1.

Prezentati comparativ finantarea pe termen scurt din surse proprii si din

surse imprumutate
Finantarea pe termen scurt
Obiectul deciziei de finantare pe termen scurt il constituie selectia si
mobilizarea operativa a surselor de capitaluri circulante la cel mai redus cost al
procesului acestora in conditii de reducere a riscului.
Finantarea pe termen scurt se poate realiza prin urmatoarele forme:
- surse proprii de finantare
- surse atrase
- surse imprumutate
Sursele proprii de finantare reprezinta cea mai sigura sursa de finantare
deoarece determina autonomia financiara si elimina riscul retragerii capitalurilor.
Costurile generate

de aceasta sursa se refera la participarea investitorilor de

caitaluri la proprietate si la distribuirea profitului realizat.

Fondul de rulment = excedent din activitatea de finantare
Fondul de rulment reprez partea din capitalul permanent care poate fi
utilizata pentru finantarea activelor circulante adica excedentul de capital
permananet fata de nevoile permanente ale entitatii la un moment dat. El se poate
determina pe baza partii de sus a bilantului.
FR = CP AI

sau

resurse permanente nevoi permanente

Sau pe baza de jos a bilantului

FR = AC DTS

sau

nevoi temporare resurse temporare

In functie de marimea ceor doi indicatori evidentiem 3 situatii in care se

poate afla FR:
a)

FR=0 atunci cand activele circulante sunt egale cu DTS, ceea ce

genereaza o situatie de echilibru fragil la nivelul entitatii

b)

FR > 0
FR pozitiv presupune existenta unui excedent potential de lichiditati
pe termen scurt fata de exigibilitatile potentiale pe termen scurt.
Aceasta situatie este una favorabila deoarece evidentiaza capacitatea
intreprinderii de a-si achita datoriile pe termen scurt si de a avea la
dispozitie un stoc temporar de lichiditati destinat utilizarii in situatii
nefavorabile/

c)

FR < 0 situatie nefavorabila

Avantajele surselor proprii de finanare sunt urmtoarele :

meninerea independenei i autonomiei financiare , deoarece nu se creeaz
obligaii suplimentare (dobnzi, garanii);
pstrarea capacitii firmei de a contracta credite.
Dezavantajele surselor interne de finanare sunt:
fondurile proprii sunt n general destul de limitate i pot frna dezvoltarea
afacerii;
n caz de nereusit, pierderea va fi suportat n ntregime de ntreprinztor;
firma va fi puin cunoscut de instituiile financiare i va putea mai greu
mobiliza fonduri n
situaii speciale.
Dezavantajele finanrii din surse proprii sunt i ele importante:
- capitalul propriu este, n general, destul de limitat i poate periclita
dezvoltarea afacerii;
- n caz de nereusit, pierderea va fi suportat n ntregime de ntreprinztor
(sau de apropiaii si);
- firma va fi puin cunoscut de instituiile financiare i va ntmpina
greuti n acumularea de fonduri n situaii speciale.
Sursele mprumutate
Pentru completarea surselor proprii i atrase, firma face apel la creditele
bancare de trezorerie (acordate prin cont curent) sau de scont (scontarea efectelor
comerciale la bnci).

Aceste credite bancare au rolul de amortizor ntre creterea sau reducerea

nevoii de capitaluri circulante i diminuarea sau majorarea surselor proprii i atrase
de capitaluri circulante.
Toate aceste oscilaii se vor reflecta n mrimea soldului creditelor bancare,
care poate fi:
- diminuat prin excedentul de trezorerie degajat n perioada respectiv;
- majorat pentru acoperirea (prin credite noi) deficitului de trezorerie
rezultat la sfritul perioadei precedente.
Majorarea soldului creditelor bancare poate fi fcut pn la o limit i
anume cea a unui plafon stabilit de banc n relaiile sale de credit cu firma.
Bonurile de cas reprezint titluri de ndatorare pe termen scurt (pn la 3
luni), emise de bnci sau societi comerciale, fiind subscrise de bnci sau
ntreprinderi. Suma dobnzii de antecalculeaz: la cumprare se pltete valoarea
nominal din care se scade valoarea dobnzii, iar la scaden se restituie valoarea
nominal.
Biletele de trezorerie sunt titluri emise pe o perioad de 13, 26 sau 52 de
sptmni, de ntreprinderi bine cotate pe pia pentru atragerea de lichiditi.
Certificatele de depozit sunt eliberate de bnci, n sume fixe, cu o dobnd
atractiv, pentru primirea unor sume de la persoane fizice sau juridice.
Scontarea reprezint operaiunea de transformare a unei creane la termen n
lichiditi. Beneficiarul unei cambii sau emitentul unui bilet la ordin pot prezenta
efectele comerciale de ncasat unei bnci, primind imediat la schimb,
contravaloarea lor, mai puin taxa de scont. Scontul este de fapt un credit pe termen
scurt (credit de mobilizare) acordat de banc posesorilor efectelor comerciale aduse
spre scontare.

