand 27 de principii;
Agenda locala 21 care constituie un plan de actiune pentru dezvoltarea durabila cu incepere din
secolul XXI, concretizata in 40 de capitole destinate unor domenii de programe specifice structurate
in termenii bazei de actiune a obiectivelor de realizare a activitatiilor care trebuiesc efectuate si
respectiv a modalitatiilor de implementare;
Agenda 21 reprezinta un program de actiune ce va fi aplicat de guverne in toate sectoarele in
care activitatea economica afecteaza mediul;
Un document fara putere obligatorie care contine principiile pentru managementul conservarii si
dezvoltarii durabile a tuturor tipurilor de paduri;
Mecanismul de finantare pentru implementarea Agendei locale 21;
Organizarea institutionala a Comisiei modndiale pentru dezvoltarea durabila;
Carta pamantului contine drepturile si obligatiile fundamentale ale statelor si implicit ale
cetatenilor in domeniul protectiei mediului, cuprinzand 27 de principii fara forta juridica obligatorie.
Conventia privind schimbarile climatice care reprezinta un angajament ferm al statelor ca pana in
anul 2000 sa-si reduca emisiile de dioxid de carbon in atmosfera la nivelul anului 1990.
Acest angajament a avut si are repercursiuni asupra dezvoltarii economice atat a statelor
dezvoltate cat si a celor aflate in curs de dezvoltare.
Conventia privind diversiteatea biologica prevede amsurile ce trebuiesc luate pentru protejarea
ecosistemelor si a diverselor forme de viata.
Evaluarea progresului realizat la 5 ani de la Conferinta de la Rio a evidentiat o serie de
deficiente legate in particular de echitatea sociala si de saracie.
Aceste aspecte au fost evidentiate prin:
- reducerea asistentei oficiale acordate pentru dezvoltare;
- esecul imbunatatirii, respectiv transferuld e tehnologie;
- incapacitatea de a reduce nivelurile excesive de productie si de consum.
3 Summitul mondial pentru dezvoltare durabila de la Johannesburg din 2002
Au participat peste 100 de state. In cadrul acestei conferite au fost luate o serie de masuri
pentru reducerea saraciei si protejarea mediului.
Aceste masuri se refera, in principal, la domenii precum: apa, sanatatea, energia, agricultura si
deiversitatea biologica.
Cele mai importante documente adoptate au fost:
- Declaratia politica
- Planul de implementare
In Declaratia Politica, sefiid e state si-au reafirmat responsabilitatea comuna de a face
progrese si de a imbunatatii protectia mediului, dezvoltarea sociala si cea economica.
Planul de implementare a fost compus din 9 capitole si a fost primit diferit de participantii la
summit.

