COLECTIA ELECTRICIANULUI Al.Pantea Probe si verificari | la transformatoare , de putere_In luerare — dupa expunerea principiilor, ecuatiilor si regimurilor de functionare ale transformatoarelor i auto- transformatoarelor — sint prezentate principalele probe si veriftcdri, prevazute de STAS-urile si prescriptiile tehnice in_vigoare, la care sint supuse acestea in timpul reparatiei si _dup& reparafie, la punerea in functiune si periodic in xploatare. Este indicaté tehnelogia de executie a probelor si verificdrilor, inclusiv a probelor uleiului. electroizolant, _ Luerarea se adreseazi maistrilor, tehnicienilor si elec. tricienilor din: intreprinderile de montaje clectrice si ener- getice, intreprinderile de centrale si refele electrice si toate intreprinderile industriale, care repari, monteazi si ex- ploateazi transformatoare si autotransformatoare de putere. Control stiintific: ing. Tiberiu Ciubotariu Redactor: ing. Mihaela Smeureanu Tehnoredactor: Maria Trisnea Coperta colec}iei: Dan Marin Bun de tipar: 25, UI. 1983, Coli de tipar: 14. C.Z.: 621.314.222.6.001.4. parul executat sub cda. nr, 441, la intreprinderea Poligrafica ,Crisana", Oradea, str, Moscovei nr, 5. Republica Socialist Romania © 1. Transformatoare electrice de putere Dezvoltarea rapida a tehnicii rezerva un vast dome- niu de folosire a transformatoarelor de putere in instala- tiile de transport si utilizare a energiei electrice. Transformatoarele se supun unor probe, in diferite etape, pentru: — localizarea unor defectiuni ascunse la cele aduse la reparat (bobine, miez, legaturi, comutator) in vede- rea unor remredierj rapide; — verificarea parametrilor de functionare stabi fabricd, la punerea in functi — verificarea comportarii in exploatare periodic, in sensul mentinerii parametrilor de functionare, a depis- tavii si localizirii unor defectiuni incipiente aparute in timpul functiondrii si evitarea extinderii acestora, Pentru efectuarea acestor probe este necesard o apa- raturd corespunzatoare si o tehnica de lucru Ja indemina celor care executa probele. Aceasta tehnicd funda- mentata stiintific, atit ca aparatura, metode utilizate cit si ca necesitate este de un real folos, atit pentru con- struetor cit si pentru cel care exploateazi transforma- torul. Probele ce trebuie executate si valorile normate ale marimilor m&surate sint cele prevazute de STAS-urile si prescriptiile tehnice in vigoare, in special STAS 1703- 80 si prescriptia PE 116-78 elaborata de Ministerul Energiei Electrice. ps “hee Lor, ey1.1. Nofiuni generale, elemente constructive Transformatorul este un aparat electromagnetic sta- tic, avind doud sau mai multe infasurari cuplate induc- tiv, destinat si transforme, prin inductie electromagne- ticd, la aceeasi frecvent&, unul sau mai multe sisteme de curenti alternativi. Transformatorul la care douA sau mai multe infasurari sint legate galvanic (direct) in aga fel, incit au o parte a infasurarilor comuna, se numeste autotransformator. In prezenta lucrare notiunea de transformator include si pe cea de autotransformator in afara cazurilor cind se face mentiunea expresi de autotransformator. Transformatorul de putere este destinat si transfor- me parametrii energiei electrice — tensiunea si curen- tul — in retelele sistemelor energetice si In cele ale con- sumatorilor de energie electricd. Sint considerate ca transformatoare de putere (STAS 10381-76) transforma- toarele trifazate cu puterea de 6,3 kVA si peste, gi trans- formatoarele monofazate cu puterea de 1 kVA si peste. In raport cu numéarul de infagurari cuplate inductiv intre ele, se deosebese transformatoare cu dowd si mai multe infasurari. Transformatoarele cele mai des folosite sint cele cu doua infdsurari, iar pentru puteri mai mari se utilizeazi si transformatoare cu trei infasurari, Infagurarile unei faze sint denumite dupa valoarea tensiunii la borne: — infagurare de inalté tensiune (IT), acea care are tensiunea nominald cea maj mare; — infasurare de joasi tensiune (JT), acea care are tensiunea nominala cea mai mica; — infasurare de medie tensiune (MT), acea care are tensiunea nominald intermediara, intre tensiunea nomi- nala cea mai mare gi cea mai mica. De asemenea, infagurarile mai sint denumite si ast- fel: — infasurare primara, prin care se absoarbe putere de la reteaua de alimentare; — infagurare secundard, prin care se transmite pu- tere intr-un circuit; — infdsurare terfiara, destinata a fi conectata la un compensator, pentru alimentarea serviciilor proprii ale grupurilor mari sau autotransformatoarelor mari etc. Orice transformator este definit prin principalele ma- rimi caracteristice: | — tensiunea nominala gi curentul nominal ale in- fagurarii de inalta tensiune (IT) Uns Luni . — tensiunea nominald si curentul nominal ale infa- gurarii de medie tensiune (MT) Vons Toni oe — tensiunea nominala si curentul nominal ale infa- gurarii de joasi tensiune (JT) Van; 3, (sau Vans I, daci transformatorul are numai doua infasu- rari); . — tensiunile de scurtcircuit exprimate in procente din tensiunea nominalé a infasurarii la care se face alimentarea cu curentul nominal; — freeventa nominala; | — puterea nominald a transformatorului sau puterea nominala a fiecdrei infasurari daca transformato- rul are mai mult de doud infasuraéri, cu puteri ine- gale pe infasurari; : 1 — grupa de conexiuni a transformatorului care indi- c& modul de conectare al infasurarilor si defaza- jele dintre ele. Elemente constructive. Orice transformator este constituit din urmatoarele subansambluri gi piese componente: a. gistemul magnetic b. infdsurarile ec. izolatia d. alte parti constructive ; A a. Sistemul magnetic al transformatorulut, miezul magnetic M, este reprezentat de ansamblul de tole, con- fectionate din tabli electrotehnicd, avind o forma geo- metric’ determinaté, in care se localizeaza cimpul mag- netic al transformatorului. Acesta se executa sub forma de coloane, pe care sint plasate infisurdrile, legate intre ele prin juguri pentru inchiderea fluxurilor magnetice de pe faze (fig. 1.1, a si b). — Pentru transformatoarele de puteri foarte _ mari $i tensiuni primare foarte inalte se pot utiliza, in retelele 5trifazate, trei transformatoare monofazate care formeazi un grup de transformatoare, Miezul magnetic al transformatoarelor i liezt se confectio- neazd din tole de tabla silicioasi de 0,35 mm grosime, daminata la cald sau la rece, Tolele se izoleazi intre ele Fig. 1.1, Miezuri magnetice de transformatoare: @ ~» monofazate: 6 — trifazate; 1 — coloand; 2 — jug; ©, %,,®,,®,— fluxurile magnetice prin coloane. cu hirtie de 0,02—0,03 mm sau cu lac izolant, iar cele laminate ja rece au la suprafaté un strat izolant foarte subtire de natura ceramica. b. Infasurarile transformatoarelor se executd sub doua fonme: _ —— infasurari cilindrice (fig. 1.2, 6) cind bobinele apar- tinind aceleiasi infasurari formeazA un cilindru, ings Siz oe | LLL JT Fig, 1.2. Tipuri de infagurari: a — infasurari alternate; b — infagur&ri in =a : cilindru; 17, Mr, JT é intadgurari de fnalta tensiune, medie tensiune, yoaed ensiune; C,, — cilindru izolant; P,. — panou izolant, 6 miez fiind plasaté infasurarea de joasd tensiune (JT), in mijloc infagurarea de medie tensiune (MT), iar in afara cea de inalta tensiune (IT). — infisurari alternate, unde bobinele de inalta ten- siune alterneazi in directia axial cu cele de tensiune joasa (fig. 1.2, a). ec. Izolatia transformatorului este realizata prin ma- terialele electroizolante incorporate: hirtie izolanta, bum- bac, prespan, pertinax, textolit, lichidul izolant sau alt jzolant si portelan (izolatoarele de trecere). d, Alte parti constructive. — Cuva, este un recipient in care se introduce par- tea activa — miezul si infasurarile — si partea de re- glaj a transformatorului gi este umpluta obisnuit cu un material electroizolant (fig. 1.3). Materialul electroizo- lant se prevede cu triplu scop: ca izolant, fiind un foarte bun dielectric al infagurarilor si leg&turilor intre ele si fati de miezul magnetic si cuva, pentru a proteja par- tile izolante de umezire, ca agent de racire pentru ve- hicularea caldurii din parfile active prin cuvd spre ex- terior. \ Forma construetiva a cuvei cu elementele de racire depinde de puterea nominal4 a transformatorului si de sistemul de racire al acestuia. Se construiese cuve cu pereti netezi, cuve cu radiatoare si cuve cu baterii de racire cu aer Sau apa. — Conservatorul montat deasupra cuvei, comunica cu aceasta prin o conducta (fig. 1.3) si serveste: la pre- luarea oscilatiilor nivelului lichidului izolant datorita variatiei temperaturii si la reducerea suprafetei de con- tact cu aerul a lichidului din transformator. Suprafata liber& a lichidului izolant ia contact cu aerul atmosferic printr-un filtru prevazut cu o substanta, care absoarbe umiditatea. — Comutatorul de reglaj serveste la reglarea tensiu- nii transformatorului in sarcind sau cu transformatorul scos de sub tensiune. — Elemente anexe: termometre pentru indicarea temperaturii si automatizarea pornirii gi opririi siste- 7mului de racire, relee de gaze pentru semnalizarea pre- zentei acestora §i pentru deconectarea transformatorului, dispozitiv pentru indicarea nivelului uleiului ete, ee 38 g ' 7 ‘Fig. 1.3, Elemente constructive ale unui transformator tri- 1 ah ah fazat in ulei; — izolatoare de inaltA tensiune; 2 — izolatoare de = stune; 3 — conservator; 4 — releu de gaze; § — Guee mag netic nivel ulei; 6 — comutator de reglaj; 7 — dispozitiv de ac- fionare comutator; § — termometru; 9° — radiatoare; 10 — ventl- jJatoare; 11 — carucior; 12 — cutie’ alimentare circuite secundare. 1.2. Principiul de functionare, ecuatii de functionare ale transformatorului cu doua infasurari Alimentind infaégurarea primara, avind un numar Ny de spire, la bornele 1; 1’ cu tensiunea alternativa wy, aceasta este strdbdtuta de curentul i, variabil in timp. 8 Curentul i, va crea in miezul magnetic un flux ® varia- bil in timp, care induce in infaégurarea primara o ten- siune electromotoare (t.e.m.) e,; de sens contrar cu uy si in infdgurarea secundara avind N, spire o t.e.m. @, iden- Fig. 1.4, Schema de Principiu a unui trans- formator electric. ticd cu tensiunea secundara uy, la bornele 2, 2’ daca se- eundarul este deschis (fig. 1.4). Valorile tensiunilor electro- motoare é@,, @» sint proportionale cu numéarul de spire N,, Ne ale infagurarilor. Daca la bornele infdsurarii secundare 2, 2’ se conec- teazi o impedanta de sarcina Z,, aceasta infagurare va fi strabatuta de curentul i,, Acest curent creazi si el un flux ®, care se opune, conform legii lui Lenz, fluxului ® care l-a produs, tinzind sa-l micsoreze, Pentru a se mentine constant fluxul ®, va trebui ca infasurarea pri- mara sa absoarba de la retea un curent 7; mai mare, pen- tru a produce fluxul ©, >. Prin compunerea celor doua fluxuri ®, si ®, produse de curentii #,, respectiv i, mie- zul este strabatut de fluxul rezultant ®. Astfel, neglijind pierderile in transformator la fune- tionarea in sarcind, cind acesta absoarbe de la retea un curent i, la o tensiune w, si debiteaza consumatorului un curent i, la o tensiune wu, se obtine egalitatea puterilor Uy =U ip. Pentru a putea scrie ecuatiile de functionare ale transformatorului, trebuie avut in vedere ca numai o parte ©, din fluxul produs de infasurarea primara se inchide prin miezul magnetic, iar o alt&é parte se inchide 9prin aer, formind fluxul de sedpari ®,, care nu strabate gi spirele secundare. Infdsurarea secundard, strabatuta de scurentul is, produce un flux ®, care se inchide prin miezul magne- tic si un flux de scépari ©, care se inchide prin aer si nu strabate spirele primare. Numai fluxurile ©, si ©, prin circuitul magnetic dau fluxul rezultant ® numit flux util, Toate marimile utilizate sint sinusoidale si ca orice marime sinusoidala sint caracterizate prin: valoarea ma- xim& Am, Aim 4om numita amplitudine (fig. 1.5), valoa- ha,ay,a2 Fig. 1.5, Repre- zentarea_ méarimi- lor sinusoidale, rea instantanee a, aj, dz, ca valoare la un moment dat t, pulsatia @ avind dimensiunile unei viteze unghiulare, @, $i p, unghiuri de defazaj, numite faz4 initiald si un- ghiul t+ variabil, exprimate in radiani. Legaturile intre aceste valori se pot exprima prin relatiile: a=A,, sin et, (1.1) =A, sin (wt—,), (1.2) G:=Agm Sin (t+ 2), (1.3) Se spune ca marimea a, este defazati in urma fata de marimea a care este origine de fazi cu unghiul @,, lar a, este defazata inainte cu unghiul g, fafa de a. in 10 caleule gi in m&surdtori se utilizeaza valoarea eficace sau efectiva a marimilor, A= ** =0,707 Am. y2 Luind ca origine de faz4 — faza fluxului (fig. 1.6), va- Joarea instantanee a acestuia este d=, sin wt. (1.4) gener Fig. 1.6. Reprezentarea sinusoidala a fluxului ® si a tensiunilor elec- tromotoare ¢@;, @: la un transformator monofa- zat. Tensiunile electromotoare e,, @:, induse in cele doud infagurari, in baza legii inductiei, se exprima prin rela- tile