2. Finantarea din surse atrase versus finantarea din surse imprumutate

Sursele atrase reprezinta datorii ale intreprinderii fata de terti atrase pe o
anumita perioada de timp ca urmare a reinoirii continue a acestora (furnizorii,
salariatii, bugetul de stat)
Acest tip de datorie este gratuita in sensul ca nu se plateste in mod explicit o
dobanda; un serviciu de trezorerie activ va cauta sa angajeze intotdeauna datorii cu
o scadenta relaxata in raport cu incasarile care se vor cauta sa se realizeze foarte
repede.
Creditele comerciale nu reprez credite propriu-zise ci obligatii de plata care
apar atunci cand intre data primirii bunurilor sau serviciilor si data platii acestora
apare un decalaj.
Ele prezinta urmatoarele caracteristici:
- reprez un tip de finantare nebancare, deci nu sunt purtatoare de dobanda
- nu fac obiectul contractelor de finantare ci sunt prevazute in contractele de
vanzare cumparare incheiate intre parti
- sunt utilizate in foarte mare masura de intreprinderile mici si mijlocii car nu se
bucura de acelasi tratament din partea bancilor precum firmele mari
Sursele imprumutate pe termen mediu si lung se regasesc sub forma
imprumuturilor obligatare si a imprumuturilor bancare pe termen mediu si lung.
- imprumuturile obligatare reprez datorii pe termen lung create prin vaznarea de
titluri de credit negociate catre public. Prin emisiune de obligatiuni firma face
apel la economiile publice adica solicita finantare de la un ansamblu de indivizi
si nu de la o institutie financiara.
Caracteristica dividendelor

o reprez angajamentul firmei de a rambursa la

termen sau esalona ratele scadente si sa plateasca o dobanda sub forma

cupoanelor atasate titlurilor respective.
- imprumuturile bancare pe termen mediu si lung reprez o sursa de finantare
necesara desfasurarii, continuarii, dezvoltarii sau restructurarii activitatii firmei.

Bancile comerciale ofera in mod obisnui credite pentru investitii pe termen

mediu (1-5 ani) si mai rar pe termen lung de peste 5 ani. Pentru a primii un
credit, firma trebuie sa indeplinesca o serie de conditii de lichiditate,
solvabilitate si rentabilitate.

3. Particularitati ale cresterii capitalului prin emisiunea suplimentara de

obligatiuni
Emisiunea de obligatii
Este echivalenta cu un imprumut, de la cei care cumpara, la termen, in
schimbul unei dobanzi. Punerea in vanzare a obligatiunilor inseamna
vinderea unor inscrisuri ce confera cumparatorului dreptul de a incasa
dobanda lunara sau anuala pentru suma pe care a platit-o la achizitia ei si
sa recupereze valoarea obligatiunii la termen, ceea ce este echivalent cu
restituirea imprumutului. Valoarea obligatiunilor poate fi recuperata si
inainte de termen prin vanzarea acestora pe piata. Ele sunt asemanatoare
cu

actiunile,

cu

urmatoarele

deosebiri:

obligatiunea expira la termen, cand cumparatorul incaseaza valoare ei de

la cel care a emis-o, pe cand actiunea are termen nelimitat sau limitat doar
de

durata

de

functionare

societatii

pe

actiuni;

obligatiunea aduce un castig fix, reprezentat prin dobanda, pe cand

actiunea aduce un castig ce variaza in functie de profitul firmei;
obligatiunea nu ofera dreptul la vot, iar in cazul lichidarii societatii,
detinatorii obligatiunilor au prioritate la recuperarea lor, inaintea actionarilor;
obligatiunile pot fi, ca si actiunile, nominative (au inscris pe ele numele
detinatorului) si la purtator - confera drepturi celui care detine inscrisul

