Biotehnologii pentru

epurarea avansata a apelor

uzate menajere

Student : Voicu Daniela

Facultatea: Ingineria Sistemelor Biotehnice
Grupa: 743

Cuprins
1.Epurarea Avansata Generalitati
2.Microorganisme implicate in epurarea avansata
3.Tipuri de utilaje utilizate si tehnologii folosite
4. Descrierea proceselor
5.Concluzii
6.Bibliografie

1. Epurarea Avansata Generalitati

Procedeele clasice de epurare nu sunt capabile s elimine i anumite categorii de
substane impurificatoare, numite rezistente sau refractare, cu efecte negative, n primul rnd
asupra sntii omului (boli hidrice, mbolnviri neinfecioase). Epurarea mecanic i

biologic are ca rezultat final eliminarea, n prima treapt, a substanelor solide decantabile i
a uleiurilor care floteaz, iar n a doua treapt, cea biologic, eliminarea, n mare msur a
substanelor organice dizolvate i n suspensie.
Epurarea avansata a apelor uzate se defineste prin ansamblul operatiilor suplimentare,
ce urmeaza epurarii conventionale secundare, avnd drept scop eliminarea substantelor n
suspensie si dizolvate ramase n apa dupa parcurgerea etapelor clasice. n efluentul deversat
din treapta biologica secundara se mai gasesc:
a) suspensii solide
b) substante organice rezistente la metabolismul microbian - nebiodegradabile
c) compusi toxici sau cancerigeni
d) ionii unor substante anorganice cum ar fi cei de calciu, potasiu, nitrati,
fosfati, sulfati, cloruri etc.
e) un numar nedefinit de compusi organici sintetici
Epurarea avansata cuprinde procesele si tehnologiile destinate sa asigure grade
ridicate de epurare imposibil de realizat prin metode clasice si/sau destinate ndepartarii unor
poluanti n treptele fizica si biologica.
Dupa 1970 au aparut preocupari pentru
eliminarea n special a compusilor pe baza de azot si
fosfor. Treapta biologica reuseste sa elimine
maximum 25- 40% din azotul total. Aceste elemente si compusii lor au
efecte dezastruoase asupra mediului prin accelerarea procesului de
eutrofizare a bazinelor de apa. Ele sunt elemente nutritive
care favorizeaza dezvoltarea algelor, dar sunt esentiale
pentru formarea si dezvoltarea namolului activ n
epurarea biologica. Pe de alta parte, amoniul are
efecte dezastruoase asupra concentratiei de oxigen
dizolvat din apele receptoare si este toxic pentru pesti.
Astazi epurarea avansata a apelor uzate este obligatorie, fiind impusa de necesitatea
mentinerii echilibrului ecologic. Impactul statiilor de epurare asupra mediului trebuie analizat
att din punctul de vedere al urmarilor ce apar la deversarea produsilor de carbon ct si la
modificarile ce pot interveni n emisar ca urmare a compusilor pe baza de azot si fosfor.
Totodata, trebuie analizat si efectul altor compusi, de exemplu cei toxici, care sunt deversati
accidental sau dirijat n apele naturale.
Epurarea avansata se introduce n tehnologia de tratare atunci cnd este necesar sa se
obtina o apa de calitate superioara, imposibil de realizat prin procedeele secundare biologice,
pentru protectia mediului nconjurator, evitarea eutrofizarii pe cursul natural n aval de
punctul de descarcare, n scopul reutilizarii apei epurate sau atunci cnd emisarul este utilizat
ca sursa de alimentare a unor localitati.

2. Microorganisme implicate in proces

n apele uzate menajere una dintre problemele majore este faptul ca rapoartele N:C si
P:C pentru majoritatea compusilor organici din apa uzata sunt mult mai mari dect cele
necesare bacteriilor heterotrofe, astfel nct compusii de N si P anorganici si organici se

regasesc n efluent. De aceea, procesele pentru ndepartarea N si P se aplica n principal

apelor uzate menajere.
n apele uzate industriale aceste rapoarte sunt mici, de multe ori fiind necesara
adaugarea suplimentara de azot si fosfor.
Bacteriile Aeromonas
Aeromonas hydrophila este o bacterie Gramnegativa heterotrofa , gsita n special n zonele cu un
climat cald . Aceasta bacterie poate fi gsita n ap
dulce sau srat . Ea poate supravieui n medii aerobe
i anaerobe , i poate digera materiale cum ar fi
gelatina i hemoglobina . Este cea mai bine cunoscuta
dintre speciile de Aeromonas . Este rezistenta la
majoritatea antibioticelor comune i temperaturi
sczute. Bacteriile Aeromonas (facultativ anaerobe)
sunt folosite pentru indeprtarea fosforului prin
acumulare n biomas activ - prin alternarea
condiiilor anaerobe cu cele aerobe.