AD =——N,—) 1.5 ey Ny A (1.5) eye (1.6) oN, Pnosin( ot— 4); (1.7) e,=N,®,,0sin (o 7) , (1.8) itunde: NiPo v2 ite h= =4,44fN,®, (1.9) Ey= —— =4,44fN,®, (1.10) sint valorile efective ei ale tensiunilor e, $i es, jar f este freeventa dedusa din relatia o=2nf. (1.11) Fluxul de scapari ®,; induce la rindul sau tem. e in infasurarea primara, iar fluxul ©, induce o tem. es. in infasurarea secundara, defazate fiecare in urma cu fata de fluxuri si exprimate cu ajutorul in- ductantelor de scipari L,, respectiv L» prin. expresiile: (1.12) (1.18) sau in valori efective: Eyeo li hy (1.44) Ex=0 Lg To, (1.15) ‘Curentul i; produce in infdsurarea primara pe rezis- tenta R, a acesteia o cidere de tensiune R,i,, iar curen- tul i, produce in infadsurarea secundara pe rezistenta Ry a acesteia cdderea de tensiune Rogie. Ecuatiile de functionare ale transformatorului se ob- tin aplicind legea a doua a lui Kirchhoff circuitelor in- fasurarilor, primara si secundara Uy= —C,+ Ryi—ey (1,16) Upz=Cy—Roin bey (1.17) \ Notind reactantele de scipari cu X, si X» (fig. 1.7) si tinind seama ca t.e.m, e; si e sint defazate in urma 12 eu = fata de flux se obfin ecuatiile de functionare in complex: ; Ey, + RL +) Sih, (1.18) Caderile de tensiune in primar: Ryl, ciderea de tensiune activa este in fazA cu ty, iar X,Ip, cAderca de tensiune inductivA este defazata ey aE in urma lui Jj cu unghiul is Prin insumarea vectorialé a t.em. E, si c&derilor de tensiune Rly gi JX lo, se obtine vectorul tensiunii U, aplicata infasurarii primare, Din diagrama vectorial (fig. 1.9) rezulté urmitoarele; — puterea activa absorbit&é de transformator la mers fn gol reprezinta pierderile in fier, Pyy=Pr=U;, Ip COS Po, (1.36) 16 deoarece pierderile in cupru sint neglijabile, I, fiind mic in raport cu Jy, [relatia (1.30)], — puterea reactiva Qi) absorbit&é din retea este uti-~ lizaté pentru magnetizare, Qu=Ui losin Po. (1.37) Procentual Qi) reprezinta, daci consider’m wo" (0,1—8)0/ din puterea nominalA a transformatorului, deci suficient de mare pentru a contribui la inrautatirea factorului de putere in transportul gi distributia energiei electrice. Inlaturarea acestui neajuns se face prin monta- rea de condensatoare statice in stafiile de transformare gi la consumatori. Regimul de mers in scurtcircuit Se deosebese doud tipuri de scurtcircuit la transfor- matoare: scurtcircuit de avarie si scurteireuit de proba. Un transformator este considerat in regim de scum circuit de avarie, cind fiind alimentat& infasurarea pr mara cu o tensiune U,* Uj,, bornele secundare sint le- gate intre ele printr-o impedanti de valoare nul&. fn acest caz, tensiunea secundara U,=0, iar curentii care se stabilese prin infagurari sint foarte mari, [yo 10—20)Iiy. Datorita curentilor foarte mari prin infasurari, initre ele apar forte electrodinamice mari, care le deterioreazd dacA nu sint bine consolidate. In acelasi timp, curent: mari produce o degajare intensa de caldura si daca trans- formatorul nu este deconectat rapid se ard infasurarile. Pentru determinarea parametrilor transformatorului, de multe ori, acesta este supus unui regim de scurtcir- cuit de probdé. Infasurarea primar se alimenteazi cu tensiune redusa, bornele secundare se leagi in scurtcir- cuit, iar prin infasurari circulé curenti apropiati ca va- loare de curentii nominali. Tensiunea aplicata infasurarii primare, Ujsen, pentru care prin infagurari se stabilesc curentii nominali este denumit& tensiune nominala de scurtcircuit gi se exprim& in procente din tensiunea no- minala. Uson®/o= ae 100. (1.38) tn 17La transformatoarele de putere trifazate in ulei, Use, Vatiaza intre 4 $i 12%/, crescind cu puterea transfor- matorului. In cazul scurtcircuitului de proba fluxul magnetic util © este mult mai mic decit la functionarea in sar- cind, insd fluxurile de dispersie @,s, Pys sint practic ace- leasi ca la functionarea in sarcin&, deoarece curentii 1, si I, au valori egale cu cele ale curentilor nominali. Ten— siunea aplicata infaguraril primare fiind redusa, si fluxul este redus, suma amperspirelor infasurarilor este nula, adica: Ni +-Nol, (1.39) rezultind pentru valorile efective ale curentilor: Ty 1,40 aa? (1,40) Deci la functionarea in scurtcircuit, raportul de trans- formare este egal cu raportul dintre curentul secundar si curentul primar. hor % gi Fig. 110. Schema clectrici echiva~ | lentA a transformatorulul la mers | Use in scurtcircuit. | % Din ecuatia (1.29).in care se ia U;=Uy., Us =0, gi se noteaza R= RRS, Xv—=Xi4- Xa, (1.41) se obtine: +jXe, (1.42) si seriind: ; Zye= Reet jXss rezulta: ’ Zse'ls, 1,42") in care Rye, Xw, Zee reprezinta parametrii de scurtcircuit ai transformatorului si sint marimi caracteristice pentru orice transformator. 18 Din schema echivalenta a transformatorului la mers in seurtcircuit (fig. 1.10) se poate construi diagrama vec- toriala (fig. 1.11, @) si triunghiul tensiunilor transforma- torului, Din diagrama de scurtcireuit se obtine un triunghi al tensiunilor de scurtcircuit in procente, Tensiunea de Uses User Usco "te a b Fig. 1.11. Diagrama vectorial& (a) si triunghiul tensiunilor de scurtcircuit (6) la mersul in scurtcircuit al transformatorului. seurtcircuit Use cu cele doud componente (fig. 1.11, b), o componenta activa Usa $i 0 Componenta reactivA usr, sint date de relatiile: +b jee thee a Ral, Rel Uad/o= = 100; Yet o= TT 100; Uscat/a= “= 100. & (1.43) | Componenta activa permite si se determine pierde- rile in seurtcircuit care reprezinté practic pierderile in cupru ale transformatorului, Poe Dou Rel. (1.48") In concluzie, rezulti cA prin masuratori efectuate in cele doud regimuri limita (mers in gol si mers in seurt- circuit) se pot determina parametrii caracteristici, pre- cum $i pierderile de putere in transformator. Regimul de functionare in sareini. Transformatorul functioneazi in sarcind cind infasurarea primara este sy 19alimentata de la retea, iar infagurarea secundara alimen- teaza receptoarele. Ecuatiile transformatorului la functionarea in sar- cind sint date de relatiile (1.18) si (1.19), sau reduse la primar, de relatiile (1.27) si (1.28). La functionarea in gol, fluxul util ® este produs de amperspirele de mers in gol IpN,. La functionarea in sarcind curentii J, si I, determina amperspirele 1,N,, I,N, care creazd practic prin insumare vectoriala acelasi flux ©, aga c4 se poate scrie: Nil} Nol=N lo (1.44) sau Lh, ho (1.45) Jn baza relatiilor (1.22) si (1.24), de reducere a mari- milor din secundar la primar rezulta L+Li=lo. (1.46) Relatia (1.45) impreund cu relatiile (1.18) si (1.19) dau expresia matematicé a functionarii in sarcinad a transfor- matorului, putindu-se trasa si diagrama vectoriald de functionare (fig. 1.12). Pe axa reali se ia fluxul ®, iar defazat inainte cu unghiul « se ia curentul de mers in gol Ip. Defazate in x :. n ' : : n urma cu unghiul 3 se lau tem, E, si Es, iar defazat in urma tem. E, cu unghiul @, se deseneazd curentul Is. Unghiul op, se determina din expresia XitXs Rrt Rs tg p= * (1.47) Curentul J, se obtine prin insumarea vectoriala a cu- rentilor — gi Jo, iar din ecuatia (1,18) adunind vec- Ni torial la —B, pe J, gi jl,X, se obtine tensiunea U,. Ten- siunea U, la bornele transformatorului are expresia U,=lo(Re+5X). (1.48) 20 Avind curentul J, desenat, prin insumarea vectoriald a caderilor de tensiune J)R, si jl,X, se obtine vectorul ten- siunii U,. Adunind la tensiunea U, ciderea de tensiune din infasurarea secundara . IpZy=To( Ry 1X2) (1.49) se Inchide poligonul peste E5. _ Diagramele vectoriale (fazoriale) ale transformatoru- lui se folosese in scopul reprezentarii calitative, grafice, Fig. 1.12, Diagrama vee- torii a_transformato- rului la functionarea in sarcina, a ecuatiilor de functionare, dind o imagine asupra dife- ritelor m&rimi electrice ale transformatorului, (curent de mers in gol, cdderi de tensiune in cele doud infagu- rari ete.) atunci cind acestea sint reprezentate la o anu- mita scara, 211.4, Conexiunile transformatoarelor Cele prezentate in subcapitolele 1.2 si 1.3 se refera la transformatorul monofazat, fiind valabile si pentru trans- formatorul trifazat, cu precizarea cai transformatorul mo- nofazat reprezinté o faz’ a celui trifazat. Cele trei faze A, B, C au miarimile caracteristice egale: numarul de N 4 2 Fig. 1.13. Transformatorul trifazat: a - miezul magnetic gi infagurarile cu bornele; b — reprezentarea yee- torlala a marimilor. spire din primar N;, numarul de spire din secundar Noy rezistentele si reactantele infasurarilor, curentii ete. (fig. 1.13, a). Transformatorul trifazat este in general construit cu un singur miez, deobicei cu trei_coloane, pe fiecare co- loand a miezului fiind dispusa cite o infagurare primara si o infasurare secundara a aceleasi faze. ; Intr-un sistem trifazat simetric, marimile de aceasi natura sint egale intre ele, defazate in timp cu 120 grade 22 (fig. 1.13,6) iar suma lor vectoriala este egald cu zero, adica Ust+Un+Uc=0, (1.50) Ly+1e+Jo=0, (1.51) Da-+Op+ Ve=0. (1.52) Transformatorul trifazat prezinté caracteristici putin diferite fata de transformatorul monofazat in ceea ce pri- veste circuitul magnetic si conexiunea fazelor. Cele trei fluxuri &4, Dp, Oe sint egale ca marime, dar magneti- zeaza circuite inegale ca lungime, coloana plus jug cele extreme ®, gi Oe, si numai coloana fluxul ®, de pe faza din mijloc (fig, 1.13, a), asa c& intre curentii de mers in Bol Toa, Ion, In¢ care produc aceste fluxuri exist& relatiile: Be Tna=loc $i Ioa> Ton (1.53) De asemenea, unghiurile de defazaj dintre curentii de mers in gol sint putin diferite de 120°, In coneluzie, cu- rentii de mers in gol la transformatorul trifazat sint asi- metrici, fapt ce se constata practic si la m&suratorile care se executaé pentru determinarea lor si de care trebuie finut seama la m&surarea plerderilor de mers in gol. 4a transformatoarele de putere in general si la cele trifazate in special, trebuie cunoscut: modul de legare al fazelor infasurarilor primare intre ele, modul de legare al fazelor infagurarilor secundare jntre ele, sensul de in- fagurare a spirelor, marcarea bornelor, deoarece toate de- terminé grupa de conexiuni a transformatorului, Prac- tic, pentru a stabili grupa de conexiuni a unui transfor- mator trebuie cunoscute: a, sensul de infasurare al infasurarilor si notarea (marcarea) bornelori b. conexiunile transformatorului. Sensul de infasurare si notarea bornelor. Pe un miez magnetic (fig. 1.14,a) se prevaid trei infdsurari, dintre care una alimentata de la o surs4 de tensiune alterna- tiva U si care creeazA prin miez un flux variabil ©, Da- torita fluxului variabil in timp, in infasurarile 1 si 2 care au acelasi numiér de spire N;, acelasi sens de infagu- 23rare si acelasi mod de notare al bornelor A, X gsi a, x se induc t.e.m. E, si E., Cele doua tensiuni obtinute £,—Uasy si E,=U,, sint in faza si egale ca marime, voltmetrul V Fig. 1.14, Influen{a notirii bornelor asupra sensului tensiunii elec- tromotoare induse si asupra tensiunii la borne, montat intre bornele A si a indica o diferenté de poten- tial zero, adica E,—Es=0. (1.54) Se inverseazi notarea bornelor infasurarji 2 (fig. 1.14, b), sensul de infasurare raminind acelasi t.e.m, £, =U, este orientati de la aa, iar diferenta de poten- tial dintre bornele A si a este diferité de zero. Ey +E,=2Ey, (1.55) 24 Daca se inverseazi sensul de infasurare la infdsura- rea 2 fata de infasurarea 7 (fig. 1.15,a), dar se pastreaza notarea bornelor ca in fig, 1.14, a, diferenta de potential dintre bornele A si a este egalé cu suma celor doua t.e.m, Ad Vax ras A _ 1S oa 4, jp es te Us fo & *HUax ‘ a a A a Yay Yow 6 x * | Fig, 1.15, Influenfa sensului de infdgurare asupra sensului ten- siunii electromotoare induse gsi asupra tensiunii la borne. si Ey, La inversarea sensului de infigurare la ambele infasurdri 1 si 2 (fig. 1.15, b) diferenta de potential ce se obtine intre bornele A gi a este nula. Din cele prezentate rezulta cA atit notarea bornelor cit si pastrarea aceluiasi sens de infasurare al infasurari- jor are o deosebita importanta, atit in fabricatie cit si la repararea transformatoarelor, 25Normele existente previd executarea infagurarilor unui transformator in acelasi sens de infasurare, iar pen- tru notarea (marcarea) bornelor se stabilesc urmatoarele reguli: — infasurarea cu tensiunea cea mai mare se noteaza cu liter’ mare A, B, C pentru inceputul infagurarilor X, Y, Z pentru sfirsitul infasurarilor, A, X pentru faza R; B, Y pentru faza 8; C, Z pentru faza T. — {nfisurarea de medie tensiune a transformatoare- Jor cu trei infasurari se noteazi cu litera mare cu indi- cele m: Am, Bm, Cm inceputurile infasurarilor si Xm, Ym Z,» sfirsiturile acestora. — infasurarea cu tensiunea cea mai mica se noteaza cu liter’ mica, a, b, c — inceputurile si wv, y, 2 — sfirgi- turile infdsurarilor. Fig. 1.16. Notarea bornelor pe capacul transformatoarelor: @ — transformator monofazat cu dowd infasurari; b — transfor- mator