(comparabil
-

Donatiile

cu

certificatul
si

imprumuturile

de

proprietate).
fara

dobanda

Sunt forme mai putin uzuale de finantare, dar pot exista organizatii sau
persoane caritabile care sa doneze bunuri si bani in conditiile in care
afacerea initiata aduce beneficii sociale (ex.: aparatura speciala sau
medicala pentru handicapati care sunt angajati in cadrul firmei).
Organizatiile filantropice sprijina initiativele particulare care aduc beneficii
sociale. De la ele pot fi luati bani fara dobanda pentru a demara o afacere
in localitati sarace sau in domeniul ecologic sau al sanatatii.

4. Avantaje si dezavantaje in contractarea surselor inchiriate

Inchirierea sau locatia
Reprezinta o sursa de finantatare ce presupune realizarea unui contract intre,
pe de o parte, proprietarul unui bun, in calitate de inchiriator, si pe de alta parte un
chirias care obtine dreptul folosinta asupra bunului respectiv pe o perioada
determinata in schimbul unei sume de bani care reprezinta chiria platita periodic
conform contractului.
Bunurile ce pot fi inchiriate sunt: cladiri, utilaje, echipamente, spatii,
terenuri, hale, unelte, care nu se consuma in procesul folosirii lor.
Inchiriatorul este interesat sa obtina un profit scazand din chirie taxele catre
stat si cheltuielile care ii revin conform contractului(reparatii, intretinere, piese de
schimb, etc), iar chiriasul este interesat sa obtina dreptul de folosire a bunului (fara
sa achite contravaloarea acestuia.
Inchirierea are avantajul ca permite chiriasului sa foloseasca bunuri timp
limitat fara sa le achizitioneze. Alte avantaje ale inchirierii sunt:
- scutirea unei chelltuieli initiale pt inzestrarea cu echipament modern

- posibilitatea utilizarii capitalului propriu pt alte proiecte sau pt mentinerea unor

lichiditati sporite
- obtinerea de utilaje de inalta complexitate si tehnicitate,
Contractul mai poate cuprinde clauza achizitionarii bunului de catre chirias,
la valoarea ramasa dupa o anumita perioada de folosinta.
Un sistem de finanare a investiiilor conform cruia o firm poate nchiria
maini, utilaje, echipamente de la societi specializate il reprezinta leasingul.
Societatea de leasing achiziioneaz diferite categorii de bunuri i le nchiriaz
beneficiarilor care nu dispun de resursele financiare necesare cumprrii acestora
direct de la furnizori.
Chiria este considerata o cheltuiala si are dezavantajul ca mareste costul de
productie cu mai mult decat amortizarea (daca bunul ar fi in proprietatea
chiriasului) si cu mai mult decat dobanda platita, daca ar fi imprumutat banii pt
achizitionarea lui.
Alte dezavantaje:
- firma are drept doar de folosinta asupra utilajelor adica acestea nu se pot
instraina sau vinde
- luarea in considereare a unei serii de costuri ascunse ce apar in cazul finantarii
prin credite cum ar fi plata unui avans, solicitarea de garantii, asigurari etc.
5. Tipologia investiiilor i importana lor
Decizia de investiii reprezint una din cele mai importante decizii luate la
nivelul ntreprinderii de corecta fundamentare a acesteia depinznd afirmarea pe
pia a firmei, creterea cotei de pia i tot ce nseamn dominarea pieei.
n sens financiar, investiia reprezint schimbarea unei sume de bani,
prezent i cert n sperana obinerii unor venituri viitoare superioare dar incerte.

