despre simptom dethlefsen

Calea pe care o propunem noi necesita - si asta nu n ultimul rnd

- capacitatea de a suporta paradoxurile si ambivalenta, fara nevoia
de a ajunge cu necesitate la univocitate, prin distrugerea unuia
dintre poli.
Orice s-ar petrece n corpul unei fiinte constituie expresia
unei informatii corespunzatoare, respectiv condensarea unei
imagini corespunzatoare (termenul grecesc pentru imagine este
eidolon, corespunznd astfel si conceptului de "idee").
Atunci cnd diversele
functiuni corporale colaooreaza ntr-un anumit mod, ia nastere un
model pe care noi l resimtim a fi armonios si, de aceea, l numim
sanatate. Daca o functiune deviaza, ea afecteaza mai mult sau mai
putin armonia ntregului, si atunci vorbim despre boala.
Boala nseamna asadar parasirea unei armonii, respectiv
punerea n discutie a unei ordini pna atunci echilibrate (vom
vedea mai trziu ca privita dintr-un alt punct de vedere, boala
reprezinta de fapt restabilirea unui echilibru), nsa distrugerea
armoniei are loc n constienta, la nivelul informatiei, si se arata
doar n corp.
Modul nostru de considerare corespunde ntructva modelului
psihosomatic, totusi cu diferenta ca noi folosim examinarea tuturor
simptomelor, si nu facem nicio exceptie n acest sens. Diferenta
"somatic" / "psihic" poate fi realizata n cel mai bun caz la nivelul
la care se manifesta un simptom - dar este inutilizabila pentru
a localiza boala. Conceptul antic de maladii spirituale induce
complet n eroare, deoarece spiritul nu poate fi niciodata bolnav
- mai degraba este vorba n aceasta privinta exclusiv de simptome
Un
simptom este un semnal care dirijeaza atentia, interesul si energia
asupra sa, punnd de aceea sub semnul ntrebarii mersul obisnuit
de pna atunci. Un simptom ne constrnge sa-i dam atentie - fie ca
o vrem, fie ca nu o vrem: noi resimtim aceasta ntrerupere venita
ca din afara drept tulburare si, de aceea, de cele mai multe ori
avem un singur tel: acela de a face sa dispara elementul deranjant
Ceea ce se manifesta n corpul
nostru drept simptom este expresia vizibila a unui proces invizibil,
care doreste sa ne ntrerupa prin functia sa de semnal calea noastra
de pna acum, indicndu-ne ca ceva nu este n ordine, pentru a
ne determina sa ne punem ntrebari. Si aici ar fi aberant sa ne
suparam pe simptom, si de-a dreptul absurd sa vrem sa decuplam
simptomul, Iacndu-i manifestarea imposibila. Simptomul nu
trebuie mpiedicat sa se manifeste, ci trebuie sa nu mai fie necesar
ca el sa se manifeste. Pentru aceasta trebuie n orice caz sa ne
ntoarcem si aici privirea de la simptom, si sa o cufundam mai
adnc, daca vrem sa nvatam sa ntelegem ce anume vrea sa ne
indice simptomul.
Sa rezumam nca o data: boala este o stare a omului care

indica faptul ca omul nu mai este n ordine, respectiv n armonie n

constienta sa. Aceasta pierdere a echilibrului interior se manifesta
n corp ca simptom. Deci simptomul este semnal si purtator de
informatie, caci el ntrerupe prin aparitia sa decurgerea de pna
acum a vietii noastre, obligndu-ne sa-i dam atentie. Simptomul
ne semnalizeaza faptul ca noi suntem bolnavi ca oameni, cafiinte
sufletesti, adica am iesit din echilibrul fortelor noastre sufletesti
launtrice. Simptomul ne informeaza despre faptul ca ceva ne
lipseste.
Daca un om a nteles diferenta dintre boala si simptom,
atitudinea sa fundamentala si raportul sau cu boala se modifica
rapid. El nu mai considera simptomul ca fiind cel mai mare dusman
al sau, a carei combatere si nimicire sa fie telul sau cel mai nalt,
ci descopera n simptom un partener care l poate ajuta sa gaseasca
ceea ce i lipseste si sa nvinga n felul acesta boala propriuzisa
Boala are un singur
tel: acela de a ne face sa devenim sanatosi.
Vindecarea are loc prin ncorporarea a ceea ce lipseste si, de
aceea, nu este posibila fara o extindere a constientei. Boala si
vindecarea sunt concepte pereche, concepte duale,

dethlefsen - Polaritate

si unitate

Spunnd eu, omul se delimiteaza deja de tot ceea ce el resimte

drept noneu,
Eul sau l uneste cu lumea contrariilor, care se scindeaza
nu numai n eu si tu, ci si n interior si exterior, femeie si barbat, bun
si rau, corect si incorect s.a.m.d. Egoul omului i face imposibila
perceperea, recunoasterea sau chiar si numai reprezentarea, sub o
forma sau alta, a unitatii sau a ntregului. Constienta scindeaza si
descompune totul n perechi opuse, pe care noi le vietuim drept
conflict, n masura n care ele ne provoaca sau ne solicita sa o facem.
Astfel, noi formulam da
n privinta unui aspect, si totodata nu opusului sau, - caci, dupa
cum se stie, "contrariile se exclud". Dar cu fiecare nu, cu fiecare
excludere, cimentam starea noastra de nesanatate, caci pentru afi
sanatosi - a fi ntregi - nu ar trebui sa ne lipseasca nimic.
Dincolo de polaritatea pe care o descoperim ca oameni se afla unitatea, acel unic atotcuprinzator n care
contrariile se
odihnesc nca nediferentiate. Acest domeniu al existentei se
numeste si Univers3, care prin definitie include totul. Si de aceea,
nu poate exista nimic n afara acestei unitati, n afara acestui
Tot. n Unitate nu exista nici modificare, nici transformare si
nici evolutie, pentru ca Unitatea nu este supusa nici spatiului
si nici timpului.
De aceea, din punctul de

vedere al constientei noastre polare unitatea apare drept Nimic.

Aceasta formulare este corecta, desi ea produce adesea la noi,
oamenii, asocieri false. n special oamenii vestici reactioneaza
n majoritatea cazurilor cu dezamagire atunci cnd afla, de
exemplu, ca starea de constienta spre care se tinde n filozofia
budista, "nirvana", nu nseamna altceva dect nimic
Cunoasterea nu este posibila fara
polaritate, fara scindarea n subiect si obiect, n cunoscator si obiect
cunoscut. n Unitate nu exista cunoastere, ci numai existenta. n
unitate nceteaza orice dor, orice vointa si stradanie, orice miscare,
pentru ca nu exista ceva exterior nspre care sa se poata tinde. Este
vechiul paradox ca numai n Nimic poate fi gasita plenitudinea.