Acinetobacter si Moraxella
Este un gen de bacterii gram-negative
aparinnd clasei mai largi a Gammaproteobacteria .
Speciile de Acinetobacter nu sunt motile i - oxidaza
negativ. Sunt organisme din sol importante , deoarece
contribuie la mineralizarea acestuia. Speciile de
Acinetobacter sunt o surs de infecie in cazul
pacienilor din spitale , n special speciile
Acinetobacter baumannii .
Numele acestui gen de bacterii provine din
limba greac i se refer la proprietatea
reprezentanilor si de a nu prezenta motilitate ( akineto- = fr micare).
La examenul microscopic, bacteriile se prezint
sub form de cocobacili dispui de obicei cte doi (n
diplo-). Dispunerea n diplo- poate cauza confuzia
cu reprezentani ai genului Neisseria. n urma coloraiei
Gram, se coloreaz n rou-roz (Gram-negativ). Pe
parcursul coloraiei Gram, poate aprea o oarecare
rezisten la decolorare (etap a coloraiei) ceea ce ar
conferi bacteriilor aspectul unor cocobacili Grampozitivi (colorai n mov) sau Gram-intermediari.
Majoritatea speciilor de Acinetobacter nu dispun de mijloace enzimatice de metabolizare a
glucozei din mediu, sunt oxidazo-negative i nu hidrolizeaz esculina.

Moraxella este un gen de bacterii gram- negative din familia

Moraxellaceae . Este numit dup oftalmologul elveian Victor Morax .
Organismele se prezinta sub forma de tije scurte, coccobacilli sau, ca n
cazul Moraxella catarrhalis , diplococci n morfologie , cu proprietati de
oxidare pozitiv i catalaza - pozitive . Moraxella catarrhalis este cea mai importante
specie din punct de vedere clinic n cadrul acestui gen.
Aceste bacterii sunt folosite de asemenea in indeprtarea fosforului prin acumulare n
biomas activ - prin alternarea condiiilor anaerobe cu cele aerobe.
Bacterii nitrificatoare
Bacteriile nitrificatoare sunt bacterii chimioautotrofe sau
care triesc consumnd compui anorganici
ai azotului. Ele trasforma amoniacul (NH3) in
acid azotos (NHO2) si pe acesta in acid
azotic (NHO3).

chimiolitotrofe

Din
aceasta
categorie
fac
parte
nitritbacteriile, care traiesc in natura in prezenta
altor bacterii saprofite, ce descompun substantele
organice din cadavre punand in libertate NH3 si
nitratbacteriile (ex: Nitrobacter, Azotobacter)

Aceste bacterii sunt complet inofensive pentru mediul acvatic ct i pentru om, ele
existind n aer, sol i ap. n fiecare pumn de pmnt se afl cteva miliarde de astfel de
bacterii. Denumirile bacteriilor nitrificatoare cele mai ntalnite in acvacultur sunt
Nitrosomonas i Nitrobacter. n procesul de Nitrificare ele vor extrage energia chimica
existent n compuii azotului i i vor transforma n nitrii i apoi n nitrai. n acest fel
toxicitatea mare a amoniului sau a amoniacului transformat n compui mai putin toxici
poate fi controlat i redus pn la valori de confort n sistemele de cultur. Aceste bacterii
au ns nevoie de suprafete extrem de mari de crestere ele dezvoltndu-se i coloniznd
spaiile sub forma unui film ce se depune pe suprafete de contact dintre mediile solide i ap.
n mediul acvatic natural ele colonizeaz substratul de suport (nisip, pietri, nmol)al
lacurilor, iazurilor, rurilor, etc.
Datorita acestor proprietati, bacteriile denitrificatoare sunt folosite pentru indepartarea
biologica a azotului din apele uzate
Anammox
Bacteriile care efectueaz procesul de Anammox ( ANaerobic AMMonium OXidation )
aparin increngaturii bacteriene Planctomycetes. n prezent , au fost descoperite cinci genuri
anammox: Brocadia , Kuenenia , Anammoxoglobus , Jettenia ( specii de ap dulce ) , i
Scalindua ( specii marine ). Bacteriile anammox sunt caracterizate prin mai multe proprieti
remarcabile : posed in interiorul citoplasmei (locul de catabolism) un compartiment legat
prin intermediul membranei.