Din punct de vedere contabil, investiia desemneaz alocarea unei trezorerii

disponibile i procurarea unui activ fix care va determina fluxuri financiare viitoare
de venituri i cheltuieli financiare.
Investiiile/ decizia de investiii, comport mai multe dimensiuni:
1. Dimensiunea tehnico-economic. Aceasta presupune parcurgerea mai
multor etape succesive corelate interdependendente astfel:
- formularea proiectelor de investiii
- evaluarea proiectelor de investiii prin intermediul indicatorilor
tehnici, economico-financiari
2. Dimensiunea strategic presupune c orice investiie trebuie s aib n
vedere recuperarea sumelor avansate ntr-un orizont de tip strategic.
3. Dimensiunea financiar este hotrtoare n derularea sau blocarea
procesului investiional. Aceasta impune derularea urmtoarelor activiti:
- estimarea bugetului de finanare a investiiei
- determinarea structurii capitalurilor permanente necesare finanrii
proiectului
evaluarea costurilor acestor capitaluri n ideea optimizrii structurii surselor de
finanare.
A. Din punct de vedere al politicii generale a ntreprinderii distingem
investiii interne i investiii externe.
Investiiile externe const n plasamente de capital pt creterea participrii la
formarea capitalurilor proprii sau mprumutate ale altor societi comerciale.
Investiiile interne const n alocarea capitalurilor pt achiziia de active
materiale i nemateriale pt dezvoltarea i perfecionarea activitii entitii
respective.
B. Dup obiectul investiiei avem:
- investiiile tehnice sunt cele mai frecvente i se refer la achiziii de
active fixe

- investiiile umane se realizeaz pt calificare i perfecionare

- investiiile sociale exemplu: construirea unei cree, restaurant/cantin
- investiiile financiare sub forma titlurilor de participare
- investiiile comerciale regelementate de publicitate, reclame.
C. Dup riscurile implicate:
- investiii de nlocurie implic riscuri reduse fiind vorba de nlocuirea
activelor fixe uzate
- investiii de modernizare prezentnd un risc mediu deoarece presupun
achiziii de ehipamente sau utilaje cu caracteristici superioare celor existente
- investiii de dezvoltare presupun riscuri sporite generate de noutatea
activelor achiziionate i a utilitii date acestora

7. Politica dividendelor reziduale avantaje dezavantaje

Dividendul reprezint remuneraia cuvenit deintorilor de aciuni n func ie
de mrimea participrii lor la capitalul social, de rezultatul activitii ntreprinderii
i de hotrrea Adunarii Generale a Acinarilor (AGA).
Altfel spus, dividendul este o sum de bani, pe care acionarul o prime te n
urma profitului nregistrat.
Politica de deividend reprez opiunea ntreprinderii de a distribui sau nu
dividende, de a menine constant, de a crete sau a reduce nivelul dividendelor
distribuite acionarilor.
Politica dividendelor reziduale
Politica de dividende este influenat att de opiunile de investiii ct i de
sursele de finanare ale acestor proiecte. Acest lucru a dus la dezvoltarea unei
politici de dividende reziduale conform creia o firm trebuie s urmreasc
urtorii pai n distribuirea dividendelor:

1. S stabileasc bugetul pt investiii

2. S identifice sursele necesare pt finanarea acestora din cadrul profiturilor
realizate, component a capitalurilor proprii
3. S aloce sumele respective pt realizarea obiectivelor
4. S identifice i s repartizeze sub forma dividendelor sumele disponibile
dup realizarea repartizrii.
Rezidual nseamn deci, rmas, iar politica dividendelor reziduale impune
distribuirea acestora numai din profiturile rmase.
Politica rezidual susine deci c dividendul trebuie s fie o politic a
restului. n practic se d prioritate, de obicei oportunitilor de investire i
procurrii de fonduri pt finanarea acestora. Plata dividendelor se face numai dac
exist un excedent de profit peste cel alocat reinvestirii.
Teoretic aceast metod este una avantajoas, ns mentalitatea investitorului
poate reprezenta un dezavantaj pe termen lung dac decide s vnd aciunile.
8. Politica dividendelor constante versus politica dividendelor n propor ie
constant
Dividendul reprezint remuneraia cuvenit deintorilor de aciuni n func ie
de mrimea participrii lor la capitalul social, de rezultatul activitii ntreprinderii
i de hotrrea Adunarii Generale a Acinarilor (AGA).
Altfel spus, dividendul este o sum de bani, pe care acionarul o prime te n
urma profitului nregistrat.
Politica de deividend reprez opiunea ntreprinderii de a distribui sau nu
dividende, de a menine constant, de a crete sau a reduce nivelul dividendelor
distribuite acionarilor.
Politica dividendelor constante
Aceast politic prevede acordarea de dividende n sum constant sau cu o
rat de cretere constant (aceasta de regul se ajusteaz cu rata inflaiei). Prin