4 Conferinta de la Copenhaga privind schimbarile climatice din 2009

Conferinta a avut loc deorarece in 1997 a expirat protocolul de la Kyoto privind schimbarile
climatice.
Nu s-a ajuns la un acord al statelor participante.
Principiile dreptului mediului
Autorizarea activitatiilor cu impact semnificativ asupra mediului
Acordul de mediu reprezinta un act tehnico-juridic emis de utoritatiile competente pentru
protectia mediului care confirma integrarea aspectelor privind protectia mediului in planul sau
programul supus aprobarii.
Auditul de mediu reprezinta un instrument managerial de evaluare sistematica,
documentata, periodica si obiectiva a performantei organizatiei, dar si a proceselor destinate
protectiei mediului cu scopul de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact
asupra mediului si respectiv de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea tuturor
obiectivelor de mediu ale organizatiei.
Autorizatia de mediu reprezinta un act tehnico-juridic emis de autoritatiile competente
pentru protectia mediului prin care sunt stabilite conditiile si parametrii de functionare a unei
activitati existente sau a unei activitati noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, necesar
pentru punerea in functiune.
Autorizatie integrata de mediu - reprezinta un act tehnico juridic emis de autoritatiile
competente conform dispozitiilor legale in vigoare privind prevenirea si controlul integrat al
poluarii.
Avizul pentru stabilirea obligatiilor de mediu este un act tehnico-juridic emis de
autoritatiile competente pentru protectia mediului in cazul schimbarii titularului unei activitati cu
impact asupra mediului, in cazul vanzarii pachetului majoritar de actiuni, in cazul vanzarii de active,
in caz de fuziune, de divizare, faliment, concesionare, lichidare, incetarea activitatii avand ca scop
stabilirea obligatiilor de meadiu ca prevederi ale unui program pentru conformare in vederea
asumarii acestora de catre partiile implicate in situatiile mentionate.
Aviz Natura 2000 este un act tehnico juridic emis de autoritatea competenta care confirma
integrarea aspectelor privind protectia habitatelor si a speciilor de flora si fauna.
Eticheta ecologica - este un simbol grafic sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, intro brosura sau alt document informativ care insoteste produsul si care ofera informatii despre cel
putin unul si cel mult 3 tipuri de impact asupra mediului.
Evaluarea de mediu reprezinta elaborarea raportului de mediu cu consultarea publicului si
a autoritatiilor publice interesante de efectele implementarii planurilor si programelor cu luare in
considerare a raportului de mediu si a rezultatelor acestor consultari in procesul decizional si
asigurarea informarii asupra deciziei luate.
Perioada de valabilitate in cazul Autorizatiei de mediu este de 5 ani, iar in cazul
Autorizatiei integrate de mediu este de 10 ani.
Autorizatia de mediu poate fi suspendata pentru o perioada de maxim 6 luni, timp in care
activitatea proiectului, respectiv proramului este sistata si poate sa fie reluata doar la restabilirea
parametrilor prevazuti in autorizatia de mediu si care nu au fost respectati.

La aparitia unor modificari la structura programului sau proiectului autorizatia de mediu poate
fi revizuita prin depunerea de documentatie suplimentara la autoritatea competenta.
Acordul de mediu odata emis este valabil pe toata perioada aplicarii proiectului sau
progamului, insa acesta isi pierde valabilitatea daca lucrarile de mediu pentru care a fost emis nu
incep in termen de 2 ani de la data emiterii acordului. Fac exceptie de la aceasta regula proiectele cu
finantare externa pentru care acest act este valabil pe toata perioada de desfasurare a proiectului,
pana la finalizarea investitiei.
Dezvoltare durabila - reprezinta o dezvoltare ce corespunde necesitatiilor prezentului fara
insa a compromite necesitatiile generatiilor ce vor veni dupa noi.
Poluarea - reprezinta introducerea directa sau indirecta a unui poluant care poate aduce
prejudicii sanatatii umane sau calitatii mediului sau dauna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare
sau o impiedicare a utilizarii mediului in scop recreativ sau in alte scopuri legitime.
Poluant reprezinta orice substanta, preparat sau sub forma gazoasa, lichida, de vapori ori de
energie, radiatie electromagnetica, termica, fonica sau vibratii care introduse in mediu peste anumite
limite provoaca dezechilibre si pot aduce daune mediului si componentelor acestuia.
Prejudiciu ecologic - reprezinta un efect cuantificabil in cost al daunelor asupra sanatatii
oamenilor, bunurilor sau mediului provocat prin poluanti, activitati daunatoare sau dezastre.
Protectia juridical a solului si a subsolului
OG 195/2005 Legea Fondului Funciar, Legea nr 18/18/1991
Sol: Protectia cantitativa (nu
ii schimbi destinatia) si calitativa (fertilizare in natural) Subsolului: resursele care exista trebuie
exploatate in folosul nostrum, al tuturor.
Terenurile, indifferent de forma de proprietate publica sau private, constituie fondul funciar al
Romaniei.
Fondul funciar cuprinde: terenurile agricole, terenurile cu destinatie forestiera, terenurile
aflate permanent sub ape, terenurile din intravilan, terenurile cu destinatii special, etc.
Terenurile agricole sunt cele mai intalnite mijloace de productie in agricultura, ceea ce impune
protejarea lor prin toate mijloacele, inclusive cele juridice.
Solul reprezinta stratul superior si afanat al scoartei pamantesti in care se dezvolta viata
vegetala si care constituie cel mai important component al terenurilor agricole.
Solul este limitat ca intindere, iar odata distrus acesta nu se poate reface, deoarece nu se pot
reproduce conditiile si istoria formarii sale.
Solil ca orice factor de mediu este supus permanent poluarii si degradarii.
Solul suporta numeroase consecinte negative datorita eroziunii sale prin poluare in urma
contactului ci aerul si apa poluata, dar si ca urmare a activitatii necorespunzatoare desfasurate de
catre om.