Mai mult , membranele acestor bacterii constau n principal din lipide ladderane
pn acum unice n biologie . O caracteristic remarcabil a acestui microorganismului este
rata de cretere extrem de lent .
Timpul de dublare este cuprins intre 7 si 22 zile. Bacteriile anammox transforma
substraturile la concentraii foarte mici . Cu alte cuvinte ,au o afinitate foarte mare pentru
substraturi de amoniu i nitrit ( interval sub- micromolar )
S-a determinat initial faptul ca procesul anammox are loc numai la 20 C la 43 C ,
dar recent a fost observat la temperaturi de la 36 C la 52 C n izvoarele termale i chiar de
la 60 C la 85 C.

3. Tipuri de utilaje si tehnologii folosite

Pentru alegerea procedeelor si a tehnologiei n ansamblu trebuie avute n vedere:
a) capacitatea de autoepurare a cursului natural n care se face descarcarea efluentilor
b) costurile de tratare a apelor n scopul potabilizarii pentru cazul captarilor amplasate
n aval de punctul de descarcare a efluentilor
c) costurile constructiilor si instalatiilor aferente tehnologiei propuse
d) costurile de exploatare si control a calitatii efluentilor deversati
e) necesarul de energie pentru functionarea instalatiilor si echipamentelor aferente
tehnologiei propuse

Tehnologii de epurare avansat:

1. ndeprtarea azotului prin procedeul cu biomas n suspensie - prin alternarea condiiilor

anaerobe, anoxe, aerobe
2. ndeprtarea fosforului prin acumulare n biomas activ - prin alternarea condiiilor
anaerobe cu cele aerobe
3. ndeprtarea fosforului prin adsorbie (reinere pe zeolii sintetici) i prin precipitare

1. ndeprtarea azotului prin procedeul cu biomas n suspensie - prin

alternarea condiiilor anaerobe, anoxe, aerobe
Se foloseste o instalaie biologic cu nmol activ, cu bioreactor multifazat, n care se
realizeaza o alternan a fazelor anaerob - anox -aerob.
Schema de flux tehnologic aplicat n cadrul instalaiei de epurare avansat n sistem
multifazat prevede un sistem de epurare biologic cu nmol activ, fr surs suplimentar de
carbon, n care se realizeaz o alternan a condiiilor anaerobe, anoxe, aerobe (fig. 1).

Fig. 1. Schema de flux tehnologic a instalaiei experimentale

Instalaia compact de acest tip prezint o serie de avantaje, aa cum se specific n

literatura de specialitate i anume:
- asigur ndeprtarea concomitent a substanelor organice, a azotului i a fosforului;
- se elimin adaosul unei surse suplimentare de carbon pentru realizarea procesului de
denitrificare;
- se reduce volumul de nmol cu circa 15%;
- se reduce consumul de energie cu circa 30%.
Experimentrile in cazul acestei instalatii s-au efectuat la debite de 0,5 l/s. Eficiena
medie de ndeprtare a azotului realizat n instalaia cu nmol activ n perioada
experimental a fost de cca. 50% la azot amoniacal i 63% la azot total.

n vederea meninerii sub control a proceselor de nitrificare-denitrificare este necesar

automatizarea instalaiilor de epurare. Instalaiile clasice de epurare pot fi adaptate i
completate n vederea asigurrii parametrilor optimi necesari desfurrii proceselor de
nitrificare -denitrificare i de ndeprtare a fosforului.