modul de funcionare, acordarea de dividende prin aceast metod presupune

stabilitate monetar i stabilitate economic n general. Este mai mult practicat n
statele dezvoltate. Raiunile care stau la baza acestei politici sunt de natur a atrage
investitorii, innd cont de preferinele acestora pentru stabilitate. Astfel, investitorii
confer o valoare mai mare dividendelor pe care sunt siguri c le vor primi.
Dividendele fluctuante (reziduale) au un grad de risc mai ridicat, ceea ce determin
o apreciere mai mic n pia a aciunilor respective. n alt ordine de idei, muli
acionari utilizeaz sumele primite ca dividend pentru cheltuieli curente, iar acetia
prefer s i poat planifica cheltuielile lor n funcie de venituri stabile.
Ei sunt pui n situaii neplcute dac sunt nevoii s i lichideze o parte din
deineri pentru a face rost de numerar.
Politica dividendelor stabilite in proportie constanta
Consta in promovarea unui raport stabil al dividendelor fata de beneficiile
anuale.
Aceasta politica nu exclude variatia sumei absolute a dividendelor anuale
variatie determinata de oscilatiile beneficiului realizat in fiecare an.
9. Avantaje si dez politicii dividendelor in suma fixa + castig variabil
Dividendul reprezint remuneraia cuvenit deintorilor de aciuni n func ie
de mrimea participrii lor la capitalul social, de rezultatul activitii ntreprinderii
i de hotrrea Adunarii Generale a Acinarilor (AGA).
Altfel spus, dividendul este o sum de bani, pe care acionarul o prime te n
urma profitului nregistrat.
Politica de deividend reprez opiunea ntreprinderii de a distribui sau nu
dividende, de a menine constant, de a crete sau a reduce nivelul dividendelor
distribuite acionarilor.

Este o politica ce incearca sa puna in echilibru avantajele partilor implicate

in sensul ca actionarii primesc o suma minima la care se adauga in functie de
rezultatul activitatii un surplus
10. Importana construirii bugetelor ntreprinderii funciile bugetului
Previziunea financiar este important att pt firm ct i pt investitor,
procesul de planificare fcnd parte din sarcinile ce revin managerului financiar.
Principalul instrument de realizare a previziunilor este bugetul firmei care
poate fi ntocmit pe activiti, pe centre de gestiune i pe totalul opera iunilor
desfurate la nivelul organizaiei.
Bugetul reprezint previziunea cifrat a afectrilor de resurse i de
disponibiliti pe centre de activiti, n vederea realizrii ct mai eficiente a
obiectivelor firmei.
Bugetul de venituri i cheltuieli prezint urmtoarele funcii:
1. Funcia de previziune n sensul c prin buget se redimensioneaz
veniturile, cheltuielile i rezultatul activitilor curente, resursele i
cheltuielile activitii de investiii precum i a celorlalte tipuri de activiti
derulate la nivelul ntreprinderii, inclusiv cele privind relaia acesteia cu
statul.
2. Funcia de control se realizeaz prin procesul de execuie financiar
respectiv angajarea i efectuarea cheltuielilor, obinerea veniturilor ca
urmare a activitii desfurate i formarea capitalurilor i alocarea
acestora pe destinaie.
Prin aceast funcie, bugetul este utilizat drept o prghie cu scopul
ntririi, ordinii n folosirea fondului de care dispune firma, n sporirea
rspunderii pt managerii investitori cu autoritatea de a angaja cheltuieli
pe seama patrimoniului.

3.

Funcia de instrument al asigurrii echilibrului financiar presupune

utilizarea bugetului pt asigurarea relaiilor balaniere ntre venituri i
cheltuieli att din punct de vedere dimensional pe total venituri i
cheltuieli ale firmei ct i din punct de vedere structural pe fiecare verig
organizatoric sau activitile economico-sociale.

Tipurile de bugete ntocmite n cadrul unei firme pot fi:

- bugete de tip financiar
- bugete de tip economic
- buget de tip bnesc