trifazat cu douA fnfdgurari; ¢ — transformator trifazat cu trei infagurari, Punctul neutru al infasurarilor daca este scos pe capac se noteaza cu literele N pentru inalté tensiune, Ny, pen- tru medie tensiune si 2 pentru joasd tensiune. Scoaterea bornelor pe capacul transformatorului se face astfel ca sucesiunea alfabeticd a literelor sa fie de la stinga spre dreapta privind dinspre partea de inalt& 26 tensiune (fig. 1.16,4, 6, sic), iar punctul neutru este asezat linga litera A (Ay, a) a infasurarii respective. Conexiunile transformatorului indicé modul de cupla- re galvanica a infasurarilor de aceeasi tensiune. Se no- teaza: cu litera. mare conexiunea infasurarii cu tensiunea cea mai mare si cu litera mica conexiunea infasurarii cu tensiune mai mica, Pentru transformatoarele trifazate se utilizeazd urm. toarele conexiuni: — Conexiunea stea, simbolizata prin Y sau y, la care se leaga impreund capetele de inceput sau de sfirgit ale infdsurarilor, formind punctul neutru sau nulul cone- NA BC A BC inl x Y 2 a b Una ay Yaa J % Nbxy2) see é Uae B Ue Ue cx i ay ay b, “EB si Fig. 1.17, Conexiuni ale infasurarilor transformatoare- lor trifazate: a — conexiunea stea ¥; b — conexiunea triunghi D; ¢ = ‘ a Y; ;e — eo- nexiunea xigzag Z; dy by ci, — dlagramele vectoriale alo tensiunilor la ‘conexiunile ¥, Z, D. xiunii (fig. 1.17, @) si avind diagram: riala a tensi riloe din fig tna’ re a vectoriala a tensiu- — Conexiunea triunghi, simbolizata pri ¢ 7 be z prin D sau d, unde sint legate impreund capetele de inceput ale infa- surarii unei faze cu capatul de sfirsit al celeilalte faze 27ig. 1.17, 6) si avind diagrama vectoriala a tensiunilor din te Lek, th cazul Gaul sistem polifazat de tensiuni (cu mai mult de trei faze) conexiunii triunghi ii corespunde conexiunea poligonala; ; — Conewiunea zigzag simbolizata prin Z sau 2, la care infasurarea de pe fiecare fazd se imparte (fig. 1.17, ¢) in doud parti si se leagd intre ele bobinele de pe doua coloane diferite, obtinindu-se tensiunile de faza (fig. 1.17, ¢,) prin relatiile: UFP+Ua=Ua Usz +Us,=Us (1.56) UyxtUes=Uc Grupa de conexiuni este determinata de conexiunile infasurarilor si de unghiul de defazaj dintre acestea, unghi care poate lua valori de la 0° la 360°, Grupa se ex~ | LW Yas thus wi nn a b ic’ Fig. 1.18. Grupa de conexiuni Y¥, y 0: — conexiunilor infigurarilor; b — diagramele vecto- State ee es ce — unghiul de defazaj @ dintre conexiuni, prima prin numarul de unit&ti de unghi de 30° luat ca unitate (@u=30°) si poate avea valori cuprinse intre Osi 1. . | § Pentru intelegerea grupei se pot folosi acele unui cea- sornic, la care indicatorul mare (minutarul) se asociaza 28 eu vectorul tensiunii inalte [U4y sau Uy (fig. 1.19, ¢)] care ramine fix pe numarul 12, iar indicatorul orar (acul mic) se asociazd cu vectorul tensiunii joase (U,, sau U,) si poate sd ocupe una din cele 12 pozitii care indicd tot- deauna ora exacta. Exemple Din modul de legare a fiecdrei infasurari a transformatorului, rezult& conexiunile infasuririlor; conexiunile Y, y pentru ambele infasuravi (fig, 1.18,a), conexiunea ¥ pentru infasurarea de inaltA tensiune si conexiunea d pentru infiigurarea de joasi tensiune (fig, 1.19, a) sau alte conexiuni. Transformatorului cu conexiunile Y, y i se traseazi diagramele vecloriale a tensiunilor atit in primar cit $i in secundar (fig, 1,18, ). A B c Us ass Fig. 1.19, Grupa de conexiuni Y, d 11: @ — schema conextunilor intégurarilor; b — diagramele vectoriale ale tensiunilor; ¢ — unghiul de defazaj @ dintre conexiuni. Se iau vectorii tensiunilor U4, si U,, (fig. 1.18,c) (amindoua in- dicatoarele pe ora 12) intre ei fiind un unghi de defazaj p=0°, aga ca grupa este 0, iar grupa de conexiuni Y, y 0. Transformatorului cu conexiunile ¥,'d in mod identic i se traseazd diagramele vectoriale ale tensiunilor (fig, 1.19,b) si apoi se iau vectoril tensiunilor Usp i U,, (fig. 1.19, c) (tensiunea Uy, fiind pe ora 12, iar tensiunea Uj, pe ora 11), intre care se obfine un unghi de defazaj =930, rezultind grupa 11 (¢=330°= 11-30%, jar grupa de conexiuni Y, d’11. 29Prin combinatii intre conexiunile ¥, y; D, dj D, 4, se obfin grupele pare de conexiuni: 0, 2, 4, 6, 8, 10, iar combinind cone- xiunile ¥, d; D, y; Y, 2 se obfin grupele impare de conexiuni: 1, 3,5, 7, 9, LL. ‘Grupele de conexiuni ale transformatoarelor monofazate sint I, io, respectiv I, i6. Cunoasterea grupei de conexiuni este absolut necesar’, de- oarece una din conditiile de functionare in paralel a transforma- toarelor este ca si aiba aceleasi grupe de conexiuni. 1.5. Randament, raport de transformare Puterea absorbité de un transformator monofazat in sarcina de la retea este data de relatia: Pim =U ijl 008 1, (1.57) iar puterea absorbité de un transformator trifazat in sar- cind cu aceleasi caracteristici (curenti, tensiuni) este de trei ori mai mare Py=BU ylyy CoS Py, (1.58) sau Py=V BUI, cos 4. (1.58’) Puterea debitaté in secundar de un transformator monofazat este: Pym=Usjly COS 2, (1,59) iar puterea debitaté de un transformator trifazat Py=V¥ BU ply cos $y. (1.60) In aceste relatii: Uy, Ty sint tensiunea, respectiv curentul pe faza in primar; Uy este tensiunea pe fazi in secundar; U,, 1, —_ tensiunea si curentul de linie din primar; Us, I, —_ tensiunea si curentul de linie din secun- dar; %1, 2 — wunghiurile de defazaj dintre tensiunile $i curentii din primar respectiv secundar, 30 Diferenta dintre cele douad puteri, P, rbita si Diferent r 3 , Py absorbit&{ si P, debitata reprezinta pierderile in transformator (in. fier Pre $i in cupru peu). Pi —P.=pre+Pow (1.61) Randamentul 4 este raportul dintre ter ite Py si cea absorbita Py. puterea debita ae tie V3 Ushy cos 9, Py YEU gr, cos G+ Pot Pre (1.62) Randamentul Se poate exprima gsi functie de puterea nominala aparenté secundara a transformatorului Son $i aga numitul factor de sarcina k,, exprimate prin relatiile: Son=V3 Usy Lon ke (1.63) Pierderile in cupru in baza relatiilor (1.43’) si 63 | e a Ac i (1.63 sia reducerii parametrilor din secundar la Sue é Be exprima prin relatia: Pou=Peun Ie (1.64) in care Pou, sint pierderile in cupru la curenfii nominali. Expresia randamentului in baza_ relatiilor 5, Sj (1.64) devine pillow C.83), 51 _ Sank y 608 Po Vincigneetve ay cre,” (1.65) Saks COS Pot Dye FRY Pi Cun it Derivind expresia randamentului functie de factorul He sarcind k, si egalind cu zero se obtine conditia cind randamentul transformatorului este maxim Bre—KE Poun=0, ky Cum pierderile in fier si cele in cupru la curentul nominal sint constante, iar PFe 220 kV, — masurarea rezistentelor ohmice a infasurarilor pe toate ploturile, dupa revizia si verificarea comu- tatorului de reglaj in sarcina, — verificarea grupei de conexiuni si a raportului de transformare, — verificarea transformatoarelor de curent incluse, — verificarea corespondentei fazelor, — verificarea continuitatii si masurarea rezistentelor interioare de punere Ja masa ale miezului (cind sint scoase pe capac), — verificarea fnclindrii conductelor de legatura pe cate sint montate releele de gaze, — verificarea functionarii corecte a altor elemente (traductoare de temperatura, relee gaze, indicator de pericol, instalatie de racire, protectie de cuva), La transformatoarele la care fluidul izolant este altul decit uleiul electroizolant: gaz, askareli (clophen, pyranol, sovtol etc.) incercarile la care se supun sint cele date in buletinul de fabrica din cartea tehnica. Ca valori normate ale marimilor masurate se iau valorile indicate in cartea tehnict sau cele indicate de normele {arii fabricantului. 2.4. Pregatirea transformatorului pentru probe Inainte de inceperea incercarilor bornele infdsurarilor transformatorului se vor lega intre ele si la pamint, pen- tru evitarea descarcarii sarcinilor electrice capacitive care pot pune in pericol viata celor care executd probele. In- fasurarile transformatorului se comportaé ca niste con- densatoare, care pot ramine incarcate cu electricitate in urma unor masuratori anterioare sau datoritaé faptului ca au fost sub tensiune. In situatiile cele mai des intilnite transformatorul se afld tntr-o instalatie electric& sub tensiune, de aceea ina- inte de a se incepe probele se fac pregatiri. Se execut: 45deconectarea de la retea, separarea vizibila a transforma- torului de partile ramase sub tensiune, luarea masurilor de protectie a muncii impotriva aparitiel accidentale a tensiunii prin delimitarea materialaé a zonei in care lu- ereaz& echipa de incercari si legarea in scurtcircuit si la pamint a tuturor bornelor transformatorului (PE 119—82 elaborat de MEE). Suprafata izolatiei externe — izolatoare de trecere, placi izolante de borne — se va curata de praf si mur- darie in scopul reducerii curentilor de scurgere pe su- prafaté si care pot erona rezultatele mdasuratorilor. In cazul transformatoarelor si autotransformatoarelor mari, prevazute cu instalatie de stins incendiu, se vor curata izolatoarele de depunerile pe care le las apa la stropi- rile de proba ale acestora, in special cind apa de stropire are o conductibilitate ridicata. Daca masuratorile se executé pe timp rece, cind tem- peraturile sint scazute si transformatorul nu a fost sub tensiune, cu 24 ore inainte, acesta se va pune in sar- cind pentru a se incalzi, astfel ca temperatura lui sa de- paseasca 20°C. Dupa deconectarea transformatorului ast- fel Inealzit, masurdtorile se vor executa nu mai devreme de 30 minute de la scoaterea de sub tensiune, pentru a se egaliza temperaturile partii active gi lichidului de ra- cire. La punerea in functiune a transformatorului pentru prima data, in sezon rece, cind temperatura acestuia este sub 10°, se va incdlzi inaintea executarii probelor. Incdlzirea transformatorului se poate face prin induc- tie infdsurind cuva, dupa ce a fost izolata, cu o infasu- rare prin care se trece un curent electric. Metoda este insA greoaie necesitind mult timp pentru pregdtirea si demontarea instalatiei de racire a transformatorului. Incalzirea se poate face si cu ulei incdlzit si circulat cu ajutorul unei instalatii de uscare a uleiului (fig. 2.1). Uleiul incalzit la o temperatura de 80°C in instalatia 3 este trimis in transformatorul 4 prin conducta 2, iar prin conducta 2’ este absorbit uleiul rece pentru a fi incdalzit. In momentul pornirii instalatiei se deschid ventilele 1 si se inchide ventilul de pe conducta de legatura cuva- conservator, A6 Daca cantitatea de ulei din transformator este mare — transformatoare cu puteri mari peste 40 MVA — se pot folosi dou& sau trei instalatii de tipul 3, in paralel pentru a reduce timpul de incalzire. Fig. 2.1; Incdilzirea transformatorului prin recircularea uleiului, Dupa ce temperatura uleiului din transformator, in straturile superioare, depaseste 30°C se opreste instalatia, se lasA sA se linigteascd uleiul 12 ore, timp in care tem- peratura acestuia scade pind la cel mult 20°C apropiata de cea din fabricé si apoi se executé masuratorile. Pentru evitarea pierderilor de caldura atit pe perioa- da de inealzire cit si in timpul mdsuratorilor este indi- cat a se monta paravane in jurul transformatorului. Inedlzirea transformatorului se mai poate face prin alimentarea uneia din infasurarile acestuia in curent con- tinuu, obtinut prin redresare de la un transformator de puiere corespunzdtoare sau de la un grup convertizor in aga fel ca s{ nu se depaseascd curentul nominal al infa- gurarii respective. Curentul de incalzire fiind mare, iar inductantele si capacitatile infdsurarilor au valori mari, la deconectarea bruscé a sursei de curent continuu pot aparea tensiuni periculoase atit pentru transformator cit gi pentru personal, Pentru a preintimpina apari{ia tensi- unilor periculoase se prevede o rezistenta variabila in serie cu infasurarea, a cdrei valoare se creste inainte de deconectare la valoarea maxima, reducindu-se astfel va- loarea curentului intrerupt, Obligatoriu, dupa deconectarea sursei se descarca in- fagurdrile prin atingerea bornelor, timp de minim 5 mi- nute, cu un scurtcircuitor legat in prealabil la pamint. 473. Incercarea uleiului electroizolant Nivelul de izolatie al transformatorului este determi- nat de calitatea materialelor izolante folosite precum si de calitatea uleiului electroizolant. Uleiul indeplineste ur- matoarele functiuni: — izolarea partilor aflate sub tensiune intre ele si fata de masa; — impregnarea izolatiei solide — hirtie gi prespan, pentru imbundatatirea proprietatilor dielectrice; — disiparea energiei termice rezultata din pierderile in transformator — cupru si fier. In timpul exploatarii, uleiul electroizolant nu isi pas- treazai proprietatile initiale — dielectrice si fizico-chimi- ce — un timp nelimitat. Cauzele acestor schimbari cali- tative pot fi numeroase, dar cele care provoacd cele mai mari neajunsuri sint: — Absorbirea umiditafii, fie din atmosferd, fie din izolatia solidi a acestuia, cind transformatorul umezit a fost dat in exploatare fara o uscare suficienté. Continu- tul de apa in ulei se poate g&si sub doua forme; sub for- ma de ap& liberd (emulsie sau suspensie) si sub forma de solutie (apa de compozitie). S-a constatat c& apa continu- ti sub forma de solutie nu are o influenta sensibila asu- pra rigiditatii dielectrice, in schimb apa libera continuta in ulei proveacd o scadere simtitoare a proprietatilor dic- lectrice; — imbatrinirea (oxidarea uleiului) sub efectul combi- nat al caldurii si oxigenului din atmosferad. Urmarea este aparitia produsilor de oxidare solubili, acizi care alte- reaza izolatia de hirtie si a celor insolubili (depunerile) care altereaza uleiul. 