2. ndeprtarea fosforului prin acumulare n biomas activ - prin

alternarea condiiilor anaerobe cu cele aerobe
Fosforul poate fi ndeprtat n timpul proceselor de epurare biologic prin acumulare
n biomas activ. Aceasta se realizeaz fie prin precipitarea fosforului anorganic (precipitare
extracelular) n condiii speciale de mediu, fie prin acumularea fosforului chiar de ctre
microorganisme, ca o rezerv intracelular. Pentru obinerea eliminrii biologice a fosfailor
este necesar alternarea condiiilor anaerobe cu cele aerobe.
n faza anaerob acidogen, bacteriile Aeromonas (facultativ anaerobe) folosesc
carbonul organic existent n apa uzat pentru a produce acetat. Prezena n mediu a azotailor
mpiedic activitatea acestor microorganisme, de aceea este necesar o denitrificare. Acetatul
produs este refolosit de bacteriile din genul Acinetobacter/Moraxelle, fiind stocat sub form
de PHB (polihidroxibutirat). Tehnologic, procesele de ndeprtare a fosforului se pot realiza n
reactoare de tip secvenial anaerob - anox - aerob, unde se poate realiza i ndeprtarea
azotului prin procesul de nitrificare - denitrificare.

3. ndeprtarea fosforului prin adsorbie (reinere pe zeolii sintetici) i

prin precipitare
Din rezultatele obinute in urma unui studiu, s-a evideniat posibilitatea folosirii
formelor cationice tip A i tip X pentru reinerea ionilor fosfat. n condiiile studiate,
capacitatea de reinere a ionilor fosfat, pentru ambele tipuri structurale zeolitice, a variat n
ordinea: Na-Ze < Ni-Ze < Ca-Ze < Cu-Ze. S-a evideniat faptul c zeoliii de tip X prezint o
eficien crescut fa de cei NaA i c echilibrul de adsorbie se stabilete dup circa 2 ore.
Mecanismul de reinere a ionilor fosfat din soluii diluate are la baz reinerea lor n
cavitile de adsorbie, pe cnd reinerea din soluii concentrate are la baz un mecanism
complex. Metoda cea mai economic i cea mai simpl pentru ndeprtarea fosfailor din
apele uzate se bazeaz pe precipitarea fosforului cu reactivi ce conin forme ionice de
aluminiu, fier i calciu.Principiile de baz ale procedeelor tehnice conduc la eliminarea
fosforului prin precipitare cu ajutorul Fe3+ (sub form de soluie de FeCl3), Al3+ (sub form de
soluie de sulfat de aluminiu), Ca2+ (sub form de Ca (OH)2). Soluiile formate la pH de 6-7
pentru aluminiu (Al (OH)3 x H2O) respectiv 6-9 pentru fier (Fe(OH)3 x H2O) sunt greu
solubile, floconoase i sedimenteaz bine.

Procesele de precipitare decurg destul de lent, timpii de reacie necesari pentru cei trei
reactivi de precipitare necesit s fie fixai ntre 30 si 60 minute. Cantitile de reactivi de
precipitare teoretic necesare se bazeaz pe conversia stoechiometric a PO-34

4. Descrierea proceselor
ndepartarea biologica a azotului din apele uzate
Apele uzate menajere contin azot sub forma organica, aproximativ 60%, si anorganica
amoniu, aproximativ 40%. ndepartarea biologica a azotului din apele uzate se realizeaza
secvential prin nitrificare si denitrificare.
Nitrificarea consta n oxidarea amoniului n nitrit si apoi oxidarea nitritului n nitrat, de
catre microorganisme autotrofe. Procesul poate avea loc n bazine cu suspensii sau cu biofilm.
Cea mai utilizata metoda consta n realizarea nitrificarii n acelasi bazin n care se realizeaza
si ndepartarea compusilor de carbon (sistem cu un singur namol), procedeul fiind similar
procesului cu namol activ, fiind necesar un bazin de aerare, un decantor si un sistem de
recirculare.

Doar daca exista pericolul unor substante toxice sau inhibitoare n apa uzata, pentru a
proteja bacteriile nitrificatoare care sunt mai sensibile, se opteaza pentru trepte separate: una
pentru ndepartarea compusilor de azot si alta pentru nitrificare (sistem cu 2 namoluri). Astfel,
substantele toxice sunt ndepartate n prima treapta, odata cu compusii de carbon. Bacteriile
nitrificatoare au viteza de crestere lenta si de aceea sistemele pentru nitrificare au un timp de
retentie mai mare, att hidraulic ct si al suspensiei, dect cele pentru ndepartarea compusilor
de carbon.
Principalii parametri care influenteaza nitrificarea sunt concentratia de oxigen dizolvat
si pH-ul. Bacteriile nitrificatoare sunt strict aerobe. Viteza de nitrificare creste odata cu
concentratia oxigenului dizolvat pna la 3-4 mg O2/l, concentratia optima fiind de 2-3 mg