Poluare solului este deci rezultatul oricarei actiuni care produce dereglarea functionarii
normale a solului ce se manifesta prin dgradarea de natura fizica, chimica, biologica, ce afecteaza
negativ fertilitatea sa.
Solul este protejat atat dpdv cantitativ , cat si calitativ.
Prin protectia cantitativa a terenurior agricole se urmareste folosirea complete a acestora si
pastrarea destinatiei lor economice si evitarea micsorarii fondului funciar respective.
Prin protectia calitativa a solului se urmareste pastrarea potentialului productive al solului, dar si
prevenirea si inlaturarea degradarii calitatii fizice, chimice si biologice a acestuia.
Incalcarea dispozitiilor legale cu privire la protectia solului atrage dupa caz raspunderea de
natura contraventionala, civila si respective penala.
Protectia juridical a atmosferei
- Ordonanta 195/2005
Atmosfera masa de aer ce inconjoara Terra, incluzand si stratele de ozon. In present in
legislatia tarii noastre nu exista o lege speciala cu privire la protectia atmosferei.
Cele mai importante acte legislative cu privire la protectia atmosferei sunt:
- Constitutia Romaniei
- Ordonanta 195/2005 cu privire la protectia mediului modificata si completata.
- Legea nr 24/1994 pentru ratificarea Conventiei cadru a Natiunilor unite privind schimbarile
climatic semnata la Rio in 1992.
Poluarea aerului nu cunoaste granite, de aceea trebuie sa existe o stransa colaborare
international pe baza unor conventii pentru stoparea acestuiui fenomen.
Aerul alaturi de apa si hrana constituie un element vital fara de care omul si toate vietuitoarele
nu ar putea exista, de aceea este nevoie sa se ia toate masurile pentru protectia atmosferei dar si
pentru pastrarea puritatii aerului.
Poluarea atmosferei reprezinta introducerea in mediu direct sau indirect a unor substante sau
energii care peste anumite limite pot avea efecte nocive asupra sanatatii oamenilor, dar si al
vietuitoarelor.
Omul prin activitatiile sale contribuie la schimbarea calitatii aerului, dar pot intervenii in
acelasi timp si fenomene natural cum ar fi: furtuni de nisip, emanatii de gaze, eruptii vulcanice etc.
O consecinta grava a poluarii atmosferei o reprezinta diminuarea stratului de ozon,
constatandu-se astfel o crestere semnificativa a numarului cazurilor de cancer de piele, eruptii
cutanate etc.
Ritmul de crestere economica, industrializarea excesiva, cresterea numarului de autoturisme
au contribuit intr-o amsura din ce in ce mai mare la degradarea puritatii aerului. In procesul poluarii
aerulu distingem 3 etape, respective:
- Emisia substantelor poluante
- Transmiterea acestora prin curentii de aer in diferite directii

- Concentrarea acestora in apropierea solului indiferent de starea fizica a poluatilor.

