Comunicarea nonverbala se caracterizeaza prin faptul ca informatia este codificata si

transmisa prin diferite semnale, legate direct de postura, miscare, gestica, mimica,
infatisare.In literatura de specialitate romaneasca, S. Chelcea (2004) prezinta o axiomatica a
comunicarii nonverbale: aceasta este filogenetic si ontogenetic primordiala; in relatiile
interpersonale directe , comunicarea nonverbala este imposibil sa nu apara; nu trebuie
analizata independent de comunicarea verbala; semnificatia semnelor transmise prin multiple
canale trebuie stabilita in termenii probabilitatilor si in functie de contextul sociocultural
concret.
Recomandari pentru practica scoalara:
Claritate, precizie in transmiterea informatiilor, folosirea unor elemente redudante
(intr-o anumita masura, pentru a detalia, aprofunda intelegerea cunostintelor
predate).
Accesibilizarea cuvintelor specifice limbajului de specialitate.
Imbogatirea limbajului activ, prin dezvoltarea unor atitudini pozitive fata de
lectura.
Sa se tina cont de faptul ca in prima parte a scolaritatii limbajul intern nu este
foarte bine dezvoltat, ceea ce-si pune amprenta asupra incapacitatii copilului de a
coordona, condensa, anticipa limbajul scris si oral.
Stimularea capacitatii de exprimare orala (dialog sau monolog, in care sa fie
folosite mijloace persuasive, tehnici de argumentare si contraargumente- in
special la varstele mai mari).
Evitarea folosirii in exces a neologismelor in exprimarea orala, intrucat se
ingreuneaza intelegerea semnificatiei mesajelor transmise.
Comunicarea capata un plus de expresivitate daca in activitatea didactica se evita
afisarea unor fizionomii incremenite (directia privirii poate avea semnificatii
diferite, contactul vizual, ridicarea sprancenelor, zambetul, miscarile aprobative
ale capului, postura de ascultare).
Congruenta dintre mesajele verbale si cele nonverbale (comportamentul
disimulativ poate fi surprins de interlocutor prin descifrarea diferentelor dintre
ceea ce se afirma la nivel verbal si se afirma nonverbal- aparitia unor gesturi
involuntare).
Evitarea folosirii unei gesticulatii excesive, intrucat elevii se vor concentra asupra
acesteia si nu asupra mesajelor verbale.
Utilizarea elementelor paraverbale nu numai pentru a accentua anumite
semnificatii, ci si pentru a evita instalarea monotoniei (modularea intensitatii
vocii).
In cazul unor tulburari de limbaj (bradilalie-balbaiala, dislalie, afazie, disgrafie
sau dislexie) este necesara colaborarea cu logopezii , pentru a-i ajuta pe elevi sa
elimine deficientele care le afecteaza adaptarea la solicitarile scolare.