48 RAC 410, Inrdutatirea proprietatilor dielectrice si fizico-chintieg a uleiurilor electroizolante afecteaz’ functionarea sigura’ a transformatoarelor si contribuie la reducerea duratei de utilizare a acestora. Observarea la timp a modificdrilor survenite in ule- jul transformatorului este foarte necesara, in sensul ca se preintimpind deteriorarea, iar remedierea este mai usoara in cazul unei degradari incipiente a uleiului. Ast- fel, dac& umezirea uleiului este micd si nu a afectat si bobinajul-este suficient a se filtra uleiul prin uscare si een- trifugare, sau daci a cuprins si izolatia solida — aceasta se usucd si se inlocuieste uleiul. In cazul unei umeziri nedepistate la timp se umezese si infasurdrile transfor- matorului, izolatia scade sensibil si la aparitia supraten- siunilor atmosferice sau de comutatie se poate deteriora, fiind necesare reparatii uneori deosebit de costisitoare. De aici rezulta importanta controlului uleiului electro- izolant in toate etapele: inainte de umplerea transforma- torului, dup& umplere si periodic in exploatare. Uleiul electroizolant se poate prezenta astfel: ulei proaspat livrat de rafindrii care nu poate fi utilizat fara a fi reconditionat fizic; — ulei din exploatare, din transformatoarele aflate in funetiune; — ulei proaspat reconditionat fizic (useat gsi filtrat); — ulei din exploatare reconditionat fizic, care in ur- ma uscarli si filtrarii corespunde parametrilor ceruti $i poate fi utilizat in transformatoare cu tensiune pina la 20 kV inclusiv, 3.1. Conditii de recoltare a probelor, tipuri de analize gi periodicitati Probele de ulei trebuie luate cu mare atentie, deoa- rece cea mai mica cantitate de umiditate sau impuritati pot conduce la denaturarea rezultatelor incercarilor si la concluzii eronate asupra starii uleiului (STAS 41-78). 49Pentru luarea probelor se folosese sticle de 1 litru, cu dopuri slefuite si git larg (STAS 2413-69). Sticlele trebuie sa fie curate, spalarea se recomanda a fi facuta cu benzina de extractie, ultimul solvent uti- lizat se recomanda a fi eter de petrol (STAS 286-81). Dupa spalare sticlele se usucd intr-o etuvd la 60°C timp de 30 minute, iar dupa uscare se las& sA se raceascd si numai apoi se astupa cu dopul slefuit si se pastreaza la loc uscat, Loeurile de recoltare a probelor de ulei electroizolant din transformatoare sint urmatoarele: — la cuvele si conservatoarele de ulei — robinetele y montate special pentru recoltarea probelor, La transfor- matoarele de tip mai vechi care nu au aceste robinete, probele se vor lua prin deschiderea robinetelor de golire montate pe cuve; — la cuvele si conservatoarele dispozitivelor de re- glaj sub sarcina a tensiunii — robinetele pentru recoltat probe sau busoanele de golire a cuvelor; — la izolatoarele de trecere — busoanele existente pe armaturile superioare. 5, La recoltarea probelor de ulei, se vor lua anumite ma- suri de precautie: — se yor lua numai pe timp uscat si fara vint pu- ternic; — se vor indeparta praful si impuritatile de pe robi- netele de recoltare cu o pinza care nu las scame; — inainte de luarea probei se va lasa sa curga 5— 10 litri de ulei; — se va clati sticla de 2—3 ori cu uleiul ce se in- ecearcd, apoi se va umple in asa fel ca jetul de ulei sa nu produca spuma si sub dop sa ramina cel mult 20 ml aer, Dupa luarea probelor, fiecdrei sticle i se va atasa o eticheta pe care se va inscrie: locul unde este montat transformatorul, numarul de fabricatie, tensiunea supe- rioara, locul de preluare a probei si data. Sticlele se vor transporta in lazi speciale, tip naveta, acoperite pentru a se evita patrunderea luminii solare, 50 ae XXX I Analize speciale (A. S) Tensiunea lsuperioara Tabelul 3.1 220-400 kV x superioara XXX KKXKXI| | LEX 220— 200 kV GC) Tensiunea XXX KKKKI 4 1] * AnalizA completa 10 kV xxXX KIX | 1) 1x 220— 400 kV XxXxK KXIXxX} Jd lx kV (PE 116-80 MEE) Analizd redus& (AR) transformatoarele de putere, Tensiunea superioara 10 kV ‘ioara, in lin 6-25 kV din centrale x x x x % x (Cc) 6-35 kV din. centrale x x x x ie de tensiunea superi Control _curent i ‘Tensiunea superioar’ ‘funet Continutul analizelor uleiului e—35 kV din retea x x x x in Denumirea probei ulei Tensiune interfaciala Continut de apa tate Punct de congelare Punet de inflamabili- Aciditate organica Rigiditate dielectrica Stabilitate la oxidare Continut de gaze in C&rbune in suspensie Prezenta apei in ul Impuritdti mecanice Aspect a aay x x pierderi dielectri- Tangenta unghiului de ge (tg 4)Tabelul 3.2 Periodicitatile privind analizele uleiului electroizolant Ja transformatoarele de putere (PE 116-80 MEE) Tensiunea superioar a transtorma- sorultti Felul PROuS! B35 kV 35 kV ae seam, fain | ee] too Control — punere in RT RT|—Ia 10 zile == curent tunctie — la 1 luna (C.C.) (PIF) — la 3 luni — revizie teh- — la 6 luni nicd (RT) de la pune~ — revizie rea in func- curenta fie (RC2) —apoi cu — reparatii ocazia RT capitale (RK) Analiza = PIF, _— RT = redusa RC2, (AR) RK: Analizé = - PIF, | PIF, RC2, + completa RC2,| RK (AC.) REI Analiza, speciala (AS) . — Tensiune| et = — = Cind cele- inter- lalte rezul- faciala tate pri- vind starea izolatiel nu corespund — Continut — = = a idem de apa prin me-| toda K. Fischer, — Continut _ = = PIF, la = de gaze 3 luni de la in ulei PIF, Apoi cu ocazia RT! 52 a carei actiune poate modifica anumite proprietati ale uleiului inainte de efectuarea analizelor. Se deosebesc trei feluri de analize pentru uleiurile electroizolante din transformatoarele de putere: — controlul curent (C.C.) care cuprinde: determina- rea rigiditatii dielectrice si examinarea vizuald a uleiu- lui sub aspect calitativ — culoarea, prezenta carbunelui gi a impuritatilor, prezenta apei in suspensie, determina- rea tangentei unghiului de pierderi dielectrice la 90°C (tabelul 3.1); — analiza redusa (A.R.) cuprinde pe linga probele de la controlul curent si probele chimice indicate in tabe- lul 3.1; — analiza completa (A.C.) cuprinde determinarea ca- racteristicilor fizico-chimice gi dielectrice prevazuta de STAS 811-72 (tabelul 3.1); — analiza speciala (A.S.) cuprinde anumite analize pentru transformatoarele de foarte inaltd tensiune (220— 400 kV) (tabelul 3.1); Periodicitatile privind efectuarea diferitelor analize sint indicate fn tabelul 3.2. 3.2. Rigiditatea dielectricd a uleiului Determinarea rigiditatii dielectrice se face conform STAS 286-81, cu scopul de a stabili in ce masura ule- iul electroizolant rezista la strapungerea cu tensiune elec- trica. Valorile rigidita{ii dielectrice ne permit s& apreci- em starea de calitate a uleiului si oportunitatea aplicarii unui tratament de reconditionare fizicd (uscare, filtrare) pentru a fi folosit. Rigiditatea dielectricd a uleiului electroizolant Fy, re- prezinta raportul dintre tensiunea electricd de strapun- gere Us, (ca valoare eficace a tensiunii alternative de for- ma practic sinusoidala) a dielectricului, in conditiile spe- cifice incercarii si distanta dintre cei doi electrozi intre care este aplicaté tensiunea. Rigiditatea dielectricé este 53o marime conventionald, exprimata in kV/em, depinzind de distanta dintre cei doi electrozi a, de forma acestora, de temperatura probei respectiv de conditiile incercarii. Valoarea rigiditatii dielectrice se determina din re- latia: Esy= [kV/cm] (3.1) a in care: Us, este tensiunea electricd de strapungere, in kV; a — distanta dintre electrozi, in cm. Pentru efectuarea acestor determinari se utilizeazi o instalatie construita special (fig. 3.1) si care se compune in principal din urmatoarele: — un vas paralelipipedic E din polimetacrilat de me- til sau din portelan, de forma cilindricd, avind o ecapaci- tate de circa 500 cm* prevazut cu doi electrozi din cu- pru slefuiti, alama, bronz sau ote] inoxidabil plasati la o adincime de circa 40 mm in vas si o distantA intre ei de 2,5--0,1 mm (STAS 286-81); P Ti yd at 3) i acti oy 163 BE) 3e1 a 220¥ “AD 5OHz 80 Lane ye B Fig. 3.1, Schema electricé a aparatului pentru determinarea rigiditafii dielectrice a uleiului, — un aparat pentru mdsurarea tensiunii aplicate in- tre electrozi — voltmetru electrostatic montat in paralel cu electrozii sau un voltmetru V montat in primarul transformatorului de tensiune: 54 un autotransformator reglabil AT si un transfor- mator ridicdtor de tensiune TIT; — un sistem de protectie (releul 2£,) destinat a intre- rupe curentul intr-un timp foarte scurt 1<0,02s si limi- tat la 20 mA in momentul strapungerii, pentru a se evita descompunerea uleiului; — un sistem de blocare BB, pornire BP, oprire BO, automentinere 3E,, semnalizare L. Aparatul cel mai utilizat la noi pentru determinarea rigiditatii dielectrice a uleiului este ARU-3 (ARU-2), fa- bricat de ICEMENERG Bucuresti. Este destinat pentru determinari in condifii uzinale — ateliere de reparat transformatoare sau pe teren in conditii de exploatare. Se mai utilizeazi si aparate TUR Dresda tip WPOT sau alte aparate care trebuie s& indeplineascd urmAtoarele conditii: — transformatorul de inalté tensiune sa asigure o tensiune de minim 60 kV si o putere de 210 VA; — reglajul tensiunii sd se realizeze automat sau ma- nual, cu o vitezd de crestere a tensiunii de 2 kV/s; — electrozii si vasul si corespunda STAS 286-81 ca elemente indicate in paragrafele anterioare. Inainte de executarea probelor aparatul trebuie con- tro.at asupra starii lui, asupra verificdrii in termen pre- cum si sé fie legat la pamint prin borna destinatad aces- tui scop. Pentru efectuarea probei, vasul se spalé in mod repe- tat in exterior gsi interior cu benzind de extractie, ulti- mul solvent fiind eter de petrol, dupa care acesta se va usca timp de 30 minute la o temperatura de 60°C, Uleiul adus pentru proba se las{ timp de 24 ore in inciperea in care se executa masurarea ca sa ia tempe- ratara incdiperii 15—25°C, dupa care se clateste vasul si electrozii cu ulei, Apoi proba de ulei se toarnd incet in yas in lungul unei baghete de sticld curata, clatité in prealabil cu ulei de incercat, Dupa umplere, se inchide capacul aparatului, se ag- teapta 10 minute pentru linistirea uleiului, apoi se co- 55necteaza la sursa electricd de alimentare. Se creste ten- siunea incepind de la zero cu o vitezd de crestere de 2kV pe secunda, pina la valoarea Ja care se produce strdpun- gerea, valoare care se noteaza. In acest fel se fac 6 determinari pe o singura proba. Dupa fiecare strapungere se agité uleiul din vas, intre electrozi, cu bagheta de sticlaé pentru indepartarea even- tualelor produse de descompunere aparute, evitindu-se formarea bulelor de aer si apoi se asteapté doud minute pentru linistire, Rezultatul primei masurdtori nu se ia in consideratie. Se considera ca tensiune de strapungere mecie, media aritmetica a ultimelor 5 strapungeri efectuate, cu condi- tia ca nici una din cele 5 valori s& nu difere cu mai mult de 150/) fata de valoarea medie la uleiurile noi si cu 259/, Ja uleiurile din exploatare. In cazul cind rezultatele diferi cu mai mult de 150/, si respectiv 250/, fat&é de media lor aritmeticd, se va re- peta incercarea pe 0 noud proba de ulei. In acest cax se considera ca tensiune medie de strapungere media arit- meticaé a celor 10 valori obtinute la cele douad probe. Rigiditatea dielectric’ in kV/em se calculeazd cu rela- tia (3.1), unde ca tensiune de strapungere se ia tensiunea medie de strapungere Us mea determinata anterior. Exemplu: La cele 6 determin. rezulté valorile tensiunilor de 34; 40 kV, i ale unui ulei din exploatare ; 38; 3 . 