Potrivit Constitutiei Romaniei, statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a
sanatatii publice sis a asigure refacerea si ocrotirea mediului, precum si mentinerea echilibrului
ecologic prin protectia atmosferei si urmareste prevenirea, limitarea deteriorarii precum si
ameliorarea calitatii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra emdiului,
sanatatii oamenilor si a bunurilor material.
Statul se implica in asigurarea puritatii aerului, dar in acelasi timp si persoanele fizice si
juridice au mai multe obligatii in privinta protectiei atmosferei, printer care:
- Sa respecte regulamentele privind protectia, adoptand masuri tehnologice adecvate de retinere
si neutralizare a poluantilor atmosferici.
- Sa adopte instalatii tehnologice care sunt surse de poluare cu sisteme de masura
- Sa imbunatateasca performantele tehnologice in scopul reducerii emisiilor
- Sa asigure la cererea autoritatiilor pentru protectia mediului diminuarea, modificarea sau
incetarea activitatii generatoare de poluare.
- Sa asigure masuri si dotari speciale pentru izolarea si protectia fonica a surselor generatoare
de zgomot.
Raspunderi si sanctiuni
Incalcarea dispozitiilor legale cu privire la protectia atmosferei atrage dupa caz raspunderea
contraventionala, civila si respective penala.
Sunt considerate contraventii urmatoarele fapte:
- Incalcarea obligatiilor autoritatiilor central si locale prin care detinatorii de terenuri sunt
obligati sa intretina si sa extinda perdelele verzi, spatiile verzi, gardurile vii etc. pentru
inbunatatirea capacitatii de regenerare a atmosferei.
- Incalcarea dispozitiilor legale pentru diminuarea sau incetarea activitatilor deneratoare de
poluare
- Neaplicarea masurilor corespunzatoare pentru prevenirea emanarii de fum, reziduri lichide sau
solide, precum si producerea de zgomot ce depaseste limitele maxime stailite de normele de
igiena pentru zonele locuite.

Constituie infractiune in domeniul protectiei atmosferei urmatoarele fapte:

- Nedotarea instalatiilor care sunt surse de poluare cu sisteme de masura.
- Nerespectarea obligatiilor de imbunatatire a performantelor tehnologice in scopul reducerii
emisiilor.
- Producerea de zgomote peste limitele admise, daca prin acestea se adduce atingerea sanatatii
umane.

Constatarea infractiunilor se face din oficiu, de catre organelle de urmarire penala conform
competentei legale.

Subsolul reprezinta o parte component a teritoriului de stat, fiind reprezentat prin spatial fizic
situate sub sol si avand forma geometrica a unui con neregulat cu baza constituita din sol si cu varful
in central pamantului.
Protectia juridical a subsolului se refera la exploatarea rationala a bogatiilor sale natural, a
formatiunilor geologice accesibile lucrarilor de cercetare si prospectiuni geografice.
Intre sol si subsol exista o stransa legatura de natura organic ceea ce a determinat legiuitorul
sa reglementeze in acelasi context regimul juridic si protectia celor doua component.
Prin bogatiile subsolului intelegem: minereurile, zacamintele de carbuni, petrol, gaze natural,
pesteri, vestigii arheologice, comori ingropate etc.
Subsolul si bogatiile sale sunt expuse permanent poluarii, iar resursele subsolului sunt supuse
unei expoatari irationale.
Persoanele fizice sau juridice care prospecteaza sau exploateaza resursele subsolului au o serie
de obligatii:
- Sa solicite acord, respective autorizatie de mediu potrivit legii sis a respecte prevederile
continute in acesta.
- Sa reface terenurile afectate, aducandu-le la parametrii productive si ecologici naturali.
- Sa anunte autoritatile pentru protectia mediului despre orice situatie accidental care pune in
ericol ecosistemul terestru sis a actioneze pentru refacerea acestuia.
Incalcarea dispozitiilor legale privitoare la protectia subsolului poate atrage dupa caz
raspunderea contraventionala, civila sau penala.
Protectia juridical a padurilor