O2/l. Valoarea pH-ului influenteaza cresterea bacteriilor nitrificatoare. Astfel, el trebuie

mentinut la valori de 7,2 8, o scadere sub 5,5 sau o crestere peste 9 ducnd la scaderea
dramatica a nitrificarii. Viteza de nitrificare depinde si de temperatura, valorile scazute ale
acesteia afectnd negativ nitrificarea, intervalul optim fiind de 28-32 0C.
Timpul de retentie a namolului trebuie sa fie mai mare de 4-6 zile, ceea ce asigura
prezenta bacteriilor nitrificatoare adecvate si sanatoase.
Ca inhibitori se amintesc prezenta substantelor toxice, metalelor si amoniului
neionizat.
n sistemele de nitrificare cu film biologic, cea mai mare parte a compusilor de carbon
trebuie ndepartata nainte ca bacteriile nitrificatoare sa se stabileasca la nivelul biofilmului,
altfel microorganismele responsabile de ndepartarea compusilor organici, avnd viteza mai
mare de crestere fata de bacteriile nitrificatoare, vor domina biofilmul format.
Denitrificarea biologica consta n reducerea nitratului pna la azot gaz n conditii
anoxice, adica lipsite de oxigen molecular, dar n care exista nitriti si nitrati. Majoritatea
microorganismelor denitrificatoare sunt heterotrofe facultativ aerobe si preiau oxigenul din
nitrati si nitriti. Pe lnga acestea, exista si bacterii autotrofe, care utilizeaza H2 sau sulfatii ca
acceptori de electron.
Principalii parametri care influenteaza denitrificarea sunt:
a) prezenta substratului organic
b) concentratia de oxigen dizolvat
c) pH-ul
d) temperatura

Prezenta substratului organic este foarte importanta, un raport CCO: NO2 (NO3) de
3:1 fiind optim pentru denitrificare completa.O concentratie de oxigen dizolvat mai mare de
0,2 mg O2/l inhiba denitrificarea.Denitrificarea determina cresterea alcalinitatii, viteze mari
de denitrificare fiind obtinute n intervalul 7-7,5.
Att viteza de crestere a microorganismelor, ct si viteza de ndepartare a nitratilor
sunt afectate de temperatura. Viteza de denitrificare creste odata cu cresterea temperaturii
pna la 350C, iar sub 50C este foarte scazuta.
Sistemul combinat nitrificare/denitrificare n treapta unica cu namol activ, elimina
necesitatea sursei de carbon externe (reduce costurile) prezentnd urmatoarele avantaje:
a) reduce necesarul de oxigen pentru ndepartarea materiei organice si realizarea
nitrificarii
b) elimina necesarul de carbon organic suplimentar impus de procesul de denitrificare
c) elimina decantoarele intermediare pentru recircularea namolului.

Un astfel de sistem combinat conduce la eficienta de ndepartare a azotului total de

6080% si poate ajunge pna la 8595%.
Se disting doua procedee de baza:
a) sistem cu namol separat sistemul cu doua sau trei namoluri
b) sistem cu un singur tip de namol
In primul caz, sistemul foloseste doua namoluri, adica doua tipuri de comunitati
biologice separate, dezvoltate n doua instalatii biologice independente conectate n serie.
Ambele instalatii contin decantoarele de separare a namolului cu recircularea acestuia n
cadrul treptei respective. Prima instalatie are drept scop eliminarea compusilor organici pe
baza de carbon si nitrificarea produsilor pe baza de azot n bazin aerob. A doua treapta este
destinata denitrificarii n mediu anoxic.
Exista si un sistem cu trei namoluri pentru eliminarea treptata a produsilor pe baza de
carbon, nitrificare si apoi denitrificare; fiecare dintre aceste faze se desfasoara ntr-o instalatie
biologica independenta cu un singur tip de namol. Dezavantajul acestui sistem consta n faptul
ca la treapta de denitrificare este necesara o sursa externa de carbon, ceea ce impune
introducerea de metanol, etanol etc. sau o parte din apa uzata intra direct, prin ocolire, n
reactorul anoxic de denitrificare.
Instalatia cu un singur tip de namol foloseste fie un reactor care functioneaza
secvential, fie un singur bazin mai lung n care o parte este aerata iar cealalta este n regim
anoxic. De asemenea, se pot realiza bazine independente n regim aerob sau anoxic cu
circulatia apei si a namolului activ pna la decantorul secundar care este unic (nu se introduce
sedimentare intermediara).
Procesele cu un singur namol pot fi de 3 tipuri n functie de pozitia zonei anoxice fata
de cea aeroba: procesul cu predenitrificare (fig 2 a) , procesul cu postdenitrificare (fig.2 b) si
procesul cu nitrificare-denitrificare simultana (fig.2c).