36 +38 4394-34440 > , Ato Upeaag® TRV Use meat 25% U. = 27,946.9 kV. str med Toate valorile celor 5 determinari sint cuprinse in interiorul acestor valori (27,9 la 46,9), aga cd se poate calcula Ey, Distantn dintre electrozi find a=2,5 mm, rezultd rigiditatea dielectri 37,4 es si ggg = 149 eV/em. Uleiul electroizolant pentru transformatoarele de putere se considera corespunzator, ca rigiditate dielectricd dac& valorile obti- nute sint cel pu{in egale cu valorile limit& indicate in PE 116-80 56 Tabelul 3.3 Valorile rigidita{ii dielectrice a uleiului electroizolant Ocazia masurarii Inainte de um- plere (ulei now recondifionat fizic) La 72 de ore du- pa umplere Rigiditatea dielectrics minima, in kV/em, pentru transtormatoarele de putere avind tensiunea superioard 6-35 200 in kV | co—a10| 220 | 400 La punerea in funetie (PIF) In exploatare 120 160 | 180 | 200 Momentul efectuarii probei cc, AR, AC (la toate tra- fo de fabri catie strai- na, odata la 6 ani.) Uleiul din ruptorul comutatorului de reglaj sub sar- valorii indicate de furnizor (125— cina va corespunde 150 kV/cm), Ustr[kVJ 60 50; 40) 30) 20) 10} 0. ~40 -20 0 20 40 60 50 100 120 +O) Fig. 3.2. Tensiunea de striipungere a ule- iului electroizolant in functie de tempe- ratura, distanfa dintre electrozi fiind 2,6 mm: 1 — wlei nou reconditionat fiziey 2 — ulei din transformator, cu urme de umiditate, 57In cazu] uleiului pur, rigiditatea dielectric’ se mo- difica doar pentru acele valori ale temperaturii pentru care acesta incepe s& se vaporizeze (fig. 3.2), La un ulei cu un continut de apa de numai 0,01°/ rigiditatea die- lectric&. seade de 4—5 ori. Dar uleiul de transformator este foarte higroscopic, absorbind apa care poate fi in ulei. Capacitatea de absorbtie a apei de cdtre wlei se mo- dificé cu temperatura, fiind de exemplu de 4—5 ori mai mare la 80°C decit la 20°C, motiv pentru care se im- pune; o protejare bund a uleiului din transformator in exploatare, iar masurarea rigiditatii dielectrice a uleiu- lui — pentru a-i putea urmari evolutia in exploatare — sa se efectueze intotdeauna la aceasi temperatura, in ju- rul valorii 20°C, 3.3. Tangenta unghiului de pierderi dielectrice Orice material electroizolant este un dielectric in care, sub actiunea cimpului electric, apar pierderi dielectrice. Pierderile apar indiferent daca cimpul este continuu sau alternativ, datorit’ faptului ca orice dielectric reprezinta ca schema echivalenta o rezisten{a in serie sau in para- lel cu o capacitate. In eazul dielectricului supus unei tensiuni continue, pierderile dielectrice sint date de relatia ue P= 2° (3.2) in care: U este tensiunea continua aplicata; R — rezistenta de izolatie a dielectricului. Deci pierderile dielectrice sint cu atit mai mari cu cit rezistenta de izolatie este mai mica, acestea fiind un eriteriu de evaluare a izolatiei dielectricului. In dielectricul supus unui cimp alternativ, curentul total J are doud componente, o componenta activa I, gi alta capacitiva I. (fig. 3.3). Unghiul § dintre curentul to- tal I si componenta sa capacitiva J, se numeste unghiul 58 de pierderi dielectrice. Pierderile dielectrice sint propor- tionale cu tensiunea aplicata U si cu componenta activa a curentului: P.=U!,. (3,3) Relatiile dintre curentii I, l, si I, vezistenta R, capacitatea C si tangenta Ic unghiului 8 (fig. 3.3) conduc in final j la expresia pierderilor in dielectric. P,=U*oCigs a) Pentru o anumita valoare a tensius nii aplicate U=U, frecventa fiind con- Ye stanta, U®@C=k,=constant, relatia \ (3.4) devine U Fig. 3.3, Diagra- Pe=kytgd, ma vectorial a Y fntr-un adicd pierderile crese liniar cu valoa- rea tangentei unghiului 8 (tg 8). Pierderile dielectrice, pentru o ternative. anumité valoare a tg 8, crese foar- te mult cu cresterea ‘tensiunii (fig. 3.4), adica Pas> Pag> Pa, cind U;>U,> Uj, pentru tg S=tg 8,. Cu alte cuvinte: — cu cit tensiunea la care este supus dielectricul este mai mare cu atit pierderile dielectrice sint mai mari — pentru a realiza pierderi dielectrice mici intr-un mediu unde se aplicd o tensiune mare, tangenta unghiu- lui de pierderi dielectrice trebuie s4 fie foarte mica, Po Us Wig, 34. Variafia pierderilor dielec- trice P, intr-un dielectric, functie de tangenta unghiului de pierderi tg 6, pentru diferite valori a tensiu- nii aplicate U,In coneluzie, la transformatoarele care functioneazd la tensiuni foarte mari, pe ling& considerente de gabarit, pentru a obtine pierderi dielectrice mici vor trebui folo- site materiale izolante si ulei electroizolant de cea mai buna calitate, adica cu tg § cit mai mica. Fig. 3.5. Schema principal a punii_pen- tru masurarea capacitii{ii gia tg 3. MAsurarea tangentei unghiului de pierderi se face cu o punte de masura (fig. 3.5), datorita preciziei ridicate pe care aceasta o asigura masuratorilor. In unul din bratele puntii se introduce elementul a cirui tg § se masoara, reprezentat prin rezistenta R, si capacitatea C, (fig, 3,5). Cind puntea este echilibrata, cu- rentul prin diagonala puntii este zero ([c=0) si se obtin conditiile de echilibrare ale puntii jar tg S=oR, Co RC). (3.6) In principiu, pulsatia © si capacitatea etalon C, fiind constante, marimea rezistentei reglabile R este o masura a tg 8. ‘ 3.3.1, Determinarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice la uleiul electroizolant Tangenta unghiului de pierderi dielectrice a uleiului este o masura a pierderilor dielectrice intr-un condensa- tor cind dielectricul acestuia se compune exclusiv din ule- iul considerat. Cit priveste starea uleiului electroizolant 60 valoare tg 5 pune in evidenté nivelul de degradare al acestuia si permite sa se aprecieze si starea izolatiel com- plexe a transformatorului, in timpul exploatarii, Cres terea tg 3 a uleiului este determinata de prezenta in ulei a produselor de contaminare solubile, care adesea se da- torese materialelor dizolvate ce intra in constructia trans- formatorului, de prezenta umiditatii in ulei. Masurarea tg 8 a uleiului are avantajul de a putea depista inrautatirea parametrilor uleiului mai devreme si mai bine decit masurarea oricdrei alte caracteristici. Pentru determinarea tg$ uleiul electroizolant se in- troduce intr-o celula speciala care se incélzeste intr-un vas de termostatare, Cind s-a ajuns la temperatura pre- serisa, aceasta se mentine constanta, celula fiind racor- data in bratul puntii de masurare cu care se executa de- terminarea tg 8 (STAS 6799-81). Aparatura utilizata Celula de médsurare este un vas condensator al c&rui dielectric se compune exclusiv din uleiul electroizolan Vasul condensator trebuie sa satisfacd anumite conditii: — sd nu aiba practic pierderi dielectrice proprii sau acestea si fie foarte mici; tg 8 proprie sub 1-107; a permité masurarea la temperatura ambianta pre- cum si la temperaturi pina la 100°C; — capacitatea electricd sd intre in gama de masura a puntii folosite; — cimpul dintre electrozi si fie uniform si sd fie prevézut. cu inel de garda pentru eliminarea efectului de margine si a curentilor de scurger a fie usor de intretinut si sd nu necesite o can- titate mare de ulei. Fata de conditiile aratate, standardul in vigoare (STAS 6799-81) admite folosirea celulelor din figura 3.6,a si b, (tip Tettex si Urlich) la determindri de precizie. In cazul uleiurilor din exploatare se poate folosi si celula tip TR-9701 — R. P. Ungara. In principal o celula de urare are urmatoarele ele- mente componente (fig. 3.6, @ si b); — electrodul interior confectionat din metal inoxida- bil seu cromat 2, care formeazd una din armaturile con- densetorului, prevazut eu locas pentru termometru 72, 61borne pentru ecranare 10, si surub de punere la pamint 11; — electrodul exterior din metal inoxidabil sau cro~ mat i, care formeaza cealalté arméturd a condensatoru- lui, prevazut cu borna de racord pentru inalt& tensiune 9; — inel de protectie 3, asezat intre electrozi si partea superioara, cu rolul de a elimina efectul de margine si curentii de scurgere; a — inele de izolare, interior 8 si exterior 7, pentru asi- gurarea izolatiei intre electrodul interior si inelul de pro- tectie 3, si intre inelul de protectie si electrodul exterior; — capacul 4, inelul filetat 5, inelul de‘fixare 6; — rondele de izolare 13, 14. Ultratermostatul pentru reglarea si mentinerea tem- peraturii celulei in timpul masurarii care trebuie s& in- deplineascé urmatoarele conditii; — sa asigure incalzirea celulei pind la 120°C; — sd asigure mentinerea temperaturii intre 20° si 120°C, functie de valoarea reglata, cu precizie de —-1°C; — agentul termic nu trebuie sa degaje vapori sau pro- duse de descompunere care s& atace suprafetele exteri- oare ale celulei, nici vapori toxici sau inflamabili. Ca agent termic se poate utiliza ulei de transformator; — sa asigure izolarea celulei de cuva termostatului, Elementele componente ale unui termostat (fig. 3.7) sint: — cuva cu agentul termic 1, in care se plaseaz& celu- ja de masurare prin. scoaterea capacului 7; — pompa de recirculare a agentului termic 2; — blocul de reglare a temperaturii 3, care include termometrul cu contacte si elementele electronice de co- manda pentru pompa; bakes — rezistentele de incdlzire a agentului termic; Rog28 — termometrul de control 4, indicatorul de nivel 5, a 82 28 elementele de racordare 6. Bale a Puntea de mdsuré. Masurarea tangentei unghiului de SSeS pierderi dielectrice se efectueazd cu o punte Schering tip Bags @ R 525 sau MD 16, agese” Puntea R525 (fig. 3.8) este destinaté masurarii tg8 si ghee capacitatilor condensatoarelor si are urmatorii parametri mESoS tehnici: 63 Wecceseprir W iteFig. 3.7, Ultratermo- stat pentru reglarea si menfinerea con- stant’ a_temperatu- rii celulei de miasu- rare a tg 8 la uleiu- rile electroizolante. u regiabil Vig. 3.8. Schema de principiu a punfii R525, — tensiunea de lucru 3—10 kV, obtinuta prin trans- formatorul ridicdtor Tr 1—0,22/10 kV; — limitele masurarii tg: 107-!—1; -— limitele de m&surare a capacitatii 40—20000 pF (cind C,=100 pF). — sensibilitatea puntii la masurarea tgd : 10. 15 ted — eroarea puntii pentru m&surarea tg8: + (a —L 100 -++-(0,6—1,5)10-4]. Alimentarea puntii in punctele C si D (fig. 3.8) se face de la un autotransformator reglabil prin transformatorul ridicator Tr 1, Bratul R, este o rezistenté variabila, con- stind dintr-o decada de rezistente, iar cind puntea este echilibrata Ry indicd direct valoarea capacitatii C, care se masoara. Bratul tgd este format dintr-o decada de condensatoare care indici, cind puntea este echilibrata, direct valoarea tangentei unghiului de pierderi. Pentru realizarea preciziei masurarii, puntea este pre- yazuté cu un sistem de ecranare: prin cabluri ecranate 1—8 (fig. 3.9), prin legare la pamint cit si prin transmi- terea potentialului nulului din diagonala puntii la poten- tialul ecranului, prin conectarea unei surse auxiliare care se poate regla in marime gi fazd, elementul X (fig. 3.8). Puntea are doua eclatoare E, si F, cu neon care pro- tejeazd circuitele reglabile a puntii impotriva aparitiei tensiunii periculoase. Pentru marirea sensibilitatii puntii curentul din dia- gonala acesteia este amplificat de un amplificator elec- tronic si apoi transmis galvanometrului indicator de nul AIN, Determinarea practica a tangentei unghiului de pier- deri dielectrice a uleiului electroizolant. Prelevarea probelor de ulei electroizolant pentru de- terminarea tangentei unghiului de pierderi tg 5 se face in condifiile indicate de STAS 41-78 (subcap. 3.1). Can- titatea necesara cde ulei pentru determinare este de un litru, Uleiul, neuscat, nou adus de la rafindrie se va usca in prealabil prin inedlzire (STAS 6799-81). La uleiurile luate din transformatoare dupa repara- tie, la punerea in functie sau in exploatare, determinarea 65ae rc Bos P3 Fig, 3.9. Schema electrici a instalatiei pentru determinarea {g 3 cu puntea R525. se va efectua la proba luata ca atare, fara a fi filtrata si dupa mentinerea ei timp de 24 ore in incdperea fn care se executa determinarea. Determinarea tg § trebuie facuta in timp de maximum 10 zile de la recoltare. Celula (vasul condensor) se demonteaza in partile com- ponente, se examineaza vizual si apoi se spalé cu benzina de extractie, ultimul solvent fiind eter de petrol. Dupa spa- lare, se,usucd timp de cel putin 60 de minute intr-o etuva ja 110°C, iar apoi se lasé sd se rdceasci la temperatura ca- merei. Pentru a verifica daca celula a fost curatata, se face o determinare a tg § cu celula goala in conditiile de tem- peratura din incdpere, Daca valoarea obtinuta este infe- rioara lui 1-107! se considera cé celula este curata; in caz contrar se repeta operatia de curatire. Modul de lucru. Determinarea trebuie facuta intr-o ca- meré cu atmosfera normala, lipsita de gaze, corosiune sau praf. Temperatura mediului ambiant trebuie sd fie (20-- 5)°C iar umiditatea relativa de maximum 70%/), Temperaturile la care se fac determinarile sint: — la 20° si 90° in cazul uleiurilor noi; — la 90° la uleiurile din exploatare si a celor imbatri- nite fortat prin oxidare (STAS 6799-81). Celula de masurare se incarci cu uleiul de incadreat 3—4 cm’, se agita usor gi se lasd in repaus citeva minute (sau se toarnd peste electrodul interior ulei din cel de in- cercat si de asemenea, electrodul exterior se clateste cu ulei) apoi se golegte gi se incarcé complet cu proba de ulei de incereat. in timpul acestor operatii se va evita riguros murdari rea cu ulei a suporturilor inelari izolanti (fig. 3, 6, a $i b — piesele 7, 8, 13 si 14), iar umplerea celulei se va face cu multi atentie, pentru a se evita formarea bulelor de aer, Astfel incarcata, celula se introduce in vasul de termosta- tare unde se mentine circa 40 minute, pentru asigurarea temperaturii de determinare prescrisa (20° sau 90°C) a pro- bei de ulei. Dupa ce celula a fost introdusa in sistemul die termostatare, se executd legiturile electrice la vasul con- densator C, prevazute in schema din fig, 3.9. Legaturile la amplificator galvanometru Glew, puntea propriu-zisi, con- densatorul etalon C,, transformatorul ridicdtor Trl, auto- transformatorul ATR, voltmetrul V, prizele P,, P», Ps sila a 67pdmint sint deja facute, verificindu-se numai in prealabil, dupa care se aplici cdpacelele de ecranare la bornele pre- vazute. Se trec manetele de reglare ale puntii pe pozitia mini- ma si rozeta de reglare a autotransformatorului pe pozi- tia zero. In aceste conditii se inchid intreruptoarele I,, I, si se face alimentarea din priza la 220 V. Se ridicd ugor tensiunea prin ATR, pina ce se obtine valoarea dorita in- dicat& de voltmetrul V, de exemplu 2000 V. In acelasi timp se observa eclatorii H,, E, (fig. 3.8) ca sd nu fie aprinsi. Prin operatiuni succesitve ale rezistentelor Ry si tg 8 (cu maneta II in pozitie ,,punte P*) si modificarea factorului de amplificare a amplificatorului, se ajunge la echilibrarea punfii, sensibilitatea galvanometrului fiind la maxim. Se trece apoi maneta JI in pozitia ,,ecran E* si se actioneaza asupra compensarii de la U auxiliara, prin rozetele Umar si Ufaz¢ pind la obtinerea unei fante minime la galvano- metru. . Daca nu'se echilibreazi puntea, se schimba polaritatea alimentarii puntii de la retea si se refae operatiunile ante- rioare. La obtinerea echilibrului puntii si la trecerea comu- tatorului ZZ din pozitia ,,punte P* in pozitia ,,ecran E* nu trebuie si se modifice echilibrul puntii. Pentru obtinerea unor rezultate concludente a tg 5, ten- siunea si freeventa sursei pot varia in limitele U=(2200-+ 22) V; f—(6042) Hz. Dar in timpul masurarii nu se admit variatii mai mari de -+10%/ a tensiunii de alimentare si +(0,3—0,5)%% a frecventei, ceea ce inseamna ca alimenta- rea trebuie facuta dintr-o sursé stabila, ca tensiune si frec- venta. Pentru fiecare ulei analizat se fac doud determinari la aceeasi temperaturA (exemplu 90°C), fiecare determinare fiind precedaté de spalarea si incdrcarea celulei. Pentru uleiurile din exploatare se admite efectuarea unei singure determinari a tg 8, repetarea masurarii fa- cindu-se numai daca: — tg § nu corespunde PE 116-80, pentru infasurarea de inalté tensiune a transformatorului; — la masurare constatat o crestere mare a tg 5 fata de valorile anterioare. 68 Valoarea mdsurata N a tangentei unghiului de pierderi se citeste direct la manetele tg § a puntii R 525. Daca ma- surarea se face la o freeventa f’ diferita de f=50 Hz, atunci valoarea N se ee cu un coeficient £ by By iat tg bo ke Spe (3.7) Valoarea frecventei trebuie urmarita la i bisecen tg § a uleiului cu laboratorul mobil in conditii de sai cind sursa de alimentare este un grup electrogen a oar ligy freeventa poate diferi de f=50 Hz, Rezultatele ob{inute la cele doud determinari ale tg 5 se considera corecte, cind diferenta dintre ele satisface con~ ditia: Atg 8 < aims : (3.8) unde: Atg 8==tg 3,—tg 8, Ric (3.9) Satm—=0,000540,05 tg 8, I B.A) in care: * tg 8, si tg 8, reprezinté valorile celor doud deter- minari obtinute experimental, tg 8, fiind valoarea cea mai mare, Eudtm veprezinta eroarea admisa (STAS 6799-81), Daca valorile obtinute nu indeplinese aceste conditii, determinarile se repeta pe o noua proba de ulei. Exemple: 1, Valorile tg § obfinute la o proba de ulei la cele doua de- termindri sint: te 84=0,01; tg 8)=0,015; {nlocuind in relafiile (3.9) si (3.10) se obfine: Atg3=0,005 si = qq-=0,00125, gi rezulié Ate 8>eqqy,. Nefiind satisficuta conditia (3.8), determindrile trebuie refacute pe o noud proba. 2, Valorile tg 8 determinate la o alté proba de ulei sint: ig 8,=0,008; tg8,=0,0085, 69rezulta Atg §=0,0005, iar « deci Ate 8-<€ get si determinarile sint corect efectuate, Uleiul electroizolant pentru transformatoarele de putere se considera corespunzator daca valorile masurate sint inferioare ce- lor din tabelul 3.4 (PE 116-80 MEE), adm = 05000925, Tabelul 3.4 Valorile tg 8 a uleiului pentru transformatoare de putere Valoarea maxima a tg 6 la 90°C, pentru Ocazia transformatoare avind Momentul mésuraril tensiunea superioara: efectuarii probel 6—35 kV | 60-110 rev] 220 kV. | 200 kV Inainte de umplere 0,005 | 0,003: | 0,005 | 0,008 La 72 ore dup& um- ‘fs 5 plere 0,02 0,02 | 0,015 | 0,018) ag AR. La PIF gi dupa repa- AG. ra{ii in ateliere spe- cializate 0,03 0,025 | 0,02 | 0,02 in exploatare 0,20 0,15 | 0,10 | 0,07 Important, Ca masura de protectia muncli, toate ele- mentele supuse direct tensiunii inalte: transformatorul ri- dicator Tri, celula cu wei C, impreund cu termostatul si condensatorul etalon C, se monteazd intr-o cugci metalicd J izolata de restul instalatiei gi pusd la pamint. Accesul la celula C,, vasul de termostatare si condensatorul etalon se fac printr-o usd prevazuta cu blocaj si care la deschidere intrerupe alimentarea intregii instalatii (fig. 3.9). Pentru celelalte lichide utilizate ca mediu izolant in transformatoarele electrice, clophen (R.F.G.), nepolin (EI- vetia), pyralen (Franta), pyranol, pyrocolor (S.U.A.), sovtol (U.R.S.S.) rigiditatea dielectricé si tg 8 se determina in conformitate cu instructiunile de fabrica, 70 3.4, Probe chimice ale uleiului electroizolant Fiind utilizat ca agent de racire cit gi ca lichid izolant in transformator, uleiul trebuie sé aibé anumite proprie- tati fizico-chimice: o anumita culoare, s4 nu contina impu- ritéti mecanice, sd nu confind apa, sa nu fie inflamabil pina la o anumitd temperatura, sd fie stabil la oxidare etc. S-a stabilit, pe baza experientei acumulate in decursul anilor, modificarea acestor proprietati fata de anumite yalori limita il fac si devind impropriu pentru exploatare, pierzindu-si calitatile si fiind necesara regenerarea sau in- locuirea uleiului, Determinarea acestor proprietati se face pe baza unor analize fizice gi chimice (STAS 811-72) denumite probe, dupa cum urmeaza. 1, Aspectul. Proba de ulei se examineazd vizual in- tr-o eprubeta. Uleiul proaspat reconditionat sau cel din exploatare trebuie sd fie clar. Daca uleiul este opalescent (tulbure), asupra lui se decide dupa efectuarea si a celorlalte probe (PE 129-73 MEE), 2. Carbune in suspensie. Examinarea se face vizual in vasul aparatului pentru determinarea rigiditatii dielectri- ce, Uleiul proaspat reconditionat si uleiul din exploatare nu (rebuie sé contind cdrbune. La uleiurile de culoare in- chisd, prezenta carbunelui in suspensie se determina prin trecerea uleiului, diluat cu toluen in parti egale, printr-un filtru cutat de hirtie calitativa. In cazul prezentei cirbunelui in uleiul din transforma- toarele in exploatare se va face analiza redusa, dupa care se va lua hotarirea corespunzdtoare (PE 129-73), 3. Prezenta apei in ulei. Dupdi ce proba a fost in prealabil omogenizata in sticld, prin rdsturnare si nu prin scuturare, se umple o eprubetd pind la jumatate cu ulei. Se incadlzeste apoi la o flacéra de gaz pina la fierbere si daca se aud pocnituri, acestea indica prezenta apei in sus- pensie In ulei. 4, Punctul de inflamabilitate este temperatura cea mai joasi la presiunea atmosfericd normala, la care uleiul 71de transformator inealzit in conditii determinate, se aprin- de in contact cu o flacéra, fara a continua sa arda, Determinarea punctului de inflamabilitate se poate face in vas inchis si in; vas deschis. a. In vas inchis Pensky-Martens (STAS 5488-80) com- pus (fig, 3.10, a) din bate de aer 1, acoperité cu o cimasi | a b Fig, 3.10. Aparate pentru determinarea punctului de inflamabili- tate a uleiului: @ — Pensky-Martens; b — Marcusson. de tabla 2, creuzet cilindric 3 din alama in care se intro- duce pind la un reper circular proba de ulei si capacul 4, prevazut cu trei orificii trapezoidale pe care alunecd. un capacel mobil prevazut cu doua orificii identice cu ale ca- pacului $i care sub actiunea unei pirghii cu arc 5, acopera sau descopera simultan orificiile capacului, dispozitiv de 72 aprindere 6, fixat pe capac si racordat la oj sursa de gaze a carui flacéra vine in contact cu amestecul de aer si vapori de la suprafata probei la descoperirea orificiilor, dispozitiv de agitare,7, fixat pe capac si termometrul 8, cu domeniul de masurare de 40—260°C, Proba de ulei fara continut de apa se pune in creuzet pina la reperul circular, apoi se incalzeste aparatul ca tem- peratura probei si creased cu 5—6°C pe minut, Cind tem- peratura probei se apropie cu circa 17°C de punctul de in- flamabilitate presupus se aprinde flacdra dispozitivului de aprindere si se regleaza astfel ca diametrul si fie maxim 4mm si se inclind spre creuzet, Incercarea de aprindere a amestecului vapori-aer de la suprafata probei se face la fiecare crestere a temperaturii cu 2°C, Se pune in functiu- ne pirghia 5, se inelind flacdra spre creuzet astfel incit timp de 0,5 secunde flacdra sA vind in contact cu ames- tecul vapori-aer, Se considera ca punct de inflamabilitate pecorectat temperatura citita la termometrul 8, in momentul cind deasupra intregii suprafete a uleiului apare deodata o fla- cara albastra. In momentul aprinderii amestecului flacdra dispozitivului de aprindere se va stinge. 6, Determinarea punctului de inflamabilitate in vas deschis tip Marcusson (STAS 5489-80). Aparatul Marcus- son (fig, 3.10, 6) este compus din baia de nisip 1, in care se fixeaz& creuzetul din portelan 2 pe trepiedul 3, care se poate cala prin surubul 4, pentru asigurarea orizontalitatii creuzetului. Creuzetul prevazut cu doua repere circulare, se umple cu ulei pina la reperul superior (negru). Tempe- ratura in vas se m&soara cu un termometru 5, avind do- meniul de masurare 40°—260°C, Baia de nisip are aparatori din tabla sau azbest 6, care au rolul de a feri aparatul de curenti de aer, Aparatul este prevazut cu dispozitiv de aprind 7, care se alimenteaza cu gaze pentru mentinerea flacdrii, Aparatul se incalzeste astfel, ca temperatura probei si creasc& cu 5—7°C pe mi- nut, Cind temperatura se apropie cu circa 30°C de punctul de inflamabilitate presupus, se reduce viteza de incalzire la 2,5—3,5°C pe minut gi la fiecare crestere cu 1°C, se con- duce flacara dispozitivului de aprindere, cu aceeasi viteza, 73fnainte si inapoi deasupra creuzetului astfel, incit flacara sa treacd in cele doud sensuri, in timp de 1 secunda. Temperatura la care pentru. prima data se produce aprinderea vaporilor se citeste la termometru gsi se consi- dera ca punct de inflamabilitate. wh — Pentru uleiul de transformator sint indicate valorile in tabelul 3.5. Tabelul 3.5 Valorile punctului de inflamabilitate a uleiului electroizolant ‘Temperaturi minime, in °C ‘Tipul Momentul re ft efectuaril 5 Ulei din sparatall — | gic now uscat | eUieh aia, probe Pensky-Martens 140 138 AG oo AR, Marcusson 145 140 La valori mai mici, uleiul din exploatare se schimba (PE 129-73), Pentru determin4ri, la ambele metode mai sint necesare ca aparate: un cronometru cu valoarea divi- ziunii de 1 secunda si un barometru. Daca presiunea atmosferica difera de valoarea normala (760 mm Hg) se aplicd o crestere de la 1°C la 4°C in plus a punctului de inflamabilitate la scadderea presiunit, sub cea normald, sau o corectie In minus cu 1°C daca presiunea depaseste valoarea normala. 5. Punctul de congelare. Prin punct de congelare se in- telege temperatura cea mai Vr dicataé la care uleiul de trans- formator, supus racirii (STAS 39-80), inceteazi de a mai curge. Aparatul folosit pentru de- terminarea punctului de conge- lare (fig. 3.11) este compus din: o eprubeté de sticla 1 cu dia- metrul de 18—22 mm prevazu- 74 Fig. 3.11, Aparat pentru determinarea punctului de congelare a uleiului elec- troizolant. ta cu un dop de sticla prin care se introduce termome- trul 2 cu alcool, avind domeniul de masurare de la —80°C Ja -++-60°C, o eprubeta 3 din sticla, cu diametrul de 38— 42 mm in care se fixeazi eprubeta 1, cu ajutorul unui dop de pluta si o baie de racire 4, izolaté termic si pre- vazuta cu un termometru 5. Proba de ulei se introduce in eprubeta 1, uscata si cu- rata, pind la reper, incit si nu se prelingd pe peretele eprubetei. In eprubeta se introduce termometrul pind la o distanté de 10 mm de fund, dupa care eprubeta cu ter- mometrul se introduce intr-o baie incdlzita la 50°C si se mentine pind cind uleiul ia temperatura baii. Eprubeta 1 se scoate din baie, se sterge peretele exte- rior, se introduce in eprubeta 2, in care s-a introdus 0,5— 1 cm’ acid sulfurie pentru evitarea cetii in spatiul dintre eprubete, se lasd sf se r&ceascé pind la 30—40°C, dupa care se introduce in baia de racire. Baia de racire se ra- ceste cu un amestec de aleool denaturat sau benzind eu bioxid ce carbon lichid sau aer lichid, la o temperatura cu 5°C sub temperatura de congelare presupusd si se mentine la aceasta temperatura. Cind uleiul ajunge la o temperatura apropiata de punctul de congelare presupus, se inclind ansamblul for- mat din cele doud eprubete, mentinindu-se in aceasta po- zitie un minut, fara a-l scoate din lichidul de racire. Apoi ansamblul se scoate din baia de racire si se aduce ugor in pozitie verticalé, Daca lichidul s-a deplasat, eprubeta 1 se scoate din 2, se incdlzeste la 50°C, dupa care se repeta cielul de racire pind la o temperaturd cu 4°C mai micd decit cea din determinarea anterioard. Dacd acum nu se mai deplaseaza uleiul, inseamna ca a congelat gsi aceasta ultima temperatura citita se considera punctul de conge- lare, Punctul de congelare al wleiului (nou uscat sau din exploatare) este —40°C. 6. Aciditatea organic’ (indice de neutralizare) a ule- iului de transformator este indicata prin determinarea indicelui de neutralizare exprimat prin cantitatea de bi- oxid de potasiu, in miligrame, necesaré pentru neutrali- 75zarea aciditatii totale din 1 gram de ulei, Determinarea se executa conform STAS 23-75. Valorile maxime admise pentru aciditatea organicd a uwleiului electroizolant sint cele din tabelul 3.6 (PE 116-80). Tabelul 3.6 Valorile aciditatii organice a uleiului clectroizolant Valori maxime, Momentul Ulei mg KOH/g-ulei | efectuaril probel Nou si la PIF — aditivat 0,06 — neaditivat 0,03 AR, AC. In exploatare, la transforma- toare cu tensiunea superioara; '<20 kV 0,50 35—110 kV 0,30 220—400 kV 0,20 La depasirea valorilor prezentate uleiul nou nu se uti- lizeaza, iar cel din exploatare se schimba. 