Padurile ocupa, in present, o treime din suprafata toatala a teritorilui tarii noastre, avand nu
numai o valoare economica (insemnata), ci indeplinind si o serie de functii in:
-

Apararea teritorilor agricole impotriva secetei

Impiedicarea surparilor si alunecarilo de teren
Procesul de ameliorare si de refacere a calitatilor natural ale solului
Purificarea aerului prin producerea de oxygen
Cresterea vanatului
Creerea de conditii natural pentru statiunile balneo-climaterice
Toate aceste roluri fac ca protectia padurilor sa aiba o insemnatate deosebita, iaar exploatarea
lor sa se faca, avandu-se in vederea prevederile principiului dezvoltarii durabile.

Reglementarile legale cu privire la protectia padurilor se regasesc in OG nr. 195/2005 privind

protectia mediului si in Codul silvic reprodus prin Legea nr 46/2008.

Notiuena de fon forestier

In cadrul fondului forestier national sunt incluse atat padurile, apartinand persoanelor fizice,
cat si cele aflate sub controlul statului. Toate constituie un bun de interes national, statul exercitandusi controlul asupra mediului de gospodarire a fondului forestier si a vegetatiei forestiere din afara
acestuia.
Administrarea fondului forestier inseamna aplicarea strategiei nationale in domeniul
silviculturii si dezvoltarea durabila a fondului forestier.
Prin gospodarirea fondului forestier se intelege un ansamblu de mijloace globale de organizare
folosite pentru satisfacerea nevoilor detinatorilor in vederea realizarii unor conditii de viata cat mai
bune.
Gospodarirea fondului forestier, proprietate publica cuprinde:
-

Reconstructia ecologica
Regenerarea si ingrijirea padurilor
Protectia padurilor
Paza fondului forestier
Exploatarea masei lemnoase
Gospodarirea produselor specific fondului forestier.
Notiuena de fon forestier nu se identifica in raport spatial cu notiunea de padure, intre acestea
existand un raport de la gen al specie.
Nici notiunea de teren forestier nu se identifica cu notiunea de padure, deoarece nu toate
terenurile forestiere sunt acoperite de padure.
Din toatalitatea terenurilor ce alcatuiesc fondul forestier, cea mai importanta categorie o
reprezinta padurile. Acestea sunt inseparabile de terenurile pe care se afla si alcatuiesc impreuna
categoria terenurilor forestiere.
Clasificarea padurilor:
Dupa functiile pe care le indeplinesc:

a Grupa 1 cuprinde:
- Paduri cu functii specific de protective a apelor, a solului, a climei si a obiectivelor de interes
natural;
- Paduri de recreere;
- Paduri declarate monumente ale anturii;
- Paduri de protective a genofondului si ecofondului.

b Grupa 2 cuprinde paduri cu functii de productie si de protective in care se urmareste sa se realizeze,

in principal, masa lemnoasa de calitate superioara, dar si alte produse ale padurii si concomitant se
protejeaza calitatea factorilor de mediu.
Padurile reprezinta nu numai sursa de materie prima (lemn, fructe de padure, ciuperci, etc), ci
au si un rol deosebit in reglarea factorilor climatic si in conservarea si protejarea mediului natural si
artificial.