Fig 2: Variante ale procesului de nitrificare-denitrificare cu un singur tip de namol

Namolul biologic se adapteaza conditiilor aerobe si anoxice rezolvnd eliminarea

compusilor pe baza de carbon si de azot.
n procesul cu predenitrificare, n prima treapta, apa uzata intra ntr-un bazin anaerob
unde apare procesul de denitrificare prin utilizarea carbonului organic existent n apa uzata.
Din al doilea bazin de nitrificare si ndepartare a compusilor organici se recircula apa,
ncarcata cu nitrati, din zona aeroba n cea anoxica unde acestia vin n contact cu substratul
organic din apa uzata. Schema este eficienta n eliminarea azotului si prezinta avantajul de a
folosi rational sursele de carbon interne existente si de a reduce costurile de investitie prin
eliminarea unui decantor intermediar. Procesul cu postdenitrificare poate functiona cu sau fara
sursa externa de carbon.
Noi procese de ndepartare a azotului din apele uzate
Procesul SHARON (Single reactor system for High activity Ammonium R emoval
Over Nitrite ) presupune ntreruperea reaciei de oxidare a amoniului la nitrit.
Amoniul este oxidat la nitrit n reactorul aerob, dup care nitritul este redus la azot gaz
n reactorul anoxic, prin adugarea unei surse externe de carbon.
Reactorul Sharon se poateconstrui fie ca un singur bazin cu zone alternante
aerob/anoxic sau ca o serie de dou bazine, unul aerob altul anoxic
Principalul avantaj al configuraiei cu un singur reactor const n posibilitatea
utilizrii alcalinitii produse n cadrul procesului de denitrificare imediat, pentru
compensarea acidului produs n faza aerob.Printre alte avantaje ale procesului pot fi
menionate: investiia iniial redus,costuri de operare mici (spre deosebire de procesul
convenional de nitrificare-denitrificare necesit aerare redus i o cantitate mai mic de
carbon), pornire uoar, pentru acest tip de proces nefiind necesar adugarea de reactivi
chimici.
Procesul Anammox (Anaerobic AMMonia OXidation) este o metod complet
autotrof pentru ndeprtarea amoniului din apele puternic ncrcate i raport mic C/N.
Procesul este aplicat cu succes din anul 2002 la staia de epurare a oraului Rotterdam,
Olanda.n acest proces amoniul este convertit direct n azot gaz n condiii anaerobe, cu
nitritul ca acceptor de electron. Bacteria Anammox, descoperit n apele uzate la nceputul
anilor 1990, este autotrof astfel nct nu necesit surs extern de carbon. Uutilizez CO2
ca surs de carbon. De asemenea, nu necesit aerare, ntruct este obligat anaerob,
dar este necesar totui existena nitritului ca substrat.
Pentru a fi aplicat cu succes el trebuie precedat de o treapt aerob.
Exist o serie de tehnologii care utilizeaz procesul Anammox, clasificate n dou
grupuri: cu dou trepte sau cu o treapt. n procesul cu dou trepte, n prima treapt amoniul
este convertit n nitrit ncondiii aerobe, iar n a doua treapt este favorizat procesul Anammox
prin scderea concentraiei de oxigen sub 0,3 mg/l. Procesul n dou trepte se poate desfura
n dou reactoare separate sau ntr-un singur reactor n care se controleaz concentraia
oxigenului dizolvat. De aici, a rezultat procesul combinat Sharon

Procesul se caracterizeaz printr -o producie sczut de nmol, reducerea energiei

consumat prin aerare cu 60%, reducerea cantitii de substane chimice pentru neutralizarei
reducerea semnificativ a emisiilor de CO2, de pn la 90%. n general, costurile fa
de procedeul clasic de nitrificare/denitrificare sunt reduse cu pn la 90%. n plus, staia
necesit mai puin de jumtate din spaiul pentru procedeul convenional.

