Spaiul i timpul reprezint dou categorii care au dobndit o carier prestigioas n

perimetrul refleciei filosofice. Conform Dicionarului de Filozofie (Editura Politic, Bucureti,

1978) ele desemneaz "formele de baz ale oricrei existene () categoria de spaiu
reflect raporturile de coexisten dintre obiecte sau fenomene sau dintre prile lor,
respectiv ntinderea, distana, poziia lor () categoria de timp reflect durata de existen a
obiectelor i fenomenelor, simultaneitatea sau succesiunea lor.
Conceptul de timp se sustrage determinrilor filosofice riguroase ntruct nu are o
natur imuabil. Surprinderea semnificaiei acestui concept se poate desfura pe dou
paliere comprehensive: (a). msura i msurarea timpului i a fenomenului su corelativ
(spaiul) vorbim n aceast perspectiv despre timpul fizic i (b). descrierea modului n
care timpul apare contiinei, existenei umane, caz n care vorbim despre timpul uman.
Timpul fizic exprim msurarea desfurrii temporale dintre dou momente. El este
mprit de gndirea abstract n segmente egale, nedifereniate calitativ, reprezentnd un
"numr al micrilor.