Detinatorii cu orice titlu ai padurilor au urmatoarele obigatii:

- Sa mentina suprafata impadurita a vedetatiei forestiere din afara fondului forestier, fiind
interzisa reducerea acesteia;
- Sa exploateze masa lemnoasa numai in limita posibilitatilor padurilor, aceasta fiind stabilita
prin amenajamente silvice.
- Sa asigure respectarea reglementarilor silvice de exploatare si transport tehnologic al lemnului
- Sa asigure aplicarea masurilor speciale de conservare pentru padurile cu functii deosebite, de
protective
- Sa asigure exploatarea rationala, organizarea si amenajarea pajistilor in functie de capacitatea
de refacere a acestora
- Sa sesizeze autoritatile competente pentru protetcia mediului despre accidente sau activitati
care afecteaza ecosistemele forestiere.
- Sa exploateze resursele padurii, ale fondului cinegetic si piscicol in limitele potentialului de
regenerare a acestora.
Raspunderea juridical

Incalcarea prevederilor cu privire la protectia si conservarea fondului forestier poate atrage

dupa sine raspunderea contraventionala, civila si penala.
Potrivit OG 195/2005 constituie infractiuni si se pedepsesc potrivit legii urmatoarele fapte:
- Defrisarea vegetatiei lemnoase din afara fondului forestier situate pe terenuri cu pante foarte
inalte;
- Taierea sau scoaterea dinr adacini a arborilor, puietilor, arbustilor;
- Degradarea terenurilor silvice, a imprejurimilor acestora, a bornelor si semnelor topografice.
Constatarea si cercetarea infractiunilor se face din oficiu de organele de urmarir penala
conform competentei legale.
Protectia juridica a monumentelor naturii
Aria protejata este o zona delimitata geografic cu elemente naturale rare desemnata sau
reglementata si gospodarita in sensul atingerii unor obiective specifice de conservare. Aria protejata
este deci un teritoriu protejat prin lege in cuprinsul caruia se gasesc plante, animale, minereuri,
formatiuni geologice rare ce au o mare importanta din punct de vedere stiintific.
Parcurile nationale suprafete de teren sau de apa ce pastreaza nemodificat cadrul natural cu
flora si fauna sa in scopul cercetarii stiintifice, recreatiei si turismului.

Prin monument al naturii se inteleg specii de plante si animale rare sau periclitate, arbori
izolati, formatiuni sau structuri geologice de interes stiintific sau peisagistic. (ex. Pesteri, chei,
cursuri de apa, cascade, locuri fosiliere situate in afara sau in interiorul perimetrelor construite
In scopul protejarii monumentelor naturii a fost adoptata in cadrul conferintei din 1972 de la
Stokholm Conventia privind patrimoniul mondial cultural si natural, potrivit careia patrimoniul
natural este constituit din formatiuni fizice, biologice, geologice si fiziografice ce constituie habitatul
speciilor vegetale si animale amenintate sau pe cale de disparitie.
Ariile protejate si monumentele naturii sunt desemnate prin acte sau reglementari cu caracter
normativ, inclusiv prin amenajamente silvice, fiind evidentiate in planul urbanistic si de amenajare a
teritoriului.
Autoritatiile administartiei publice locale la solicitarea agentiilor pentru protectia mediului pot
sa puna sub ocrotire provizorie in vederea declararii ca arii protejate sau monumete ale naturii
anumite obiective ce justifica aceasta.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului are mai multe atributii, respectiv:
- Declara noi zone de arii protejate sau monumente ale naturii si le incadreaza pe categorii,
- Elaboreaza, editeaza, tine la zi si difuzeaza catalogul ariilor protejate si a monumentelor
naturii, de asemenea editeaza cartea rosie a speciilor de plante si animale.
- Coordoneaza activitatea retelei de arii protejate.
Raspunderi si sanctiuni
Incalcarea prevederilor legale atrage dupa sine raspunderea civila, contraventionala sau penala
dupa caz.
Amenda contraventionala se aplica ori de cate ori se constata savarsirea urmatoarelor
contraventii :
- nedifuzarea informatiilor detinute de autoritatea administratiei publice locale
- introducerea in tara a unor specii de plate sau animale vii
- culegerea sau comercializarea plantelor
- capturarea, detinerea sau comercializarea speciilor de animale declarate monumente ale
naturii
Problema raspunderii civile pentru prejudiciile cauzate se solutioneaza potrivit principiului:
poluatorul plateste.