7, Impuritati mecanice se considera substantele fine, solide, insolubile in uleiul de transformator si care pro~ vin din procesul de fabricare sau in exploatare. Proba de ulei, 100 grame, se dizolva in 200—400 gra- me benzinad de extractie incalzita in prealabil pina aproa- pe de punctul de fierbere. Solutia astfel obtinuta se amesteca bine intr-un pahar pina la dizolvarea uleiului, eventual prin incalzire usoara si apoi se trece printr-o hirtie filtru agezaté pe o pilnie. Hirtia de filtru se spala inainte de folosire in benzind de extractie si apoi se usu- cA la 110°C, Rezidul de pe fundul paharului se spala cu benzina de extractie, dupa care se trece prin hirtia de filtrare. De la uleiul nou uscat nu trebuie sé aparad impuritati mecanice pe hirtia de filtru. Dac& sint prezente in ulei impuritati mecanice, uleiul se supune uscarii si filtrarii. 8, Stabilitatea la oxidare se aplicé numai uleiului nou. Metoda consta (STAS 6798-63) in oxidarea uleiului prin trecerea unui curent de oxigen sub actiunea caldurii in 76 prezenta unui catalizator (conductor de cupru), Din ule- iul oxidat se determina (STAS 811-72): — aciditatea organicd, care nu trebuie si depdseasca 0,35 mg KOH/g; — cantitatea de gudroane, care se exprima in procente fata de masa initialA (25 g) a probei de ulei si mu tre- buie sa depageasca 0,10%/p, 9. Continutul de gaze in ulei. Analiza serveste ca metoda preventiva de urmarire in exploatare a transfor- matoarelor de mare putere (100—400 MVA) gi de foarte jnalta tensiune (220—400 kV), precum si pentru stabilirea naturii defectului in caz de semnalizare sau declangare prin releul de gaze (STAS 11426-80). Luarea probelor de ulei pentru analiza continutului de gaze din cuva 7, (fig. 3.12, b) se face prin robinetul de Ja nivelul superior, dar se pot recolta de la orice nivel pentru transformatorul in functiune, in flacoane de sticla 4, de 4 litri, etange la gaze. Se deschide robinetul 2, dupa ce s-a fixat un tub fle- xibil 3, pe stutul acestuia (sau se introduce un tub fle- xibil in transformator) gi se lasd s4 curga continuu, fara bule de aer cirea 2 litri de ulei. Apoi capatul liber al tu- bului flexibil se introduce pina la fundul flaconului evi- tindu-se patrunderea bulelor de aer, fn cazul in care in flacon patrund bule de aer, se aruncd continutul gsi se repeta operatia de prelevare. In flacoanele astfel umplute se lasé un spatiu liber de 1 cm. Luarea probelor de gaze se face prin robinetul de ae- risire 4, al releului de gaze (fig. 3.12, a) cu ajutorul pipe- tei 1, de 250—500 ml prevazuté cu robinetele 2 gi 3, umpluta in prealabil cu saramurad obtinuta prin dizolva- rea a 400 mg NaCl intr-un litru de apa incdlzita la 50°C. Pentru Juarea probei se racordeaza pipeta, avind toate ro- binetele inchise, printr-un tub flexibil, apoi se deschid in ordine robinetele 2, 4 si 3. Saramura dezlocuita de gazele din releu 5, se scurge prin robinetul 3. Cind a mai ramas circa 5 cm? de saramura sau incepe sa vind ulei, se in- chid in ordine robinetele 3, 4 si 2. Atit gazele libere cit si cele dizolvate in ulei sint su- puse analizei cromatografice pentru urmdrirea compor- a,tarii_ in exploatare sau diagnosticarea naturii defectelor produse in timpul functiondrii transformatoarelor (PE 116—80). a Fig. 3.12. Modul de luare a probelor de ulei pentru analiza cro- matograficé a gazelor libere (a) si a gazelor dizolvate in ulei (b). 10, Tensiunea interfacialé reprezinta forta necesara pentru desprinderea unui inel plan de sirma de platina, de pe interfata apd-ulei electroizolant. Pentru calculul tensiunii interfaciale, forta astfel masurata se corecteaza cu un factor care depinde de forta aplicata, de densitatea uleiului, de densitatea apei si de dimensiunile inelului. Pentru determinare sint necesare: tensiometru preva- zut cu brat atasat la o scala gradaté in 10-8 N/m, pentru aplicarea fortei de ridicare a inelului, inel din sirma de platina cu cirlig, avind cireumferinta de 4—6 cm, un vas de proba cilindric din sticla, cu diametrul interior de mi- nim 45 mm. Determinarea se executa, conform STAS 9654-74, la un laborator de specialitate, iar valorile normate pentru tensiunea interfacial sint date (PE 116—80) in tabe- Jul 3.7. Pentru valori mai mici a tensiunii interfaciale, uleiul nou se reconditioneaza fizic, iar uleiul din exploatare se schimba. 11. Continutul de api prin metoda K. Fischer (STAS 7041-70). Proba de ulei dizolvata intr-un solyent adeevat 78 Tabelul 3.7 Valorile tensiunii interfaciale api-ulei electroizolant ‘Tensiunea Momentul Uletul Interfaciald la 25°C, efectuaril probet in dyn/em eT — nou gsi nou reconditio- at fizie minim 40 , nat fizi AS. — din exploatare minim 20 este titraté cu reactiv K. Fischer, care este o solutie de iod si bioxid de sulf intr-un amestec de piridina gi alcool metilic. Reactivul este in prealabil etalonat prin titrarea unei cantitati exact cunoscute de apa. Determinarea se executd, conform STAS 7041-70, de ctre laboratoare speciale, cind rezultatele analizei com- plete sint neconcludente, Valorile normate pentru con{i- nutul de ap& prin metoda K. Fischer sint date (PE 116-80) in tabelul 3.8, Tabelul 3.8 Valori admise, confinut de apa in ulei (IK. Fischer) Limita maxima admisA.ta Momentul Ulel transformatoarele de 220—400 kV,| efectuarii mg HyO/kg ulel probeil — nou recondifionat fizie 10, — la PIF 20 AS. — din exploatare 30, Pentru valori mai mari uleiurile se supun reconditio- narii. 12. Prezenta furfuralului in ulei, Metoda pentru iden- tificarea furfuralului in uleiul electroizolant se bazeaza pe reactia furfuralului cu clorhidratul sau acetatul de ani- lind. Determinarea se executa conform STAS 3663—80, 79Proba se efectueaza la uleiul nou uscat, cind furfuralul trebuie si fie absent (STAS 811-72). In cazul ca este prezent furfuralul in ulei acesta nu se va pune fn trans- formatoare. 13. Actiunea corosivi a uleiului pe lama de cupru (STAS 270-66). Determinarea actiunii corosive a uleiului electroizolant se face intr-o eprubet& cu diametrul de 25 mm gi indltimea de 150 mm, de culoare inchis& folo- sind o lama de cupru electrolitic cu lungimea de 76 mm, latimea de 12 mm si grosimea de 1,5—3,2 mm, Lama se glefuieste pe cele 6 fete pind ce suprafata capata un lu- ciu uniform. Se introduc 30 cm? de ulei in eprubeta de incercare, curaté si uscata, dupa care se introduce lama, iar epru- beta se astup& cu un dop de pluta gsi se introduce intr-o baie incdlzita la 100°C unde se tine 3 ore. Se scoate eprubeta din baie si se examineaza culoa- rea acesteia, acordindu-se calificativul ,,pozitiv“ in cazul cind pe lama de cupru apar pete sau depuneri de culoare brund, cenusiu metalic sau neagra gi calificativul ,,nega- tiv® daca nu apar acestea. Uleiul notat cu ,,pozitiv’ dacd este nou uscat nu se va introduce in transformator, iar cel din exploatare se schimba. 4. Incercarea izolatiei transformatoarelor 4.1, Masurarea rezistentei de izolatie 41.1, Factorii care influenteaz’ rezultatele misuratorilor Orice material izolant are proprietatea de a se opune trecerii curentului electric determinat de tensiunea conti- nua U, la care este supus materialul. Marimea care limi- teazi acest curent I este rezistenta materialului izolant Riz, care se calculeazi aplicind legea lui Ohm in curent continuu oO Res (4.1) Curentul electric strabate materialul prin masa izo-~ Jantului si pe suprafata acestuia, corespunzator definin- du-se: — rezistenta interioara sau de volum, — rezistenta de suprafata. Rezistenta de izolatie reprezinta rezultantele acestor doua rezistente indiferent de modul lor de compunere. Jn exploatarea transformatoarelor, cu timpul, rezisten- ta de izolatie isi micsoreazi valoarea, putindu-se ajunge in final la pierderea proprietatilor izolante ale materia- lelor si chiar la deteriorarea transformatoarelor. De aici necesitatea de a se verifica periodic rezisten{ja de izolatie. Cauzele care conduc la slabirea izolatiei transforma- toarelor si chiar la defectarea acestora, sint urmdatoarele: — jmbatrinirea naturala, in urma proceselor chimice care au loc in masa izolanta si datoritaé compusilor asfal- 81ticl, prezentei unor sdpunuri si umiditatii in uleiul izo- Jant; — imbdtrinirea fortaté a izolatiei solide a transforma- toarelor, datorité supunerii in timpul exploatarii la tem- peraturi mai ridicate, in prezenta compusilor chimici din ulei, Cu cit transformatorul functioneazd la o tempera- tura mai ridicata, procesul de oxidare este mai puternic, difuzarea apei in ulei si in izolatia solid este mai inten- sa, ceea ce duce la imbatrinirea izolatiei complexe. Pro~ dusele de oxidare formate initial in procesul de imbatri- nire sint solubile in ulei. Pe masura dezvoltarii procesului se formeaza produse care se depun sub forma unui noroi pe infasurari si care are o puternicad reactie acida, ingreu- nind racirea transformatorului si contribuind la deterio- rarea chimica a izolatiei; — umezirea izolatiei, prin infiltrarea apei in masa izo-~ Janta sau prin condensare pe suprafata. Marimea rezistentei de izolatie, respectiv a curentului depinde de mai multi factori: — de valoarea tensiunii Ja care se efectueazi masu- rarea, — de durata aplicarii tensiunii de incercare gi de gra- dul de umezire si imb&trinire a izolatiei, — de temperatura la care este supus dielectricul si de inearcarea electrostatica. Valoarea limitaté a tensiunii de incercare, ca marime sub valoarea tensiunii critice, nu influenteazd marimea re- zistentei de izolatie, se observa chiar o mica tendinta de erestere odata cu cresterea tensiunii. De la o anumita va- loare a tensiunii de incercare numitaé tensiunea critica, rezistenta de izolatie incepe sé scadé cu cresterea tensiu- nii. Crescind tensiunea de incercare se ajunge la tensiu- nea de strapungere, cind valoarea rezistentei devine foar- te mica, conducind la strapungerea izolatiei. Ca rezistenta de izolatie sa nu fie influentata de va- loarea tensiunii de incercare, aceasta trebuie sa fie mai mica decit tensiunea critica, La transformatoarele de pu- tere, tensiumea continua utilizata, pentru masurarea re- zistentei de izolatie, are valori cuprinse Intre 500 si 5 000 V. 82 Durata aplicérii tensiunii gi gradul de umezire afec- teazd valoarea rezistentei de izolatie. Materialul supus unei tensiuni U, constant& in timp, isi modifica rezistenta de izolatie, fapt observat prin variatia curentului total J prin dielectric, Curentul J prin dielectric are mai multe com~ ponente; — un curent de inedrcare i, datorat incircairii mate- rialului dielectric care se prezinta ca un condensator, — un curent de polarizare I, datorat umiditatii din di- electric, — un curent de conductie I, pe suprafata dielectricu~ lui si prin volumul dielectricului. Aceste componente ale curentului J variazi in timpul aplicarii tensiunii de incercare (fig. 4.1). Curentul de in- carcere J; scade rapid. Curentul de polarizare I, scade dac& dielectricul nu este umed pind la valoarea zero si ramine constant la o anumita valoare dupa un interval de timp, dac& dielec- tricul contine umiditate. Curentul de conductie I, scade la inceput, ca apoi sd rdémind constant in timp, Curentul total I scade in general iar rezistenta de izolatie creste I jIp Toh li Fig. 4.1. Variatia in timp a curentului total 7 gia componentelor sale prin dielectric. 