5.Concluzii
Metoda convenional de epurare bilogic reuete s ndeprteze doar o parte din
nutrienii din apa uzat. Datorit restriciilor impuse pentru deversarea acestora, s-au
dezvoltat tehnologiile de ndeprtare ale azotului i fosforului, dintre acestea tehnologiile
biologice fiind preferate din ce n ce mai mult n special datorit faptului c pot fi combinate
cu procesul biologic de ndeprtare a compuilor de carbon.
Cercetriledin biotehnologie au avut o influen deosebit i n dezvoltarea proceselor d
e ndeprtare a nutrienilor. Exist o serie de configuraii posibile, unele dintre acestea doar
pentru ndeprtarea azotului, altele pentru ndeprtarea combinat a azotului i fosforului.
Alegerea configuraiei depinde de calitatea influentului, calitatea dorit a efluentului,experiena
operatorului i procesele de epurare existente dac se dorete retehnologizarea staiei de
epurare.
Retehnologizarea unei staii de epurare pentru ndeprtarea nutrienilor trebuie s in
seama de configuraia i dimensiunea bazinelor de aerare, capacitatea decantoarelor, tipul
sistemului de aerare, tehnologia de tratare a nmolurilor i experienaoperatorului. Realizarea
unei noi staii de epurare este mult mai flexibil i ofer mai multe opiuni n ceea ce privete
ndeprtarea nutrienilor

6. Bibliografie
1. van Dongen, L.G.J.M., Jetten, M.S.M., van Loosdrecht, M.C.M.. The Combined
Sharon-Anammox Process. A sustainable method for N-removal from sludge water,
Stowa, 2001
2. van Haandel A., van der Lubbe J. Handbook Biological Waste Water Treatment,
Quist Publishing, 2007
3. Henze, M., van Loosdrecht, M., Ekama, G., Brdjanovic, D. Biological Wastewater
Treatment: Principles, Modeling and Design, IWA Publishing, 2008.
4. Metcalf&Eddy. Wastewater engineering. Treatment and reuse, fourth edition,
McGraw Hill, 2003.
5. Robescu, D., Robescu, Diana, Lanyi, S., Constantinescu, I. Tehnologii, instalatii si
echipamente pentru epurarea apei, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000.
6. Seviour, R., Nielsen, P.H. Microbial Ecology of Activated Sludge, IWA Publishing,
2010
7. Wiesmann, U., Choi, I.S, Dombrowski, E.A.. Fundamentals of Biological
Wastewater Treatment, Wiley-VCH&Co.KgaA, 2007

8. Design of Municipal Wastewater Treatment Plants, 4th ed., WEF manual of Practice
8, ASCE Manual and Report on Engineering Practice No.76, 1998.
9. www.wikipedia.com
10. www.ecoterra-online.ro

Indicatori de calitate ai apelor uzate evacuate n reelele de

canalizare ale localitilor (valori maxime admise)
1. Temperatura:0- 40 C
2. pH uniti pH: 6,5-8,5
3. Materii n suspensie: 350 mg/dm3
4. Consum biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5) O2 : 300 mg/ dm3
5. Consum chimic de oxigen - metoda cu O2: 500 mg/ dm3
6. Azot amoniacal (NH4+) : 30 mg/dm3
7. Fosfor total (P) : 5,0 mg/dm3
8. Cianuri totale (CN): 1,0 mg/dm3
9. Sulfuri i hidrogen sulfurat (S2-) : 1,0 mg/dm3
10. Sulfii (SO32-): 2 mg/dm3
11. Sulfai (SO42-):600 mg/dm3
12. Fenoli antrenabili cu vapori de ap (C6H5OH) : 30 mg/dm3
13. Substane extractibile cu solveni organici: 30 mg/dm3
14. Detergeni sintetici biodegradabili :25 mg/dm3
15. Plumb (Pb2+) : 0,5 mg/dm3

16. Cadmiu (Cd2+) : 0,3 mg/dm3

17. Crom total (Cr3+ + Cr6+) : 1,5 mg/dm3
18. Crom hexavalent (Cr6+): 0,2 mg/dm3
19. Cupru (Cu2+) :0,2 mg/dm3
20. Nichel (Ni2+) : 1,0 mg/dm3
21. Zinc (Zn2)2) : 1,0 mg/dm3
22. Mangan total (Mn) : 2,0 mg/dm3
23. Clor rezidual liber (Cl2) : 0,5 mg/dm3