0 ts} in timp. Curba de variatie a rezistentei de izolatie in func- tie de timp este denumita curba de absorbtie. Rezistenta de izolatie se ma&soara la doud durate de timp diferite, la 15 secunde si la 60 secunde. S-a con- 6 83statat ci cele mai semnificatiye valori ale raportului Rgo/ Ris se obtin la acesti timpi. Raportul rezistentelor de izo- datie: Rey Ry Kay (4.2) este denumit coeficient de absorbfie si tinde spre valoa- rea | la un continut mare de umiditate curba 3 (fig. 4.2). S-a constatat ci un transformator poate fi considerat su- ficient de uscat dacd K,,>1,5 curba 1 (fig. 4.2). Fig. 42. Variafia_rezistentei de izolafie in functie de timp (curba de absorbtie) a uleiu- lui electroizolant: 1 — ulet neumezit; 2 — ulei pu- qin umezit; 7 — ulei umed. oS 60" itl Temperatura la care se aflé dielectricul influenteazad asupra rezistentei de izolatie, aceasta variind invers pro- Portional cu temperatura — rezistenta de izolatie este cu atit mai mica cu cit temperatura este mai mare, Pentru a putea compara rezultatele masuratorilor periodice, ar tre- bui ca acestea s& fie facute totdeauna la aceeasi tempe- ratura, ceea ce practic este irealizabil. Din acest motiv valorile masurate la o temperatura se recalculeazd la o temperatura de referinta, de obicei 20°C, respectiv la tem- peratura la care s-a masurat in fabri Incéircarea electrostaticé a bobinajelor unui transfor- mator, rezultata de la masuratori anterioare, poate influ- enta in mare masura valoarea rezistentei de izolatie. De aceea, inaintea masurarii rezistentei de izolatie, infasu- rarile transformatorului se vor lega in scurtcircuit si la pamint. 84 41,2, Metode de masurare $i aparatura utilizaté M&surarea rezistentei de izolatie a infagurarilor trans- formatoarelor se executa intotdeauna inaintea celorlalte m&suratori de izolatie, precum gsi inainte gi dupa incer- carea cu tensiune marita. Ca metoda generalé de m&surare a rezistentei de izo- latie a infdsurarilor transformatoarelor, se aplicé schema de masurare din tabelul 4.1, in care fnfasurarile care nu se masoara se leagd impreuna gi la pamint. Tabelul 4.1 Schema de masurare a rezisten{ei de izolatie ‘Transformatoare Cu doud Intagurart Cu trei infagurari Infisurarile la Se leaga Infdsurarea la Se leaga care se masoara Ja pAmint care se mAsoaré Ia paint Jv Cuva, IT sv Cuva, MT, IT IT Cuva, JT MT Cuva, IT, JT. IT Cuya, JT, MT in cal infagurarea de inalté tensiune; JT’ — infasura- rea de joasd tensiune si MT — infasurarea de medie ten- siune. Inainte de inceperea masurarii, toate bornele infasura- vilor se leaga la pamint cel putin 5 minute, iar intre in- cercéri toate infagurarile vor fi puse la pamint cel pu- tin 2 minute. Unele fabrici prevad misurarea rezistentei de izolatie a infasurarilor astfel: — intre fiecare infdsurare distinct si succesiv intre una din celelalte; nici o infasurare nu se leaga la pa- mint; — intre fiecare infagurare si cuva (aceasta fiind legata la pamint). Masurarea rezistentei de izolatie a transformatoarelor de putere se executé cu megohmmetru cu tensiuni de 851000—5 000 V si cu domenii de miéasurare pind la 10000 MQ. Megohmmetrele cu tensiunea de 1000 V gi limita superioara de cel putin 1000 MQ se utilizeazd pentru transformatoarele cu infasurarea de inalt& tensiune de 10 kV si mai mica. Pentru transformatoarele avind infa- surarea de inalt&é tensiune peste 10kV se utilizeazié meg- ohmmetre cu tensiunea de 2500 V si limita superioara de masurare de 10000 MQ. Se pot folosi si megohmmetre cu tensiunea de 5000 V, dar numai pentru infasurari cu tensiunea peste 10 kV. La efectuarea masurarii rezistentei de izolatie se vor respecta conditiile prevazute la subcap. 2.3 si 2.4. (tempe~ ratura transformatorului si fie peste 10°C, iar dacd s-a scos sau inlocuit ulei din transformator masurarea se exe- cuta numai la 12 ore dup& umplere). Megohmmetrele cele mai utilizate la noi in tara sint cele cu inductor cu maniveld tip MC-06-2500 V de fabricatie sovietic’, Metra 500 si 1000 V de fabri- catie cehoslovacd, IMI de fabricatie polonezd si MT-25 tranzistorizat de fabricatjie romaneascd construit de ICEMENERG Bucuresti (fig. 4.5), si alimentat de la o ba- Fig. 4.3. Schema megohmmetrului MC-06 2 500 V. terie de 9 V. Pentru verificarea MT-25 se apasi pe bu- toanele K si Ky, iar la masurare numai pe K,. Megohmmetrele cu inductor cu maniveld au in compo- nenfa: generator de curent continuu cu mecanism de ac- jionare manuald, aparat de masurare a curentului de tip 86 logometric gi diferite rezistente ce formeaza circuite de corectie si protectic, (fig. 4.3), Domeniul de masurare al megohmmetrului este comutabil printr-un comutator K, la tipul MC-06 inmultindu-se cu 1; 0,1 sau 0,01 citi- rea de pe scald, Contactele 1—6 la tipul IMI-413 (fig. 4.4) comutabile printr-un comutator, permit trecerea pen- 35 SIKQ ya MN} eke imo ©) 470 1a eae Pig. 4.4. Schema megohmmetrului IMI-413 2 500 V. tru citirea pe scala I— cu domeniul de méasurare 0—300 MQ, sau pe scala 17 — cu domeniul de masurare 180—10 000 MQ. Tensiunea aplicata, la cele doua tipuri de megohmmetre MC 06 gi IMI 413, fiind de 2500 V pen- tru toate domeniile de masurare. Pentru masurare, se confectioneazd 2 cordoane din conductor de cupru izo- lat tip fis de bujie auto care au izolatie pentru tensiuni intre 10 si 15 kV, prevazute Ja un cap cu papuci iar la eeldlalt cu minere din cupru avind diametrul de 6—8 mm si introduse in tub izolant din material plastic sau din prespan impregnat cu lac si care sa nu strapunga la o tensiune de incereare de 10kV, Inainte de masurare se leag& cele douad cordoane la bornele ,,linia L* si ,,pamint Z* (MC-06) respectiv + si — (IMD, iar cu cele doua mi- nere departate unul de altul se invirte la manivelaé pina la turatia de regim (120 rot/min la MC-06), (140—200 rot/ min la IMI); megohmmetrul trebuie sA indice valoarea maxima de pe scala respectiva (co — infinit). Se verifica apoi punctul de rezistenta ,,0% sau (ly, Hy Ja IMI), prin rotirea foarte incet a megohmmetrului, punindu-se cele doua cordoane in scurtcireuit. 87Pentru determinarea rezistentei de izolatie a infasu- rarilor (R.) unui transformator trebuie respectata polari- tatea la inductor. La borna ,,L“, respectiv ,,-+“, se leagad cordonul aplicat pe borna infasurarii de incercat iar la borna Z respectiv ,,—*“ se leagd cordonul care se aplicd pe 4 Fig. 4.5, Schema desfaisurat’ a megohmmetrului tranzistorizat MT-25. infasurarea pusa la pimint respectiv bornele B, si By (fig. 4.5), Indicatiile in megaohmi se citese pe scald, corespun- zator domeniului de méisurare al megohmmetrului la 15 $i 60 de secunde. 4.1.3, Interpretarea rezultatelor masuririi Din paragrafele anterioare rezulté c& rezistenta de izo- latie a infagurarflor transformatorului se apreciaz’ prin: — rezistenta de izolatie masurat& dupa 60 secunde Roos — coeficientul de absorbtie Ky, ca raport dintre Rego $i rezistenta de izolatie m&suraté dupd 15 secunde Ry5. Masuratorile se executd la momente si in situatii di- ferite, in fabricd, la punerea in functie si periodic in ex- Ploatare, cind si temperatura la care se gasese infaisurd- 88 vile sint diferite dar nu mai mica de 10°C, Pentru a se putea compara rezultatele masuratorilor ulterioare cu ce- le din fabrica, valorile lui Rg din momentul m&surarii se recalculeazi la valoarea temperaturii din fabricd cu re- latia: Roo=KiReo (cind ty >t), (4.3) Roo =T8 (cind ta0. Valorile coeficientului K,=f(At) sint date in tabelul 4.2 (PE 116-80). Tabelul 4.2 Valorile coeficientului Ki=f(A0) At °C RK | ate Ky | At °C Ky 1 4,04 15 1,84 45 6,2 2 1,08 20, 2,25 50 79 3 113 25. 2.73 85 9,2 4 iz 301 Bd 60 11,2 5 1,22 35 415 65 13,9 10 15 40 5,1 0 i Variatia coeficientului K, functie de diferenta de tem- peratura se poate reprezenta si sub forma unei curbe, 89Valorile de control care se iau pentru rezistenta de izo- Jatie Roo sint (PE 116-80); — pentru transformatoarele noi la punerea in func- tie valoarea Rgy nu va sc&idea sub 70/, din valoarea din fabrica; — pentru transformatoarele reparate, cu inlocuirea partiala a infagurarilor, tratate si uscate corespunzator — atit izolatia cit si uleiul — valoarea Rgy la punerea in functie nu va fi mai mica de 700/) din valoarea masurata in fabricd (care devine acum valoarea de referinté pentru m&suratorile ulterioare); — pentru transformatoarele din exploatare valoarea Reg nu _va scddea sub 600/ din valoarea initialé din fabri- ca, de la punerea in functie sau dupa o reparatie capitala (valoare care se ia ca referinta), Acestea sint valori minime admise cind se cunose va- lorile ma&surate ale lui Ryo in fabricd, la punerea in func- tie sau o reparatie in atelier, Pentru transformatoarele la care nu existé buletin din fabricd sau de la punerea in functie, valorile minime ad- mise la temperatura de 20°C in exploatare sint cele date in tabelul 4,3 (PE 116-80). . Tabelul 4.3 Valori admise pentru Ryo in exploatare U,y kV 25—60 |110—220] 400 Mormental fi efectuarii probei Roo, MQ 600 | 1000 | 2000 | revizie tehnica in care: U, este tensiunea nominald, in kV, a infasurarii masurate, sau tensiunea nominala a infasurarii cu tensiu- nea cea mai mare cind méasurdtoarea se face intre dou infdgurari. La infasurarile cu U,<500 V, Re>2 MQ la 20°C, # Valorile de control pentru coeficientul de absorbtie K., sint: — Pentru transformatoarele noi, sau uscate si tratate in atelier, la punerea in functie, coeficientul de absorbtie masurat la temperatura de (10—30)°C: K,»>1,3 pentru infagurari cu U,<35 kV, 90 Kw»=1,5—2 pentru infasurari cu U,2'110 kV. — Pentru transformatoarele din exploatare, la tempe- ratura de 20°C: K.»21,2 pentru transformatoare cu U,<110 kV, K,»>1,4 pentru transformatoare cu U,;,> 110 kV. Un coeficient de absorbtie mic, apropiat de 1, indic& o umezire a izolatiei sau un defect de izolatie. O decizie de mentinere sau scoatere din functiune, du- pi mdsurarea rezistentei de izolatie (2g, Ris) si caleula- rea K,, precum gi modul de tratare a izolatiei — uscare, inlocuirea ulei — se va lua tinind seama si de ceilalti pa- rametri ai izolatiei (tg $ infasurari, tg 8 ulei). Exemplu: La mésurarea rezisten{ei de izolatie a unui trans- formator 110/20 IV in exploatare se objin valorile din tabelul 4.4 {coloanele 1—5) la t,,=42°C. In buletinul emis in fabricd la =18°C Reo MQ Lay IT—JT+cuvd+masa 2 500 1,6 IT—IT + cuva-+masa 2.000 1,6 Coeficientul de corectie Ky, pentru diferenta de temperatura At=42°—18°=24°C, se calculeaz& prin interpolare intre K2°” =2,25 pentru At=20°C si K?” =2,75 pentru At=25°C. 2,7 Bde 20° A BPP yO Utilizind relatia (4.3) se recalculeaza rezistenfele de izolatie Ryo misurate la 42°C pentru temperatura de 18°C din fabricé, rezul- tatele fiind trocute in tabelul 4.4 (coloana 7). Valorile rezistentei de izolafie recalculate pentru t=18°C sint maj mici decit cele din fabric. Pentru a stabili dacd au sedzut sub 60% din valorile din fabric, se calcuileaz’ 0,6 Roo si se tree in tabelul 4.4 (coloana 10). Comparind valorile din coloana 7 cu cele din coloana 10, zullé c& valorile rezistentei de izolatie corespunziitoare infasurarii respective recalculate pentru temperatura de 18°C, Ryg sint supe- rioare celor impuse de normativ: Rog > 0,68 Reo (47) iar coeficientul de absorblie K,,>1,5 (coloana 5). 91Valorl misurate la PI Intigue sau_in exploatare Nr, infi-| rarea la Se leagk 18 tae. surarii | ‘care se Ja pamint masoara 8 Fag gE, MQ MQ Sab 0 i 2 3 4 5 1 10 kV | 20 kV +euva | 500 800 16 2 20kV | 110 KV +euva 400 600, 15 Deci, cit privese valorile rezistentei de izolatie i coefi- cieniul de absorbtie Kops pera coneapinae’ oak (PE 116-80) si este bun pentru exploatare in continuare, Daca din tabel ar rezulta c& Rog coresp. 2,55 1590 2.000 1,55 1200 1400 |>coresp. rea tg5, sesizaté Ja masuratori prin comparatie cu valorile anterioare (din fabricd, la punerea in functie, in exploa-~ tare). | Cum pierderile dielectrice crese cu pitratul tensiunii, relatia (3.4), la transformatoarele care functioneaza la ten- siuni mari va trebui ca tgS sa fie foarte mica, pentru ca aceste pierderi si fie mici, iar in exploatare se va urméri mentinerea unor valori cit mai scazute ale tgs. Conditlile ce trebuie respectate la misurarea tgd sint cele din subcap, 2.3 gi 2.4. (temperatura transformatoru- lui si fie peste 10°C, dac& s-a scos sau inlocuit ulei din transformator m&surarea se execut’ numai dupad 12 ore de Ja umplere). Ca mod de lucru, masurarea tgd a izolatiei complexe a trarsformatorului se face numai dupa ce s-a verificat cu megohmmetrul rezistenta de izolatie si coeficientul de ab- sorbtie. Masurarea tg 5 se face dupa schema din tabelul 4.6 care prevede legarea impreuna si la pamint a infasgu- rarilor care nu se masoara. Inainte de inceperea mAsurarii toate bornele infaigura- rilor se leag& la pamint cel putin 5 minute, iar intre incer- ci toate infigurarile vor fi puse la pamint cel putin 2 minute (PE, 116-80). Pentru misurarea tg $ se utilizeazd o punte Schering care reprezinta de fapt o punte Wheatstone de curent al- ternativ. Puntea are patru brate (fig. 4.6, a), unul fiind constituit din obiectul de ineercat C,, al doilea brat cu- prinde condensatorul etalon C,, practic fara pierderi dielec- 93